Silviu Iliuţă's Blog, page 304

Nou! Avertismente pentru tigarile din pachetele NETIMBRATE.

Conform directivei CC 007 a Consiliului Videle, pe pachetele de tigari netimbrate vor fi afisate urmatoarele avertismente:

 

Reamintim, fumatul de TIGARI DIN PACHETE NETIMBRATE poate cauza:

-privare temporare de libertate. Mai ales daca te apuci sa scoti ca fraierul pachetul de tigari de contrabanda in fata camerelor de vederi;

-poate cauza orbire temporara a celor care te privesc, mai ales daca zambesti cu toti dintii;

-poate creste tensiunea in partid, fiind posibil ca si ceilalti sa isi dea seama ca i-ai carat ca fraierii in Israel ca sa iti cumperi tu tigari;

-fumatul de tigari din pachete netimbrate duce la aparitia ridurilor, ceea ce creste diferenta de varsta dintre tine si copilul care iti este iubita. Este posibil sa nu te mai recunoasca, asa ca pastreaza in continuare mustata ca semn distinctiv.

-fumatorii de tigari din pachete netimbrate sunt foarte greu de suportat de catre cei din jur, pentru ca put ca naiba si isi dau tot felul de aere. A, stai, asta nu e de la fumat!

-fumatorii de tigari din pachete netimbrate vorbesc cu “decat”, in loc de “doar” si isi numesc secretarele in functii importante in Stat. Stai, nici asta nu e de la fumat!

-fumatorii de tigari din pachete netimbrate mor mai tineri si pot lasa pe drumuri fetite de 26 de ani.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

 

The post Nou! Avertismente pentru tigarile din pachetele NETIMBRATE. appeared first on Cronici pe bune.

De la bloc. (44)

Domnului care a scris afisul: vedeti ca nu sunteti in bloc, ci in troaca! Lasati porcii in pace!

Se inmormanteaza limba romana. Fie-i cratima usoara!

Practic, e un lift pe orizontala. Urci la scara A, apesi pe buton si te trezesti la scara B. Daca apesi de doua ori, te teleportezi in 2032.



Daca nu merge treaba asta, incercam si cu Voodoo. Infigem un ac in umarul drept si asteptam cateva zile. In niciun caz nu mergem la usa vinovatului sa ii spunem!

Comitetul executiv cere in regim de urgenta achizitionarea unor caini maidanezi. Rugam nu hraniti cainii. Acestia se vor hrani cu pisici si masinile vor ramane intacte. O sa vedem dupa aia ce facem cu sobolanii.

99% dintre romani au ales ultima varianta.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

 

The post De la bloc. (44) appeared first on Cronici pe bune.

O sa gasesti pe cineva care sa te inteleaga!

Ma chinui de foarte multi ani sa invat limba femeilor. Cred ca mi-ar fi mult mai usor sa invat chineza sau araba. Am si un meditator destul de bun: prietena mea. Fac meditatii cu ea in fiecare zi, uneori foarte intense. Am prins cate ceva, dar sunt departe de a o stapani. E greu de tot. E cea mai grea limba straina! (poza: facebook)

Ghid de conversaţie femeie-bărbat. PARTEA 1.

Cand imi zice: „Iubitule, abia astept sa stam doar noi doi maine.”=Daca e marti, sa zicem, e de bine. Ineamna: „Maine seara te plictisesc cu in film romantic, dar apoi ne-o tr*gem. Si am chef sa o iau razna rau de tot!” E de foarte bine.

Aceleasi cuvinte spuse sambata: „Iubitule, abia astept sa stam doar noi doi maine!”=

=E de rau. Inseamna: „Maine, duminica, sper ca nu vin ma-ta si tac-tu pe la noi, ca nu am chef de ei nici sa ma bati!”

Seara, acasa: Iubitule, mi-am facut unghiile.= Asta se traduce mereu cam la fel: Hai, misca fundu’ si du gunoiul, ca eu imi stric manichiura! Se poate schimba tipul activitatii: odata trebuie sa inchizi geamul, altadata sa ii aduci un pahar cu apa sau sa faci ceva de mancare.

