Silviu Iliuţă's Blog, page 137

Mamikile si spalatul.

Fetelor, ca sa treaca efectele bubatului trebuie sa faceti urmatoarele lucruri:

Iesiti in parc noaptea, ingropati trei oase de liliac batran si doua aripi de fluture albastru.Adaugati o gurita mica de amoniac si trei picaturi de ulei esential de matraguna.Spuneti incantatia aia: “fetelem prostam eram stupidae acces internetum estem!”Asteptati sa apara un duh albastrui care sa va spuna ce sa faceti in continuare. Daca nu apare, treceti naibii la strans cojile de seminte din parc si mergeti la firma de telefonie sa va interzica accesul la net! Ne faceti si noua un bine.

The post Mamikile si spalatul. appeared first on Cronici pe bune.

Ii indopam cu „comentarii literare”, in loc sa citeasca autorii, apoi ne miram ca ies analfabeti functionali!

E plin internetul de cei care comenteaza rezultatele testului PISA: 44% dintre elevii români sunt analfabeți funcționali. Adica aproape jumatate dintre elevi citesc un text, dar nu inteleg o iota din ce citesc.

Tinerii astia citesc chiar acum acest text, dar pentru ei sunt doar litere. La fel de bine as putea scrie aici despre pisici, despre Instagram sau despre vacanta de vara a mamelucilor domestici. Le-ar fi egal, nu ar pricepe nimic.

Iar noi, restul, ne miram. Cum am ajuns aici? De parca Invatamantul asta romanesc e o nebunie daruita de Kam, zeul Martienilor, iar noi am aflat abia acum doua minute ca nu e in regula.

Sa luam Limba Romana si sa ne gandim putin cum se studiaza ea.

Cat am inteles eu in scoala generala din Eminescu? Despre tema mortii, despre trecerea timpului, despre nelinistile unui indragostit.

Nimic! Am ajuns la concluzia ca: pana in clasa a VIII-a nu am inteles aproape nimic din poeziile lui (in afara de Somnoroase Pasarele, Sara pe deal…) Doar le-am invatat si le-am reprodus ca papagalul. Impreuna cu comentariile altora despre ele.

Gandirea mea pe tema Eminescu a fost aproape de zero. Am fost un papagal. Nu am avut nici macar o parere personala despre opera lui, pentru ca NU IL INTELEGEAM. Si eu eram un elev bun.
Cu scuzele de rigoare, poate ca voi sunteti mai evoluati, dar asta e adevarul.
L-am recitit in clasa a XII-a si era ca si cum l-am citit pentru prima data. Am inceput sa il inteleg:
„Viitorul si trecutul Sunt a filei doua fete, Vede-n capat începutul Cine stie sa le-nvete; Tot ce-a fost ori o sa fie In prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zadarnicie Te întreaba si socoate.”
O poezie imposibil de patruns de catre un elev de clasa a VIII-a sau a X-a… Ea de batai de cap studentilor la Filosofie.
Si, daca ma intrebati acum daca as fi preferat sa citesc in scoala Micul Print sau orice carti de aventuri, in loc de Eminescu, Slavici, Sadoveanu, as spune DA, fara ezitare. Si pentru copiii mei as spune acelasi DA. Trebuie sa le facem pofta de lectura, sa le servim carti pe care le pot intelege cu mintea lor . Apoi, la timpul potrivit, studiem poeziile grele de Eminescu,m. Va fi ca incununare a unor ani de lectura, nu ca acum, un supliciu.
Nu am inteles nimic nici din Slavici. Pur si simplu am invatat opera lui la o varsta mult prea mica.

Dam note mari celor care reproduc ca papagalii parerile altora despre opere literare. Putem avea 10 la examene FARA SA CITIM un rand din cartile de la scoala. Este suficient sa memoram ce spun criticii literari, profesorii. Noi NU GANDIM, noi reproducem ca niste robotei fara minte a caror singura calitate e ca au capacitate de stocare. Care are capacitatea de stocare mai mare si reproduce mai fidel castiga. Roboti pe banda rulanta. Roboti cu diplome.

Scoala nu e atractiva. Multi autori nu sunt interesanti pentru anumite varste. N-am nimic cu Slavici, cu Agarbiceanu, cu Rebreanu. Tu ai citi Fefeleaga seara la culcare? De ce crezi ca un elev ar citi-o cu placere? Sunt opere care sa iti faca pofta de lectura, iar altele o omoara. Asta e realitatea, trebuie sa tinem cont de ea.

