Silviu Iliuţă's Blog, page 335

De ce nu ar trebui sa citim niciodata mizerii ca DC News.

Am scris un articol, dezamagit fiind de oamenii de la metrou care nu au avut nicio reactie cand o fata a fost aruncata in fata trenului. Repet: am scris un articol care a fost distribuit de mai multe pagini de facebook. Una dintre paginile care a distribit postarea, una dintre cele 5000, a fost a lui Serban Huidu. Atat i-a trebuit unei fatuce intelectuale de la la DC News! Ziarista vigilenta, pe numele sau Anca Murgoci, a mirosit repede o mare stire mare:

Deci ziarist, a facut o stire despre Serban Huidu, pe baza unui articol scris de mine, scriind ca pe ucigasa o cheama Serban, iar pe Huidu tot Serban. Si IATAAAA, asta e legatura intre cei doi! Sa nu iti pice lumea in cap, bai nene! Asta e SITE DE STIRI DIN ROMANIA!

E mai rau! Initial, ziarista de renume mondial, Murgoci de la DC News, era convinsa ca articolul a fost scris de Huidu. Pentru un ziarist din asta de la un site de 2 lei, e foarte greu sa fii in stare sa citesti cine semneaza un articol. Adica… numai cei foarte calificati de la ei reusesc sa faca asa o investigatie grea de tot. Nu, domnul Chirieac? Cum ii angajati, domnule? Dupa lungimea fustei? Sau ii luati numai pe aia care au rude prin PSD?

Daca as fi nesimtit,  as fi dat titlul articolului de fata: „O ZIARISTA DE LA DC NEWS ESTE  TERORISTA DE LA METROU!” Si as fi postat poza asta. Dupa care as fi scris, in articol, ca fatuca e o terorista a logicii si a meseriei de jurnalist.

Dar nu sunt nesimtit, asa ca o sa scriu doar atat: nu mai cititi porcaria asta de DC News! Exista si site-uri de stiri in Romania, NU ASTA! Nu pentru ca este vorba de Huidu, de Costel sau de Ionel. Ci pentru simplu motiv ca ziaristii lor nu sunt in stare sa isi dea seama cine semneaza un articol. Si pentru ca mint, pentru ca scopul suprem al mizeriei lor de site este sa dai click acolo, sa intri pe porcaria lor de articol. Nu mai conteaza ca informatiile din interior nu au legatura cu titlul. Asta nu e  site de stiri, ci o mare gramada de gunoi pe care voi, citindu-l, il inghititi fara sa vreti.

Cat despre domnul Chirieac si angajata lui:

Varianta originala a articolului este salvata, nenea Chirieac. Si tin sa va anunt ca orice avocat prost, chiar foarte prost, va fi in stare sa ii ia ziaristei si dvs. cateva zeci de mii de Euro. Asa ca prestati acolo in avans la Antena 3, ca sa va scoateti parleala!
Nenea Chirieac, daca sperati cumva ca prin campania asta infecta inchideti gura unora care scriu naspa de sefii dvs. de la PSD, eu va spun ca nu se va intampla. E buba! Va fi mai rau, cu dovezile pe masa.
Nenea Chirieac, schimba si matale macazu’, lasa ieftinelile de clickbait, ca ai un site de stiri, nu o prostie de cancan, adicatelea te pretinzi om serios. Esti?
Fusta? Cat de lunga e fusta?

 

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

PE 18 DECEMBRIE APARE ULTIMA CARTE-CRONICILE UNUI BARBAT 3-„Iarta-ma, am fost… ” Pana atunci nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte : :

Verișoara Lenuța scrie de dragoste și amor. Fiorul ei liric i-a impresionat pe toți din sat, de la învățătoare până la profesoarele de toate limbile pe care le-a avut vreodată. Iar talentul ei la narațiune a generat aplauze la toate competițiile naționale la care a participat. Îmi amintesc că, odată, mă aflam pe o scenă din București.

Aveam vreo 10 ani, când o doamnă cu ochelari a spus în microfon, extrem de pătrunsă, cu lacrimi în ochi și pe nas: – Fără Ileana B., poezia contemporană nu ar exista!

Îmi amintesc bine momentul, pentru că imediat am întrebat-o pe mama:

– Cine e Ileana B.? Și ce înseamnă „contemporan”?

