Silviu Iliuţă's Blog, page 337

S-a aflat adevarul: Fuego este reincarnarea lui Elvis!

 

Poate ca unii dintre voi nu cred, sunt sceptici sau nu au auzit de Elvis. Pentru astia mai mici, Elvis a fost un cantaret, un fel de Smiley, dar care chiar canta, deci mare de tot. Si dansa mai bine decat Alex Velea, cand nu e cu Antonia. Deci Elvis a fost un cantaret.

Care s-a dus, a murit in 1977, iar toata lumea a spus ca nu e adevarat. Ca s-a retras in Cuba, stiti voi, acolo unde s-au retras Hitler, Napoleon si toti aia care au avut bani si si-au inscenat moartea.

Se spune ca acolo, pe insula lui Fidel, care n-a murit nici el, medicii renumiti au ajuns la transplanturi smechere. Lui Napoleon se spune ca i-au schimbat capul de 5-6 ori, ca e mai vechi. S-a si enervat odata ca i-au pus cap de englez.

Acolo, pe insula cu dictatori, lui Ceausescu i s-a taiat din ureche,  i s-a implantat o mustata si a fost trimis in Teleorman, iar Elena Ceausescu a fost intinerita cu vreo 60 de ani si s-a intors in Romania, iar acum e primar. Nu spun care, dar la Bucuresti.

Asa si Elvis, despre care va spuneam la inceput. S-a intors, fratilor:

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

A mai vrut o cariera in Romania, mult mai de succes decat prima, de aceea s-a intors ca entitatea pe care noi o cunoastem acum sub numele de Fuego.

Daca imaginile nu v-au convins si sunteti orbi si nu vreti sa vedeti asemanarea, aceste poze, avand tema comuna copacul, va vor convinge.

Pana una, alta, sa fim mandri ca suntem romani, sa cante imnul, sa impodobim bradul si sa le mai dam si noi lectii americanilor etc…

 

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

The post S-a aflat adevarul: Fuego este reincarnarea lui Elvis! appeared first on Cronici pe bune.

Horoscop pe bune. Saptamana 11.12-17.12

Guest post: Alina Mirt
Berbec
Suferiti un atac de panica: se afiseaza intretinerea pe noiembrie.

Taur
Faceti meniul pentru Craciun. Activitatea asta va provoaca  foame si comandati o pizza (la 3 firme diferite si le mancati in ordinea sosirii).

Gemeni
Sunteti veseli si ii scrieti scrisori Mosului. Mosul se pisa pe el de ras cand vede ce va doriti.

Rac
Sunteti hotarati sa faceti o schimbare: va faceti parul permanent (valabil si pentru cei cu inceput de chelie).

Leu
Va treziti mai devreme cu jumatate de ora. In ultima vreme nu prea ati avut timp sa va admirati in oglinda.

Fecioara
Angajati o firma de curatenie, pentru curatenia de Craciun. Inainte de a veni firma va luati o zi libera si faceti luna in toata casa, sa nu va faceti de ras la oamenii aia.

Balanta
Sunteti intr-o perioada in care va e foarte greu sa luati decizii. A inceput cand v-ati nascut si o sa mai tina.

Scorpion
Va pregatiti pentru o mica vacanta. Pregatirile constau in faptul ca va luati chiloti si sosete noi.


Sagetator
Vi se strica radio-ul din masina. Aveti doar un cd cu Fuego si Irina Loghin.

Capricorn
Partenerul va scoate la cumparaturi. Trisati si adormiti pe o canapea, in supermarket.

Varsator
Ati vrea sa slabiti un pic dar Universul conspira si deschide o shaormerie fix in cladirea in care lucrati.

Pesti
Partenerul va face o surpriza si va anunta ca v-a invitat familia la masa (toate rudele, pana la gradul 4).

FACEBOOK-cronicipebune

Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

The post Horoscop pe bune. Saptamana 11.12-17.12 appeared first on Cronici pe bune.

Cum ar suna un GPS cu vocea nevestei, soacrei, mamei, amantei.

