Silviu Iliuţă's Blog, page 237

Asa-mi plac mie politistele!

Articol de Silviu Iliuta

M-am saturat sa vad politisti cu capetele plecate atunci cand ajung in fata unui interlop/

M-am saturat sa vad cum isi balangane burtile si n-au niciun pic de autoritate cand e un scandalagiu, iar ei ii spun umili: “Va rugam sa nu mai faceti scandal! Avem si noi reclamatii de la vecini, va rugam noi, altfel va amendam.”

De aceea imi place ce a facut fata asta, politista la Cluj: conform stiridecluj.ro, in jurul orelor 10, in Piata Garii a aparut un smecheras. Acesta a fost adus din autobuz, a refuzat sa legitimeze, apoi, cum fac toti smecherasii, a inceput sa injure organele de ordine.

O politista, cea din imagine, l-a culcat la pamant pe nesimtit si i-a pus catusele in cateva secunde.

Acum imi amintesc de niste filmulete de pe net, cu un politist care legitima un sofer beat de Audi. Iar ala, in continuare la volan, zicea:

-Ba, cap de table, si ce o sa imi faci? Uite ca nu vreau sa iti dau carnetu’!

Iar cap de tabla, ca nu pot sa ii spun altfel, statea de vorba cu el si incerca s ail convinga pe betiv ca ar fi bine sa se legitimeze.

Sincer, politista de la Cluj e noul meu idol. Asa trebuie procedat!

Cu o politie lesinata si complexata nu facem treaba. Nimanui nu ii este frica de amenda daca arunca gunoi pe strada, nimenui nu ii e frica de o noapte la inchisoare daca bea un paharel de vin si urca la volan. Prefer varianta de Politie din SUA, Anglia, Franta, Italia. Cu astia nu discuti. Legea e lege!

Bravo, doamna sau domnisoara politist! Sper sa vada cat mai multi din tribul dumneavoastra si sa urmeze exemplul.

Update: Articol de Silviu Iliuta, si pentru cei de la Cluj Capitala, la care ajung mai greu informatiile.

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 

The post Asa-mi plac mie politistele! appeared first on Cronici pe bune.

Fii barbat adevarat, pune-ti extensii de gene!

Poate n-aveai incredere in tine, Gigele!

De cate ori mergeau la un interviu de angajare, te refuza omul ala, pe cine stie ce motive, apoi o angaja pe fatuca aia blonda cu fusta scurta si gene false. Nenotocitii! Obsedatii!

Viata e nedreapta!

Dar, Gigele, o mica parte din aceasta nedreptate se poate rezolva chiar acum: iti poti pune extensii de gene!

Pentru un pret modic de cateva sute de lei pe luna, poti beneficia de acest tratament miraculos care te transforma dintr-un barbat cu aspect de viking intr-o diva cu aspect de Bianca Dragusanu.

Nu ezita! Gandeste-te cum vei putea merge la interviu, vei clipi de doua ori, iar angajatorul va da pe spate. Gandeste-te cum vei fi la patreceri! Toti barbatii, band bere pe balcon sau frecand gratarul cu mititei, iar tu, ca o starlet, intre fete, vorbind despre gene si facand schimb de rimel.

-Tu, fata, mergem impreuna saptamana asta sa ne facem si sprancenele? Trebuie sa fim frumoase, sa ne placa si pe noi barbatii aia!

Iar tu, mandru, vei raspunde:

-Acum imi pun sclipici pe unghii, dar saptamana viitoare sunt al tau!

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 

The post Fii barbat adevarat, pune-ti extensii de gene! appeared first on Cronici pe bune.

Oricat de mizerabili ar fi politicienii, unii ziaristi ii intrec.

N-o suport pe Dancila, oricine a citit doua randuri scrise de mine si-a dar seama de asta. Mi se pare Everestul toparlaniei si exemplul perfect de maxima incompetenta ajunsa in functie mare. Sluga natiunii.