Ileana B. e Lenuța. Numele din naștere semăna mai mult a diminutiv, decât a pseudonim demn de talentul ei. Lenuța, o fată cu trăsături frumoase, ca mai toți din neam, cu puțin peste 100 de kilograme de materie bine repartizată, a fost invitată de onoare la Botez. Drept mulțumire, a trimis câte o scrisoare fiecărui om prezent la eveniment:

„Când mireasma iubirii și a duminicii plutește în frumosul București în culori de pastel, când se îngemânează anotimpurile, eliberând în eter o feerie de culori și sentimente, când noaptea părăsește ce e lumesc, iar zorile dau viață, când zorii nașterii a doua ființe minunate s-au ivit, am purces toți la Taina Sfântă a Botezului. Chinurile părăsirii acestei lumi, desprinderea de matcă și de familie e cel mai dureros lucru.”- Ileana B.

Acum, poate nu sunteți familiarizați cu limbajul geniilor și aș risca o traducere: „Duminică, imediat ce am intrat în curtea bisericii, ne-a izbit un miros puternic de flori și de tămâie. În jurul sicriului așezat pe un fel de roabă mai mare, două femei plângeau un mort. De aici și „desprinderea de matcă”, revelată de Ileana B. Celelalte rude stăteau cu capetele plecate, își dădeau coate, se uitau la ceas și fumau pe ascuns. În spatele curții, un bețiv ardea o grămadă de bălegar. De aici și „mireasma iubirii”.”

Scrisoarea, copiată de mâna ei de 60-70 de ori, continua așa (traducerea, în paranteză): „Taina Sfântă a Botezului a fost o încercare neașteptată, deopotrivă pentru cei neinițiați și pentru cei cunoscători. Uneori, cele mai grele răspunsuri vin de unde te aștepți mai puțin.” (Preotul era beat mangă. Rudele mele au început să îl înjure și au vrut să plece. Am rămas pentru că unchiul a spus că „și bețivii e oameni buni.”)

.”

 

 

 

 

The post De ce nu ar trebui sa citim niciodata mizerii ca DC News. appeared first on Cronici pe bune.

Mi-am gasit iubita!

Am vazut un anunt pe facebook, care m-a dat gata, „m-a intors pe dos, m-a ridicat de jos” (vorba Deliei)  si tot asa.

Si i-am trimis mesaj, pentru ca eu chiar cred ca doamna/domnisoara/psiholoaga e perfecta pentru mine. Sper sa se indure de un suflet chinuit si sa-mi raspunda…

 

VA ROG MUUUULT SA IMI TINETI PUMNII!

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

PE 18 DECEMBRIE APARE ULTIMA CARTE-CRONICILE UNUI BARBAT 3-„Iarta-ma, am fost… ” Pana atunci nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte : :

Verișoara Lenuța scrie de dragoste și amor. Fiorul ei liric i-a impresionat pe toți din sat, de la învățătoare până la profesoarele de toate limbile pe care le-a avut vreodată. Iar talentul ei la narațiune a generat aplauze la toate competițiile naționale la care a participat. Îmi amintesc că, odată, mă aflam pe o scenă din București.

Aveam vreo 10 ani, când o doamnă cu ochelari a spus în microfon, extrem de pătrunsă, cu lacrimi în ochi și pe nas: – Fără Ileana B., poezia contemporană nu ar exista!

Îmi amintesc bine momentul, pentru că imediat am întrebat-o pe mama:

– Cine e Ileana B.? Și ce înseamnă „contemporan”?

Ileana B. e Lenuța. Numele din naștere semăna mai mult a diminutiv, decât a pseudonim demn de talentul ei. Lenuța, o fată cu trăsături frumoase, ca mai toți din neam, cu puțin peste 100 de kilograme de materie bine repartizată, a fost invitată de onoare la Botez. Drept mulțumire, a trimis câte o scrisoare fiecărui om prezent la eveniment:

„Când mireasma iubirii și a duminicii plutește în frumosul București în culori de pastel, când se îngemânează anotimpurile, eliberând în eter o feerie de culori și sentimente, când noaptea părăsește ce e lumesc, iar zorile dau viață, când zorii nașterii a doua ființe minunate s-au ivit, am purces toți la Taina Sfântă a Botezului. Chinurile părăsirii acestei lumi, desprinderea de matcă și de familie e cel mai dureros lucru.”- Ileana B.

