Silviu Iliuţă's Blog, page 224

Dancila, data afara din aeroport pentru ca dadea graunte avioanelor.

Incident diplomatic pe aeroportul din Bruxelles, in timpul sosirii delegatiei romane. Iata ce ne-a declarat seful aeroportului:

“In jurul orelor 12, delegatia romana a venit de la Parlamentul European, apoi a trecut de filtre. Cand a ajuns pe pista, gata de imbarcare, o doamna blonda a scos din geanta niste paine uscata si a inceput sa o arunce avioanelor. I-am zis:

-Doamna, noi aici tinem mult la curatenie, va rugam frumos…

Mi-a raspuns tipand la mine:

-Sa va fie rusine de corporatii straine! Castigati atatia bani si tineti pasarile astea mari nemancate! Apa le-ati dat? Daca se intampla asta la mine la tara, nu mai mancati voi oua o saptamana! Cum se cheama pasarile astea?-Avioane.

-Nu mai mancati voi oua de avioane o saptamana! Ca sa nu mai zic ca cand le taiati nu mai are grasime pe ele si iese ciorba proasta. Vai de capul vostru!

Apoi, inainte sa am timp sa zic ceva, a trimis pe cineva din delegatie la Duty Free sa ia niste graunte de papagali. Le-a impartit pe pista, a mers la fiecare avion in parte. I-am zis ca alea sunt Boeing, iar ea le striga: “Hai, Boeing, Boeing mic, hai la mama sa va dea mancare!” Cred ca totusi e suflet  bun. Cineva din delegatie ne-a spus ca asa e ritualul in Romania, cum unii danseaza cu focul,  voi hraniti avioanele, asa e?

La final, doamna Dancila a scos din buzunar o hartiuta si ne-a citit:

-Decat sa fii tuta si sa dai iar mancare la avioane, mai bine urca naibii in pasarea aia alba si treci acasa! Liviu.

Atunci doamna Dancila s-a urcat in avion, nu inainte de a imi spune ca ea vrea oul urias pe care o sa il faca Boeing la aterizare.”
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Dancila, data afara din aeroport pentru ca dadea graunte avioanelor. appeared first on Cronici pe bune.

Ce vor romanii de la Ferma?

Ma uitam azi pe audienta minut cu minut a emisiunii Ferma. E asa:

-cum face una baie in cada-la cer;

-cum construiesc aia ceva pe acolo-scade la jumate;

-cum au loc discutii banale-ii bate publicitatea de pe Antena,;

cum e putin scandal intre Brigitte si o modelina-creste la loc,

cum e scandal in timp ce modelina sta in chiloti si se mai dezbraca un dubios pe acolo, mai apare si Geanina in chiloti-audienta depaseste cerul.

Zic sa renuntati totusi de tot la formatul de afara, ca nu merge cu supravietuire, construit, de wc-uti, dialoguri despre mancare, probe si alte rahaturi. Faceti direct o emisiune: Ferma in cada. 12 oameni dezbracati, care se cearta incontinuu, in timp ce stau doar in chiloti si din cand in cand se bat cu sapun si se saruta.

Numai sa nu se dezbrace prezentatorii, ca atunci pica de tot.

trong>FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Ce vor romanii de la Ferma? appeared first on Cronici pe bune.

Vreau si eu sa fiu ca ea!

Stirea zilei e ca fata asta, Ghia Vitale pe numele ei, s-a declarat autosexuala si autoromantica.

In 2017 s-a logodit cu sine, iar acum a avut curaj sa se ceara de sotie. S-a intamplat intr-o seara cand a ajuns acasa, si-a luat un inel de logodna, apoi s-a pus in genunchi. Tot ea s-a ridicat in picioare si a acceptat, dupa ce a spus:

-Iti cam plac fetele, te iau daca promiti sa te schimbi.

-Acum ma schimb!

-Bine, hai sa ne pupam. Am zis DA!