Daca iti spune: „Sunt bine!” =E NASOL! Daca pleci in oras cu beietii dupa ce ti-a zis ca e bine, ai incurcat-o. Nici sa nu te gandesti! Ar urma  3-4 zile de reprosuri, oftat si replici intepatoare. „Sunt bine!”, inseamna: „Tine-ma in brate! Acum! Sunt suparata de ceva, nu stiu de ce. Nu suport ideea ca tu iesi in oras si te simti bine, iar eu stau singura si suparata! Stai naiba acasa!!”

Dupa ce ati iesit in patru, cu prietenii: „Ti se pare de treaba prietena lui Mihai?”= E clara treaba, aici nu am dubii. In ghidul meu, o traduc asa: „Auzi, am vazut ca ai cam vorbit cu ea. Crezi ca e mai draguta decat mine? Mai desteapta? E mai slaba? Are sanii mai mari?”

„Auzi, nu ai pofta de ceva bun?” Eventual spusa in toiul noptii, dupa ce faceti dragoste Atunci e greu sa refuzi orice.= Ea vrea sa iti transmita urmatoarele: „Hai, ca a fost cat de cat ok, dar mi-ai cam consumat energia. Acum nu te duci si tu la non-stop sa iei ceva bun? Inca nu stiu ce, dar ia-ti telefonul ca te sun eu. Auzi, daca tot te duci la non-stop, poate cauti si o benzinarie sa iei niste altceva bun. Nu stiu ce vreau, te sun eu.”

Daca te suna cand esti la serviciu. „Ce faci? Ai multa treaba?”  = Inseamna „O freci pe facebook cu gagici sau ai de munca? Vezi ca sunt cu ochii pe tine si de la distanta.” Continua la telefon: „Salut-o pe Nicoleta, o pup!” „Vezi ca e prietena mea si imi spune tot. Sa nu te uiti la curu’ secretarei, ca dracu’ te ia!”

Seara. „Da-mi si mie putin telecomanda. Pot sta in bratele tale?”= Ai pus-o, frate! Ai 10 secunde sa gasesti o scuza buna! Inseamna: ” 4-5 ore ne uitam la filme siropoase si nu pleci nicaieri! Ma asez pe tine. Sa nu inventezi scuza aia stupida ca pleci la toaleta, ca nu mai tine!”

Daca te intreaba cand ajunge acasa: „Esti obosit?” = E naspa de tot! Fugi! Asta inseamna: „Vreau sa-ti povestesc vreo 2 ore toate barfele de azi de la mine de la serviciu.” „Lasa-ma putin singura.” Traducere: „Stai dracu’ cu mine, roaga-te de mine sa iti spun ce am! Invarte-te ca un papagal in jurul meu, ia-ma in brate, spune-mi vorbe frumoase pina cedez!”

„Vrei sa stau eu sus?” = Inseamna ca nu esti bun de nimic: „Bai, deci sa mor io. Un orgasm vreau si eu stand pe spate si nici pe ala nu-l am! Hai, ca trec eu sus sa fac treaba! Intinde-te si stai pe spate ca belferul. Fa ce stii sa faci mai bine!”

Daca iti spune inainte de a pleca intr-o delegatie: „Te iubesc!” = „Vezi, ca nu te puna dracu’ sa te duci la femei in delegatia aia sau sa te incurci cu vreo colega. Esti al meu! Saptamana viitoare iti fac tatuaj cu numele meu pe p*ţă!”

Daca iti spune „te iubesc!” intr-un magazin.= Ai incurcat-o. Urmeaza sa isi ia ceva scump. Inseamna: „Am vazut niste cizme la reducere, la vreo 12 milioane! Am si eu 3 milioane.” Trebuie sa ripostezi cu: „Vreau sa ma plimb cu tine prin parc, chiar acum! Ma simt atat de romantic!”

Daca iti spune  „te iubesc!” intr-un restaurant. = Trebuie sa fii vigilent. Daca ai ratat momentul, seara e compromisa si dormi singur. Ea vrea sa iti spuna, de fapt: „Spune-mi ca tu ma iubesti si mai mult! Ai fix 3 secunde!”  

Barbatii sunt rugati sa completeze minunea cu expresii noi. Femeile sunt rugate sa prezinte traducerea lor pentru aceleasi expresii. Oricum, prietena mea spune ca sunt un student de nota 7 si acum scrie versiunea proprie. Si fara suparare.

