Silviu Iliuţă's Blog, page 133

Copiii nu sunt jucariile voastre!

Acum cativa ani, am cunoscut un copil care isi dorea de Craciun “vreau sa vina mama. Si o napolitana si, daca are bani, un suc”. Era elev la o scoala din Jilava, iar invatatoare ii era o prietena, Aby.

Mama lui lucra in Italia, iar el era crescut de niste bunici amarati. Sigur, le mai trimitea bani, dar nu prea multi de vreme ce copilul primea in fiecare zi UN LEU, bani de mancare. Cu ei isi cumpara o felie de salam pe care o baga in cornul pe care il primea la pranz de la scoala.

Noi, adultii, ne batem joc de copii. Si cei care ii lasa in tara (nu au nicio scuza sa isi lase copiii in tara si sa nu ii vada cu anii. Nu exista!), si cei care adopta un copil, apoi ii dau mai departe. Copiii nu sunt jucariile voastre! Legea e proasta, e stramba! Nu puteti distruge sufletul unui copil plimbandu-l de la o familie la alta. Va rog sa citiit si sa cautati pagina fundatiei.

The post Copiii nu sunt jucariile voastre! appeared first on Cronici pe bune.

Tot respectul pentru omul asta.

Am citit mult in ultimele zile despre Mihai Nesu si recunosc ca habar nu am de unde are omul asta atata putere. 

L-a lovit viata cum nu se poate mai rau. Si pe plan fizic, mental, dar si sentimental. Nu detaliez, gasiti tot pe net. Lucruri urate, ingrozitoare, dezamagiri uriase. Omul asta a avut parte doar de ce era mai rau. 

Si aici intervine sufletul lui, nu stiu ce altceva ar putea fi. 

Din situatia in care e, nici nu stiu cum sa ma exprim aici, e sensibil, Nesu gaseste forta sa ajute copiii cu dizabilitati locomotorii. Zi de zi, toata energia pe care o are se duce in zona asta.

Mie mi se pare ca daca trebuie sa acordam neconditionat respectul nostru unui roman, acesta ar trebui sa fie Nesu. 

Si mi-as dori sa il ajute mai multi oameni sa stranga fonduri pentru fundatia sa (https://www.mihainesufoundation.com/doneaza.html). Pentru ca ajutandu-l pe el, ii ajuti pe copii.

Habar nu am ce fac cei care conduc Statul Roman pentru aceasta fundatie, dar cred ca bugetul Ministerului Sanatatii ar trebui sa inceapa in fiecare an cu o donatie catre fundatia lui Nesu care are sediul in Oradea, pe Bulevardul Dimitrie Cantemir 39. Poate citeste cineva de la guvern si nu ii gaseste adresa.

The post Tot respectul pentru omul asta. appeared first on Cronici pe bune.

Langa nasicile de la PSD nici bradul nu creste.

Langa fetele de la PSD nici bradul nu mai creste.

Va dati seama ce e in poza asta, daca Dancila mi se pare cea mai bine imbracata?

“Sunt Marieta din sat Garbovi, a treia casa de la moara. Domnule Dragnea, doamna mea Viorica, cine le imbraca asa ca la noi la tara de frumos pe doamnele de la pesede?
Vreau sa va spui ca de zece ore nu am liniste si vreau si io asa haine frumoase. Ia uite la doamna care e marinar! Ia uite, ai mai vazut matale asa atitudine, asa fustita de capitan de vas de marfa, asa esarfa frantuzita? Eu nici in Obor, cand am fost in ‘87 la Bucuresti, nu am vazut ceva asa frumos. Nici la Dragon, acu’ un an! Sau ce sa mai zic de frumuselul ala din stanga lu’ domnul Dragnea? Asa imbracat elegant el, sa il manance Marieta, ca vreau si eu telefonul lu’ croitorul lui ca am o nunta duminica. Numai duamna Grapini mai are rochii asa frumoase. Cu floricele, da’ ea nu e frumoasa ca el!
Acum domnul Dragnea, dupa ce le-am vazut pe femeile din pesede, mi se pare ca doamna Veo  chiar e  urat imbracata. Mult mai bine ii statea inainte, cand se imbraca in draperii. Ciucuri inca mai are.
Hai, dom’ Liviu, sper sa ne auzim si la urmatoarele alegeri! Pupati-l pe baiatu’ din stanga, cum ma uit eu, si sper sa mai fiti toti liberi pana atunci, ca e pacat de hainele astea ca sa va imbrace aia in alb si negru.”
Marieta, sotia lui Nelutu.
CITITUL DESTEAPTA! Carti la oferta lunii martie:

 
INCA MA MAI GASITI AICI: Silviu Iliuta–cronicipebune
Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Poza: Facebook


FRAGMENT:
„Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.
CARTI, DE AICI.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport gratis, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

Tot de pe www.bookzone.ro. se comanda si prima carte, Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. 

De Silviu Iliuta–cronicipebune

The post Langa nasicile de la PSD nici bradul nu creste. appeared first on Cronici pe bune.

Cum taie fetele porcul in Moldova.

In cazul in care porcul e chiar porc, si nu barbat, am un
articol scris de Alina Mirt:



La noi in Moldova taiatul porcului e un eveniment mult mai importat decat Craciunul si implica membrii familiei, vecinii apropiati  si minim 2 specialisti.

Taiatul porcului are loc cat mai dimineata si asta din simplul motiv ca mai dupa amiaza toti sunt beti. Ca orice proiect de amploare, si acesta necesita organizare si o structura bine-definita. In primul rand avem nevoie de un porc, preferabil crescut de cand era mic si dragalas si se jucau copiii cu el. Nu conteaza ca i-au pus nume si nici ca trebuie sa ii explici copilului conceptul de moarte. Toata lumea trebuie sa se implice. Daca nu am crescut porc cumparam unul special pentru taiat. Daca te apuca studiile si pui pe hartie costul porcului/cantitatea de carne obtinuta si prezinti familiei faptul ca de banii aia ai obtine la promotie o cantitate de carne suficienta cat sa hraneasca o unitate militara 3 zile , tata o sa te certe fara menajamente: nu ti-e rusine, si ce o sa zica vecinii ca noi nu taiem porc?

Oamenii se aduna in curte si beau un rachiu. De fapt, beau CATE un rachiu cu fiecare participant care se alatura misiunii. Managerul de proiect, care nu intotdeauna coincide cu proprietarul porcului, este ala care se imbata primul si vorbeste cel mai tare:

-Cuhumetreee, frumos porc ai crescut! I-ai dat si cocintrate?

-Nooo, ma jicnesti,  da’ stii ca eu dau cocintrate la porc? Fa Floareo, ia mai ada un rachiu la oamini istea, ca inghetam.

Femeile fierb oale uriase de apa si barbatii beau rachiu si sporovaiesc. Bine, si femeile beau. La un moment dat, managerul de proiect racneste:

-Sa ne apucam de treahaba. Fa Floareo, adu un lighean cu apa.

Floarea genereaza panica si externalizeaza sarcina.

-Fa Aspazio, unde ai lighenele alea bune? Margareto, misca fa, ce stai si te ninunezi asa, ca vaduva la soldati? Marceluto, nu ai auzit la unchesu’, adu fa un lighean, ce astepti, ordin de la guvern?

Femeile incep sa alerge haotic, fiecare cauta ceva, fiecare aduce ceva, urla fiecare la fiecare. Barbatii in putere tin porcul, aia mai batrani dau indicatii si specialistul satului ii infige porcului cutitul in inima.  Porcul se zbate putin si moare. I se colecteaza sangele intr-un lighean. Acum in scena intra si copiii, care vor fi manjiti ritualic cu sange pe frunte.

-Taci tu-ti scrisu’ ma-tii de copchil, nu mai plange, treci sa calaresti porcul sa iti dea Dumnezeu noroc. Nu ti mai zbate ca iti dau doua la cur acuma, pe loc, sa-mi sara ochii. Potolesti-ti, dracu’ dracilor di copchil, ca ti izghesc.

De aia noi, moldovenii, ne adaptam oriunde in lume, ca suntem caliti de mici. Atata timp cat in copilaria ta a existat minim un episod in care, atunci cand tu te c****i pe tine de spaima ca auzeai cum guita un porc pe moarte si imediat dupa i-ai simtit sangele cald pe frunte si ai fost obligat sa calaresti animalul mort, nimic nu te mai poate traumatiza.