Apoi s-a sarutat cu buza de jos peste buza de sus. Asa ca urmeaza nunta. In curand. Daca n-a sa se certe cu ea insasi sau, Doamne Fereste, n-o sa se prinda inselandu-se cu alta.

Scopul ei e sa legalizeze treaba asta, autosexualitatea. Numa’ sa nu fure mireasa la nunta ca asta chiar ar fi o problema.

Mai, Ghia, mai, o vorba am si eu pentru tine: eu am fost autosexual nedeclarat de pe la 15 ani pana pe la 18. Apoi tot asa, cu intreruperi,pana pe la 25. Am prieteni barbati, in jur de 40, absolut toti in procent de 99% autosexuai din astia, mai declarati, mai pe naspa. Toti insurati. Asta ne face bigami?

Asadar cunosc problema, dar…

E greu, fata, n-are cine sa te certe, nu se declara nimeni nemultumit de prestatia ta, nu utla nimeni la tine ca iar stai atata in baie, ma, nu trebuie sa tii un bou in brate zece minute dupa treaba aia, n-ai tu pe cineva care sa aiba pofta de ceva bun la 1 noaptea, nu te freaca nimeni la cap cu prostii.

Unde ziceai, Ghiurzo, ca semnez adeziunea aia?

PS in cazul unui divort, mergi la iluzionist sa te taie in doua?

trong>FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Vreau si eu sa fiu ca ea! appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (150)

De Silviu Iliuta-cronicipebune

Pe mine nu ma mira deloc ca ratusca din magazin are patru picioruse. In fond, la Parlament vad zilnic porci cu doua picioare.

Rar de tot in Romania. Daca vedeti anuntul asta, pupati pe loc vanzatorul!

Bai, baieti, da va miscati si voi mai cu talent, da? A, daca vreti haleala, vedeti ca e o plita prin bucatarie. Si bautura in sat, la magazine, bai, nuntasii lu’ peste!



Puteti face orice cu pernele astea, dar NU ii lasati pe copii sa invete punctele cardinale! Da?

Am luat 100. Pentru un prieten.

Voua nu vi se pare nimic ciudat? Pe voi nu va inspira la cumparaturi spanzuratii aia de grinda? Cred ca mesajul e: „Hai, frate, macar sa luam haine, ca viata e scurta!” Sau: „Daca vezi cat ai dat pe tricourile alea, acolo ajungi!”

Unde a ajuns tehnologia asta…

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (150) appeared first on Cronici pe bune.

Mi-am dat seama ca sunt prost.

… si ca am judecat aiurea munca unui om. M-am lasat pacalit de o postare si nu ar fi trebuit sa o fac. De aceasta:

Mi s-a parut atat de evident ca parintele are dreptate, incat nu mi-a trecut prin cap sa verific informatia si altfel. Am preluat ca orbul tot ce a preluat Presa de la noi. Si da, pentru acest lucru consider ca am fost prost. Parintele se pare ca a scos tot din context, postarea s-a viralizat, facand atata rau unui invatator care nu merita asta.

Doamna ar putea avea dreptate:

Mai sunt si unii care spun ca parintii s-au coalizat cu invatatorul pentru a il scoate basma curata.

Ideea e simpla: in momentul asta, eu nu am cum sa stiu care este adevarul.  E o intreaga nebunie in acest caz, iar eu cred ca nu vom afla prea curand cine are dreptate. Daca parintii care s-au aliat cu invatatorul mint, e pierderea lor. Daca parintele care a postat minte, sa ii fie rusine!

Pana vom afla adevarul, daca il vom afla, simt nevoia sa ii cer iertare unui invatator, pentru ca, oricare ar fi adevarul, am judecat pripit, bazandu-ma pe o dovada care acum mi se pare indoielnica.

Iertare, domnule invatator, nu aveam dreptul sa va judec, bazandu-ma pe postarea unui parinte. Sper sa fiu mai atent data viitoare si chiar sunt gata sa scriu de 1000 de ori pe tabla, in clasa dumneavoastra: „EU, SILVIU, AM FOST PROST”. Desi stiu ca nu va ajuta cu nimic. HABAR NU AM CARE ESTE ADEVARUL, IN ACEST MOMENT SUNT COMPLET CONFUZ, DAR ORICARE AR FI, M-AM PRIPIT.