Pai noi, in loc sa ii lasam sa vorbeasca liber, sa fie originali, sa bata campii pe marginea unei opere, sa le dam carti care sa ii atraga, ii punem sa fie papagali? Si apoi me miram ca-s analfabeti functionali, nu? Doamne, cum s-a intamplat de am ajuns aici? Ce chestie!

Nu mai zic de celelalte materii, as mai scrie doua ore.

The post Ii indopam cu „comentarii literare”, in loc sa citeasca autorii, apoi ne miram ca ies analfabeti functionali! appeared first on Cronici pe bune.

Pentru toti cei care se cred importanti.

Te crezi important?

Uita-te putin la poza asta. Undeva, micuta de tot e un punct de lumina. N-ai nicio sansa sa il distingi, e mult mai putin stralucitor decat alte puncte stralucitoare. In fine, daca l-ai vedea sa stii ca punctul ala e o supernova care tocmai explodeaza. ae de noua ori mai mare decat Soarele. Pe care nu il vezi, nu ai cum, e prea mic.

Ei bine, pe Soarele ala mic e o scama. Asta. 

Pamantul.

Pe scama asta, micut de tot, e un firicel de praf. Ii zicem Europa. Imparte firicelul ala in 43. Aia este Romania. Acum gandeste-te unde esti tu in a 43-a parte din firicelul ala. Esti mic, imposibil de definit de mic.  In plus, daca ne gandim la timp, hai sa zicem ca un Universul este un animal care traieste miliarde de miliarde de miliarde de ani. Iti zic asa pentru ca nu stiu cum sa iti descriu infinitul. Un animal care traieste o infinitate de ani. Ei bine, tu traiesti a miliarda parte din miliarda parte dintr-o fractiune de secunda.

Acum mai stii cand ti-am zis la inceput sa te uiti la poza aia si da vezi punctul de lumina? Mergi in padure, pune-o pe creanga unui copac si indeparteaza-te putin de ea pana o vezi mica de tot, ca un puncticel. Indeparteaza-te si mai mult, pana vezi copacul mic de tot, apoi si mai mult, pana vezi padurea ca o scama,  in departare. Poza aia, pe care n-o mai vezi pentru ca tu nu mai vezi nici macar Pamantul, e Universul. Cel despre care stim noi si despre care banuim ca exista. Despre restul, copaci, padure, munte, continent, Pamant, galaxie n-avem nicio idee. Nu stim ce e acolo, doar presupunem ca e ca la noi, in poza aia mica din padure.

Bun. Acum te mai crezi important?

The post Pentru toti cei care se cred importanti. appeared first on Cronici pe bune.

Seful PSD Cluj bea spirt, iar aceasta nu e o metafora.

Dragi muritori saraki, si-a intors fata catre voi un geniu de la Cluj, pe numele lui de zeu Liviu Alexa.
Trebuie sa ii fiti recunoscatori ca si-a intors fata spre voi, ca a renuntat el la ambrozie si la nectar pentru o bucata de paine si o gurita de spirt proaspat, si v-a adresat cateva cuvinte. Cica filmarea e facuta inainte de a ajunge sef la partid. Acum omul s-a schimbat.

S-a trezit PSD ca nu mai vrea pensii speciale.

Mie asta minse pare cea mai mare ipocrizie:

Dupa ce au pompat ani de zile in pensiile astea pentru a-si satisface toata clientela si toti generalii de pace, si toti parlamentarii, PSD a intors armele: stati, baieti, ca nu e bine! Sa le impozitam!

Apoi acelasi PSD vrea sa abroge recursul compensatoriu. Jos OUG 114!

Cica e gata cu pensiile speciale.

The post Cica e gata cu pensiile speciale. appeared first on Cronici pe bune.

De la bloc. (110)

Ati inteles, ma?

In Raiul Cainilor sau intr-o casa mai buna, cu un stapan care chiar ii da de mancare, nu isi asteapta vecinul sa o faca.


Draga nimfomana, daca vrei niste gemete adevarate, te rog sa il vizitezi pe cel care a scris afisul.
Domnul Cerchez, are 70 de ani si e fost securist.
Stie exact ce face!




Dupa ce am citit acest anunt, m-am hotarat: de acum incolo voi merge numai pe scari!