Evident, dupa aia urmeaza un ospat general care se termina cand vine Salvarea, ca nu toata lumea rezista la sorici, pomana-porcului si alcool. Daca nu se imbata toti si le fura matele si cainii carnea (cum s-a mai intamplat, dar asta e alta poveste), gospodinele intra in priza si se apuca de gatit ca si cum ar veni sfarsitul lumii.
 

(poza: Facebook)

The post Cum taie fetele porcul in Moldova. appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai injositoare concursuri pentru o femeie: Miss Ceva.

Unele dintre cele mai mari imbecilitati ale lumii moderne mi se par concursurile de Miss.

Era un juriu la Miss Universe, sau nu stiu exact la care Miss-sunt atatea versiuni planetare, format intre altii din o tanti acra si cu 7 kile’ de glet de la Dedeman pe figura, care daca zambea putin mai larg ii crapa pielea de pe coapse. Genul de femeie pentru care orice alta femeie e o amenintare. Mai erau jurati niste baieti cu bani. Unul parea genul de peste venit sa aleaga fete la impresariat pentru bogatani. Parea, poate nu era. Iar alta, fosta Miss in nu stiu ce an, e genul de tipa care la orice intrebare de genul “stii sa faci oua ochi “, ti-ar raspunde cu: 

-Lupt pentru pacea lumii!

Singurul care ar fi putut sa jurizeze o femeie era un nene care nu s-a apropiat in viata lui la mai putin de doi metri de una. Foarte bun in juriu.

Criteriile dupa care judeca astia sunt:

-cat de mult poate sta fata cu ranjetul ala tamp pe figura. Unele raman asa si cand vorbesc despre foametea din Africa:

-sa intre in 90-60-90. Orice centimentru in plus sau in minus inseamna ca esti mai naspa.

-sa stie sa recite rahaturi in care nu cred, dar care dau bine. Era acum cativa ani un interviu cu o Miss din asta care nu stia care e capitala statului New York, ea fiind americanca. Dar altfel salva de la infometare copiii din Filipine. Le dadea like-uri pe net, cred.

Astea-s criteriile dupa care femeile sunt considerate cele mai frumoase. Ca sa nu mai zic de faptul ca abia acum o lesbiana declarata a ajuns in marea finala.

Astea sunt cele mai injositoare concursuri pentru femei. E ca si cum le-ai reduce la niste bucati de carne cu zambet si suficient creier incat sa poata spune trei cuvinte. Femeile sunt mult mai mult de atat, fratilor! Ne-am tampit de tot?

Daca un extrateretru ne-ar privi acum, ar zice:

-Ba, Martian2323, ii mai stii pe idiotii aia care sarbatoresc cand planeta lor mai da o rotatie completa in jurul stelei lor?

-Terra? Aia cu steaua aia mica: Soarele?

-Aia, da. Tu stiai ca au un concurs anual in care isi aleg cea mai tare femela de pe planeta, dupa ce o masoara cu centimetru, o pun sa mearga douazeci de metri in linie dreapta, sa ranjeasca si sa reproduce doua fraze?

-Ba’, Martian8956, esti prost? Atat de primitivi sunt aia incat cea mai tare femela a lor este cea care poate spune doua fraze scrise de altii?

-Da.

-Plm, nu-i mai invadam nici secolu’ asta. Mai bine atacam planeta aia cu furnici. Par mai inteligente.

The post Cele mai injositoare concursuri pentru o femeie: Miss Ceva. appeared first on Cronici pe bune.

Cum fac romanii apa calda.

Ce faci cand ai cel mai prost primar care a fost la Bucuresti din 1800 pana azi si n-ai nici bani de o plita cu inductie?

Iti faci una! Demontezi furtunul de la dus, lipesti un furtunas si furi schema de pe net.
Asta imi aduce aminte de resourile pe cale le aveau bunicii.

 

 

[image error]

Cred sincer ca daca romanii nu ar gasi televizoare color de cumparat, ar lua schema de pe net si ar face ei unele homemade, din capace de masini de spalat si niste componente de la radio Gloria.
Iar daca nu ar avea internet, cu siguranta ca ar intinde o sarma pe calorifer si cu un sistem smecher de lite, sfori, lighean si oale de ceramica le-ar fura alora wireless-ul.
Nu faceti asa ceva acasa! Puteti lua foc.