Cu toate astea, exista un lucru si mai abject, mai inuman decat Dancila: o campanie de presa despre fiul ei infiat. Oricat de groaznica e femeia asta, nu pot fi niciodata de acord, in nicio circumstanta si pentru nicio scuza din lume, sa ataci un om cu o problema atat de sensibila. Ce daca e infiat? De cand e asta o rusine, ziaristi incuiati la cap? De cand e o mare vina ca ai infiat un copil? Luati-va de faptul ca baiatul e incult, e prost crescut, dar nu de asta! Luati-va de faptul ca Dancila nu e in stare sa usureze procedurile de adoptie, dar nu de faptul ca a infiat un copil! Asta nu e o rusine, incuiatilor! Numai pe vremea lui Ceasca era considerata asa, de aveai impresia ca familia care a adoptar copii e ciumata.

Gestul de a adopta un copil poate fi batjocorit doar de tampiti. Inainte de orice, suntem oameni. Cati mai suntem si cati reusim sa mai intelegem fraza de mai sus. in societatea asta plina de ura.

In plus, campania asta, inceputa de un disperat dupa atentie, nascator de mamuti radioactivi, si continuata de niste cancanisti fara mama si fara tata, a reusit sa o faca sa para umana pe Dancila. Nu mai e “decat” robotelul agramat care nu e in stare sa citeasca trei cuvinte. Are si suflet: a infiat un copil.

Simt multa scarba. Si constientizez ca oricat de abjecti sunt politicienii, exista romani mult mai rai decat ei. Iar asta ma sperie.

Acum Dancila va profita de poveste, facem pariu? Nu atat ea, cat echipa din spate, o vor impinge sa apara peste tot in rol de victima. Si asa intram intr-o mizerie totala, intr-o cocina.

PS: pentru adversarii PSD-daca ajungi sa cobori mai jos decat ei ca sa ii ataci, nu sfarsesti prim a fi mai bun, ci prin a fi tu insuti pragul inferior, mizeria de sub ei. Chestie de logica.

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 

The post Oricat de mizerabili ar fi politicienii, unii ziaristi ii intrec. appeared first on Cronici pe bune.

Spune NU sprancenelor Nike!

Motto: “Si Dumnezeu a zis: romancele astea au chip frumos? Au. Au par frumos? Au. Au corp fain? Au si d-asta.

-Bai, ingerasii mei, prea le-am dat eu romancelor de toate, nu e corect fata de alte natii. Ia puneti voi la fiecare colt de bloc niste saloane din alea unde sa isi faca ele unghii de vrajitoare si sprancene de sperietori de ciori!”

Fetelor, ieri am fost la salon. Lorinel, make-up artistul meu, mi-a spus:

-Amvai, faaatah, sprancenele nike s-au demodat! Nu stiu cum stai asaaa! Acum se poarta sprancenele fishtail! Treci imediat la pensat! Aaaacum!

Vorbea pe nas si i se zbatea o vena pe frunte, simteam ca il bantuie AVC-ul. Nu l-am vazut asa panicat decat cand am intarziat o luna la injectiile cu hialuronic. Iar cand lui Lorinel i se zbate vena, nu comentezi.

Dupa 4 ore, cand a terminat interventia, aratam asa:

Lorinel era in extaz! Fetele de la salon aplaudau! Cand ma indreptam spre masina toate babele se minunau si isi faceau cruce!

Singura problema a ca cei din familia mea sunt niste tarani. Cand am intrat in casa, soacra-mea mi-a dat cu aghiazma in cap si urla „piei, Satana!”. Stiu ca nu ma iubeste, dar Satana inca nu mi-a zis pana acum. Copiii s-au dus la colt si suspinau. Cand incercam sa ma apropii de ei fugeau mancand pamantul. Sotul repeta intruna, de fiecare data cand ma uit la el: „n-am facut nimic, jur, e doar o colega si atat, nu e mai frumoasa ca tine, doar si-a pus implanturi mai mari!”

guest post de Alina Mirt

 

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 

The post Spune NU sprancenelor Nike! appeared first on Cronici pe bune.

De la bloc. (76)

Pentru cei care confunda toaleta cu bordelul?

Prima toaleta pentru sinucigasi din lume. Toate conditiile sunt asigurate. Daca nu merge asa, aveti sfoara si sapun.

Pluralul dus la extrem. Ei „posed”. Daca nici asta nu e un fan al gramaticii….

Din ciclul: nu imi schimbati voi mie sexul cand vreti voi!

“Si daca nu ai apa, adu de acasa, in gura!” Administratorul.

Dupa ora 19 se interzic necesitatile fiziologice! Vorbiti cu intestinul groa, treaba voastra ce faceti, dar rezolvati problema!