PS: Are cineva o canapea libera pentru la noapte? Multumesc.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

 

The post O sa gasesti pe cineva care sa te inteleaga! appeared first on Cronici pe bune.

Si mie mi-a clipocit telefonul si mi-au aparut patru luminite!

M-am trezit pentru ca a piuit telefonul si pe ecran mi-au aparut patru puncte ciudate. Cred ca l-am leganat putin. din greseala. M-am speriat cand ecranul a inceput sa clipoceasca si am auzit o voce:

-Hi, Silviu, i am Siri!

Ca sa vedeti ca am telefonul ascultat si pana unde a ajuns Kovesi, care foloseste DNA ca pe o poseta personala, sa asculte cetatenii cinstiti. Cine e Siri, Codruta? Cine? Procuror? Lucreaza la voi? De ce s-a ascuns in telefonul meu? Huo!

PS: uimitor, socant, dar sunt si oameni care n-au inteles ca e o gluma. Pe astia ii rog sa scrie “Amin” pe pagina Antena 3.

The post Si mie mi-a clipocit telefonul si mi-au aparut patru luminite! appeared first on Cronici pe bune.

Liviu, cu cine o lasi 7 ani?

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Buna ziua, Liviu! Am auzit ca trebuie sa pleci 7 ani (nu in Tibet) si nu ai cu cine sa o lasi pe Irinuca. Sigur, ai putea sa o lasi cu copiii tai, dar sa dim seriosi, crezi ca le arde la 20… de ani sa faca pe dadacele? Cine o plimba, cine ii da de mancare, cine invata cu ea la Mate? Cine? Asa ca ma ofer eu, desi multi n-ar baga un pesedist in casa, eu risc. Sa ma prezint pentru tine si pentru Irinuca:

Sunt un barbat de 24 de ani si caut o fata de varsta asemanatoare cu 24. Am 24 de ani de cand am iesit din ultima relatie, ca sa fiu mai exact.

Am o inaltime mult peste medie, chiar un cap. Peste media unei oi, care are 1, si 30 de cm. Dar sunt o fire sportiva, am un corp atletic si bine ingrijit. Alerg mult seara, chiar aseara am reusit sa alerg de pe canapea pana la masuta pe care era telecomanda.

Imi plac mult plimbarile lungi. Ma pot uita la ele, la televizor, ore in sir. Tot asa imi place mult si sportul. In special competitiile extreme, cu adrenalina multa. La alea dorm cel mai bine.

Totusi, nu sunt gras. Am vazut oameni si mai grasi, la americani, pe care i-au luat cu macaraua cu tot cu pat, pentru ca aveau 300 de kilograme. Eu mai am mult pana acolo! Putin peste 100 de kilograme.

Ca si cariera, eu sunt cantaret foarte apreciat atat in tara, cat si in strainatate. Tocmai am avut primul concert, acum zece minute, in fata unui vecin. Mi-a zis ca mai bine plec din tara la capsuni, iar eu am luat-o ca pe o incurajare in a face concerte in Spania.

In pat sunt de neoprit. Ca o fiara, ca un animal salbatic. Ca un panda.

Castig foarte bine si am o avere impresionanta, printre care si mai multe case. Acum vine randul meu sa arunc zarul si, daca dau 6, imi cumpar si un bloc. Imi place Monopoly, ce sa fac? Dar alte vicii nu am. Butura nu se pune, beau maxim un pahar de tarie, ceea ce e exprem de putin. Pe ora.

Referitor la casa pe care o am la Bucuresti si la situatia materiala: stau intr-un apartament superb de 4 camere, la numai 3 minute de centru. De centrul satului. Dar fac numai 3 ore pana la Bucuresti, unde lucrez.

Apropos de munca, sunt o piesa importanta, am un post de conducere si conduc foarte multi oameni. Ii duc acasa in fiecare zi, la Lehliu. Am o masina mare si luxoasa, cu aer conditionat. Conditionat de deschiderea usii, caci daca o tin inchisa mor toti pasagerii de cald.