 

Adresa GPS: Strada Garoafelor nr. 4

Voce GPS-Nevasta: Iti explic, iubitile, ca nu e greu. Stii magazinul ala de la care am luat bratarile ale pictate… langa barul unde canta ala cu ochelari care ii placea lui… pe colt a fost inainte un fel de salon. acum 10-15 ani… langa, langa vitrina aia cu… de o decoreaza aia misto toamna?

Stii, normal ca stii! Ei, acum treci strada de cu floraria, care era acum doi ani, tot pe partea dreapta, sau nu, pe partea cealalta, si intri, stanga era, si intri pe straduta aia ingusta, cu bordura inalta, unde o lovesc mereu.

-A, esti la 10 metri de mine, in stanga.

-Da, exact! Exact!

Voce GPS-Soacra: Strada Garoafelor? Cand ai venit la noi pentru prima data, in Militari, si noi ti-am deschis usa si te-am primit, desi fata noastra era insarcinata si noi nu stiam… Acolo era apartamentul nostru, inainte sa ne mutam langa voi, ca nu avea cine sa il creasca pe ala mic. Ei, de la apartamentul ala, fosta noastra casa, unde aveam si vecini buni, o iei inspre casa noua, unde sunt numai nebuni vecini. Cand treci de piata de unde cumpar eu rosii bune, din alea mari si romanesti, nu din alea de plastic de care tot cumperi tu din supermarket, o iei la dreapta, pe langa hala de peste. La un moment dat, pe la blocul unde statea fostul iubit al fiicei mele, care acum e avocat si o duce bine, o iei la stanga, langa gradinita unde il duc eu pe ala mic, ca voi nu aveti timp dimineata. Daca aveam cheie de la voi, veneam dimineata, inainte sa va treziti, si iti lasam o schita desenata.

-Adica trebuia sa o iau la stanga 10 metri?

-Ai trecut demult, Fostul iubit al fetei mele era acolo de juma’ de ora! Asa o orientare avea…

FACEBOOK Silviu Iliuta

Voce GPS-Mama: Ce faci, mama? Pe strada Garofitelor ajungi? Esti langa metrou? Da? Ai mancat ceva azi? Daca nu, opreste-te si tu in drum si ia ceva cald, e un restaurantel micut in strada, unde te duceam eu cand erai mic la gradinita. Sa iei o ciorbita calda, maica! Apoi o iei spre tusica Elena si, unde a lucrat finul Costel la magazin se face o strada. Ei, nu o iei pe strada aia, pentru ca te opresti sa iti iei si ceva la pachet, dar sa iei si lu’ ala mic, da? Sa-i spui ca de ma mameie. Il iau eu de la gradinita azi? Apoi, dupa ce iei pachetel, te intorci exact de unde ai plecat, langa metrou, si o iei in dreapta 10 metri, da?

-Da!

-Sa il suni si pe tatal tau, ca astepta telefon de aseara.

Voce GPS-Amanta: Ce faci, pui mic? La care metrou esti? La tine la bloc? E si ea? Esti cu ea? E si ea acolo? Strada Garoafelor e in drum spre mine. Toate strazile sunt in drum spre mine. Numai ca asta e exact in partea opusa. Ne despartim, mi-am dat seama ca esti cu ea si trebuie sa ne despartim. O sa iti fac un ultim serviciu: sa iti spun unde e strada aia nenorocita! Deci o iei inspre restaurantul nostru, ca numai acolo ma scoti, cred ca e singurul in care nu te vad cunoscutii, apoi mergi inspre centru. E un magaoin cu chestii misto de casa, lustre, mobila… Treci de el, ca acolo nu intri niciodata cu mine, ci numai cu nenorocita aia. Normal, de ce sa mergi cu mine la mobila, ca doar nu stam impreuna?! Si imediat langa  sex shop, stii tu care, intri in gang si aproape ca ai ajuns. Ai inteles unde e strada Garoafelor? Te duci cu ea?

-Cred ca am inteles. E la 10 metri in drapta metroului.