Astept limpezirea cazului si, pana atunci, ramane cum am scris in titlu, ORICINE AR AVEA DREPTATE. Uneori e bine sa respiram, sa asteptam dovezi mai clare, sa ne calmam, inainte de a viraliza orice…

Multumesc!

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Mi-am dat seama ca sunt prost. appeared first on Cronici pe bune.

Smartwatch pentru nu atat de smart people.

Azi am avut o discutie despre telefoane cu un coleg care vorbea la un ceas. Mi-a zis ca el nu mai vorbeste la telefon de multa vreme, ci la ceasul asta smart si smecher luat de pe net. A zis ca minunea asta ii ii spune cand sa manance, ii masoara si pulsul, ii spune cate ore a dormit noaptea si daca e e obosit, dar el prefera sa afle lucrurile astea de la o bratara pe care o are tot timpul la picior. Cea de la mana cealata ii indica doar vremea si isi schimba culoarea daca ploua. In China. Inca n-a setat-o pe Romania.

Ceasul mai are si niste aplicatii de mesagerie, vreo doua smecherii la care si-a sincronizat el tigara electonica sa il anunte cand trebuie schimbate substantele, plus o legatura directa smechera cu bursa din Londra. Pe care el n-o intelege, ca nu joaca la bursa.

Oricum, ce voiam sa va zic e ca azi mi-a zis ca e prea stresat, pentru ca viata lui e foarte complicata, apoi m-a intrebat ce ora e.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: –Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Smartwatch pentru nu atat de smart people. appeared first on Cronici pe bune.

Ce ne facem cand invatatorul e agramat?

Il duci pe ala mic la scoala, in speramta ca vine mai destept de acolo, ca exista totusi un invatator care ii mai cotecteaza greselile. Dar…

Ce facem in situatia asta?

1. Ii spunem copilului ca invatatorul sau e agramat si sa nu il bage in seama? Atunci nu ii dispare copilului dorinta de a mai invata ceva de la omul ala?

2. Ii spunem copilului ca invatatorul a scris bine? Il mintim ca sa aiba incredere in invatatUor? Atunci nu ne batem joc de copil?

3. Postam pe Facebook si ne rugam sa vina din cer alt invatator, mai bun?

Cititul desteapta! Chiar si pe invatatori.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: –Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Ce ne facem cand invatatorul e agramat? appeared first on Cronici pe bune.

Regina Angliei, catre romani: “Daca nu opriti cresterea economica, invadam Caracalul!”

“Nemernicilor!” a rabufnit azi Regina Angliei, care n-a mai vorbit urat de la 2 anisori.

”Noi ne chinuim sa ii batem pe nemti, sa strangem bani din colonii, sa praduim sute de ani pe unde putem, ca sa ajungem si noi o putere economica, iar voi… Iar voi, romanii, alegeti la putere un partid semicomunist, cu un program de guvernare facut de un hot la betie, intr-o noapte, si dintr-odata incepe sa va duduie Economia?!

Atat de tare va duduie, incat ati ajuns sa faceti 15 ore din Capitala pana in Arad? Pai asta e un vis, asta inseamna dezvoltare economica incredibila! Pai daca as face eu 15 ore din Londra pana in Liverpool, m-as imbata de fericite! Ar insemna ca am ajuns America! Nici cu caruta, regii de la 1700 din Anglia nu faceau cat faceti  voi de la Bucuresti la Arad.

Nu va mai suport duduiala economica si vom lua masuri! Chiar azi am vorbit cu Trump, cat poti vorbi cu ala, si mi-a zis ca si pe ei ii deranjeaza zgomotul duduielii voastre si ca strange bani sa ridice un zid fonic in jurul Romaniei. Ma bag si eu, dar nu inainte de a va invada si a va lua petrolul si prazul.

