Silviu Iliuţă's Blog, page 138

“Mai, tembelul!” a zis un pesedist.

Zici ca au dat zanele cu prafuri columbiene peste tara, ba! Toti politicienii aia care se indoapa din banii nostri, care lasa spitalele fara fonduri, sunt mandri ca sunt romani, ba! Aia, ma, aceleasi figuri triste si ofilite de 30 de ani incoace.
Sa aizi ce declaratii sforaitoare baga la tv, de zici ca a dat amnezia in ei.
Dispareti, ma, odata! Emigrati in Africa, pana nu plecam noi. Lasati, ba, vrajeala asta de doi bani!
Asta e nivelul, oameni buni! Asa gandesc astia, nu altfel.

Asta e nivelul politicianului pesedist. Astia reseteaza PSD, ba! Cu astia faci reforma, Ciolacule?
O sa te credem dupa ce ii dati pe toti afara, pe toti barnii. 40, 50, cati sunt ei. Pana atunci, domnu’ Ciolacu, sunteti doar o vrajeala, o marioneta.

Astazi e ziua aia in care ni se spune ca romanii fericiti sunt aia bogati.

De vreo 7-8 ani, dar pot fi 10, pe fiecare 1 Decembrie, vad in bucla o stire. 

Un roman, plecat in Anglia acum 20 de ani, cu 0 lei in buzunar, a reusit in viata. Muzica e inaltatoare, omul vorbeste mereu de la biroul sau de unde se vede orasul, uneori ne arata si casa. Mama, ce dressing are! Reporterul chiar il intreaba ceva despre dressing, englezul, de acum, il deschide si spune ca banii nu-s importanti, dar da, dressingul are 80 de metri patrati pentru ca “hainele care le am nu incap in mai putin”. Englezoiul de prin Galati e la fel de plin de prestanta la fiecare interviu, doar putin mai incaruntit de la an la an. Mereu povesteste cum a vandut un apartament in Romania si a plecat sa lucreze ca sofer. Dormea cu doi indieni intr-o camaruta cat un sfert din dressing-ul lui. Peste un an si-a luat masina lui, cara bogatanii de la aeroport. Si uite asa, in 20 de ani, a ajuns sa aiba o vreo suta de masini de lux cu care cara bogatanii, iar el are acum un dressing mare si poate pleca in concediu unde vrea muschi lui.

Si mereu primim la tv aceeasi lectie: uite, bai, un roman fericit! Realizat! Plin de bani!

La fiecare 1 decembrie aflam ca a fi bogat e acelasi lucru cu a fi fericit. Cea mai proasta si mai superficiala lectie din cate exista. Stiu ca multi oameni gandesc asa, iar asta e un reportaj pentru mase, dar e in acelasi timp si o mare idiotenie.

Stiti ce as vrea da vad de 1 Decembrie? O poveste despre un roman care avea IQ 40, care traia intr-o cocina de oras, muncea de pe o zi pe alta ca ajutor de ajutor de spalator de wc-uri si dadea banii castigati pe bere la pet. Apoi, intr-o zi, ceva s-a intamplat cu acest roman si a inceput sa citeasca. A bagat si niste cursuri de engleza, a descoperit din greseala si biblioteca, si… ce sa vezi? Romanul asta fericit are acum IQ 147! Si s-a apucat de pictura, de scris carti, de proiectat aeronave sau de cine stie ce. Asta ar fi un caz de roman realizat. Asta vreau sa vad!

Banii? Sigur, conteaza, in masura in care iti permiti sa iti iei ce vrei. Dar nu exista nicio logica pe aceasta lume pentru care un om cu 100 de milioane de lire trage ca nebunu’ de dimineata pana noaptea inca 10 ani sa ii dubleze. Munca poate oferi placere, dar banii sunt doar un mijloc. Daca se dubleaza, ok. Daca nu, nu moare nimeni daca ramane la 100 de milioane. A avea bani fara numar nu e echivalent cu a fi fericit. Multi bogatani sufera de depresie si chiar se sinucid cand pierd averi colosale! Asta desi le raman vreo 10-15 milioane intr-un cont, saracii.

A iti face un scop in viata din a strange o avere pe care nimeni nu o poate cheltui e o prostie, a alerga ca disperatul dupa bani, cand deja ai multi, e o boala, nu o calitate.