Cum sa refuzi un flashmob cu lopata?

 

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post De la bloc. (76) appeared first on Cronici pe bune.

Romanii se sperie de tatuati ca de draci.

In mintea romanilor, tatuajele sunt mai periculoase decat piranha, mai rele decat violatorii eliberati de Tudorel si mai inspaimantatoare decat astia care fura insule.

Azi era la magazin un baiat tatuat din cap pana-n picioare. se vedeau la gat, pe brate, pe glezne. Doua doamne, cum l-au vazut intrand, s-au dat la o parte, de parca ocoleau o zona cu ciumati, un barbat a dat ochii cu el si a scos un icnet de primadona, “aaah , Doamneee!“, de parc il vazuse pe dracu’, vanzatoarea barfea cu una si chicotea, uitandu-se la cercelul lui din ureche.

Iar la iesire, paznicul l-a scanat de doua ori si mai ca nu i-a venit sa creada ca e curat.

Tatuajele omoara, frati romani! Astia pictati sunt periculosi, daca se enerveaza, scot un tatuaj de pe mana si vi-l arunca fix in cap! Nu va e frica de ala care elibereaza violatori, n-aveti nici pe dracu’ ca altul fura ditamai insula, vi se rupe ca sunt atatia corupti care va fura din pensii si salarii, dar va cacati pe voi de frica atunci cand vedeti niste desene pe piele.

Tatuatuuul, fugiiiiiti!

#multitampitiintaraasta

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 

The post Romanii se sperie de tatuati ca de draci. appeared first on Cronici pe bune.

Misterioasa doamna T.

Am ajuns.

Ca in fiecare zi din ultima luna. La ora 8 dimineata fix ma prezint in fata usii de lemn masiv de la conacul din afara satului.

-V-am adus laptele si painea si ce ati cerut, urlu eu sa ma asigur ca ma aude cineva.

Doamna T tuseste de dincolo de usa. Asa e de fiecare data, niciodata nu spune nimic.

Doar muzica aceea veche trece putin dincolo de ziduri. Muzica de pe vremea bunicilor mei, cred.

Ar putea macar sa zica „multumesc”cotoroanta asta!

Las sticla de lapte in fata usii. Iau de sub usa banii si biletelul cu cumparaturile pentru maine si plec.

„Lapte, paine, lamai, faina…” Aceeasi lista intotdeauna! Macar o data mi-as dori sa cumpar altceva: ciocolata, creveti…orice!

Casa asta veche oricum imi da fiori.

Are un aspect atat de neingrijit, o darapanatura cu tencuiala scorojita. Paianjenii sunt peste tot, iar bucatile de fier ruginit se vad prin ziduri..

Cat despre lianele ce atarna la intrare…

S-ar putea filma lejer aici un film cu Tarzan.

Imi iau bicicleta si plec de la conac.

Deschid poarta de fier forjat ce delimiteaza domeniul doamnei T, trec pe drumul de pamant din mijlocul campului de grau si intru in sat.

In mijlocul satului copiii se agita. Au primit niste rulmenti de la cineva care lucreaza la fabrica si isi confectioneaza carturi.

-Nici macar nu inteleg cum de ai curaj sa mergi la ea, imi zice fata cu pistrui. Tine bine de scandura!

Bate un cui in placa de lemn si agata in el rulmentul. Are dexteritatea unui muncitor, nu a unei fete de varsta mea, 11 ani.

-Nu fac nimic, Pistruiato. Doar ii las sticla si plec. Nu ma invita niciodata inauntru…

Doamna T este subiect de barfa in sat.

A doua zi, bat in usa cu obiectul ciudat de metal care sta atarnat sub vizor.

De data asta am noroc si pe manerul lui nu mai este un paianjen.

M-am bucurat prea devreme, este pe umarul meu. Urasc paianjenii!

-Ai adus laptele?

Este o voce! O voce de om, care chiar razbate de dincolo de usa de lemn cu paianjeni.

Vin de o luna aici, de la inceputul vacantei de vara si este prima data cand aud o voce.

Imi dreg glasul. Daca nu as fi aproape barbat, as putea spune ca am emotii.

-Cu mine…vorbiti?

Si astept. Un minut. Doua. Cinci. Poate vrea sa mai zica ceva, poate e vreo continuare…S-o fi intamplat ceva de s-a oprit.