Considerati ca asta e un avertisment si ca maine, daca nu opriti dezvoltarea asta socanta, invadam Caracalul.”

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: –Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Regina Angliei, catre romani: “Daca nu opriti cresterea economica, invadam Caracalul!” appeared first on Cronici pe bune.

Trump: „Sa ridicam un zid in jurul Romaniei. Se aude de la noi cum duduie Economia!”

Trump s-a prezentat azi de urgenta in Senatul America, unde a cerut o suma uriasa, de 450 de miliarde de dolari, pentru incercuirea Roamaniei cu un zid fonic.

Iata interpelarea lui Donald Trump:

“Frati americani, e un pericol de care noi nici nu ne dam seama: Romania! Duduie Economia lor atat de tare, incat niste tarani din Iowa au auzit-o in mijlocul zilei, cand dadeau mancare la gaste. Si in New York s-a auzit duduiala, la prima ora a diminetii, cand oricum e zgomot foarte mare in oras. La naiba, pana si niste pensionari surzi retrasi in Miami au auzit-o!

Cer de urgenta 450 de miliarde, renunt la orice zid cu Mexic. E scandalos! Trebuie sa incercuim Romania acum, azi, fara sa ezitam!

Daca aia de la Bucuresti vor continua sa duduie asa cu Economia, in maxim 6 luni noi, americanii, n-o sa mai putem sta in casele noastre linistiti. O sa ne tremure burger-ul intre dinti, o sa ne tremure hot dog-ul in maini.

Trebuie sa oprim acum duduiala!

Am vorbit cu Dragnea, chelnerul ala care m-a servit anul trecut, daca il stiti, si i-am zis:

-Prietene, suntem amici, dar e deja prea mult! Ati intrecut Germania, acum duduiti pentru a intrege Anglia, dar pana cand? E scandalos! Deja americanii vor si ei sa se mute la Calafat, la Baicoi, la Dej, la Hunedoara. Avem cereri pentru un million de americani care vor sa se mute maine in Romania, sa duduie si ei odata cu voi. OPRITI-VA, asa cum a zis si Merkel! Faceti si voi lucrurile mai prost! Nu mai construiti atatea spitale, pasarele, poduri, autostrazi! Nu mai ridicati naibii atatea scoli. Unde o sa ajungeti? Vreti sa ne umiliti pe toti?

Cat am scris eu acest discurs, dragi americani, Romania a intercut Japonia la infrastructura. Au mai multe trenuri decat ei, mai rapide. Imi vine sa urlu”, a incheiat el urland. Apoi si-a dat doua palme si a inceput sa loveasca cu piciorul intr-un ziarist.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: –Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Trump: „Sa ridicam un zid in jurul Romaniei. Se aude de la noi cum duduie Economia!” appeared first on Cronici pe bune.

Dancila: „Decat sa vorbesc liber si sa spun prostii, mai bine sa am o hartiuta in fata si sa spun lucruri corecte.”

N-o mai chinuiti atat, fratilor!

Tie ti-ar placea sa stai linistita la telenovela, cu bigudiul in cap, cu o salata de varza acra in fata, si sa vina unu’ sa iti spuna:

-Doamna Veorica, luati hartiuta, trebuie sa cititi din ea in Parlament!

Ti-ar placea sa te deranjeze in halul asta?

Tie ti-ar placea apoi ca un nene sa se uite la tine si sa isi puna mainile pe cap, sa faca tensiune 22, dupa care sa iti arunce toate rochiile cu imprimeuri leopard, sa iti arda toate palariutele de paie cu floricele asortate si toti pantofii albastri cu fundita roz? Ani de zile le-ai strans de la toate talciocurile din tara, apoi, cand ai avut bani, de la New York, Paris… din cartierele chinezesti.

Apoi tu, ca om normal, ai suporta daca unul ti-ar spune:

-Nu va mai imbracati cu draperiile, va rog, cucoana! Nu se mai poarta!