Baiatul ala, englezul, a plecat din tara cu o sotie romanca, atunci cand era sofer a facut doi copii. In urma cu vreo 7-8 ani povestea cum ea l-a sprijinit in tot si cat de uniti sunt. Acum e la a treia sotie. Cu 20 de ani mai mica, rusoaica. Intamplator stiu pe cineva care lucreaza cu el. Fiul sau mai mare are probleme cu alcoolul, e naspa. Iar fata nu mai vrea sa auda de ta-su, ci doar de banii lui. Drept pentru care s-a mutat in America. Familia aia de romani fericiti e muci.

Vreau sa vad exemple, romani care au realizat ceva. Vreau! Dar haideti sa nu mai punem semnul egal intre fericire si bani. Astea doua nu au fost si nu vor fi niciodata in legatura directa. Romanii fericiti sunt aia care fac ce le place, care isi iubesc viata, prietenii, care merg cu placere la munca si au norocul sa poata castiga decent din asta.

The post Astazi e ziua aia in care ni se spune ca romanii fericiti sunt aia bogati. appeared first on Cronici pe bune.

Ziua aia in care toti suntem patrioti, dar continuam sa dam spaga.

Imi astept portia de injuraturi, poate ca le merit.

Dar mie nu-mi plac aia care isi pun 6 stegulete la masina, mandri ca sunt romani, apoi merg sa dea o spaga mica politistului.

Nu-mi plac deloc cei care se infasoara in tricolor, apoi, functionari fiind, baga plicul in buzunar.

Sau aia cu sepci tricolore, care trec pe langa niste copii ai strazii, semeni de-ai lor aruncati in strada de niste brute si batjocoriti de Stat, si ii numesc cu scarba: aurolaci.

Si nu imi plac aia care nu merg la vot, de lene, dar pe 1 Decembrie isi pun steagul la profil, dar arunca mesaje patriotarde despre tarisoara lor, pe Facebook.

Mandria asta de a fi roman e doar vorba goala, daca nu e insotita si de ceva fapte. E demagogie. E vrajeala.

15 steaguri iti poti agata de taxi! Tot degeaba daca te apuci sa iti furi clientii.

18 steaguri poti flutura la dormitor! Tot degeaba, daca consideri ca e normal sa iti mai bati copilul, ca sa ii dai “educatie”. 6 din 10 romani considera ca e firesc sa ii mai care cate o palma. Parte din meseria de parinte, nu? Unde da tata… creste.

Poate ca-s eu defazat, dar am ajuns sa nu mai apreciez deloc demonstratiile astea de patriotism care nu vin la pachet cu niste fapte. Prefer oricand un om fara steaguri in geamul masinii sau agatat la poarta, dar un om care nu da si nu ia spaga, voteaza potrivit constiintei sale si are respect pentru ceilalti romani.

Poate ca-s eu…

Silviu Iliuta

The post Ziua aia in care toti suntem patrioti, dar continuam sa dam spaga. appeared first on Cronici pe bune.

Aceasta oroare numita “sa traiesti cu numele!”

As vrea sa va rog sa opriti oroarea asta numita “sa traiti cu numele!”
In primul rand, n-are niciun sens in limba romana, pare o expresie inventata de un eminent cu doua clase de la periferia unui oras in care scoala a ars cu 30 de ani in urma. Nefiind in stare sa tina minte un “la multi ani!” “sa fiti sanatosi!” asta a inventat o urare pe care sa o tina minte si el. In aceeai zi, a mai scos doua: “da o tigare, boss!” si “decat una, sefu’!”.

Unii spun ca expresia vine din perioada izlamizarii fortate (sa traiesti cat numele) altii ca ar fi o expresie olteneasca sau ca are legaura cu Botezul. Cei mai multi etimologi spun ca nu prea.

In al doilea rand, cum pana mea, ma, sa “traim numai cu numele”?! Adica restul, corpul, sufletul, sa se duca la dreaq si sa ramana doar numele de noi? Pai asta nu pare o urare, bre! Pare mai mult blestem.

Citeste, boss! Da’ nu numa’ titlul, deschide oleaca si cartile.
Silviu Iliuta

The post Aceasta oroare numita “sa traiesti cu numele!” appeared first on Cronici pe bune.

Daca nu iti raspunde la telefon, nu te insala! E la gene.

