Silviu Iliuţă's Blog, page 333

Dimineata de Craciun, intr-o familie traditionala obisnuita

Mama se trezeste, se duce la baie si descopera ca are tenul obosit.Freaca rapid niste miere cu ou si cu banana si isi aplica temeinic pe fata si pe decolteu, evitand zona ochilor. Iese din baie si calca pe una din cele 3 milioane de jucarii pe care le-a adus Mosul. Mama scoate un urlet infiorator si familia o observa:

Tata: ce ai patit, ti-e rau?

Copil 1: uaaaa, Grinch!

Copil 2: cool, mama s-a transformat in femeia aia din Avatar, dar pe galben!

Mama incepe sa bombane „ca eu am muncit 3 zile si voi ati distrus casa de nici nu se cunoaste nici nu v-ati dus canile la bucatarie kjHDFGYRGFjheytfierulluyuablabla etc”. Copilul 1 si copilul 2 urla in canon. Tatal isi desface o bere, da tv-ul mai tare si devine foarte interesat de un meci in reluare dintre ACS Sanatatea Darabani si CS Europa Hiliseu din divizia judeteana din Botosani.

Mama se incordeaza si racneste astfel incat sa acopere urletele copiilor si televizorul.

Mama:ce vreti sa mancati?

Tatal: mai da inca o bere.

Copil 1: uraaa, mergem la MC!

Copil 2: ba nuuu, mergem la KFC!

Mama improvizeaza niste senvisuri si tranteste cate o farfurie in fata fiecaruia.

Mama (pe un ton amenintator): terminati de mancat si mergem in vizita!

Tatal: stai sa se termine meciul. Centreaza, mortul dreacu’, unde te duci?

Copil 1: nuuuuuuu!

Copil 2: eu nu pot, ca-s racit, uite ce tare tusesc si am si o bubita!

Dupa care mama le da tuturor haine si hotaraste cu ce sa se imbrace fiecare (la ea e mai dificil, ii iese combinatia potrivita abia la a 5-a incercare) si ies cu totii imbufnati. Urmeaza vizitele, unde va pupati cu totii ca si cum nu v-ati fi vazut de 2 ani.

Soacra 1: cum, eu muncesc de 3 zile sa fac mancare si voi nu mancati nimic?

Soacra 2: cum, eu muncesc de 3 zile sa fac mancare si voi nu mancati nimic?

Bunica: cum, eu muncesc de 3 zile sa fac mancare si voi nu mancati nimic?

Intr-un final scapa din fiecare casa dar numai dupa ce au terminat tot din farfurie.

Pies: banuiesc ca familiile mai putin traditionale chiar se distreaza.

Alt pies: Craciun fericit!

guest post de Alina Mirt

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.   Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.

Fragment:

„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.

– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.

– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.

– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.

– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.

– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu. Creierul său nu funcționează până ce alcoolul nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:

– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…

– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.

Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător

: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?

– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.

– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”

Fragment din  carte : :

Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare.

– Piuu!

– Piuu!

Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani:

– Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic?

– Da, are un deget fermecat.

– Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte?

– Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă.

Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci.

– Tati. Tu mă iubeşti pe mine?

Acum este momentul meu să plâng cu muci.

– Până la stele.

– Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri.

– Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi.

– De mii de mii de ori, tati?

– De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori!

S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde:

– Voi verifica imediat asta, tati!

– Huh?

– Întinde degetul!

M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar.

– Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios.

– Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti?

– Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici?

– Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati!

Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii.

– Piuu!

– Piuu!

Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele.

A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine:

– Taaaati! Tu mă iubeşti!

Nu m-am putut opri din plâns zece minute.

 

 

 

 

 

 

 

The post Dimineata de Craciun, intr-o familie traditionala obisnuita appeared first on Cronici pe bune.

Reclame de vis: „tu ce faci daca parul tau iti spune ca e obosit?”

O reclama de vis ma urmareste din televizor zilele astea. De fapt, de cateva luni:

O fata, manechin de fel, face doua trei piruete in fata camerei, cum fac toate manechinele care ajung sa joace in  reclamele la sampon. Cred ca interviul de angajare e asa:

-Hei, baby, stii sa faci doua piruete?

-Cam una si jumatate.

-Repetam la montaj, dam pe slow motion.  Esti angajata pentru reclama la sampon! Mai ales ca ai si ceva par.

Apoi baby din reclama se opreste brusc cu fata la noi, lasa parul sa ii cada intr-o parte, trece doua degete prin el, ca prin coama unui cal, si face o moaca de copil caruia i s-a luat acadeaua. E trista rau, aproape distrusa, zici ca I-a luat foc casa sau i-a luat sponsorul masina. Mai intai ne intrebam de ce naiba e atat de trista (la nivelul de tristate pe care il poate juca ea, normal), dar o voce masculina ne lamureste imediat:

„Tu ce faci daca parul tau iti spune ca e obosit?”