-Nu mai vorbi de metroul de la blocul tau, in prezenta mea! Nici nu vreau sa stiu ca exista, intelegi?! Nici nu vreau sa stiu ca voi doi mergeti impreuna la un metrou. Cand ajungi la mine?

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

The post Cum ar suna un GPS cu vocea nevestei, soacrei, mamei, amantei. appeared first on Cronici pe bune.

Statuia asta mi-a speriat copilu’!

„Eu iubesc arta, nu zic nu, dar am iesit in oras cu Cristinel, baiatul meu, „mami, mami, vreau la Mickey”, si, in drum spre parcul cu Mickey Mouse am dat de asta.

Deci Cristinel s-a pus pe burta si a inceput sa se tavaleasca pe jos, in fata blocului, de mi-a fost si rusine de vecini, mai ales de baba aia mebuna de la 9, si urla:

-Mani, vaca ale clopote la tatze! Si nu e vaca, mami! O doale!

Am incercat eu sa ii explic ca vaca e lupoaica si ca e o opera de arta, dar mai tare plangea, parca vazuse pe dracu! Si isi acoperea ochii, urla.

-Nu e lupoaica, ale cap de om! In loc de lapte, ce culge din clopote? Fiel? Mi-e flicaaa!

Ca aceasta creatura are si un chip de om pe spatele capului, daca faceti ziom pe poza. Zoom in. Daca  nu faceti, n-are.

Si de atunci, de trei zile, sta inchis in camera lui. Am intrebat si eu la primarie care e treaba cu lupoaica, mi-au zis ca e un simbol al traco-getilor, un manifest, ca cica noi nu ne tragem din romani, ci numai din daci. Si mi-a mai zis ca vor fi cateva sute amplasate prin tara, pe modelul asteia de la Hunedoara.

Eu atat va zic: mamelor, cand mergeti cu copiii in parc, sa ii legati oleaga la ochi, ca, daca vad grozavia, astora li se rupe de traci-geti, ca sunt mici si inca nu au cultura, si e groasa, nici ca ii mai scoateti la joaca. Si pentru sculptor: nu puteati, domnule, in loc de clopote sa faceti sa curga din ugere niste altceva, sa nu se sperie astia mici? Niste chestii dacice, branza, viezure sau un manz?”

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

The post Statuia asta mi-a speriat copilu’! appeared first on Cronici pe bune.

Haideti cu aspiratoarele la geam!

Viceprimarul din Iasi, cel mai poluat oras din tara, a gasit solutia: „Saptamanal, sa iesim toti cu aspiratoarele la geam, timp de o ora, ca sa curatam aerul.”

Domnule viceprimar, presupun ca, daca nu am aspirator, deschid geamul si trag pe gura. Este corect sa procedez asa? Ma gandeam sa tin trag niste gaz din ala poluat, sa il tin in gurita, apoi sa il vars in toaleta. Domnule vice, ae poate varsa gazul ala poluat in toaleta sau o ia in sus?

Apoi as nai avea o intrebare: poate soacra mea sa faca asta timp de, sa zicem, 3-4 ore pe zi? Ca ea e mai harnica. Si, daca raspunsul e pozitiv, cat timp rezista facand asta? Cate luni?

Domnule vice, cu mirosul ala oribil ce facem? Va propun eu o solutie minunata: sa iesim toti cu odorizantele bradut la geam! Timp de o ora! Al meu e cu vanilie.

Si mai am o idee, de fapt doua, da’ sa le treceti pe ordinea de zi: daca ploua, sa iesim toti la geam cu umbrelele!!! Si daca e prea frig, sa scoatem caloriferele pe geam, o ora! Merg?

Foarte buna solutia! Propun ca, saptamanal, toti romanii sa luam bisturiul in mana si sa operam la cap toti viceprimarii aberanti. Timp de o ora. Pentru vindecare.

Rau n-are ce sa le faca!

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

The post Haideti cu aspiratoarele la geam! appeared first on Cronici pe bune.

De ce ar trebui sa ne ierte asta mic. Pe toti!