Anunt complet:„…raspunde la numele de Adi, are ca semn particular o pata de unsoare la botic, e bland, putin şiret, si umbla mereu cu limba scoasa. Rog sunati, fratele sau il asteapta acasa.”


M-a facut curios. Cum isi alinta omul router-ul? La feminin sau masculin? Routerula sau routerizda?


1. Observ ca vecinul de la etajul 3 nu a semnat afisul, desi sta usa in usa cu ea. V-ati prins?
2. In loc sa chemati politia, mai bine intrati in casa, poate omul ala are nevoie de ajutor. Totusi, e vecinul vostru!

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune



Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment din carte:  “Căprioara m-a chemat la ea, a doua zi. Purta niște cizme negre de piele, cu toc înalt, o fustă puțin mai lungă decât batista mea și o bluză mulată. Inutil să vă mai spun că nu purta sutien.
M-am holbat la ea câteva secunde, am studiat-o bine și tocmai când să spun ceva:
-Îti place?
-E bestial!
Stătea rezemată de frigider, cu fundul lipit de el, corpul încovoiat, o mână sus, strângând tare congelatorul, până la sânge, pieptul scos în afară și cu o mână își masa sânul drept.
Îmi zâmbește cu subînțeles și ridică ușor piciorul, lăsând să i se vadă o ață neagră, pe bost de bikini.
-Îți place ce vezi?
-E bestial, ți-am zis. De unde l-ai luat?
-Ce?
-Frigiderul. Face și gheață?”.”


 

The post De la bloc. (110) appeared first on Cronici pe bune.

Un pesedist crede ca Romania se intinde pana la Nisa.

A tunat si i-a adunat pe astia, fratilor! Maricel asta cred ca a facut Geografie cu Dancila.

Saracii francezi, cand vor auzi ca Maricel vrea sa le ia Nisa, pai nu parjolesc ei hotelurile de cinci stele? Nu arunca ei yachturile pe foc? Nu lasa in urma numai epave, ca la Costinesti? Nu baga ei hamsii la toate terasele.

-Fugiti, baaa, vin tomanii condusi de Maricel sa ne ia tara!

Ce ai facut, Maricele, Maricele? Numa’ sa nu zici Pisa, in loc de Nisa, ca intram in razboi si cu Italienii.

Aici gasiti video cu Maricel si Nisa lui, la minutul 42 55: https://www.facebook.com/PrimariaMuni...

The post Un pesedist crede ca Romania se intinde pana la Nisa. appeared first on Cronici pe bune.

Mare e gradina Facebook! (235)

Asta avem, cu asta defilam.

Da, după o practică indelungată pot apărea probleme.
Dar, stai linistit! Acum există o solutie: au apărut niste chestii care se cheamă proteze.
Tu de ce crezi că le folosesc oamenii in varsta?!


„Mio urat la tele?” Adică, mi-a urat la televizor?
La Capatos sau WOWpiz?
E clar că esti mare mare fan!
Oricum, dă jos blugii si tricoul, toarnă niste sclipici pe sani, dublează-ti buzele si ajungi usor asistentă acolo.
Inteligenţă ai, e exact ce trebuie.

 


„Mey, Doinitzo, ke aerosol i-ti trebe tie, mey? 
Krezi că mai desfundă keva la kreeru’ ăla, mamiko?”
Mai bine „incearkă” in swahili, poate te intelege „kineva” mai usor.




Atitudinea e totul.
Tu, in fata rafturilor cu bibelouri, afirmandu-ti increderea in propria persoană.
Prin toate astea, tu arăti clar că stăpanesti gandirea pozitivă.
Acum, tot ce-ti mai rămane de făcut e să stăpanesti si gandirea.


Mocanule, „en parte” repede dragostea aia „an doi” cat mai poti.
Că maine, poimaine vine Alex Velea si ti-o fură!
Si o să se „en partă” la 3!
Si n-o să mai ai parte!


PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.  Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.

Fragment:

„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu. Creierul său nu funcționează până ce alcoolul nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”




Fragment din  carte : :

Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare.
– Piuu!
– Piuu!
Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani:
– Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic?
– Da, are un deget fermecat.
– Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte?
– Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă.
Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci.
– Tati. Tu mă iubeşti pe mine?
Acum este momentul meu să plâng cu muci.
– Până la stele.
– Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri.
– Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi.
– De mii de mii de ori, tati?
– De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori!
S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde:
– Voi verifica imediat asta, tati!
– Huh?
– Întinde degetul!
M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar.
– Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios.
– Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti?
– Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici?
– Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati!
Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii.
– Piuu!
– Piuu!
Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele.
A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine:
– Taaaati! Tu mă iubeşti!
Nu m-am putut opri din plâns zece minute.
 