Acum, poate nu sunteți familiarizați cu limbajul geniilor și aș risca o traducere: „Duminică, imediat ce am intrat în curtea bisericii, ne-a izbit un miros puternic de flori și de tămâie. În jurul sicriului așezat pe un fel de roabă mai mare, două femei plângeau un mort. De aici și „desprinderea de matcă”, revelată de Ileana B. Celelalte rude stăteau cu capetele plecate, își dădeau coate, se uitau la ceas și fumau pe ascuns. În spatele curții, un bețiv ardea o grămadă de bălegar. De aici și „mireasma iubirii”.”

Scrisoarea, copiată de mâna ei de 60-70 de ori, continua așa (traducerea, în paranteză): „Taina Sfântă a Botezului a fost o încercare neașteptată, deopotrivă pentru cei neinițiați și pentru cei cunoscători. Uneori, cele mai grele răspunsuri vin de unde te aștepți mai puțin.” (Preotul era beat mangă. Rudele mele au început să îl înjure și au vrut să plece. Am rămas pentru că unchiul a spus că „și bețivii e oameni buni.”)

.”

 

 

 

 

The post Mi-am gasit iubita! appeared first on Cronici pe bune.

Ultima problema a Romaniei: o negresa poarta ie!

Ce mai revolta pe facebook:

„După căluțul roz cu zvastică pe fund, v-ați găsit să promovați ia românească (într-un „costum” absolut kitsch, nu știu unde naiba ați găsit voi catrință aia) îmbrăcată pe o negresă? Păi bine mai loazeor, ne vedeți pe noi, românii, negri? Băi bulachilor, la câți bani mâncați, de la buget, plătiți de noi, măcar atâta bun simț să aveți să respectați poporul român”, a scris cineva.

„Să ne fie clar: Ia românească trebuie purtată numai și numai de românce cu sânge românesc”, sună un alt mesaj.

„Ne-a mâncat undeva și am fost ‘acceptați în silă’ în UE, doar pentru a deveni colonie a țărilor dezvoltate și gropă de gunoi”, a scris altcineva.

„Ticăloșilor, luați-vă labele de pe poporul român”, este un fel de concluzie a userilor revoltați…

Bai, baieti, trebuie sa spun asta:

1. clipul de promovare a portului romanesc e facut la Londra, e o initiativa privata cu sprijinul Institutului Cultural Roman. Fiind facut in Uk, este mai mult decat normal ca purtatoarea de ie sa fie o persoana de culoare. La fel de normal era sa fie indianca sau alba.

2. Dragi cocalari,voi de ce purtati blugi americani? Credeti ca, in logica voastra, baietii aia de se impuscau prin Vestul Salbatic, aia duri, s-ar mandri acum cand vad blugii lor pe cocalarul Fane din Berceni? Ei impuscau cocalari, ma!

3. Bucurati-va cand oricine, oriunde, poarta ie! In Uganda, in triburile din Africa, in Australia sau oriunde! Poate asa avem si noi ocazia sa ne promovam in lume sau, daca avem noroc, sa deschidem o fabrica de ii pe acolo. E?

4. Problema voastra chiar nu ar trebui sa fie aia ca se imbraca in ie niste afro-americanii, ci ca, sub ochii vostri, va fura de va sparg niste romani.Focus pe treaba asta!

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

PE 18 decembrie POTI COMANDA ULTIMA CARTE DIN TROLOGIE: „IARTA-MA, AM FOST… ” Pana atunci, nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

 

în ochi.”

 

 

 

#cronicileunuibarbat

 

 

 

 

 

The post Ultima problema a Romaniei: o negresa poarta ie! appeared first on Cronici pe bune.

Acestea sunt „vagoanele cu aur si tablouri” cu care a plecat Regele Mihai.

Ma gandesc ca maine ar tebui sa plec defininitv din tara si ca ar trebui sa pun tot ce am in niste valize. In vreo douasprezece valize. As reusi, daca mi-as lasa acasa tabla de sah, o gramada de carti si toate prostiile pe care le colectionez.