Bang! Acum e clar pentru orice fraier ca mine: fata e suparata pentru ca parul tocmai i-a vorbit.

Apoi vine si Solutia: „daca parul tau iti spune ca e oboist, cumpara samponul X, care cu extracte de bla bla regenereaza etc si reface blu blu de la radacina si tot asa.”

 

Indraznesc eu un raspuns pentru cel care a scris aceasta capodopera de reclama:

Frate copywriter-ule, daca parul meu imi vorbeste, in niciun caz primul lucru pe care il fac nu va fi sa alerg ca tampitul la Mega ca sa imi iau sampon. In cazul in care carliontul ala de la tampla stanga vorbeste cu mine, mai intai imi sun prietenii sa ii intreb cat am baut aseara. Daca nu e de la bautura, o sun pe mama sa imi spuna ce a pus in sarmale. Dupa aceasta, daca intr-adevar a vorbit cu mine, il iau la intrebari:

-Si ce vrei acum? il iau tare. Vrei sa pleci in vacanta,  in pana mea? Te-am luat peste tot cu mine, ma, si acum vrei sa pleci singur?!?!

-Auzi, ma, parule, da’ pe mine ma auzi sa ma vait ca sunt obosit? Iti dau cu peria zilnic, dau o caruta de bani pe sampoane. Eu ma plang, ma, panorama, ca muncesc pentru tine?!

-Da, boss, dupa ce ca te-ai injumatatit in ultimii zece ani si te-ai ingrqsat ca porcu’, acum te mai si vaiti!

Daca nu imi raspunde, draga copywriter-ule, pentru ca parul meu e ceva mai nesimtit, rasuflu usurat si imi vad in continuare de viata.

Dar, daca imi raspunde, sunt doua variante:

-daca are voce de femeie, il tai imediat, sa nu ma auda nevasta-mea si sa dau de bucluc. Apoi iau un Xanax, ma indrept linistit spre pat si sun la Socola sa ma ia cat mai repede.

-daca are voce de barbat, sar peste partea cu taiatul, iau un Xanax si sun direct la Socola.

Asa ca, ma gandeam, daca tot fac drumul pana acolo, draga creator de reclame, nu vii si tu cu mine? Cred ca e loc pentru amandoi in masina. Daca raman eu acolo chiar nu e paguba pentru omenire, dar internarea ta intr-un salon chiar ar face lumea fericita. Te-ar impiedica sa scrii si alte capodopere, iar asta inseamna, crede-ma pe cuvant, oameni mult mai fericiti, care nu vor fi nevoiti sa mai vada reclame idioate. Te bagi?

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.   Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.

Fragment din  carte : :

Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare.

– Piuu!

– Piuu!

Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani:

– Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic?

– Da, are un deget fermecat.

– Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte?

– Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă.

Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci.

– Tati. Tu mă iubeşti pe mine?

Acum este momentul meu să plâng cu muci.

– Până la stele.

– Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri.

– Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi.

– De mii de mii de ori, tati?

– De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori!

S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde:

– Voi verifica imediat asta, tati!

– Huh?

– Întinde degetul!

M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar.

– Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios.

– Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti?

– Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici?

– Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati!

Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii.

– Piuu!

– Piuu!

Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele.

A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine:

– Taaaati! Tu mă iubeşti!

Nu m-am putut opri din plâns zece minute.

 

 

 

 

 

 

 

The post Reclame de vis: „tu ce faci daca parul tau iti spune ca e obosit?” appeared first on Cronici pe bune.

Horoscop pe bune. Saptamana 25.12-31.12

guest post de Alina Mirt

 

Berbec

Mos Craciun v-a adus lenjerie intima (ca mi-e rusine sa zic chiloti) marimea S. Normal ca nu va incape decat pana la glezne, dar sunteti fericiti ca cei apropiati va vad incapand in S. Asa ca dati iama in frigider si mancati in 10 reprize a cate 30 minute.

Taur

Va mananca palma stanga. Nu, nu primiti bani, v-ati imbatat atat de tare incat v-ati imbratisat cu toti colindatorii. In curand o sa va manance si in cap, ar fi indicat sa achizitionati un sampon contra paduchilor.

Gemeni

Sunteti obositi si tafnosi. Dar, o noua potentiala cucerire apare la orizont si va resuscitati imediat.

Rac

Prietenii va fac o surpriza: va anunta ca de Revelion faceti bal mascat. Va costumati in asistenta medicala (din filme XXX). Aaa, am zis surpriza? Farsa era corect.

Leu

Cineva din trecut declara ca i s-a re-aprins flacara iubirii pentru voi. Cineva de acum 6 ani, de acum 15 ani si din clasa a 4-a. Din nefericire, declaratiile lor au loc cand voi sunteti beti clei si ii invitati pe toti la voi acasa. In acelasi timp. Hold my beer!

