Silviu Iliuţă's Blog, page 300
May 30, 2018
Ii stiti pe aia care se imbraca la fel?
Ii stiti?
Am doi vecini in cartier. Ea trening rosu cu dunga alba, el trening rosu cu dunga alba. Ea sapca verde, el sapca verde. Cred ca pana si chilotii ii au la fel.
Am nimerit odata la o petrecere cu ei si i-am intrebat:
-Va luati haine din acelasi magazin sau le faceti la comanda?
-A, nu… a vrut el sa deschida gura.
-Stai, Puiu, ca zic eu! l-a intrerupt ea. Nu avem aceleasi marimi, e greu sa gasim intr-un magazin, asa ca pe unele le luam asa, sepci, ciorapi, blugi, cum ar veni, iar…
-Iar pe altele, intervine el…
-Stai ca vorbeam eu, Puiu! ii taie ea vorba. Iar pe altele le fac eu la comanda.
-De ce faceti asta? intreb. Ca sa aratati ca va iubiti sau ca…
-Da! Si pentru ca noi doi suntem…
-Suntem UNUL, zice el.
-Suntem UNUL, dar vorbeam eu, Puiu!
Am ezitat vreo doua minute, dar in cele din urma nu m-am putut abtine:
-Aveti si chiloti la fel?
Ea a ras.
-Ha, ha, ce nebun esti? Uneori.
Atunci m-am uitat la el.
-Nu te strang?
-Ce? sare ea.
-Pe el il intreb. Are voie sa vorbeasca?
-Haha, da!
-Puiu, ii zic. Te strang Tanga? Ca pe ai ei i-am vazut adineauri, cand s-a aplecat.
De atunci nu mai vorbesc cu mine. M-au blocat si pe facebook, de pe contul lor comun “Florentina si Paul”.
Oricum mi-e mila de el. Si pentru ca atiu ca se apropie ziua lui (culmea, nu sunt nascuti in aceeasi zi!), i-am luat deja doua cadouri: o pereche de coa*e si chilotii de mai jos:
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
The post Ii stiti pe aia care se imbraca la fel? appeared first on Cronici pe bune.
Romanii si vaicareala continua.
NU va mai plangeti de cei care ne conduc ca sunt agramati, inculti si analfabeti functional!
Intrebati-va daca poporul care i-a pus acolo e altfel.
Intrebati-va de ce au fost alesi de 20 % dintre romani, iar ceilalti au stat pe facebook, permitand asta.
NU va mai plangeti ca sunteti condusi de semidocti! Implicati-va! Intrati in polititica, administratie, organizatii.
Votati! Altfel vor ramane la putere tot agramatii, toate viorelele si olgutele, iar voi va veti vaita la fel si peste 50 de ani.
Exact ca azi.
M-am plictisit de moarte de actiuni gen: mergem si punem flori in fata la CCR (Curtea Constitutionala) sa ne prefacem ca a murit, facem un cosciug si scriem pe el “Justitia”, facem pancarte haioase si defilam cu ele prin piata, ne legam cu lanturi de palat.
Simboluri! Li se rupe lor de simboluri. Imbuibatii de baroni locali si de parveniti simt o durere fix in c*r cand vad simbolutile astea. Il si vad pe mustacios:
-Aaaaa, nu mai siluim Justitia, maaa! N-o mai revocam pe Kovesi, gata! Voi nu vedeti ca au depus astia flori la CCR? E groasa, tata!
EFICIENTA=ZERO! LI SE RUPE.
Votezi, nu stai pe facebook in ziua alegerilor si apoi te duci sa mamanci sarmale la soacra, fata sa treci pe la urna!
Voteaza! E singura arma democratica.
Acum, azi, suporti consecintele unei zile in care ti-a fost prea lene sa mergi la vot.
FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Ma gasesti si pe Instagram.
The post Romanii si vaicareala continua. appeared first on Cronici pe bune.
Batjocorit in tara ta.
Va rog mult sa cititi ce a scris pe facebook Alina Ciobanu, jurnaist la TVR. Un cetatean roman fata in fata cu un stat care ar trebui sa il ajute sa treaca peste probleme. Romanul, Politia si Sistemul Sanitar.
“facts:
– acum 2 luni și jumătate, mai exact pe 12 martie, într-o luni, la 6.30 dimineața, am fost tâlhărită la metrou, în drumul meu spre muncă, fix în inima Capitalei, la Unirii,
– în Pasajul de la Unirii 2 nu era nimeni în afară de mine și amicul meu agresor. Nimeni adică nicio ființă umană,
– am fost pentru prima oară cu salvarea, am ajuns la Urgențe și m-am simțit ca într-o comedie neagră făcută de-un regizor care a combinat prea multe droguri
– am fost chemată în repetate rânduri la Poliție, am dat enșpe mii de declarații, l-am identificat pe băiatul care m-a bătut după poze and so on
– Poliția m-a rugat să nu-l pun pe internet pe agresor și nici să-l dau la televizor, că o să-și facă ei treaba. Asta după ce am fost sfătuită de polițiști să-mi scot de urgență codul de acces și să-mi sterg icloudul căci sigur judecătorul va aproba mandatul de interceptare. Ei, judecătorul n-a aprobat mandatul.
Pe agresorul meu îl cheamă Claudiu, e mai mic cu doi ani ca mine și vine din Târgu Mureș. Mai are vreo trei dosare pentru furt calificat și tâlhărie în palmares, iar în 2015 a fost condamnat la 6 ani de închisoare. Dar au trecut mai bine de 2 luni, iar Poliția tot n-a reușit să prindă un recidivist.