-Doamnă…? Doamnă T?

Un sunet de tuse scurta imi spune ca e vremea sa o sterg.

Copiii fac intrecere de carturi. Un slalom in viteza printre niste bolovani plantati direct pe piatra cubica de langa fantana.

-Nu inteleg de ce o urasti atat?, ii spun. In fond, nu ti-a facut nimic.

Fata cu pistrui pleaca capul si inghite in sec.

-Nu eu…

-Faptul ca sta inchisa intr-o casa si e o ciudata nu inseamna ca trebuie sa o urasti! Are muzica buna, sa stii! Veche, dar buna!

Oricum, neobisnuita!

-E randul tau…

Imi intinde cartul.

„Cate oase o sa imi rup eu cu masinaria asta!”

Bat in usa cu sticla de lapte. Nu este nicio diferenta intre sunetul acesta si cel al obiectului de fier lovind usa.

Oare astazi o sa vorbeasca?

-Doamna, a venit laptele! Vi-l las in fata usii ca de obicei.

-Intra, e deschis!

E deschis? Asta e noua! Daca vreau sa o sterg, acum e momentul! Hai!…

Imping timid usa mare de lemn. Daca afara sunt atatea lighioane, inauntru…ce ma asteapta?

Alung gandul asta si imi fac curaj. E bezna.

Inaintez jumatate de metru si inca nu vad nimic.

Ma impiedic. Probabil o mobila, obiecte. Fac destul de mult zgomot.

-E vreun intrerupator?

-Fa un pas in dreapta si impinge usa.

E…o camera imensa. Nu am vazut in viata mea atatea carti. Sunt pe toti peretii, intr-o biblioteca veche si frumoasa.

Sunt pe podea, unele peste altele. Pe birou. Pe fotolii. Peste tot.

O zaresc din spate. Fumeaza stand pe un fotoliu mare de piele, care troneaza in mijlocul incaperii.

De unde vine muzica?

„Don’t cry, don’t cry baby,

Dry your eyes, and let’s be sweethearts again…”

Fata cu pistrui pune frana si se opreste langa mine. Isi ia cartul in mana si se aseaza pe bordură.

-Hai, ridica-te! Trebuia sa spui ca nu stii sa te dai cu el!

-Ei, invat si eu…

Imi aduce apa in causul palmelor si mi-o toarna pe rana de la genunchi.

-Trece, e doar julitură.

Este rosie la fatza si transpirata toată.

„Unele fete sunt frumoase chiar si transpirate”,  imi trece prin capsor.

-Stii de ce te-am lasat sa intri?

Este foarte putina lumina. Abia o zaresc prin fumul des de tigara.

-Ia loc.

In cateva minute bune reusesc sa mut cartile de pe un fotoliu si sa ma asez. Le pun una peste alta, pe singurul loc din camera unde puteau fi mutate. Le asez intr-un echilbru foarte instabil, langa o poza alb negru cu un barbat cu palarie, o femeie si un copil cu pulpe grasane care ieseau din pantalonii scurti si albi.

Coloana de carti pe care am format-o este cam de inaltimea mea.

Acum, tot ce trebuie sa fac e sa nu misc masa. Sau sa nu respir in directia ei.

In spatele unei coloane de carti zaresc un patefon. Sau gramofon. Chiar nu fac diferenta.

„…And oh, cuz you know I didn’t mean

To ever treat you so mean

C’mon, c’mon sweetheart

And let’s try it over again.”

Este…ma simt ca in Marile Sperante.

-Te-am auzit vorbind pe strada. Ai o voce care imi aduce aminte de…cineva.

Ma uit la poza cu cei trei.

-Sunteti…dumneavoastră?

-Ce nu inteleg eu, imi zice Pistruiata punand o bucata de hartie igienica pe genunchiul meu, e ce face cand nu mergi tu la ea? Cum iese din casa?

Nu mi-am pus niciodata problema. Eu am fost contactat acum o luna de invatatorul satului, care m-a intrebat daca nu vreau sa fac niste comisioane la conac.

-Probabil, Pistruiato, domnul care m-a rugat pe mine…roaga pe altcineva atunci cand eu nu pot.

-Din sat nu am mai auzit de nimeni. Dar, poate ca e cum zici tu.

In ziua urmatoare am intarziat putin. A trebuie sa ajung dimineata la Dispensar, rana de la picior a copt si s-a facut destul de urata.