Fecioara

Faceti planuri pentru anul care vin. Sigur, oamenii normali isi pun o dorinta, voi faceti un tabel cu fiecare saptamana si organizati totul temeinic.

Balanta

Va pregatiti pentru Revelion. Nu stiti cu ce sa va imbracati, asa ca probati cateva rochii. Pe zi. Dimineata, la oranz si seara.

Scorpion

Vi se umple casa de frumos. Primiti calendarele sexy pe 2018 si le atarnati pe perete.

Sagetator

Dieta-minune a dat gres. Asta din cauza ca intre Ajunul Craciunului si Revelion mancati un sfert de porc.  In fine, doua sferturi de la doi porci diferiti, daca e sa respectam adevarul istoric.

Capricorn

Raspundeti tuturor urarilor de Craciun si de Anul Nou. Inclusiv la mailurile de companiile de telefonie, gaz, energie.

Varsator

Nu va crede nimeni ca nu vreti sa va sinucideti, la ce catitate de Colebil bagati in voi.

Pesti

Va indragostiti grav. Pacat ca se termina bautura si a trebui sa infruntati realitatea.

de Alina Mirt

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.   Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.

Fragment din  carte : :

Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare.

– Piuu!

– Piuu!

Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani:

– Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic?

– Da, are un deget fermecat.

– Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte?

– Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă.

Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci.

– Tati. Tu mă iubeşti pe mine?

Acum este momentul meu să plâng cu muci.

– Până la stele.

– Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri.

– Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi.

– De mii de mii de ori, tati?

– De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori!

S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde:

– Voi verifica imediat asta, tati!

– Huh?

– Întinde degetul!

M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar.

– Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios.

– Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti?

– Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici?

– Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati!

Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii.

– Piuu!

– Piuu!

Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele.

A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine:

– Taaaati! Tu mă iubeşti!

Nu m-am putut opri din plâns zece minute.

 

 

 

 

 

 

 

The post Horoscop pe bune. Saptamana 25.12-31.12 appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei! (79)

Astea sunt adevaratele masline, dezosate, prinse in Dunare.. Se prepara prajite, cu mujdei.

Cum sa ratezi as o reducere de Craciun?! Trebuie sa fii nebun.

Nici gogosarii nu mai sunt ce au fost…

FACEBOOK Silviu Iliuta

In sfarsit, au facut mutarea potrivita: spirtul Mona e la raionul de bauturi!

Ieftin si gustos, de crescatorie. Necheaza in farfurie.

O reclama din Republica Moldova. Nu comentez ca iau bataie.

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.   Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.

Fragment din  carte : :

Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare.

– Piuu!

– Piuu!

Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani:

– Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic?

– Da, are un deget fermecat.

– Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte?

– Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă.

Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci.

– Tati. Tu mă iubeşti pe mine?

Acum este momentul meu să plâng cu muci.

– Până la stele.

– Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri.

– Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi.

– De mii de mii de ori, tati?

– De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori!

S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde:

– Voi verifica imediat asta, tati!

– Huh?

– Întinde degetul!

M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar.

– Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios.

– Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti?

– Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici?

– Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati!

Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii.

– Piuu!

– Piuu!

Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele.

A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine:

– Taaaati! Tu mă iubeşti!

Nu m-am putut opri din plâns zece minute.

 

 

 

 

 

 

 

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei! (79) appeared first on Cronici pe bune.

Cea mai tare urare de Craciun.

„Fie ca in prag de se apropie in Ajun in seara sfanta lumina magia sarbatoarea sa fim mai buni daruri multe primeste-l in casa ta coboara pe horn ho ho familiei tale noroc si sanatate banii nu aduc fericirea in brad sub brad langa brad impodobeste bradul noapte speciala din an retraieste copilaria vis de iarna langa cei dragi colindele si cozonacul sa va umple sufletele si inimile marry share da mai departe Fecioara Pruncul sfanta postare 7 ani de noroc da mai departe primeste urarea implinirea tuturor dorintelor renul Rudolf tie si familiei tale toti renii renii zburatori sania fermecata frumusetea iernii prosperiatatea e cea mai buna sa straluceasca in brad vin fiert pe care ii iubesti prietenii si rudele credinta si speranta clepsidra timpului spiridusul poznas spiritul Craciunului bucuria Craciunului taina Craciunului magia Craciunului Mos Craciun inimile voastre adevaratul Mos Craciun Mos Craciun exista Craciun fericit sa nu fie Mos Gerila urari din suflet sarmale si cozonaci pe masa urari de bine sanatate ca-i mai buna decat toate bani si noroc la Loto Pruncul nascut in iesle intelepciune si bunatate darurile cerului langa brad deschide-ti sufletul si primeste uita grijile si mirosul de scortisoara si portocale cozonacii calzi vin fiert si sorici uita-te la geam prilej de bucurie nasterea Domnului Sfinte Sarbatori la multi ani cu mult drag toate dorintele ne gandim la voi in amurg perioada minunata Bethleem raza de lumina magii sfintii se coborara trei magi sa inchidem usa sentimentelor de ura sa deschidem usa bunatatii credinta face orice posibil presarat cu impliniri un sac mare incarcat a ajuns la voi primiti-l in case clopoteii din brad colindatorii sa fie pace si armonie cupa de cristal a Craciunului alaturi de copii alaturi de cine vrei alaturi de cei dragi primii fulgi de zapada sper ca ai fost cuminte ho ho ho!