Am rezistat cu greu la filmuletul in care un copilas era tinut in genunchi langa un perete si amenintat de unchiul sau, deghizat in „Mos Nicolae”. La intreaga scena a participat si mama copilului, mandra de tratamentul aplicat fiului sau. La un moment dat, barbatul i-a atins pe barbat cu bota. Cand in video a aparut si o fata, careia urma sa i se aplice acelasi tratament, nu am mai suportat.

 

Pustiule, ar trebui sa incerci sa ne ierti. Nu acum, ci peste 15 de ani.

Sa ne ierti pentru ca suntem o natie de lasi! Niciodata, dar NICIODATA, nu am iesit in strada pentru drepturile copiilor. Am facut mitinguri pentru orice, ne-am revoltat pentru te miri ce, dar pentru tine nu am facut-o niciodata, pustiule! Noua, romanilor,  pur si simplu NU NI SE PARE ANORMAL CA UN COPIL IA BATAIE.  Acum o vreme a fost un caz cu o invatatoare care batea copii. Ce crezi, pustiule? Parintii copiilor, de la scoala din Cluj, au facut razmerita pentru ca invatatoarea sa nu fie suspendata. Lor li s-a parut normal.

Sa ne ierti pentru ca suntem primitivi! Sase din zece romani considera ca e normal sa iti mai altoiesti copilul din cand in cand, drept metoda de educatie. Cei sase din zece care nu gasesc absolut nimic revoltator la ce se intampla in acest film. Sa ne ierti pentru asta, daca vei putea.

Sa ne ierti pentru ca la noi copiii nu au drepturi! Daca in acest moment, statul considera ca un copil ca tine nu mai trebuie sa fie crescut de o mama denaturata, a doua zi ies in strada mii de oameni: „Nu ii luati copilul!” Intr-un parc din Deva, cei de la primarie au montat urmatorul panou: copiii cu handicap locomotor nu au voie la locurile de joaca!

 

Pustiule, sa ne ierti ca suntem idiotic! Noi, adultii. Sunt multi care sustin porcaria asta:

Da, iarta-ne, daca vei putea! Dar tare mi-e ca, la cum merg lucrurile, primind bataie toata copilaria, vei avea atatea traume, incat nu vei putea face altceva peste 15 ani. Si o sa raspunzi cu violenta, iar primul pe lista va fi unchiul tau, Mos Nicolae de azi. Merita? Ma abtin.

The post De ce ar trebui sa ne ierte asta mic. Pe toti! appeared first on Cronici pe bune.

„Bravo, Serban Nicolae! Centurista cerea pumni, trebuia sa ii dati!”

Exista Un grup de sustinere a lui Serban Nicolae. 3 800 de oamEni, printre care si foarte multe femei, il sustin pe senator si cred ca a procedat corect. N-o sa comentez prea mult, va las doar sa va minunati.

Cei mai multi il felicita. Sunt femei mandre de Serban Nicolae si de faptul ca i-a zis altei femei: „am o poza cu dumneavoastra facand sex anal.”

Altii au mesaje de bine pentru doamna de la USR. Limba romana e facultativa, daca nu intelegeti apelati la un prieten pentru traducere:

x

Revine obsesia sorosista. Soros, cel care ne plateste mai nou pentru a provoca oameni si a obtine de la ei vorbe grele despre sexul anal. Soros, cel care ne manipuleaza mintea si ne transforma in cocalari, dar noi suntem oameni buni. Nemernicul Soros!

 

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu lipsesc nici idolii de la Antena 3, modele de intelepciune. Azi-Mircea Badea, mandru si el de cocalar.

Multe doamne lacrimeaza la vederea pozei idolului lor, Serban Nicolae. Multi masculi, votanti de nadejde,  carora le vine sa cante imnul cu mana la inima cand un senator se comporta ca un cocalar. Si acum, pasul suprem: si femeile si barbatii care il sustin pe specimen sunt de accord ca trebuie sa TRECEM LA URMATORUL PAS: „SA II RUPETI GATUL MIZERIEI! SA TRECEM PESTE MANIFESTANTI CU TAVALUGUL!”

 

Cam atat. Vorba unui commentator: cum naiba fac asa blochez 4000 de oameni deodata, ca m-as plictisi sa ii iau pe fiecare in parte?