-Stiti, eu…imi place melodia aceasta. Nu am mai auzit-o. Nu e muzica usoara, nu?

Doamna T trage in piept dintr-o tigara si imprastie fumul in aer.

-Ar trebui sa aerisiti putin aici, zic. Imi dati voie?

-Nu.

-Bine. Atunci eu o sa..plec.

Fac cativa pasi spre usa si sunt gata sa ii spun la revedere.

-Stai!

Are un glas destul de ferm.

-Ia o prajitura.

Prin ceata deasa din camera am zarit o farfuriuta de portelan decorata pe margine cu flori albastre.

Gust. Gura mi se umple pe loc cu un sirop cu gust de portocale usor acrisor. Este…este senzationala.

Si partea proastă este că sunt doar două.

-Pot sa…?

-Desigur, pentru tine sunt. Pentru…oricine ar vrea să vină la mine in vizită să le guste.  Fac in fiecare zi.

Se intristează brusc si isi ascunde capul in spatele cestii de ceai. Pot  să jur că am văzut o lacrimă.

Musc. Siropul se prelinge pe gat, pe tricou. WOW!

Ma abandonez pe scaun, cu burta unui greiere bortos si o privesc timid:

-Sunt foarte bune. Si neobisnuite. Eu mananc in general negrese sau salam de biscuiti, dar ca acestea…

-O sa mai am si maine.

Gandul asta m-a facut fericit.

-Ce ai patit la picior?

-M-am dat mare si am cazut cu cartul.

-Asa sunt barbatii! Macar merita fata?

Si i-am povestit de ea. Intr-un acces de sinceritate i-am spus ca multi oameni din sat o cred ciudata. Dar ca fata cu pistrui o sa o cunoasca si o sa isi dea seama ca nu este asa.

Nu imi dau seama daca rade sau tuseste. Sau ambele.

-Normal ca sunt ciudata. Stau aici singura. Sa o aduci pe Ana, te rog. Cand poate ea sa vina.

De unde stie cum o cheama? Nu i-am zis niciodata pe nume. Nici macar eu nu o strig pe nume.

Isi aprinde o noua tigară. Ce mult fumează! Repozitionează de la inceput acum gramofonului sau patefonului si…

„…you know I didn’t mean

To ever treat you so mean

C’mon, c’mon sweetheart

And let’s try it over again.„

Am invatat fiecare cuvintel din cantecul asta.

-Tata o uraste!, imi spune serioasa. Nu vorbeste cu ea foarte multi ani. De fapt, eu o urasc pentru ca o uraste tata. Nu am intalnit-o niciodata.

„Tatal ei o uraste…” De ce sa urasti un om care nu iese din casa si face prajituri bune?

Ceva imi scapa. Probabil, tot.

Pedalam impreuna prin sat, dam ture in jurul iazului. As putea sa jur ca simt prezenta doamnei T langa iaz.

-Ti-a dat prajituri?

-Nu. E putin zis, strig la ea. Mi-a dat…PRA-JI-TURI!, strig eu de pe bicicleta si ridic mainile in aer.

-Aha, adica ti-a dat…prajituri.

-Nu intelegi.

Pistruiata asta chiar nu face diferenta dintre prajituri si PRAJITURI.

Am mers in fiecare zi la doamna T. De acum stiam clar drumul, nici nu ma mai osteneam sa strig de la intrare.

Intram, faceam un pas la dreapta prin bezna si impingeam cu umarul usa.

Mancam prajituri, beam ceai si ascultam povesti.

Doamna T stia sa povesteasca extraordinar. Stia pe dinafara mii de citate din cartile din jurul ei si avea o placere deosebita in a reproduce rezumatele. Toate astea intre scurte reprize de tusit. Fumeaza prea mult.

-Vezi tu, toti cred ca este o carte de razboi, despre barbatul care a plecat pe front. Dar chiar nu este, dragul meu.”

Isi toarna ceai in ceasca cu mana tremurand. Nu vreau sa o ajut, ar fi o jignire pentru ea. Asa ca ma fac ca nu vad cum pune jumatate din ceai pe langa.

-…Parerea mea e ca barbatii se puteau lupta intre ei si la un joc de poker, totuna era. Este o carte despre ea, cea care il asteapta acasa degeaba. Si nici macar nu apare in carte. Ea asculta toata ziua o piesa, cea pe care o asculti tu acum. Melodia asta o facea sa il simta. Sa simta prezenta lui langa ea.