Le combinati voi cum vreti si iese cea mai tare urare.”

Ikea Style.

 

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI.

Sau „Cronicile unui barbat 3-Iarta-ma, am fost… ” aici: https://www.cronicipebune.ro/prelansare-cronicile-unui-barbat-vol-3/

Fragment din  carte : :

Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare.

– Piuu!

– Piuu!

Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani:

– Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic?

– Da, are un deget fermecat.

– Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte?

– Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă.

Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci.

– Tati. Tu mă iubeşti pe mine?

Acum este momentul meu să plâng cu muci.

– Până la stele.

– Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri.

– Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi.

– De mii de mii de ori, tati?

– De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori!

S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde:

– Voi verifica imediat asta, tati!

– Huh?

– Întinde degetul!

M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar.

– Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios.

– Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti?

– Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici?

– Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati!

Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii.

– Piuu!

– Piuu!

Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele.

A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine:

– Taaaati! Tu mă iubeşti!

Nu m-am putut opri din plâns zece minute.

 

 

 

 

 

 

 

The post Cea mai tare urare de Craciun. appeared first on Cronici pe bune.

Mai bine ma omori, decat sa merg la shopping!

Iubita mea, iti scriu din fata magazinului de  pantofi de la etajul 1.

Voiam sa stii ca sunt bine, sanatos. Si foarte fericit ca te-am intalnit.

Ultima data te-am vazut acum 3 ore. Iti amintesti?

Stateam la fast food, cu berea aia la pahar de plastic in fata, cu cele 20 de pungi atarnate de scaun si de mine.

Tineam punga cu tricourile tale in dinti, iubita.

„Sa nu le lasi pe jos ca se sifoneaza”, mi-ai zis suav.

M-ai alintat, m-ai mangaiat pe par si mi-ai zis: „Stai aici, vin in 5 minute!”

Chiar daca as fi vrut sa plec, iubito, ceva m-ar fi impiedicat. Pungile.

Acum doua ore am mituit o batranica si am primit caruciorul ei de cumparaturi.

Asa am putut explora mall-ul. Am revazut locurile dragi pe unde ne-am plimbat impreuna acum 6-7 ore.

Cum ar fi magazinul unde ai probat sandale timp de o ora.

Uite-l, saracutul, el imi aminteste de mine. Asa cuminte te asteptam si eu. Pentru ca te iubesc!



Apoi am ajuns la magazinul de lantisoare de argint cu animalute pe ele. Am uitat cum ii zice.

Acolo mi-am pierdut eu demnitatea. In cele doua ore de asteptare pe bancuta. M-am trezit cu mustacioara desenata cu albastru.

E important ca m-am plimbat prin mall. Asa am putut afla ca nu sunt singurul. Am intalnit oameni necajiti in dragoste. Unul mai napastuit ca altul. Spre exemplu, iubito, el:

Doamna lui isi cumpară o rochita pentru Revelion.
 De 5 ore doarme pe scaunel.
Nu te supara, iubito, dar i-am lasat din cumparaturile noastre: apa, ciocolata, paine si niste pastile de cap.

O sa mai stea cateva ore.
 Rezistă, frate!

E important ca am inceput sa umblu prin Mall, că am scos capul din paharul meu de bere.

Am vazut ca nu sunt singurul. Am intalnit cazuri grave. Unele, foarte grave.

Stii  nagazinul in fata căruia ai zis acum 5-6 ore: „Intru si eu putin sa imi iau o bluzita mov”?

Si din care ai iesit cu alte 20 de bluzite si ai zis: „Trebuie sa venim saptamana viitoare, nu mai au bluzita mov”…

Ei bine, in acel magazin stă acest domn. Mai precis, stătea.



Nu mai este tanar si a cedat dupa 3 ore. Acum este bine, am sunat la 112 si l-au luat.

In fine, in incheierea acestui lung mail iti spun: nu te grabi, fa-ti toate cumparaturile in liniste! Eu m-am imprietenit cu o gramadă de barbati. Acum stăm la intrare, discutăm.

Il vezi pe cel din dreapta? Cand a intrat in Mall avea 30 de ani.



Mai stau putin aici, apoi merg sa te astept in supermarket, la raionul cu mobilier.