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

The post „Bravo, Serban Nicolae! Centurista cerea pumni, trebuia sa ii dati!” appeared first on Cronici pe bune.

Va rugam sa nu ne desfiintati liceul!

Domnilor de la Ministerul Educatiei, sunt Ariana Tuturas, profesoara la Colegiul Tehnic Ion Mincu din Timisoara. Va scriu ca ultima solutie, disperata. Pe scurt: va rugam sa nu ne desfiintati liceul!

E cumplit ceea ce simtim. De multe ori imi inghit lacrimile in drum spre clasa. Nopti nedormite si speranta ca ma trezesc din acest cosmar si ca totul o sa fie ca inainte. Dureri de stomac,priviri incerte spre viitor.

Din 21 noiembrie mi se pare ca traiesc un vis urat. Am vazut pe facebook(?!) un filmulet in care membrii CONSILIULUI LOCAL din Timisoara votau desfiintarea COLEGIULUI TEHNIC “ION MINCU”. Am urmarit inmarmurita cum in cateva minute o scoala este pusa la pamant. O hotarare a unui consiliu “462 din data: 11/21/2017) si un comunicat sec: ” În scopul eficientizării utilizării resurselor finaciare, materiale şi umane, precum şi a încadrării în sumele alocate, costul mediu pe elev, faţă de reţeaua şcolară aferentă anului şcolar 2017-2018, aprobată prin HCL nr. 55/21.02.2017, în anul şcolar 2018-2019 se propune reorganizarea prin divizare totală a Colegiului Tehnic „Ion Mincu” cu învăţământ gimnazial, primar, liceal şi profesional … ”

Ni s-a transmis ca propunerea de desfiintare a venit la sugestia ISJ Timis iar oamenii de acolo au avut temele facute si au reusit sa ii convinga pe membrii CONSILIULUI LOCAL sa voteze pentru desfiintarea liceului.

Am privit cu ochii in lacrimi cum domnul primar Robu care a fost cadru universitar sustine cu atata patos aceasta hotarare. A fost rector al Universitatii „Politehnica” Timisoara,universitate din care face parte, nu intamplator, Facultatea de Arhitectura cu toate acestea a hotarat desfiintarea unui liceu cu profil de Arhitectura cu o vechime de 50 de ani in Timisoara, la nivel national existand doar doua licee cu sectii de Arhitectura,cel din Timisoara si cel din Bucuresti.

In 22 noiembrie am hotarat impreuna cu o parte din colegi sa mergem la Inspectoratul Judetean Timis sa cerem explicatii.In timp ce asteptam sa fim primiti au fost chemati jandarmii…..

Explicatiile pe care le-am primit au fost de natura sa ne convinga pe noi cei noua profesori ce am avut „onoarea” (restul colegilor au ramas pe holul institutiei) sa fim primiti in audienta la doamna inspector general care i-a avut alaturi pe membrii consiliul de administratie ISJ TIMIS, ca aceasta decizie este buna pentru toata lumea. Am iesit de acolo si eu si colegii mei cu sufletul frant in mii de bucati.

Am intrebat cum e firesc si prin prisma meseriei pe care o practic, de ce nu se construiesc scoli din moment ce deficitul e asa de mare?Intrebarea a deranjat si mi s-a dat peste nas spunandu-mi-se ca sunt nu stiu cate proiecte.Dar nu proiectele ma intereseaza pe mine ci faptele.Mi-as dori sa mangai peretii unei scoli noi construite.Eu si colegii mei ne oferim gratuit serviciile de proiectare pentru asa ceva.

Ce am inteles eu?

Ca sunt mutati niste copii, imartiti in trei parti la alte trei licee si adusi alti copii ai unui liceu de elita in locul lor.Sunt mutati pentru ca managementul liceului a fost defectos timp de patru ani.Mai sunt mutati si pentru ca nu ies calculele din punct de vedere financiar. Ni s-a reprosat ca suntem un liceu slab.