UIltima mea prietena m-a parasit acum trei saptamani. Eu am parasit-o, cand am vazut ca i-a scris altul pe facebook, iar ea nu a dezmintit relatia lor. De nervi, i-am dat unlike paginii ei si cred ca o sa sterg toate pozele cu ea si cu Pique.

Am studii superioare facute in afara. Superioare celor cu 7 clase, fiindca eu am 8, facute in afara orasului. Am incercat sa dau si la facultate, dar nu m-au lasat fara liceu. Cunosc cateva limbi straine. Pe una am cunoscut-o destul de bine ca mi-a fost nevasta timp de 10 ani, iar pe celelalte doua le-am cunoscut in liceu. Ramane una.

Stiu sa fac masaj romantic partenerului, chiar din acela cu finalizare. Cel mai bine imi iese cand partenerul sunt chiar eu insumi.

Imi place sa merg la filme romantice. Adica as vrea sa merg pentru ca nu am ajuns niciodata intr-un cinematograf. Mi-au spus toti prietenii: stai linistit, e exact ca la teatru, numai ca actorii sunt pe o panza. Dar nici la teatru nu am fost.

Am gusturi fine la mancare, imi place mult bucataria frantuzeasca. In special pateurile lor, zise si merdenele. Si sampania scumpa, cu bule. Pe care mi-o prepar singur din vin de mana a doua si sifon.

Citesc foarte mult, in orice pozitie si pe unde apuc. Chiara cum cinci minute am terminat de citit un pasaj interesant, il pot cita aproximativ: “sarcina maxima 320 de kilograme”.

Tu, Irinuca, nu trebuie sa faci nimic in gospodaria noastra. Sunt gospodar desavarsit, imi place mult sa fac curat prin casa si sa mut mobila. Dar ultima oara cand am facut asta m-a prins Politia si mi-a dat un cadou. Trei ani de concediu gratuit, cazare si mese incluse. La puscarie am cunoscut multi oameni de afaceri, de la care am invatat multe lucruri. In special de la Borcea. Ceea ce explica faptul ca acum am 4 copii mici, dintre care trei sunt de culoare. Nu sunt rasist, platesc pensie alimentara pentru toti, desi am iesit de la puscarie acum 4 luni, iar pe fosta sotie nu am vazut-o de 24 de ani.

Irinica, daca ramai singura acasa, scrie-mi in privat.

Fa-o repede, pana nu imi inchid astia telefonul!

PS: am mustata.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

 

The post Liviu, cu cine o lasi 7 ani? appeared first on Cronici pe bune.

Domnul Topescu.

Nici nu mai stiu prin ce an era.

Romania avea meci de handbal la Polivalenta. Eram adolescent, nu mai calcasem niciodata pe acolo si primisem invitatie de la un vecin de cartier care lucra ca operator la TVR.

Prima imagine din sala: pe doua mese unite, aflate pe un culoar langa teren, erau insirate copiute. Cam ca acelea de pe care copiam noi la scoala, dar cu scris mare. Zeci de foi asezate frumos pe masuta, pe randuri si coloane simetrice.

Vecinul meu, operatorul Florin, avea vreo 19 ani si era destul de spurcat la gura. Toti cu care lucra erau „ala balbait de la stiri”, „terminatul ala de la sport”, „tipa aia naspa si incult de la emisiunea cu… „. Omul n-avea prea multe lucruri bune de spus despre mai nimeni. Toti erau niste prosti, ciufuti, vedetute etc…

Si am vrut sa il intreb care e treaba cu fituicile. Ma intriga. Cand sa o fac, l-am vazut la doi metri de mine pe Cristian Topescu. Tacticos, si-a tras scaunul, s-a asezat, dupa care a inceput sa scoata din geanta alte si alte fituici pe care le-a insirat pe masa.

M-am apropiat de operator si i-am soptit la ureche:

-Asa face mereu Topescu?

S-a uitat urat la mine, a tacut cateva secunde bune, apoi mi-a spus aspru:

-Domnul Topescu! Intotdeauna, domnul Topescu.