L-a pierdut!…Din vina ei a plecat! Intelegi? Iar ea nu si-a iertat-o NICIODATA!

Asadar, personajul principal din carte nici macar nu aparea in ea. Intelegeam, dar vag.

-Cand citesti o carte, trebuie intotdeauna sa afli viata personajelor care nu apar in ea. Asta e cel mai interesant. Celelalte vieti sunt povestite de autor, nu?

Avea logica. Oarecum.

Acum, sunt defect. De cate ori citesc o carte imi imaginez viata celor nu au primit calitatea de personaj, dar care ar fi trebuit sa existe in carti pentru ca fac parte din  viata personajelor principale.

(Spre exemplu, este mai mult decat evident ca in O scrisoare pierduta este vorba despre cel care ii scria discursurile lui Catavencu. El era genial!)

Este aproape noapte, cainii din curtea bunicilor incep sa latre. Foarte putina lume pe strada, iar o femeie tuseste in intuneric, dincolo de drum. Oamenii din satul asta chiar au o problema cu tusea!

Pistruiata a ajuns la poarta, sub felinar. Chiar nu inteleg ce cauta singura la ora asta tarzie. Pare foarte concentrata si isi musca incontinuu buza de sus.

-Chiar daca as merge intr-o zi cu tine… Sa zicem ca mi-as lua si eu bicicleta si as veni la conac. Tot as vrea sa nu ii spui cum ma cheama.

Fetele! Vor sa faca un lucru, dar sa nu afle altcineva ca il fac si sa nu…Prea complicat!

-N-o sa ii spun. Numai vino!

Ma ameteste. Se misca de colo-colo, nu are stare deloc.

-Si, inca o conditie! Sa nu spui nimanui ca am mers! Nici macar celui care te-a pus sa faci asta, domnului Invatator!

Eu stau pe banca de la poarta, dar ea este foarte agitata, ca si cum ar pune la cale un mare plan.

-De acord!

-Daca spui, nu mai suntem prieteni!

In alta zi mi-a povestit despre viata amaratilor de tati de fete despre care era vorba in Casanova. Sau despre amica din copilarie a Contelui de Monte Cristo, pe care el nu o vazuse de 40 de ani. Si pe care Dumas nici macar nu s-a invrednicit sa o pomeneasca in carte!

Apoi, mi-a amintit in treacat de fiul ei.

Locuia peste mari si tari si nu l-a vazut de 30 de ani.

Daca ar fi stat in tara, cu siguranta ca ar fi vizitat-o in fiecare saptamana,

Vocea mea ii aducea aminte de vocea lui cand eram mic.

-Exact asa vorbea si el, aveti un timbru asemanator. Si era la fel de istet ca tine. Ca să nu mai spun că si la fălcuţe semănaţi!

Ma considera istet? Nu fac decat sa ii aduc laptele si sa ii mananc prajiturile.

-E cel din poza?

-Da.

-De ce nu ii scrieti?, am intrebat-o.

A oftat si a lasat capul in jos.

-Cred ca e suparat pe mine. Dar…i-am scris! Uite…

Si mi-a inmanat un plic albastru sigilat cu ceara. Doar in filme am mai vazut plic sigilat cu ceara. Dar, doamna T era, oarecum, din filme.

-O sa i-l dai tu cand o sa il intalnesti. Si tuseste.

Ce idee proasta. Sa ii dau eu plicul unui om pe care nu il cunosc.

-Cum sa fac asta?

Tuseste, are o criza de tuse care pare ca nu se mai opreste. Ii dau sa bea o gura de ceai, dar nu se opreste.

Imi face semn cu mana ca vrea sa plec.

Ies , nu vreau sa o fac sa vorbeasca si sa ii prelungesc criza.

Astept in fata usii ca sa aud daca mai tusete. Zece minute, douazeci. Inima imi bate foarte tare si mi-e teama sa nu se inece.

S-a inserat si sunt tot in fata usii. Parca s-a mai oprit.

Se deschide usa, iar doamna iese in prag.

-Multumesc. Ne vedem maine!

Suntem la film cu ceilalti copii din sat.