Un om cu mintea limpede vede abuzul.Ne-au rugat sa nu agitam spiritele. Nu am facut nicio clipa asta, dimpotriva. Am fost impresionata cum in data de 22 noiembrie desi dimineata a adus vesti cumplite,colegii mei au intrat la ore si au incercat sa isi controleze emotiile si sa isi desfasoare orele in mod normal in asa fel incat sa nu resimta si mai tare copiii nerozia decidentilor.

De trei saptamani traim un calvar si noi si copiii. Au fost intalniri la ISJ cu elevii si cu parintii si acelasi discurs….A fost o incercare a ISJ-ului de a convoca profesorii titulari la sediul lor.Am refuzat pentru ca noi consideram ca suntem supusi unui abuz.

Ce inseamna COLEGIUL TEHNIC „ION MINCU” pentru mine ca profesor?

E locul unde ma duc dimineata cu mult drag.Copiii nostri sunt cei mai frumosi copiii din lume. Avem copii care fac naveta si de la 50 de km ca sa ajunga la scoala. Copiii nostrii isi ajuta parintii in gospodarie.

E drept ca unii intra cu note mici la liceu DAR e impresionant faptul ca o parte din ei isi iau bacalaureatul si reusesc la facultate iar pentru ceilalalti castigul sunt cei 12 ani de scoala.

Invatamantul tehnic este in declin.Este in declin pentru ca nu se investeste in educatie si asta o spun de aici de la firul ierbii.

Copiii nostri nu sunt cei mai slabi.Ne iubim copii si suntem mandri ca suntem particele din drumul lor in viata.

Am intrebat firesc: de ce noi? Nu am primit un raspus plauzibil.

Suntem vinovati ca locatia noastra se afla in centrul orasului. Atat. si sunt interese prea mari ca sa se puna mana pe ea. Iar noi suntem prea mici.

Dragostea pentru copii si meseria nu mi-o ia nimeni dar…am aripile frante eu dascalul ce respira prin meseria asta. Meseria asta este despre dragoste si incredere.

Domnilor de la Ministerul Educatiei, sunteti ultima speranta. Ne vrem scoala inapoi! Ei isi vor scoala inapoi, elevii nostri. Va rugam, uitati-va bine la ei. De dumneavoastra depinde tot.

Ariana Tuturas, profesor de Design

Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

The post Va rugam sa nu ne desfiintati liceul! appeared first on Cronici pe bune.

Mos Niculae nu mai vine la anu’! S-a taiat in pantofii Olgutei.

Mos Niculae a trimsi un comunicat oficial: „In seara de 5 spre 6 am aterizat in casa numitei Olguta Vasiescu, intentionand sa ii pun in ghete ce a cerut: „o preche de catuse roz, un bici de piele, un microfon din ala de care are si Carmen si patru baterii.”

Cand am ajuns la ghete, era si intuneric, m-am taiat grav la mana stanga. Aste incaltari sunt adevarate arme, in p… mea!

La anu’ nu mai vin in Romania! Am mai zis eu asta acum 20 de ani cand am lesinat dupa ce am mirosit cizmele lui Miron Cozma, dar de data asta chiar ma tin de cuvant.”

Cum si-a luat Olguta pantofii? Intr-un magazin de incaltaminte din Bruxelles.

Olguta: Hellou, hai do iu do do? Spik french?

Vanzatoare: Yes, doamna Olguta. Dar e ok, puteti sa parlitzi in romaneste, ca-s din Craiova.

Olguta: No, nici vorba! Am luat o gramda de lectii de inglish si acum vorbesc inglish!

Vanzatoare: Bagati inglish!

Olguta: Ai… uant… I nid…

Vanzatoare: Asa…

Olguta: Foot!

Vanzatoare: Inteleg. Nu ar trebui sa fie o problema.

Olguta: Ai nid two foot!

Vanzatoare: Aici exista niste baieti, doamna. 100 de euro si se rezolva. Sunt ca aia de la Chippendales, doar ca vin acasa. 

Olguta: Not, not! Ai really nid foot! Foot din aia cu lame. Cu Bic! With Bic!

Vanzatoare: Aoleu, din astia cu taiat ca in 50 Shades nu stiu.