Stiu ca domnul Topescu a reusit sa se faca respectat in timp, stiu ca parintii mei si toti cei pe care ii cunosc vorbeau foarte frumos de el. Stiu ca era o gura de aer pentru toti ce se uitau la competitii sportive pe vremea lui Ceausescu. Era singurul care nu avea limbaj de lemn si reusea cumva sa aduca informatii despre lumea de dincolo de Cortina de Fier, fentand in acelasi timp cenzura. Mai stiu ca domnul Topescu a reusit performanta de a o face si pe mama sa se uite la meciuri de fotbal. „Ca ne spune multe lucruri, nu e numai despre fotbal”. Dar cred ca printre cele mai mari realizari ale sale a fost aceea ca i-a capatat respectul vecinului meu, Florin.

-Fomnul Topescu, am zis rusinat. Fituicile… mereu vine cu ele?

-La fiecare meci sunt altele! Informatii despre tara cu care jucam, geografie, istorie, fisele personale ale jucatorilor, parinti, rude, origini, informatii despre competitii… zeci de hartii.

Intr-o epoca in care nu exista internet, sa culegi informatiile astea insemna sa petreci ore bune in biblioteca sau sa studiezi colectii intregi de ziare de sport. O facea din respect. Din respect pentru telespectatori, pentru a le oferi ceea ce nu aveau si nici nu le putea da nimeni in vremea aceea.

Multumim, domnule Topescu!

 Silviu Iliuta

The post Domnul Topescu. appeared first on Cronici pe bune.

De ce vorbeste Viorica despre ea la persoana a treia?

Reporter: Doamna Vasilica Viorica Dancila, am vazut declaratia dvs. in care vorbeati despre persoana dumneavoastra ca si cum ar fi o alta entitate: “Domnul Melescanu a vorbit cu mine si cu primul-ministru, si, bineinteles, daca isi va da acordul primul ministru, va merge.” Puteti sa explicati putin, doamna premier?

Viorica: Iar este presa rau intentionata. Nu pot sa va raspund eu personal, dar diseara ajung la primul-ministru si il intreb.

Reporter: Nu sunteti dumneavoastra prim-ministru? Aveti dubla personalitate?

Viorica: Sigur ca nu! Nici macar nu am personalitate. Eu, cea din fata dumneavoastra, sunt Viorica. Cealalta, care nu e aici de fata, e Vasilica, premierul Roamaniei. Orice om ii este permis accesul la ea.

Reporter: Aha… Si vorbiti des cu ea?

Viorica: Sigur ca vorbesc des cu ea, dar mai mult echipa ei care o are. In timp ce eu, Viorica, acord acest interviu, ea, Vasilica, e la coafor, se pregateste sa mearga la presedinte.

Reporter: Aaa..

Viorica: Nu ii e usor, sa stiti, iar romanii sunt nerecunoscatori, presa e rea de tot. E stresata. Noroc ca seara o mai linistim noi, la culcare.

Reporter: Noi?

Viorica: Eu si Dancila. Stam la un pahar de vorba si ne gandim la ce avem de facut pentru tara a doua zi. Eu as vizita si o tara araba, trebuie sa imi cumpar niste voaluri si draperii.

Reporter: Asadar sunteti… TREI? Vasilica, Viorica si Dancila.

Viorica: Doamne Fereste, dar chiar credeti ca am luat-o razna? Suntem cinci. Buna, Vasi!

(Viorica face cu mana unui personaj imaginar, apoi ii zambeste)

Reporter: Vasi cine e?

Viorica: (sopteste) Asta e cam… n-o prea support. Vasilica Viorica Dancila cand era tanara si lucra la Videle. O vedeti cum trece? Chiara cum se duce sa ii ia tigari sefului ei, de la benzinaria din Alexandria.

Reporter: Si al cincilea cine e?

Viorica: Adevaratul prim-ministru, Liviu. Ca doar nu credeati ca ne lasa pe noi!

(Se asaza in genunchi si lipeste fruntea si buzele de pamant)

Reporter: Ce ati patit?

Viorica: Trec domnii Liviu si Dragnea, chiar nu vedeti?

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

 

 

The post De ce vorbeste Viorica despre ea la persoana a treia? appeared first on Cronici pe bune.

Chelnerii sunt revoltati: “nu il mai numiti pe Dragnea chelner!”