Asa a plecat Regele Mihai. Ceea ce vedeti in poza reprezinta “vagoanele sale pline cu aur si tablouri”, despre care ne-au tot indoctrinat comunistii.

Aproape toti romanii credeau inainte de ’90, in special cei care nu au prins Moharhia, ca regele a jefuit tara la plecare. Ca traieste pe munti de bogatii in Elvetia, in timp ce pe noi ne-a lasat saraci. Prostia asta trebuie demontata in fiecare zi, iar cartile de Istorie rescrise.

Regele Mihai: ,,Când am ajuns în Sinaia, am găsit aici o comisie de la Bucureşti, despre care am aflat că trebuie să facă atât inventarul lucrurilor de la Peleş, cât şi al obiectelor personale ce urma să le luăm cu noi la plecare. Persoanele din comisie au urmărit-o pe mama la fiecare pas. N-au lăsat-o singură nicio clipă. Nu i-au permis să să ia nici măcar o scrumieră de pe masă”.

„La fel au procedat şi cu mine, ne-au scotocit bagajele înainte de-a intra în tren. Cu toate că personajele din comisia de control n-au permis să luăm cu noi decât, aşa cum spuneam, lucrurile de imediată folosinţă, ne-au lăsat să ieşim cu patru automobile. Nici până astăzi n-am reuşit să aflu de ce. Ca să se creadă că maşinile acelea erau pline cu averi” (Convorbiri cu Mihai al României”, apărut la Editura Humanitas.)

Va rog sa urmariti 8 minute dintr-un documentar Pathe despre viata din exil a regelui. E bun pentru a astupa golurile si pentru a inlatura din capul nostrum porcariile care ni s-au servit timp de zeci de ani. Filmul prezinta momentul in care familia regala s-a mutat in Elvetia si a avut o ferma, pentru a se putea intretine. Interviurile sunt la final.

Dupa perioada asta, Mihai a facut comert cu electronice si avioane si a fost brooker la New York, timp de 9 ani.  Nu prea seamana a „viata unui rege  care fugit cu aurul nostru”, nu?



PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

PE 18 decembrie POTI COMANDA ULTIMA CARTE DIN TROLOGIE: „IARTA-MA, AM FOST… ” Pana atunci, nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

 

în ochi.”

 

 

 

#cronicileunuibarbat

 

 

 

 

 

The post Acestea sunt „vagoanele cu aur si tablouri” cu care a plecat Regele Mihai. appeared first on Cronici pe bune.

Gabriela mai da 470 000 de Euro pe o statuie. Unei firme cu ZERO angajati.

 

Gabriela este pusa pe treaba, pe infrumusetat Bucurestiul. Pur si simplu, fiind o mare iubitoare de ARTA, nu se poate opri. Pentru doamna Gabriela, ouale roz calarite de iepurasi sunt opere de arta. La fel si statuile. Stiti genul acela de om care cumpara un metru de carti, cu coperte din alea rosii, sa se potriveasca cu draperia? Ea e.

Urmatoarea statuie a doamnei Firea va fi ieftina. Doar 470 000 de Euro, platiti unei firme cu ZERO ANGAJATI (Capital.ro). Normal ca da banii unei astfel de firme, ca doar nu o sa ii dea unei firme cu multi angajati, cum ar fi un spital, de exemplu… Sau doar nu va asteptati la alte tampenii, gen… sa renoveze vreo scoala?

Nu ma intelegeti gresit: avem nevoie mare de ARTA, de frumos! Dar, avand in vedere gusturile doamnei Firea in materie, ma astept sa apara o statuie cu un dinozaur tinanad o minge de fotbal in gura.

Lucrarea de aprape jumatate de milion de Euro va fi efectuata in atelierul firmei Acron Crative, iar partea cea mai tare este ca: nu s-a organizat licitaţie electronică, fiind negociere fără anunţ de participare. Ups!