Olguta: Not, not, fai! Adica phey! Vreau sa merg la patineishon.

Vanzatoare: Aha! Ce?

Olguta: Sa patinez, fa! Patineishon! Am vazut un icecream mare in Bruxelles si mie imi place patineishon de mica, de cand ingheta lacul in Craiova. Za leic in Craiova.

Vanzatoare: Doamna Olguta…

Olguta: Domnisoara Olguta! Vreau patieishon pe icecream!

Vanzatoare: Recapitulam?

Olguta: Numai tute angajeaza astia! Ai nid foot for patineishon pe aiscrim!

Vanzatoare: Cu ingheatata si perversiuni se rezolva. Dar fara taiat. Va dau numarul?

Olguta: Sa te *** de proasta care esti tu! Sa-mi bag ****. Vreau patine! PA TI NE! Pentru picioare! Cum dracu’ va angajeaza astia asa de proaste la magazinul de patine?!

Vanzatoare: Pai nu ne angajeaza. Aici e cofetarie.

Olguta: Nu mai suport romanii care nu vorbesc cel putin cateva limbi straine! Prostanacii naibii! Damn prostanacs! Sa nu te puna dracu’ sa te intorci in tara la salariile alea de 3500 de Euro. Ramai aici, ca pe tine te duce mintea si nu votezi PSD!

Vanzatoare: Ni va suparati, dar cu copitele alea din picioare ce e?

Olguta: Inainte am intrat din greseala la un magazine de animale. Nimeni nu vorbeste inglish la nivelul meu in tara asta!

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

The post Mos Niculae nu mai vine la anu’! S-a taiat in pantofii Olgutei. appeared first on Cronici pe bune.

Scrisoare deschisa catre doamnele din PSD

Doamnelor, a fi femeie este dincolo de doctrina de partid. In orice structura ati fi inregimentrate, orice convingeri politice ati avea, mai intai de toate sunteti femei.

De aceea ma declar extrem de dezamagit ca dumneavoastra, doamnele din PSD, nu ati luat nicio pozitie publica referitoare la jignirile lui Serban Nicolae. Acest om, colegul dumneavoastra, a reusit sa faca ce nu a facut nimeni: sa aduca in Parlamentul Romaniei un limbaj cocalaresc. A reusit sa jigneasca o femeie in vazul tarii. Iar dumneavoastra nu v-ati dezis de acest comportament meltenesc. Orice om normal ar putea intelege ca il il aprobati, ca vi se pare absolut normal ca unei femei sa i se spuna: „am o poza cu tine facand sex anal.” V-ati gandit vreodata ca asta nu le afecteaza numai pe femeile din Opozitie, ci pe absolut toate femeile din Romania? Ati capatat drepturi, inca mai aveti de luptat si de trecut prin multe pentru a avea aceleasi sanse cu un barbat in societate. Pentru drepturile femeilor au luptat regine, doamne de geniu din Roamnia. Iar acum, acest specimen va da in urma cu 100 de ani si va reduce la conditia de obiecte. Cum tolerati asta?

Sper din suflet ca regretati ca aveti asa un coleg, macar in sinea dumneavoastra. Dar faptul ca niciuna dintre doamnele din PSD nu a facut o declaratie publica in care sa condamne aceasta mizerie, inseamna ca interesul pecuniar si de partid este deasupra apararii drepturilor femeilor.

In lumea civilizata, un coleg de partid cu un astfel de limbaj ar fi fost imediat exclus! Chiar daca dvs. considerati ca Serban Nicole a fost provocat, NIMIC nu scuza mizeria pe care a facut-o.

Sper, doamnelor,   sa aveti puterea de a condamna public ce s-a intamplat. Daca nu… ati deschis calea spre un razboi, in care femeile vor fi umilite, jignite si chiar agresate. Ati deschis calea spre o lume a barbatilor puternici, in care femeile trebuie sa stea la cratita.

Si v-ati facut-o cu mana voastra.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

The post Scrisoare deschisa catre doamnele din PSD appeared first on Cronici pe bune.