valeriu mircea popa

Adeseori, poemele lui Valeriu Mircea Popa se nasc din capriciile unei memorii parcă ușor obosite, cu imponderabile „schimbări de culoare”, dar și de temperatură, astfel încât ele dobândesc aerul unor „vorbiri la trecut”, iar „carcera spațială” din volumul Camera de subsol poate lua alteori forma neliniștitoare a trecutului  ”carceral”, a golului dintre „plecare” și „ajungere”: […]