L-ai lasat sa iasa la bere cu baietii, dar nu iti raspunde de doua ore. Esti ingrijorata, asa ca incepi sa ii suni prietenii. Nimic. Intri in panica, te gandesti la ce e mai rau: la femei. sa vezi ca tampitii astia s-au dus toti la femei!

Iei cheile de la masina, o suni pe nevasta lui Costel si goniti prin oras pana la beraria aia din centru la care mai merg ei din cand in cand. Aia cu televizoare la care vezi mereu meciuri.

Nu-s.

Ce poate fi! Plangi. Nenorocitul, ma insala! Il suni iar, ii dai 15 mesaje. Nimic. Peste alte trei ore est devastata. Te vezi in oglinda. Intri iar in panica: fata, nu vezi cum ti s-a intins rimelul?! O iei de mana pe sotia lui Costica si bagati viteza pana la salon. O sa divortezi maine de idiot, dar nu poti sta cu rimelul curs, cu unghiile care au inceput sa se exfolieze de la cat le-ai frecat nervoasa.

Si intri in salon. Mai intai il vezi pe al tau:

(poza: Facebook)

Apoi dai cu ochii de Costica. La epilat. Si de Marcel, la tratamente cu acid hialuronic pentru buze. Si pe Marinuj, la unghii cu gel.
Si ramai socata pe veci.
Vezi?
Nu era mai simplu sa te gandesti ca te insala? Nu era mai simplu sa traiesti ca gandul asta si sa nu cercetezi?

The post Daca nu iti raspunde la telefon, nu te insala! E la gene. appeared first on Cronici pe bune.

Romanii merg la Urgenta ca la mall.

Nu inteleg, ma! Nu inteleg!

Am stat la Urgenta cateva ore si am ramas cu cel mai naspa gust despre locuitorii acestei tari.

In primul rand, ce va costa, ba, sa stati la coada? De ce trebuie sa sariti peste rand ca nesimtitii, daca voi aveti o julitura la picior? Pai era unu cu piciorusu atins si nu s-a lasat pana n-a dat el doua telefoane ,de s-a bagat in fata mosuletului care astepta de vreo 4 ore, in criza renala.

Apoi de ce blocati intrarile, ma?

De ce stati cu tot familionu’ pe dungile alea care marcheaza drumul patului care transporta bolnavi. Faceti sedinta in hol, ma? Invocati ploaia? Vi se pare ca daca blocati drumul altor pacienti spre medici, se ocupa toti de ai vostri?

De ce veniti, ma, la urgenta, pentru orice kkt? Furuncul, ma! Venise una cu furuncul si urla ca il are de 5 zile si ca o doare. Pai ce pana mea faceti, ma, in alea 5 zile, de va apuca vineri pe la 1 noaptea? Va uitati la el si il rugati sa treaca singur? Ii cantati?

De ce intrebati, ma, medicul, din 5 in 5 minute daca puteti intra, cand la Urgente e un sistem de triere, iar pe langa voi trec raniti pe targa? Ce credeti, ma, ca daca ii frecati capul omului, il lasa balta pe ala care nu poate respira si va trateaza voua raceala?

De ce veniti, ma, la spital, daca stiti ce aveti si vreti doar “un tratament din ala ca eu vin mereu si imi face bine, a, si un ulei din ala esential, stiti de care?” De ce nu ca deschideti, ma, voi spitalul vostru sa va spalati cu uleiurile alea pe cap?

Altul tot voia sa dea spaga sa intre la Reanimare, desi ala de la poarta ii tot zicea ca ne e voie. De ce, ma? Ti se pare ca eu, daca as avea pe cineva la Reanimare, as vrea sa intri tu cun”trelingu” ala plin de noroi, bocancii aia nespalati de zece ani si cu toti microbii?

As mai avea vreo 50 de “de ce-uri”, da’ naiba tine cont de ele.

Oricum medicii de la Urgenta sunt, dpmdv biste supraoameni. Sa lucrezi in conditiile alea, cu toti betivii, toti disperatii, toti care blocheaza intrari, dau spaga sa intre unde nu au voie, toti cr3tinii care cred ca Urgenta e un fel de cabinet de consultatii pentru boli haioase… e mare lucru. Nu as fi putut fi medic de Urgenta nici macar o zi, ma! Mai ales in conditiile in care trebuie sa faca fata unui numar enorm de pacienti, in timp scurt. Medici putini, populatie multa.