Acron Creative, o firmă cu sediul într-un apartament situat în Bucureşti, conform datelor financiare anuale la 31 decembrie 2016, a avut o cifră de afaceri netă 1.173.208 lei, venituri de 1.173.418 lei, un profit net de 478.435 lei şi 0 salariaţi. Firma care se ocupă de lucrarea de artă, în valoare de circa 470.000 euro are ca domeniu de activitate de interpretare artistică. (Capital.ro)

Asa ca, dragi bucuresteni, eu zic sa stati acasa si data viitoare cand se voteaza. Sau, cand ajungeti, Doamne Fererste, printr-un spital si vedeti ca nu sunt medicamente, totul e ruginit, iar sapunul e un lux, sa va spuneti:

-Da-le incolo de spitale! Macar avem cele mai scumpe statui din lume!

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

PE 18 decembrie POTI COMANDA ULTIMA CARTE DIN TROLOGIE: „IARTA-MA, AM FOST… ” Pana atunci, nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

 

în ochi.”

 

 

 

#cronicileunuibarbat

 

 

 

 

 

The post Gabriela mai da 470 000 de Euro pe o statuie. Unei firme cu ZERO angajati. appeared first on Cronici pe bune.

De ce nu ar fi fost bun pentru noi Regele Mihai

Prin ’90 l-am vrut pe Iliescu. 85% dintre romani au gandit ca e mai bine sa o luam incet spre Occident. Sa nu ne grabim, sa cosmeticam putin comunismul, poate ne e mai bine. In fond, ce voiam in plus? Niste carne, libertatea de a spune lucruri fara teama si caldura. Multi dintre vecinii mei gandesc ca:

-Daca Ceausescu ne-ar fi dat mancare si caldura, nu faceam niciodata Revolutie.

In lupta cu Iliescu au intrat atunci monarhistul Radu Campeanu si imperialistul Ratiu. Romanii i-au dat 10% dintre voturi primului si vreo 3% lui Ratiu. Se spunea ca prima masura a lui Campeanu, daca va ajunge presedinte, va fi sa demisioneze si sa il inscauneze pe rege. Romanilor le-a fost teama. Prea brusc! „Regele care a fugit cu vagoanele de aur? Vine inapoi sa ne si restul aurului? Huo!” Nici pe Ratiu nu l-au votat. Se spunea in ‚90 ca e platit de englezi sa ne fure fabricile, sa ne ia pamanturile.

-Cum sa il votez pe unul cu papion si bretele??? ziceau vecinii.

A avea bretele si paion era, in anii ’90, aproape o crima. In conditiile astea, cum sa il vrem pe Mihai, cel care are rude prin toata Europa, cel care vine dintr-o familie puternica? Sa ne fure tara, impreuna cu Regina Angliei?

-Baba aia sa puna mana pe fabrica noastra? Pe 23 August???

Apoi lumea s-a saturat de Iliescu. Liberalizarea preturilor, saracia… Multi s-au prins ca omul nu are nicio treaba cu capitalismul si ca e nevoie de altceva. In special cei tineri s-au prins. Asa ca romanii l-au ales pe Constantinescu. Aveau nevoie de un Mesia, un fel de luptator singuratic, pierdut in spatiu, care parea plin de intentii bune. Dar nu l-au vrut pe rege, normalitatea impusa de persoana lui nu era pe placul romanilor. Voiam o minute! Fara sa facem nimic in plus. Un om ca regele ne-ar fi impus prin tinuta lui sa fim morali, normali, decenti. Cine avea nevoie de asa ceva? Noi voiam razbunare pe Iliescu. Iar altii sa il apere pe Iliescu.

Constantinescu castigat greu, pe promisiuni mincinoase, gen: „venim cu 15 000 de specialisti!” A terminat prost, cel mai slab presedinte al Romaniei de dupa 1990.

Apoi s-a intors Iliescu. Romanii, dezamagiti de Emil, s-au gandit ca mai bine intr-un fel de comunism cosmeticat. E rau in capitalism, e de munca, banii nu vin chiar imediat. 40% dintre romani l-au vrut pe Vadim Tudor. Alt Mesia, de data asta de alt fel. Genul care taie tot:

-Nu se mai poate, domnule! Sa ii starpeasca odata pe toti si sa dea Romania romanilor!

Despre rege, vecinii mei considerau ca nu mai are ce cauta in Romania.

-O sa ii dea astia toate mosiile inapoi, sa vezi! Nici Pelesul n-o sa-l mai putem vizita. Pelesul nostru!