Acolo e canapeaua aceea confortabila unde dorm eu de obicei.

Te iubesc!

Mai tarziu imi fac curaj si ma duc la coada la  bijuterii sa tin rand. Stiu ca trebuie sa trecem pe aici si zic sa castigam timp.

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI.

Sau „Cronicile unui barbat 3-Iarta-ma, am fost… ” aici: https://www.cronicipebune.ro/prelansare-cronicile-unui-barbat-vol-3/

Fragment din  carte : :

Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare.

– Piuu!

– Piuu!

Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani:

– Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic?

– Da, are un deget fermecat.

– Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte?

– Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă.

Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci.

– Tati. Tu mă iubeşti pe mine?

Acum este momentul meu să plâng cu muci.

– Până la stele.

– Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri.

– Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi.

– De mii de mii de ori, tati?

– De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori!

S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde:

– Voi verifica imediat asta, tati!

– Huh?

– Întinde degetul!

M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar.

– Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios.

– Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti?

– Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici?

– Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati!

Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii.

– Piuu!

– Piuu!

Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele.

A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine:

– Taaaati! Tu mă iubeşti!

Nu m-am putut opri din plâns zece minute.

 

 

 

 

 

 

The post Mai bine ma omori, decat sa merg la shopping! appeared first on Cronici pe bune.

Daca si asta mai e medic…

Ce a facut nenorocitul asta nu cred ca a mai reusit cineva pana acum. Medicul Luncan, desi nu merita titlul asta, este, in opinia mea, criminal.

Pacientilor care nu aveau bani de spaga le spunea sa isi vanda casele! Un medic care conditioneaza actul medical de spaga NU mai este medic, ci doar un criminal.

Ca sa va dati seama pana unde a mers nemernicia acestui om, el nu a facut transplant unei femei pana ce aceasta nu i-a dat spaga, fiind nevoita sa isi vanda casa.

Un alt caz este cel al unei fetite de 10 ani, care avea nevoie de transplant de rinichi si al carei tata ar fi fost intrebat de Lucan daca are bani, sugerandu-i-se sa isi vanda casa. „Barbatul si-a vandut casa, si-a donat rinichiul fetei, dar acesta era prea mare si nu a functionat. Au ramas si fara casa si cu banii dati si cu rinichiul nefunctional. Fetita a si murit ulterior”.

Mihaela Bleotu, medic pediatru la un spital din judetul Timis, este mama unei fete care a decedat in anul 2012, Adina. Femeia a povestit presei in 2013 cum i s-a refuzat transplantul de rinichi pentru fiica sa din motive financiare.”Noi am fost prima data in anul 2000 la Cluj, cand a fost diagnosticata fetita cu insuficienta renala, dar nu am reusit sa ajungem la domnul profesor Lucan. Am intrebat atunci, am stat vreo 3 saptamani, care este motivul si mi s-a spus ca e motivul financiar. Nu stiu, poate ca am trait intr-o naivitate, pe care acum o detest. Mi se parea ca medicul trebuie sa fie asa cum ne-am pregatit fiecare. Nu ni s-a comunicat nicio suma, ci am fost transferati la alta clinica si am fost trimisi apoi la Timisoara. (…) Este decisiv fosnetul pragmatic al banilor. Ei realizeaza ordinea in aceasta dezordine”,

Din dosar si din eclaratiile martorilor reiese ca medicul era atotputernic: un fel de Mesia sustinut de autoritati, de politicieni, servicii, procurori, presa.

• Avand in vedere toate cele de mai sus, vine si vestea bomba, care scoate din minti orice om cu normal din Romania: Lucan NU este dupa gratii. Mihai Lucan este cercetat sub control judiciar!

Acum, va rog sa imi spuneti voi:

Faptul ca acest nemrnic nu e dupa gratii nu ii incurajeaza si pe alti medici sa faca ce a facut el? Adica, ce pana lor li se poate intampla? Sa stea sub control judiciar cateva luni si, daca are in avocat bun, sa scape?
Voi va simtiti in siguranta in tara asta, in care in asemenea monstru nu este dupa gratii? Eu nu.

 

 

Detalii: In timpul audierilor i-au cazut din buzunar 5000 de Euro. O mica atentie. In masina mai avea un plic cu un mizilic: alti 10 000 de Euro. Ii ascunsese in rezervor.

In ziua perchezitiei, ginerele sau a incercat sa fuga cu un rucsac plin cu bani: 65.000 de lei, 3.300 de euro, 2.000 de dolari, patru carduri bancare, 35 de inele, 19 lanţuri, 9 brăţări, 49 de cercei, 4 pietre şi 20 de ceasuri de lux.

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI.

Sau „Cronicile unui barbat 3-Iarta-ma, am fost… ” aici: https://www.cronicipebune.ro/prelansare-cronicile-unui-barbat-vol-3/

 

The post Daca si asta mai e medic… appeared first on Cronici pe bune.