The post Cum fac romanii apa calda. appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (206)

Cand te bucuri ca au bagat la Auchan un model nou de beculete de brad.

Daca ma gandesc bine, chiar seamana: si dildo si telefonul vibreaza.
Singurul moment dificil e cand le confunzi.
A, si dildo n-are facebook! Degeaba intrati pe el.
Nici macar o data pe saptamana?
Haideti, va rugam din suflet! Uitati, unii clienti prefera sa nu mai poarte.
Stiu, va intrebati unde este.
Mesaje in privat.
PS: Vine in fiecare marti.
…pentru ca, nu-i asa, macelaria este Poarta Raiului pentru porci, vaci si pui.



Vand masina de cusut, putin rulata in Germania, volanul pe stanga si e mai mult ca o roata, pana dreapta de la cele 6 ace.
Sa vedeti cum trag femeile la ea! E aspirator, nu alta.
Vand in rate, o dau gratis si pe soacra-mea, daca nu are cine sa te cicaleasca la volan.

de Silviu Iliuta

*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (206) appeared first on Cronici pe bune.

Doua ore din viata unei “hostese” din Centrul Vechi.

Azi am stat
doua ore la o terasa din Centrul Vechi. La intrare era o tipa draguta, genul cu
zambet larg. Am prins o masa pe terasa, cu incalzitorul langa noi, aproape de
intrare. Cat am stat acolo, s-au intamplat urmatoarele:

Mai intai a venit un baiat trotilat care i-a spus
tipei ca e buna.

-Auleu, ce craci ai! Bine, bine esti! Esti nevasta
mea! Gata, divortez si te iau!

Apoi a dat tarcoale o doamna cu guler de blana si
haina din 101 dalmatieni a Cruelei. A intrebat-o daca are nu stiu ce vin.

-N-avem, ne pare rau, dar va pot recomanda alt rose…

N-a mai fost cazul. I-a taiat-o:

-Nu, ca nu beau eu rahaturi din astea din comert!

Toti strainii care au intrat in restaruant, si au fost
destui, am fost foarte amabili.

Cand sa plecam s-au prezentat doi baieti in “treling”.
Primul i-a zis cam asa:

-Sa moara Gibileanu, mergi cu noi la party? Mergi, ca
razi. Hai, ca vrei! Hai lasa-I dreaq pe astia cu restaurantu’ lor ca avem
treaba. Hai, fa, ca te iau cu masina!

Au plecat cand cei de la masa mea si cei de langa au
inceput sa ii ia la rost.

O fata de langa mine a intrebat-o daca mai poate. Tipa a raspuns ca trebuie, mai are doi ani de Medicina si nu se poate intretine altfel. Ba chiar se gandeste ca va fi nevoita sa faca asta si in primul an de profesie, dupa care o sa se care din tara. Se castiga ok ca medic, nu de asta pleaca, ci pentru ca nu mai suporta marlanii. Tinuta sexy e obligatorie, chiar azi are fusta putin mai lunga, spera sa nu ii faca patronul observatie. Dar ii e prea frig seara. Pot scrie despre ea, dar trebuie sa iau o poza de pe net, ca na… „stii cum e la noi”.

In prima zi, acum un an, a vrut sa isi dea demisia de
trei ori, dar au venit niste suedezi la terasa si au incurajat-o. Baieti si
fete ok, “imi povesteau ca ei merg cu bicicleta si impart pliante sa faca bani”.
Chiar tin legatura pe net. Cu strainii nu a avut niciodata probleme, dar multi
cocalari romani considera ca ea e un fel de prostituata.

-De ce? am intrebat-o.

-Probabil pentru ca le zambesc.

Atat vreau sa spun pentru specia aceasta de gibon: ba,
daca o fata frumoasa iti zambeste, nu e pentru ca esti  tu un cuceritor, ba! Crede-ma, ii e mai greu
sa iti zambeasca tie decat unei bucati de rahat de elefant cu soricei in el.
Dar na, asa e scris in fisa postului. Oricum, mult prea tare si rabdatoare fata.
In locul ei, luam lectii de carate si bateam trei cocalari pe zi.