Am vazut toata seara ca a incercat sa imi spuna ceva. La iesirea din Caminul Cultural m-a luat de mana si mi-a zis:

-Maine o sa merg cu tine!,Trebuie sa iau ceva? O ciocolata? Flori? Nu stiu…

-Cred ca e suficient daca mergi. Ma ajuti pe mine sa fac cumparaturile si i le ducem

-Bine….

Pistruiata n-a venit la intalnire. Probabil nu s-a trezit dimineata sau nu au lasat-o parintii. Asa ca pedalez singur pe cararea ce strabate campul cu grau.

Tot ce vreau acum este ca doamna T sa imi spuna povestea din spatele unei carti („Cei trei muschetari”.), iar eu sa imi pot umple gura cu doua prajituri mari si si pline cu sirop de portocale.

Poarta mare de fier este deschisa.

In fata usii este o Dacie alba pe care scrie Salvare. Cativa oameni agitandu-se la intrare. Este pentru prima data cand ajung aici si nu aud muzica…

Dau sa intru, imi doresc sa ajung in biblioteca.

Fata cu pistrui este aici, in fata usii.

„Cred ca i-am facut pofta de prajituri”, ma gandesc.

Ce bine ca a venit! Acum o sa o cunoasca, in sfarsit, pe doamna T si n-o sa mai creada toate balivernele despre ea!

-El este tatal meu!, imi spune Pistruiata.

Domnu Invatator, cu un baston care il ajuta sa nu mai schiopateze, dar il face si sa pară important, imi intinde mana.

-Bine te-am gasit!

Domnul Invatator, cel care m-a rugat sa duc zilnic cumparaturile doamnei T… e tatal Pistruiatei? Asta, da, surpriza!

-Nu vreti mai bine sa intram?, ii spun. Trebuie sa ii las laptele si cumparaturile.

-Cum adica, sa lasi laptele? Nu bea niciodata lapte. Avea intoleranta la lactoza.

-Avea… intoleranta?

Acum, ca ma gandesc, doamna T bea intotdeauna ceai. De ce comanda in fiecare zi lapte?

Ah, pentru prajituri!

-Laptele e pentru prajituri. Face niste prajituri senzationale, cu sirop de portocale, usor acrisoare…

Domnul Invatator se aseaza pe treptele din fata casei. Aproape ca se prabuseste.

-Imi amintesc prajitura aceea…Era… O iubeam!

Si-o aminteste? Domnul Invatator? Oare cum de…?

Se uita la mine cu lacrimi in ochi. Imi pune mana pe umar si ofteaza.

-Doamna T a murit aseara. Batranetea…

Doamna T a murit. Incerc sa nu plang, dar nu pot. Imi ascund capul intre genunchi si stau acolo minute bune.

-Mi-a spus ca are un fiu pe care il iubeste foarte mult, dar care este plecat din tara…

-Doamna T? Ea nu vorbeste…nu vorbea. De 30 de ani, de cand ta..sotul ei a murit intr-un accident… nu a auzit-o nimeni. 

Cum adica…?

-Ea era la volan, a facut o depresie si de atunci s-a inchis in casa si, de atunci, nu a mai vazut-o nimeni.

„Ea era la volan?”…Imi trece prin fata ochilor poza alb negru cu cei trei: Doamna T, sotul ei si copilul cu falcute ca ale mele, cu pantaloni scurti si albi. Sprancenele arcuite ale copilului, la fel ca ale…domnului Invatator…Ana…”

Am ochii in lacrimi.

-Domnule T… să stiti că v-a asteptat in fiecare zi cu prajituri! Si pe dumneavoastra si pe Ana…Trebuie să vă inmanez un plic.

*continuarea, in “Cronicile unui barbat”. Click pe poza de jos:

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

The post Misterioasa doamna T. appeared first on Cronici pe bune.

Sa vedeti acum distratie, cu Kovesi sefa la Parchetul European!

De cand asteptam o veste ca asta!

Zice Digi: „FOSTA SEFA A DNA SI-A DEPUS CANDIDATURA PENTRU POSTUL DE SEF AL PARCHETULUI EUROPEAN, PROCEDURA DE SELCTIE FIIND IN PLIN PROCES LA NIVELUL COMISIEI EUROPENE.