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

Dupa aceea romanii au vrut sa scape de Iliescu si ai sai. Intre un continuator al lui Iliescu, Nastase, si Base, l-au preferat pe ultimul. Chiar le-a placut, in primii ani. Era presedintele cu apucaturi de meltean („tiganca imputita!), cu glume la care radea singur. Dar le-a placut. Pe gustul nostru. Ce sa caute in om decent ca regele in fruntea tarii? Era vremea caterincii.

S-au prins ca e slabut, cand a inceput sa le bage mana in buzunar. Romanii au vrut circ, pe Base. Il vedeati pe Regele Mihai in ecuatia asta? Il vedeati bun pentru Romania?

Acum il avem pe Iohannis, care, cred eu, e un accident. Fara a fi fanul sau, pot spune ca e primul presedinte cu care nu mi-e rusine. Care nu ma face sa duc mana la urechi cand vorbeste engleza. Care nu ma astept sa bea un paharel in plus si sa o ciupeasca de spate pe Merkel.

Nu sunt monarhist, sunt republican convins. Pentru simplul motiv ca nu imi place „sa mi se deau un conducator”, ci imi place sa aleg. Mai mult, cred ca in istorie, au fost multi regi prosti, foarte multi. Dar sunt convins ca Mihai at fi fost mai bun decat orice presedinte am avut. Sunt convins ca acum, cu el rege, am fi fost departe.

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

PE 18 decembrie POTI COMANDA ULTIMA CARTE DIN TROLOGIE: „IARTA-MA, AM FOST… ” Pana atunci, nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

 

în ochi.”

 

 

 

#cronicileunuibarbat

 

 

 

 

 

The post De ce nu ar fi fost bun pentru noi Regele Mihai appeared first on Cronici pe bune.

In timp ce noi stam cu ochii pe metrou, astia desfiinteaza scoli.

Liceul Henry Coanda din Valcea se desfiinteza. Cei de la minister ii spun “reorganizare”. 716 elevi. Si liceul Oltchim are aceeasi soarta. Alte sute de elevi, alti dascali. elevii protesteaza, dar e ca si cum ai striga intr-un desert si ai spera ca te aude cineva care e la 300 de km departare.

La Timisoara se intampla acelasi lucru. Tot reorganizare ii spune si acolo. In realitate, liceul Ion Minc, este in centrul orasului. Asta e defectul sau. Iar parintii copiilor cu ceva cu ceva banuti, de la alt liceu, de fite, isi vor odraslele in buricul targului, adica in cladirea de acum a celui care se desfiinteaza.

In timp ce noi stam cu ochii pe metrou, scoala moare. Incet, incetisor, licee din Romania se arunca la gunoi. Elevi, profesori, ies in strada. Cine naiba sa ii mai auda acum, zilele astea? Sunt doar 1000 de oameni, intr-un oras, departe de Bucuresti. Cine sa ii auda? Vorba aia, nu ii aude nimeni pe cei care ies cu zecile de mii in Piata Victoriei.

In timp ce toata lumeae cu ochii pe legile Justitiei, ministrul Pop, in cardasie cu primarii de smecheri, reorganizeaza invatamantul, desfiintand licee. Praf il fac!

Aveti aici o petitie. Daca doriti, o puteti semna. Habar nu am daca va auzi cineva.

Petitie: Primarul Mircia Gutău va supune aprobării Consiliului Local proiectul de hotărâre privind reorganizarea reţelei şcolare a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat şi particular de pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea pentru anul şcolar 2018-2019.

Liceul Tehnologic „Henri Coandă” se reorganizează prin divizare totală,  urmând ca, de anul viitor, în clădirea ce va fi disponibilă să se mute elevii şi profesorii Liceului de Artă „ Victor Giuleanu”.

Nu dorim ca o instituție de învățământ cu tradiție și rezultate, având în acest an 716 elevi să fie desființată.

Cei care sunteți de acord cu această petitie, vă rugăm sa o semnati, astfel încât împreună să salvăm liceul. Semnaturile respective vor ajunge la Consiliul Local, I.S.J. Vâlcea și Ministerul Educației Naționale.

 

 

Mai citesti? Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

The post In timp ce noi stam cu ochii pe metrou, astia desfiinteaza scoli. appeared first on Cronici pe bune.