Noi, chelnerii romani, ne simtim jigniti de cate ori Liviu Dragnea este numit “chelner” de presa. Intre noi si el sunt deosebiri uriase:

1. Noi luam spaga de 10%, in general. Dar o luam intotdeauna la final, daca clientul este multumit. Politicienii o iau la inceput.

2. Daca clientul a comandat vaca, noi i-o aducem gatita, nu o punem intr-o functie mare in stat.

3. Daca un roman comanda peste si nu este multumit de felul in care este pregatit, luam farfuria inapoi. Dar niciodata nu luam toata insula.

4. Daca farfuria este putin umeda pe fund, noi nu spunem ca am adus supa.

Pe cand, daca avem mai putini bani in mana, nea Liviu spune ca ne-a marit salariile, doar ca nu vedem noi.

5. Noi, chelnerii, suntem sinceri si spunem:

–Nu mai e ciorba, nu mai e friptura.

Apoi il ajutam sa isi ia haina din cuier. Politicienii ne iau haina din cuier si ne spun:

-N-o vedeti voi, dar e acolo.

6. Daca avem un client obraznic, scuipam de trei ori in farfurie. Daca il recunoastem cand vine iar, facem la fel.

Astia, poiliticienii, ne scuipa oricum,  fara sa ne cunoasca.

7. Cand terminam servirea, aducem nota de plata clientilor si pe astia ii trec caldurile. Cand politicienii termina mandate, toti alegatorii sunt deja reci.

8. Noi servim uleiul pus in salata, nu lasat la poarta alegatorilor.

9. Noi, chelnerii, mergem la bufet sa muncim, nu sa luam pomana.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

 

 

The post Chelnerii sunt revoltati: “nu il mai numiti pe Dragnea chelner!” appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (93)

Adică, cu acest gel se masează zonele intime? Sau faţa partenerului de..masaj?

Ambele? In acelasi timp?

Iertati intrebarea, o retrag.

Asadar, varza de China care ajunge in Romania creste in Polonia si e vanduta de unguri.

Acum inteleg si eu de ce pepenii de Dăbuleni se coc in Turcia si sunt vanduti de indienii din Piata Rahova.

Nu vă mirati, nu vă minunati! Acesta este primul wc portabil din lume!

Dacă esti prins in trafic, in lift sau orinde te apucă, scoti din buzunar incăcătorul universal si..poc!

Bine, oricum te faci de ras si va trebui să faci curat după aceea, dar măcar le poti spune celorlalti:

„Ce vă uitati asa la mine? Am voie! Posed un incăcător!”

Asta numesc eu: casolete la mare modă!

Cele mici au cate doi teroristi inclusi, cea mijlocie are trei, iar cea mare include un tanc si un aruncător de grenade.

Aveti grijă, aceste casolete nu suportă carnea de porc si nu prea stiu de gluma!

Nu spuneti bancuri in preajma lor!

Cel mai sincer anunt. Mai trebuie sa scrie si de cat trebuie sa fure zilnic, sa fie treaba clara.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

 

 

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (93) appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (93)

Adică, cu acest gel se masează zonele intime? Sau faţa partenerului de..masaj?

Ambele? In acelasi timp?

Iertati intrebarea, o retrag.

Asadar, varza de China care ajunge in Romania creste in Polonia si e vanduta de unguri.

Acum inteleg si eu de ce pepenii de Dăbuleni se coc in Turcia si sunt vanduti de indienii din Piata Rahova.

Nu vă mirati, nu vă minunati! Acesta este primul wc portabil din lume!

Dacă esti prins in trafic, in lift sau orinde te apucă, scoti din buzunar incăcătorul universal si..poc!

Bine, oricum te faci de ras si va trebui să faci curat după aceea, dar măcar le poti spune celorlalti:

„Ce vă uitati asa la mine? Am voie! Posed un incăcător!”

Asta numesc eu: casolete la mare modă!

Cele mici au cate doi teroristi inclusi, cea mijlocie are trei, iar cea mare include un tanc si un aruncător de grenade.

Aveti grijă, aceste casolete nu suportă carnea de porc si nu prea stiu de gluma!

Nu spuneti bancuri in preajma lor!

Cel mai sincer anunt. Mai trebuie sa scrie si de cat trebuie sa fure zilnic, sa fie treaba clara.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

 

 

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (93) appeared first on Cronici pe bune.