Înființat în 2017, Parchetul European va investiga infracțiunile care aduc prejudicii bugetului UE, cum ar fi actele de fraudă sau de corupție ori cazurile transfrontaliere de fraudă în materie de TVA de peste 10 milioane de euro. Kovesi n-a putut fi contactată până la momentul epublicării acestui articol.”

Asadar, baietii care au mazilit-o pe Codruta at putea avea in curand o mare surpriza. E ca si cum Dragnea a scapat de elefantul din sufragerie, dar a dat de mamutul din dormitor.

Daca vestea se confirma, e un mare castig pentru Romania. Inseamna ca cei de la UE au inteles ca lupta impotriva coruptilor a fost importanta si ca, daca noi nu am stiut sa aparam acest castig, daca noua nu ne-a mai pasat ca au mazilit-o pe Codruta, macar lor le pasa.

Acum, Romania a cdevenit Raiul infractorilor si borfasilor. Coruptii nu se mai tem de nimic, iar legile sunt date pentru ei. Unde legea nu ii protejeaza suficient, mai trantesc si o Ordonanta de Urgenta.

Dar Codruta la Parchetul European ar fi un mare pas. Mai lipseste Augustin Lazar intr-o functie mare, poate chiar  la CEDO, si balul poate reincepe.

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 

The post Sa vedeti acum distratie, cu Kovesi sefa la Parchetul European! appeared first on Cronici pe bune.

In sfarsit, a aparut!

Gata, Costele! Gata Gigele! Gata, baieti!

Va scriu acest articolas ca sa va spun ca s-a rezolvat.

S-a terminat cu glumele iefitine, gen, “baaa, ce cupa porti la sutien?”, de cate ori te pune naiba sa porti un tricou mai mulat.

S-au dus pe copca mistourile ieftine de tipul “nu mai manca, frate, la KFC! Nu vezi ca puii aia au hormoni?!”

Au apus caterincile de genul: “ba, nici berea asta nu e buna asa multa!”

Nu mai trebuie sa dai iama in dulapul Maricicai si sa ii porti pe ascuns Jolidoanele.

De acum, exista o solutie: sutienul pentru barbati:

Sigur, n-o sa te mint! Vei ramane tinta acestor ironii, dar, hei, priveste parte buna: macar vei putea raspunde la intrebarea:

-Ce cupa porti?

-C, frate!

Cu push-up, fara push-up, pe roz, pe mov, cu capse, fara capse, o sa ii desfac usor sutienul barbatului meu?, oare sotul meu are nevoie de implant?, Gigel se teme ca are sanii prea mici, Costel vrea silicoane. Urmeaza o alta era, fratilor!

Apoi, gandeste-te ca de acum vei putea merge brat la brat cu sotia ta la Victoria Secret’s. Vei putea intra in cabina de proba, iar cand vei iesi de acolo ca o floricica, vei putea merge la vanzatoare:

-Imi sta bine asta sau sa imi iau un numar mai mare. Mi-l dai pe al tau sa vad cum imi sta?

Gandeste-te la o scena romantica: el si ea pe canapea, seara. El ii desface ei sutienul cu mana, ea ii desface lui sutienul cu dintii.

Cu numai 114 lei ai trecut la nivelul urmator, frate! Sa te tii acum, sa vezi reclame la sutiene barbatesti, sa vezi ce cautati vor fi tatosii astia de la bere pentru marile podiumuri de moda! Eu bag acum doua halbe. Preventiv!

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 

The post In sfarsit, a aparut! appeared first on Cronici pe bune.

Numai la noi e rusine sa muncesti!

Azi am citit pe wall-ul unui prieten ca un celebru scriitor si avocat l-a numit “camionagiu”. Si a facut-o ca si cum ar fi o rusine sa iti castigi painea conducand un camion. Ca si cum astia, avocatii si marii scriitori ai neamului, sunt superior prin definitie celor care isi castiga banii altfel decat ei.

Nu e rusine sa fii camionagiu, spalator de vase, infirmier, faiantar, tamplar sau carator cu spatele. Dar e o rusine sa fii un putzoi arogant care se crede buricul pamantului doar pentru ca are o meserie pe care melteanul autosuficient o considera superioara.

Iesiti, ma, din creierele voastre mici! Munca nu e si nu a fost vreodata o rusine, insa un caracter ca al vostru … da.

Update: mesaj primit de la o cititoare.

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 

The post Numai la noi e rusine sa muncesti! appeared first on Cronici pe bune.