Traditii de Craciun. Taiatul porcului

guest post de Alina Mirt

La noi in Moldova taiatul porcului e un eveniment mult mai importat decat Craciunul si implica membrii familiei, vecinii apropiati  si minim 2 specialisti.

Taiatul porcului are loc cat mai dimineata si asta din simplul motiv ca mai dupa amiaza toti sunt beti. Ca orice proiect de amploare, si acesta necesita organizare si o structura bine-definita. In primul rand avem nevoie de un porc, preferabil crescut de cand era mic si dragalas si se jucau copiii cu el. Nu conteaza ca i-au pus nume si nici ca trebuie sa ii explici copilului conceptul de moarte. Toata lumea trebuie sa se implice. Daca nu am crescut porc cumparam unul special pentru taiat. Daca te apuca studiile si pui pe hartie costul porcului/cantitatea de carne obtinuta si prezinti familiei faptul ca de banii aia ai obtine la promotie o cantitate de carne suficienta cat sa hraneasca o unitate militara 3 zile , tata o sa te certe fara menajamente: nu ti-e rusine, si ce o sa zica vecinii ca noi nu taiem porc?

Oamenii se aduna in curte si beau un rachiu. De fapt, beau CATE un rachiu cu fiecare participant care se alatura misiunii. Managerul de proiect, care nu intotdeauna coincide cu proprietarul porcului, este ala care se imbata primul si vorbeste cel mai tare:

-Cuhumetreee, frumos porc ai crescut! I-ai dat si cocintrate?

-Nooo, ma jicnesti,  da’ stii ca eu dau cocintrate la porc? Fa Floareo, ia mai ada un rachiu la oamini istea, ca inghetam.

Femeile fierb oale uriase de apa si barbatii beau rachiu si sporovaiesc. Bine, si femeile beau. La un moment dat, managerul de proiect racneste:

-Sa ne apucam de treahaba. Fa Floareo, adu un lighean cu apa.

Floarea genereaza panica si externalizeaza sarcina.

-Fa Aspazio, unde ai lighenele alea bune? Margareto, misca fa, ce stai si te ninunezi asa, ca vaduva la soldati? Marceluto, nu ai auzit la unchesu’, adu fa un lighean, ce astepti, ordin de la guvern?

Femeile incep sa alerge haotic, fiecare cauta ceva, fiecare aduce ceva, urla fiecare la fiecare. Barbatii in putere tin porcul, aia mai batrani dau indicatii si specialistul satului ii infige porcului cutitul in inima.  Porcul se zbate putin si moare. I se colecteaza sangele intr-un lighean. Acum in scena intra si copiii, care vor fi manjiti ritualic cu sange pe frunte.

-Taci tu-ti scrisu’ ma-tii de copchil, nu mai plange, treci sa calaresti porcul sa iti dea Dumnezeu noroc. Nu ti mai zbate ca iti dau doua la cur acuma, pe loc, sa-mi sara ochii. Potolesti-ti, dracu’ dracilor di copchil, ca ti izghesc.

De aia noi, moldovenii, ne adaptam oriunde in lume, ca suntem caliti de mici. Atata timp cat in copilaria ta a existat minim un episod in care, atunci cand tu te c****i pe tine de spaima ca auzeai cum guita un porc pe moarte si imediat dupa i-ai simtit sangele cald pe frunte si ai fost obligat sa calaresti animalul mort, nimic nu te mai poate traumatiza.

Evident, dupa aia urmeaza un ospat general care se termina cand vine Salvarea, ca nu toata lumea rezista la sorici, pomana-porcului si alcool. Daca nu se imbata toti si le fura matele si cainii carnea (cum s-a mai intamplat, dar asta e alta poveste), gospodinele intra in priza si se apuca de gatit ca si cum ar veni sfarsitul lumii.

 

The post Traditii de Craciun. Taiatul porcului appeared first on Cronici pe bune.

Oferte speciale de Sarbatori.

Oras infratit cu Filiasul. Vedeti ca se poate face frumos si in Occident, daca exista putina dorinta?

Ingerasi dotati cu lumanari. Foarte dotati.

Afisul de mai jos spune clar: vine Mos Craciun! Chiar acum vine.

Frumos, sa va decorati la fel la bloc!

Partyyyyyy cu omuleti de zapada!