Atat.

The post Doua ore din viata unei “hostese” din Centrul Vechi. appeared first on Cronici pe bune.

Dragii mei, va scriu de pe front.

Dragii mei,
as vrea sa stiti ca sunt bine.

Am plecat,
acum mai bine de zece ore, intr-o lunga calatorie catre un dur si sangeros
razboi. A fost plina de pericole si de provocari, asa cum m-am asteptat. Asa
cum orice aventurier al lumii noastre ar fi reusit deja sa ajunga in timpul
asta la Machu Pichu, de exemplu, asa am reusit sa ajung si eu la Auchan, care e
la doi kilometri de casa. Un kilometru si 800 de metri, ca sa fiu mai exact.

Inainte sa ajung pe Frontul de Vest, la noi, in Militari, am dat deja o mare batalie. Mai intai, am ramas fara benzina. Nu, ca nu s-a intamplat departe de magazin. Eram chiar inainte de intrarea in parcare, acolo unde s-a dat prima mare batalie: gasirea unui loc de parcare.  Am castigat-o, sa stiti, dupa trei ore. Am scapat doar putin zgariat, pe aripa dreapta-spate, cu oglinda-stanga distrusa, dar la fizic sunt intreg. Si psihic sunt ok, in mare parte, dar voi avea nevoie de tratament. Oricum, va asigur ca dupa ce voi merge la psihiatru cateva luni, voi fi pregatit pentru Sarbatorile de Pasti.

 Acum sunt bine, am luat benzina ieftina de la un intreprinzator indian care umbla cu sticle de plastic printre masini. Astia apar mereu in marile razboaie. 30 de lei litrul. Nu, ca e bine! Imi spun unii soferi ca la noi, pe Frontul de Vest, e bine. Ca in alte zone, cum ar fi Frontul de Est, in Titan, ajung chiar si la 50.

Urmatoarea
ora mi-am petrecut-o cautand parcare, incercand sa atac adversarii frontal, pe
flancuri sau cum am putut face si eu manevrele de depasire. Problema a fost ca
aveam adversari benind din toate partile, iar fostii camarazi (l-am recunoscut
pe vecinul de la doi) au tradat cauza si s-au transformat in inamici.

-Nu intri in fata mea, nu te las! Nu te cunosc, Iliuta!

(Acest articol nu se poate prelua fara citarea sursei. Preluarea de face doar cu link activ in limita a 300 de caractere)

Am reusit sa
inving, dubland masina care bloca alta masina care bloca un loc pentru
persoanele cu handicap. Apoi mi-am dat seama ca nu e bine sa o sa acolo si am
urcat pe trotuar, in fata usilor de sticla. Bine, poate am intrat putin cu
botul in magazin, dar macar nu se mai inchid si deschid usile alea enervante.
Cred ca sunt un erou printre cei de aici, mi-a zis cineva ca sunt si la stiri.  Copiii vor fi mandri sa ma vada la televizor,
spune-le sa se uite.

Aici chiar
am avut noroc, e un barbat care sta pe avarii de trei ore si mi-a spus,
saracul, ca i s-a topit plasticul de la stopuri din cauza becurilor. Sotia sa
vine pe jos de acasa si ii mai aduce o 
cafea, o supa calda… Daca va gasi sa ii aduca si o infirmiera, cred ca
omul are sanse sa se recupereze.

A doua mare
batalie a fost la carucioare, la intrarea in supermarket. Dupa numai jufmatate
de ora, am reusit sa ma infig in fata unei batrane si sa pun mana pe carut cu o
fractiune de secunda in fata unei batranici. Sau dupa, dar am tras mai tare de
el. Razboiul ne transforma in bestii, copii! De aia, cand plecau pe front in
vechime, oamenii ajungeau sa isi manance camarazii. Nu, n-o s-o mananc pe
batranica, dar nici n-o vad bine, la cum se uita la ea dolofanul din spatele
meu.