Sau ti-ar placea sa apara alt tampit care sa iti ceara sa renunti tu la bunatatea aia de freza cu bucle, pe care si dat 100 de lei intr-un coafor din Videle si pe care o ai inca din 1998, cand ai fost nasica la Alexandria? Ce zi frumoasa… N-a plouat deloc.

Si sa vina unu sa iti mai dea o hartiuta, apoi sa iti spuna:

-Doamna Vero, luati sa stiti ce sa raspundeti in cazul in care va zice unu: buna ziua!

-He, he!

Cum te-ai simti daca ar trebui ca in loc sa mananci seminte cu fetele pe banca, la tara la tine, sa iesi la tot felul de conferinte de presa la care ziaristii vicleni iti pun intrebari incuietoare de genul:

-Dar cine e prim-ministul Romaniei?

Cum sa te incuie asa??? Nenorocitii! si tu nici n-ai hartiuta la tine ca a uitat Liviu sa ti-o bage in geanta dimineata.

Tu cum ti-ai mai suporta viata, daca mereu ar aparea cate unul sau cate una care sa iti zica ceva de genul: Mrsko Bilovici, Netaniahu, ROBOR, dobanda, banca, Economie sau Papa Francisc. Pe bune, parca joaca Fazan cu tine. Sau Telefonul Fara Fir!

Si tu sa trebuiasca sa retii toate numele astea!!! Cate unul, cate unul. FARA HARTIUTE?! Dar ce esti tu: robot?! Si, pe bune acum, cum sa retiii numele unui eston? Tu, care pana mai ieri, credeai ca Estonia e o cantareata de muzica care nu e manea, combinata cu Alex Velea. De unde sa stii tu ca Estonia e o tara? Si ca are un steag? Dar cine esti tu? Prim ministrul tarii? Cum dracu sa faci toate lucrurile astea fara sa ai o foaie cu tine?

Daca te-ar pune unii sa vorbesti in engleza si sa zambesti in toate situatiile alea in care tu ziceai:

-Netaniahu, da’ ce nume e asta, bre, de turc? Auzi, la matale in tara unde gasesc o saormerie buna? Hehe!

Se mai trezesc si unii nebuni care iti spun ca Papa e un om. Si tu erai convinsa ca papa e mancarica, ciorbita, fripturica, desertel sau altceva. Si acum, dupa 5-6 decenii, vine un nebun si iti spune ca Papa e un om? Ai crede? Ai crede pe naiba! Cand ti-ar zice consilierul:

-Fa-te fru… adica lasa draperia si ia o rochie! Azi avem Papa!

Tu te-ai bucura ca face cinste cineva la Roma cu o saorma. Noroc ca ai avut hartiutra si ai stiut sa citesti simplu:

-He, he!

Fratilor, cei care o tineti in funtie pe Dancila: nu mai chinuiti femeia in halul asta!

Efectiv faceti o crima impotriva ei, o retineti intr-o functie care o doare.

O tineti sa nu se imbrace cu hainele ei, i-ati schimbat freza, ati oprit-o din mancat seminte in public.

Te pomenesti ca maine sau poimaine ii interziceti si sa asculte manele cand e cu familia la restaurant! Sper ca n-ati ajuns pana acolo. Sau poate va apuca sa o puneti sa memoreze numele regelui Spaniei si biata femeie sa faca atac de panica atunci cand o sa afle ca nu e Gutza.

Ideea e, domnilor din PSD, eliberati-o pe Dancila!

Sunteti vinovati de nefericirea ei!

Ati ucis un om, o floare, un suflet frumos si ati dat nastere unui… unui… unui robot care trebuie sa retina chestii pe de rost, FARA SA LE CITEASCA!!!

FREE DANCILA! VA ROG SA II DATI O HARTIUTA PE CARE SA II SCRIETI: „VEORICO, ESTI LIBERA, SORO!”

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: –Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Dancila: „Decat sa vorbesc liber si sa spun prostii, mai bine sa am o hartiuta in fata si sa spun lucruri corecte.” appeared first on Cronici pe bune.