 

 

 

 

 

 

The post Mare e gradina Facebook! (235) appeared first on Cronici pe bune.

Traducerea scrisorii lui Dragnea catre tara.

Si acum traducerea:

La mulți ani, România!

„Țara mea dragă,

Ți-am respectat cu sfințenie toate tradițiile, te-am sărbătorit cu fiecare ocazie, te-am purtat în suflet și în piept oriunde în lume, m-am mândrit cu tine peste tot și ți-am dedicat ție întreaga mea viață. „

Traducere: Cea mai importanta traditie e para-ndaratul, iar eu am respectat-o cu sfintenie din ziua intai. 30% la neamuri si 10% la partid. Si da, l-am purtat in lume, normal, cu sfintenie! Mai ales pe Brazilia.

„De dragul tău am sacrificat tot și am făcut ce am știut mai bine să te ajut să crești mare, să fii bogată și puternică. „

Traducere: Fraza asta era pentru Irinuca, nu pentru Romania.

„Am renunțat la multe momente alături de familia mea, am ratat multe evenimente din viața copiilor mei, mi-am asumat în cele din urmă chiar și renunțarea la libertate, de dragul tău!”

Traducere: Ba, voi va dati seama ca a trebuit sa imi petrec timpul cu o bunaciune de 20 de ani, departe de nevasta? Aveti idee prin cate chinuri am trecut, vorbind despre Hannah Montana si despre Selena Gomez sau jucand Angry Birds? Am fost ca un prizonier, ba! Abia acum ma linistesc si eu putin.

„Mi-am dorit să te văd puternică, să văd cum copiii României mănâncă mâncare românească, sănătoasă și naturală, nu alimentele pline de chimicale refuzate de alții. „

Traducere: „In acest scop, amTraducere: ars granele, am sabotat Economia si am pus tot felul de incompetenti premieri. Eu v-am pus-o pe Dancila, am crezut ca e cuminte. Manca mult, dar romaneste. Jos guma de import! Mai bine mestecam cauciuc de Danubiana decat sa mancam guma aia de la americani!

„Mi-am dorit să văd cum bătrânii tăi își recapătă demnitatea, cum în tinerii tăi reînvie speranța unui viitor mai bun, aici! Mi-am dorit să ne păstram pădurile acolo unde le e locul și nu în buzunarele exportatorilor străini de cherestea. „

Traducere: De aia, in timpul meu au plecat cei mai multi tineri din tara. Cat despre paduri, am facut o intelegere cu UDMR sa le dau lor si sa le pastreze la ei acasa pana mai tarziu, ca sa nu le fure strainii.

„Mi-am dorit să văd câmpurile din România pline de grâne și economia românească cum crește, mi-am dorit să le arăți tuturor celor care se îndoiesc de tine că tu poți! „

Traducere: De aia nu am facut nicio autostrada, sa impiedic strainii sa intre in tara, ba!

„Tu poți fi tot ceea ce nu te-au lăsat niciodată să devii, tu poți fi tot ceea ce visează copiii români că ai putea fi! „

Traducere: Inca poti sa devii decat tara care mi-o visez. O tara cu 100 de pesedisti privilegiati, cateva mii bogati, unita cu Rusia, in care 23 de milioane sunt sclavi. I-am inclus si pe aia din diaspora, ca pe aia ii pun la munci grele.

„Eu încă îți doresc toate acestea și încă cred în tine.
Indiferent prin câte greutăți trebuie să trec, indiferent cât mă vor chinui ca să mă dezic de tine, eu nu voi renunța niciodată să te iubesc și să cred în tine!”

Traducere: Aveti idee cat de greu e sa traiesti cu un televizor cu o diagonala de doar 124 cm? Sunteti nebuni? Stiti cum e sa ai doar doi servitori, cand in libertate aveai cateva sute? Stiti cum e sa iti intre praful in gura pentru ca ti-ai taiat mustata, ma?

„La mulți ani, România!”

Traducere: Nu si mie! Eu sper sa mai stau putini.

The post Traducerea scrisorii lui Dragnea catre tara. appeared first on Cronici pe bune.