 

Cand zici: „anul asta nu mai vreau un Mos Craciun! Vreau doi!” Fii atent ce iti doresti!

Un superb palmier de Sarbatori. Se zvoneste ca vom avea si noi in Bucuresti, la anu’. Vor fi amplasati in fata Primariei Capitalei. Simbolizeaza fertilitatea si are nuci de cocos.

Acestia vor fi in fata Parlamentului.

As vrea sa ii linistesc pe ecologisti: e brad de plastic! Are si baterie si  trei viteze.

Si cate o capodopera de plus pentru familiile netraditionale: Mos Craciun+spiridusul. Nu ca zic, dar spun: observati zambetul de pe fata mosului. In fond, fericirea lui e mai importanta decat orice. Un Mos Craciun fericit inseamna ca „aduce daruri multe si bucurie,  la fetite si baieti.” In cazul asta, mai mult la baieti.

 

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/ 

poze:bored panda

Fragment din carte : Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

 

 

 

 

 

The post Oferte speciale de Sarbatori. appeared first on Cronici pe bune.

Povestea Oanei si a motanului Martafoi.

A fost odata ca altadata o nebu… o psiho… o femeie, pe nume Oana. Si aceasta dili-dili avea o pisica, pe nume Martafoi. Oana aici totul normal, sunt multi oameni care iubesc pisici, doar numele e putin ciudat, dar si pe pisica mea o chema Geta.

Si, intr-o zi, Martafoi a murit. Se intampla, toti patim asta, mai putin Highlander si Bruce Willis. Acum urmeaza filmul horror, care din pacate e chiar viata. Si e pe bune:

Mai intai, Oana l-a ingropat crestineste pe Martafoi, la cimitir, , apoi, intr-o noapte, pe la orele doua, a avut o revelatie:

-Ionele, Gigele, sau cum dracu’ te mai cheama pe asta de esti barbatu’ meu azi, eu nu mai pot sa traiesc fara Martzi. Dezgroapa-l!

Si s-a dus biata victima, in miez de noapte, sa dezgroape motanul.

Apoi ea, dili-dili, diva, a sunat de urgenta la un medic (???) si l-a intrebat daca il poate impaia pe dezgropatul Martafoi. Medicul i-a zis ca da si, ca sa scape de nebuna, a sfatuit-o sa il bage la congelator. Apoi cred ca a ras si s-a culcat la loc. Dupa ce a baut apa. (Medicii beau multa apa)

Ceea ce Oana a si facut. Nu a baut apa, ci l-a bagat la congelator. Intre pipotele de pui si rasolul de vita, ea l-a inghesuit pe Martafoi. O sa credeti ca inventez, iar eu chiar as vrea sa fac asta, dar forma de viata chiar asa a declarat la televiziune.La Capatos.(ok, presupunem ca mizeria aia e emisiune de televiziune).  A doua zi, diva l-a decongelat pe Martzi (nu stiu daca a folosit cuptoeul cu microunde, nu a specificat) si, din fericire, nu l-a aruncat in oala de ciorba. L-a impaiat pe sarmanul animal. Fara craniu, o sa vedeti…

Poate credeti ca asta e tot, Nici vorba!

Craniul lui Martzi a fost pus separat, introdus intr-o substanta magica si pus la uscat. Il are si acum pe noptiera, langa pat, ca orice vrajitoare care se respecta. O eprubeta a fost umpluta cu sangele pisoiului, iar forma de viata o poarta acum la gat. Nu stiu ce a facut cu excrementele, dar cred ca sunt puse  bine la pastrare sau a pictat cu ele vreun tablou.

Oamenii de pe pagina Oanei o incurajeaza, ei cred ca ea a procedat exceptional si ca a facut totul din iubire. Martafoi n-are nicio vina, saracul, ar plange de dincolo de trei ori pe zi. Iar eu vreau sa semnalez acum organelor competente ca printre noi exista un psihopat, unul aplaudat de oameni, unul care apare liber la televizor, un model pentru alte fete, viitoare psihopate de nadejde. Si sa stiti ca daca intr-o zi ea va iesi pe strada si va comite un act de terorism, eu o sa zic: v-am spus eu!



PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din carte : Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

 

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

 

 

 

 

 

The post Povestea Oanei si a motanului Martafoi. appeared first on Cronici pe bune.