In supermarket
a mers mult mai repede. Dragii mei copii, mai tineti minte ca atunci cand am
plecat, la prima ora a diminetii, mi-ati spus ca vreti cozonaci? Ei bine, am
incercat sa lupt, sa intru la razboi. Sa stiti ca tatal vostru nu a fost fricos
si nu a fugit de marea batalie. Am intrat in gramada si am impins, am impins,
am dat din coate, am inaintat, am primit coate in burta, am fost calcat pe
picior, scuipat, lovit in punctele sensibile, dar in cele din urma am razbit si
am ajuns in fata raftului unde erau cozonacii!!! Erau am zis, la timpul trecut,
pentru ca atunci cand am ajuns eu am mai prins o jumatate de felie cazuta pe
raft. Nu, ca ma luat-o!

Am castigat
doar o batalie, dar razboiul cel mare abia incepea.

Draga mea
sotie, am scos cu greu lista, din buzunar, chiar daca pentru asta a trebuit sa
car niste coate in gura unui cuplu de tineri. Sper ca erau dinti de lapte, desi
ea arata cam la 30. Nu-i nimic, le-am zis unde e cabinetul dentistului nostru
si le voi face eu programare. Au scapat ieftin! Bunicul meu s-a intors din
razboi fara un picior.

Draga mea, sa
stii despre mine ca am luptat cu demnitate si nu te-am facut de ras! Am luptat
la oua, la faina, la lapte, la sucuri. Unele batalii le-am pierdut, pe altele
le-am castigat la limita. Am iesit foarte sifonat din ele, dar cred ca am
razbit sa cumpar aproximativ 10% din ce era pe lista. Eu zic ca e bine, era o
doamna gravida, saracuta, care se era in magazin de 5 ore si nu reusise inca sa
ia servetele umede pentru curulet. Asa e, trebuia sa stie ca nu pleci la razboi
cand nu esti in cea mai buna conditie fizica.

Ultima
batalie a fost cea mai usoara. La carti. In sensul in care acolo chiar nu era
nimeni, in afara de mine si de dua fete cu sprancene desenate, care venisera sa
isi traga sufletul. Stateau langa carti, cu mainile pe genunchi, si respirau.
M-am bucurat ca mai sunt tineri care citesc, le-am si zis, dar mi-au raspuns:

-Boss, noi suntem de la batalia aia la oje, da’ am
venit aicea sa ne regrupam toatele, sa formam o echipa ca sa pornim dupe aia in
grup la lupta si sa le facem praf pe babele alea!

Draga familie, aflati despre mine ca sunt bine. Acum
zac ranit in parcare si imi oblojesc ranile cu spirt. Incerc sa ies, dar m-a
blocat o masina pe care a blocat-o alta masina. Cred ca in maxim catreva zile
voi fi acasa. Daca nu ajung pana de Craciun, plecati si voi in concediu cateva
zile. Plecati din tara! In niciun caz sa nu mergeti la Sinaia sau Predeal, pe
DN1! Sper sa ma intorc de pe front macar pana la Revelion, sa il petrecem
impreuna. Desi stiu ca va fi greu pentru ca viata e tot mai dura si bataliile
tot mai grele. Iar pe 30 decembrie va trebui sa intru din nou in lupta.

Semnat: al vostru, tata. Nu ma uitati!

 

The post Dragii mei, va scriu de pe front. appeared first on Cronici pe bune.

Papusa: “Daca Bianca Dragusanu a reusit, pot si eu!”

Papusa gonflabila ne-a declarat: “Modelul meu in viata e Bianca. Am numai cu 2% mai mult plastic decat ea, nu e mare diferenta. Prapastia mare e la numarul de prieteni: eu am avut unul singur, iar Bianca la fel. Unu pe zi. Glumesc, doar  unu la doua zile.

In fine, culturistul meu a luat lectii de la Victor Slav. De la el a invatat sa nu imi aruca trandafiri cu tepi fiindca ramane fara mine, sa nu ma bage in apa fierbinte, sa nu ma lase singura in apa, la Mamaia, ca ma trezesc la turci. Si mai stie ca o sa traiesc mai mult decat el ca ma degradez in peste 500 de ani.

Oricum, as chema-o la nunta, dar nu vreau sa se intample ca ultima data cand a a fugit cu formatia.”

 

The post Papusa: “Daca Bianca Dragusanu a reusit, pot si eu!” appeared first on Cronici pe bune.