Dar avem si noi criminali in serie. IN LIBERTATE!

Ce a facut nenorocitul asta nu cred ca a mai reusit cineva pana acum. Medicul Luncan, desi nu merita titlul asta, este, in opinia mea, criminal.

Pacientilor care nu aveau bani de spaga le spunea sa isi vanda casele! Un medic care conditioneaza actul medical de spaga NU mai este medic, ci doar un criminal.

Ca sa va dati seama pana unde a mers nemernicia acestui om, el nu a facut transplant unei femei pana ce aceasta nu i-a dat spaga, fiind nevoita sa isi vanda casa.

Un alt caz este cel al unei fetite de 10 ani, care avea nevoie de transplant de rinichi si al carei tata ar fi fost intrebat de Lucan daca are bani, sugerandu-i-se sa isi vanda casa. „Barbatul si-a vandut casa, si-a donat rinichiul fetei, dar acesta era prea mare si nu a functionat. Au ramas si fara casa si cu banii dati si cu rinichiul nefunctional. Fetita a si murit ulterior”.

Mihaela Bleotu, medic pediatru la un spital din judetul Timis, este mama unei fete care a decedat in anul 2012, Adina. Femeia a povestit presei in 2013 cum i s-a refuzat transplantul de rinichi pentru fiica sa din motive financiare.”Noi am fost prima data in anul 2000 la Cluj, cand a fost diagnosticata fetita cu insuficienta renala, dar nu am reusit sa ajungem la domnul profesor Lucan. Am intrebat atunci, am stat vreo 3 saptamani, care este motivul si mi s-a spus ca e motivul financiar. Nu stiu, poate ca am trait intr-o naivitate, pe care acum o detest. Mi se parea ca medicul trebuie sa fie asa cum ne-am pregatit fiecare. Nu ni s-a comunicat nicio suma, ci am fost transferati la alta clinica si am fost trimisi apoi la Timisoara. (…) Este decisiv fosnetul pragmatic al banilor. Ei realizeaza ordinea in aceasta dezordine”,

Din dosar si din eclaratiile martorilor reiese ca medicul era atotputernic: un fel de Mesia sustinut de autoritati, de politicieni, servicii, procurori, presa.

• Avand in vedere toate cele de mai sus, vine si vestea bomba, care scoate din minti orice om cu normal din Romania: Lucan NU este dupa gratii. Mihai Lucan este cercetat sub control judiciar!

Acum, va rog sa imi spuneti voi:

Faptul ca acest nemrnic nu e dupa gratii nu ii incurajeaza si pe alti medici sa faca ce a facut el? Adica, ce pana lor li se poate intampla? Sa stea sub control judiciar cateva luni si, daca are in avocat bun, sa scape?
Voi va simtiti in siguranta in tara asta, in care in asemenea monstru nu este dupa gratii? Eu nu.

 

 

Detalii: In timpul audierilor i-au cazut din buzunar 5000 de Euro. O mica atentie. In masina mai avea un plic cu un mizilic: alti 10 000 de Euro. Ii ascunsese in rezervor.

In ziua perchezitiei, ginerele sau a incercat sa fuga cu un rucsac plin cu bani: 65.000 de lei, 3.300 de euro, 2.000 de dolari, patru carduri bancare, 35 de inele, 19 lanţuri, 9 brăţări, 49 de cercei, 4 pietre şi 20 de ceasuri de lux.

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI.

Sau „Cronicile unui barbat 3-Iarta-ma, am fost… ” aici: https://www.cronicipebune.ro/prelansare-cronicile-unui-barbat-vol-3/

 

The post Dar avem si noi criminali in serie. IN LIBERTATE! appeared first on Cronici pe bune.

Scrisoarea Olgutei Vasilescu pentru Mos Craciun.

Draga Mos Craciun, sunt fata aceea cu parul rosu din Craiova. Nu doar parul, ci si eu sunt din Craiova. Ma stii, de cand ti-am cerut sa ma faci printesa, la 4 ani si m-ai facut ministresa. E chiar mai bine pentru ca acum am banii mei si fac ce vreau cu ei, ii dau cui vrea muschiu’ meu. (ai hev mai Euro and ai do what mai muscles want-)

Pentru ca esti din Laponinia o sa mai folosesc si cuvinte in engleza si italiana, caci eu stiu franceza la perfectie.

Diar Santa Klaus, ai uant for me un microfon din ala de care a primit si Carmen Dan, la fel de mare si de cauciucat. Mie imi place sa ma aud des, cam de trei ori pe zi, si as vrea sa il folosesc si la ONU cand mai merg, sa vorbesc la iel. Numai ca, pliz, da-mi cu trei viteze cand vibreaza (tri vitezas when brrrr-brrrrr) pentru ca a lu’ Carmen are doua, dar sunt prea incete, eu fiind mai naravasa (ihaaaa, ihaaa!)