Tot respectul, baieti si fete medici! Mare scarba pentru romanii care se recunosc mai sus. Puteti sa va puneti voi la profil 15 steaguri cu Romania, puteti defila voi in chiloti tricolori, puteti canta imnul de 30 de ori pe 1 Decembrie, tot de rah@t sunteti.

Silviu Iliuta

The post Romanii merg la Urgenta ca la mall. appeared first on Cronici pe bune.

Avem tevi ca-n lumea a treia, dar avem luminite smechere.

Prin teava asta ajunge apa la tine acasa:

Apa asta potabila, care ajunge in stomacul tau dupa ce speli un fruct, o furculita, o atentie, merita o reclama. Asa ar fi textul ei:
Izvorata din inima muntilor Carpati, transportata printr-o conducta in care poti gasi peste 50 de straturi de rugina din ani diferiti si peste 5000 de specii de microorganisme despre care se credea ca au disparut acum zeci de ani.
Ajunsa intr-o statie de filtrare ultramoderna, de la Glina, unde tehnica moderna se impleteste cu istoria, rezervoarele din 2019 coexistand armonios cu cele din 1946.
Transportata iar printr-un sistem modern de conducte, in care nu traiesc animale mici si medii, pentru ca sunt imediat ucise de microbi.
Ajunge la tine in pahar o apa proaspata ca o adiere de vant, ca o gura de aer proaspat, o apa pura ca benzina dintr-o canistra ruginita, o apa cu gust impecabil de fier.
Apa potabila din conductele patriei, acum vine la tine acasa! Cu o simpla actionare a robinetului, paharul tau transparent se poate umple de pilitura de fier veche de 15 ani.
Deschide robinetul acum, asaza-te cu familia ta la masa in jurul unei sticle de apa curata, proaspata, ca o mireasma de primavara! Primavara din ‘86, dupa Cernobil.
Umple paharul acum! Apoi arunca-l pe geam si uita-te la Firea cum bea apa Vittel.
Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

The post Avem tevi ca-n lumea a treia, dar avem luminite smechere. appeared first on Cronici pe bune.

Ce fumeaz astia de la Jumbo?

Vreau sa stiu si eu: e marfa buna? Ce ati facut, ma, ati conandat ceva din China si v—a venit marfa din Columbia? Wow, wow!

The post Ce fumeaz astia de la Jumbo? appeared first on Cronici pe bune.

Cainele meu a surzit de la reclamele Catena!

Va tog mult, daca sunteti prin preajma alora care fac reclame la Catena sa le spuneti ca imi datoreaza 1000 de lei, constand in plata psiholog caine. Se ascunde sub canapea cand vede ororile alea de reclame si incepe sa planga de nu il pot opri cateva ore, desi incerc sa ii pun reclame bune de pe Youtube.

Si rugati-i sa isi ia naibii o agentie de creatie care nu e din Videle la etajul 3, un regizor care a mai filmat macar o nunta si un scenarist care stie cateva cuvinte in limba romana. 

Muzicianul e ok. Ar fi ok la o nunta la tara. Dimineata, cand se imbata toti si oricum sunt surzi.

Televiziunile, CNA, Marea Adunare Nationala, oricine poate opri aceste creatii, va rooooog!

Cam atat. Superbe reclame!

The post Cainele meu a surzit de la reclamele Catena! appeared first on Cronici pe bune.

De la bloc. (109)

Dar hamsterul? Hamsterul e in regula?

Luati cu sare, va rugam! Si turnati si o berica pe clanta ca sa alunece mai bine.



Semnat: Cap de Mort. Alahamora!



Varianta corecta era: nu primim cu FCSB.


Tot ce ne doream sa cumparam: niste carne de POC! Cum e? Sarmalutele si toba explodeaza in noi dupa ce le papam?


Si n-au mai ramas din aia pusi deoparte pentru Revelion?

Sunt X. Nu e vorba ca ma deranjeaza afisele, doar ca orbesc de cate ori vad cratimele.



Raspuns: Incercati sa mergeti la o sala de sport care are si dusuri. Nu credem ca se rezolva.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment din carte:  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

The post De la bloc. (109) appeared first on Cronici pe bune.