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

Pentru colegi miei adu te rog asa:

-Pentru Liviu, mai boss, te rog sa aduci, daca nu ti-e greu, o insula (an aisland, dar nu Islanda, ca tara). A pierdut-o pe aia pe care o luase si il vad mereu imbufnat si suparat. A, si, daca se poate, adu-i si alta tara, ca asta nu cred ca il mai vrea. (a country, not arabian bicoz Liviu it pigs)

-Adu-i lui Codrin Stefanescu o perie de par (heir perie) pentru ca de cate ori ma vede ca ma piaptan ofteaza si nu mai suport sa il vad. Bine, nu mai suport sa il vad oricum, dar cand ofteaza chiar ma enerveaza.

-Adu-i lui Serban Nicolae poza aceea cu sexul a*al. A promis colegilor din Comitetul Executiv ca le-o arata si il freaca la cap in fiecare zi. (Bring picture uiz Cosette pornhub milf stuff)

-Poporului roman sa ii aduci niste carne, caldura si ulei, ca urmeaza vremuri grele pentru ei cu noi la putere, da’ ei nu stie inca. (some oil end calorifers)

-Pentru Grindeanu, saracul, adu-i o coloana vertebrala ca si-a pierdut-o cand i-a dat seful o functie pe salariu mare(tu comprendes mi)

-Lui Tudose nu-i mai aduce nothing, dar mai ia-i, Mosule, de prin sticlele alea de sub birou (ander za desk), pentru ca tare frumos mai miroase la el cand merg in audienta! (he stincks)

-Lui Ilan Lauffer adu-i te rog o bursa, daca se poate chiar aia din Londra, ca a apucat sa promita la romani face pe el de frica ca il considera aia penibil. Daca nu poti aduce bursa, adu niste servetele umede de sters la fund (clining asa shits)

-Iubitului meu da-i multa inspiratie ca sa mai faca clipuri ca ala cand ii facea prosti pe politisti si pe procurori. Acum as vrea sa ii faca prosti si pe avocati si pe pompieri, da’ trebuie sa ii vina lui ideea, ca altfel se supara.

-Lui Tariceanu nu ii adduce o nevasta mai tanara, ca din astea isi ia singur. Adu-i niste pastile din alea albastre pentru gat, ca multe mai consuma… (blu pils)

-Lui Ciordache sa nu ii aduci nimic, ca isi ciordeste el singur daca are nevoie. Sa ii scrii numai daca ai nevoie de ceva de la el, de niste legi noi de Craciun sau ceva.

-Lui Adrian Nastase sa ii duci un fular nou Burberry, numai sa fii atent pe ce horn intri, ca s-ar putea sa nimeresti la alta casa.

-Lui Tudorel Toader sa ii dai o voce noua, ca cand ma suna la telefon dimineata dau cafeaua pe mine (a niu voice becauze je vars le coffe on moa(moi))

Apropo, nu stiu exact cati ani ai, dar erai mos si cand eram eu mica, deci cred ca te incadrezi la pensie speciala. Pot sa consider ca lucrezi in conditii grele, ca doar e greu sa te dai toata ziua pe hornul ala, deci iti mai dau niste bani (sam monii for iu, in engleza). Am puterea sa fac asta, eu fiind ministru de tramvai (travaille),

Daca depui cere la Minister si astepti 3-4 ani sa o aprobam, o sa ai o pensie de 8-900 de lei cu posibilitatea de a iti creste cu 20 de lei dupa alt an. Dar noi o sa iti promitem o pensie de 4 000 de Euro si tu o sa fii prost sa ne crezi.

Olguta Vasilescu,

fata aia cu parul roscat, nu ma uita cu microfonul roz si sa aduci si baterii. Si de rezerva, ca mi-a spus Carmen ca se consuma repede.

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI.

Sau „Cronicile unui barbat 3-Iarta-ma, am fost… ” aici: https://www.cronicipebune.ro/prelansare-cronicile-unui-barbat-vol-3/

Fragment din  carte : :

Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare.

– Piuu!

– Piuu!

Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani:

– Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic?

– Da, are un deget fermecat.

– Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte?

– Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă.

Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci.

– Tati. Tu mă iubeşti pe mine?

Acum este momentul meu să plâng cu muci.

– Până la stele.

– Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri.

– Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi.

– De mii de mii de ori, tati?

– De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori!

S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde:

– Voi verifica imediat asta, tati!

– Huh?

– Întinde degetul!

M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar.

– Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios.

– Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti?

– Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici?

– Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati!

Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii.

– Piuu!

– Piuu!

Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele.

A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine:

– Taaaati! Tu mă iubeşti!

Nu m-am putut opri din plâns zece minute.

 

 

 

 

 

The post Scrisoarea Olgutei Vasilescu pentru Mos Craciun. appeared first on Cronici pe bune.

Nu am povestit niciodata. 22 decembrie 1989.

Aveam 15 ani. Tin minte ca am mers cu mama mea la ea la birou, I-a fost teama sa ma lase singur acasa, era ziua ei de nastere si voia sa dea prajituri.

In metrou, un batran ne-a spus sa nu coboram la Piata Romana, ca in centru e miting si o sa fie razboi, ca la Timisoara. Exact asa a zis, „razboi”. Imi amintesc ca tremura tot.

Mama lucra intr-o cladire de pe Magheru, langa Piata Romana, la etajul 5. Dar inauntru nu era nimeni, nici macar portarul, asa ca am lasat prajiturile pe birou si am vrut sa plecam. Cand sa iesim am auzit impuscaturi. Nu ne dadeam seama de unde vin, dar ni s-a facut frica. Ma tinea de mana si imi amintesc ca ne-am apropiat, in varful picioarelor, de geam, tinand un fel de tava la piept, pe post de vesta antiglont. Acum mi se pare stupid, dar atunci mi se parea logic sa facem asa. Dupa cateva minute de zgomote, ne-am facut curaj si, lipiti de perete, am dat usor perdeaua la o parte si am privit pe strada. Absolut niciun om, absolut nicio miscare! Dar gloantele se tot auzeau. Sunete ciudate, ca si cum veneau toate dintr-o goarna.

Am intrebat-o pe mama daca se trage sau e vreo inregistrare si mi-a spus, cu jumatate de glas, ca probabil era de la televizor. Apoi s-a auzit un vuiet. Un amestec de strigate si fluieraturi, dar ciudat, ca si cum ar fi fost inregistrate pe banda. Eram convinsi ca strigatele se aud de la un televizor aflat afara pe un pervaz, la un bloc de langa metroul Piata Romana, si orientat incat sa il auda toti de pe Magheru. (Mai tarziu am aflat ca vuietul se auzise si pe 21, la mitingul lui Ceausescu)

Minute bune au suierat gloantele in jur. Cam la cateva secunde mai zbura unul pe langa noi. Apoi se mai auzea cum cate un geam se sparge si cade cu totul pe strada. Toate astea se intamplau FARA SA VEDEM UN SINGUR OM PE BULEVARD. Ne uitam de dupa draperie si orasul parea pustiu. Tin minte ca, dupa ceva timp, ne obisnuiseram cu zgomotul si chiar nu ni se mai parea deloc periculos. Nici urma de oameni raniti, de lupte. Eram ca la o piesa de teatru radiofonic, nu vedeam actorii si nici scena.

Am stat in biroul de la etajul 5 cateva ore, ascunsi dupa perdea, apoi ne-am facut curaj sa iesim din cladire si am alergat spre metrou. Acolo mai erau vreo 4-5 oameni. Un tanar cu banderola ne-a intrebat daca am vazut vreun terorist, iar o batrana i-a spus ca e unul cu barba si geaca verde, ascuns in cofetaria Casata. Atunci tanarul cu banderola s-a repezit spre iesire si l-am pierdut din ochi.

Am ajuns acasa, am aflat ca Ceausescu a fugit si ca a inceput Revolutia. Si ca la Piata Romana s-au dat toata ziua lupte grele, ca au fost morti si ca orasul e plin de teroristi cu barba. Apoi am aflat ca la Otopeni armata trage in teroristi. Ceva mai tarziu si-au dat seama ca de fapt armata tragea in armata, ca fiecare tabara a armatei fusese dezinformata cum ca in cealalta parte se afla teroristi. Ca si cum cineva avea nevoie de un razboi, de victime.

Habar nu am ce am trait. Cea mai ciudata zi din viata mea! Sunt la fel de confuz ca in ’89. Si am trait multi ani cu impresia ca a fost un spectacol de teatru cu figuratie folosita drept carne de tun. Au murit multi oameni, oameni care au crezut in libertate, care au vrut sa il dea jos pe Ceausescu. Revolutionari adevarati, care n-au mai suportat mizeria aia de regim. Si folositi pe post de figuratie, pentru ca rolurile principale fusesera date. Actorii erau deja la televizor, vezi cazul Iliescu, iar figuratia din strada incasa gloante.

Dar regizorul? Ce regizor a avut piesa asta de teatru? Rus sau american? Sau a fost coproductie?

Ce naibii am trait?

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata SINGURA TRILOGIE PREMIATA chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.

Cica e oferta la carti, de Sarbatori. Toate trei volumele aici: http://bookzone.ro/produs/pachet-cronici-3volume  Sau „Cronicile unui barbat 3-Iarta-ma, am fost… ” aici: https://www.cronicipebune.ro/prelansare-cronicile-unui-barbat-vol-3/

 

 

 

 

 

 

The post Nu am povestit niciodata. 22 decembrie 1989. appeared first on Cronici pe bune.