În schimb eu am rămas cu atacuri de panică, cu frică de metrou, cu frică de întors acasă seara de la muncă, cu mâini transpirate și înțepături în piept, și-n mare cu frică de absolut orice. Seara mă uit în spate înainte să intru în scară și cam toată lumea mi se pare ușor dubioasă acum.
Am scris postarea asta la vreo săptămână după incident și m-am tot câcâit să-i dau share, nu știu exact de ce. Între timp m-am apucat de yoga, de înot, de renovat, de făcut vaze de pe pinterest și am învățat să mă dau cu scuterul. Chiar credeam că sunt mai ok. Până ieri când am făcut o mega criză de plâns în trafic. Ce vreau să zic e că e aiurea să trăiești cu atâtea frici.
***
De pe Splai se vede un cer vată de zahar roz pe băț. Fac niște poze ca să le pun mai târziu pe Instagram. Nici n-au nevoie de filtre. Nu-mi pun căștile în urechi, azi am chef să-mi ascult gândurile. Trec de clatităria rusului pe care îl bănuiesc că spală bani fiindcă e singur aproape întotdeauna. Trec de Centrul Vechi fără să aud „te duc undeva, frumoaso?” de la taximetriști. Înainte să cobor în pasaj văd că un tip îmbrăcățel, curățel, țigan (dar ce treabă are asta?) coboară scările. Intru în pasaj și merg vreo 10 metri până când el încetinește. Hei ce faci? Nu-l bag în seamă. Din nou neața, ce faci? Îi zic să mă lase în pace și-i urez o zi bună. Mă împinge la perete. Mă gândesc la viol și încep să urlu. Ajutooooor! Ajutooooor! Taci fă! Mă caută de telefon și mi-l smulge. Sunt șocată că nu e nici naiba în pasaj și strig din nou. Îmi pune mâna la gura. „Dacă mai țipi te omor!” și-mi dă un pumn. Cad, dar nu-mi pierd cunoștința. Amețită, mă ridic și fug plângând prin pasaj ca să ies la suprafață. Îmi bubuie capul și mi se scurge roșu de pe față. Pe mâini sunt plină de sânge. Ies din pasaj și doi turiști care așteptau să-și ia covrigi de la Patiseria Tineretului fac ochii mari și mă ajută să sun la 112. Omg, what happened? Let’s call the Police.
***
Ambulanța ajunge imediat. Avea ceva pe mâna, vreo armă? Țe-a lovit tare. Era vreun malac?, mă întreabă unul dintre cei doi domni de pe SMURD. Cel cu ochii ca marea și cerul.
Nu.
– Studentă?
Nu.
Cați ani ai?
Încă 27, peste 10 zile 28.
Nu cred, zice și-mi verifică buletinul. Sunt dusă cu targa în spital, ma uit în sus și mă gândesc la Grey’s Anatomy. Domnul cu ochi albaștri îmi intinde un pachet de șervețele, colegul e plecat să predea hârțăgoraia, așa că așteptăm. Mă întreabă dacă să sune sau să caute pe cineva pe facebook, să-i scrie vreunui prieten de-al meu. Are un chip blând, de om bun, care mă calmează. Aș vrea să fac o glumă, dar nu pot să mă opresc din plâns. Ajung la Urgențe. Puhoi de oameni. Aștept și mă gândesc ce nașpa că n-am un carnețel la mine ca să-mi notez tot ce aud.
***
“Auzi, tu-l știi pe ăsta? O-ntreabă o asistentă îmbrăcată în mov pe una în verde.
Nu, de ce?
Ei, cum nu? Uite, zice că te am pe tine si pe încă unu la prieteni în comun. Doamne, da ce față are, io pe ăsta nu-l accept.
Ei, l-oi fi adăugat din greseală, vai da’ chiar că ce față are, lasă că-l șterg.
Domnule, stați aici unde plecați? Stați că tre să duc fișa chirurgie.
Nu mai stau domnișoară, tre’ să ajung la muncă.
Nu maaaaaaai pottttt, dați-mi ceva de durere că nu mai pot!” Urlă o doamnă. O altă doamnă țipă de nervi că n-o bagă nimeni în seamă. “Păi e normal dom’le să stau de atâta timp aici și nici măcar tensiunea să mi-o ia cineva? Vreau să plec. Doamnă, nu eu v-am văzut așa că nu pot să vă dau drumul. Păi unde locuiesc eu în Anglia, când am fost cu fetele la urgențe imediat s-au uitat la noi, imediat tensiune, pam pam. Unde în Anglia, doamnă? Într-un orășel din sud. Păi și nu e capitală acolo, nu?
Doamna Manole, doamna Manole, mă auziți? Ați luat ceva pastile aseară, poate pentru somn?” Doamna Manole a leșinat. Mi se face rău, îl văd pe băiatul cu două degete tăiate care așteaptă cuminte pe scaun și mi se face și mai rău, normal.
***
La spital am după mine doi politiști. Îs ca niște umbre. Dacă fac doi pași în față, hop și ei, dacă mă duc la baie, cu ochii pe mine. Mă gândesc dacă să încep să dansez aserejé ja de jé de jebe. Polițiștii și ei asereje, apoi cei cu degetele tăiate de he ha de jebe și babele care abia s-au trezit din leșin de jenere sebiunouva în spatele meu ca-ntr-un film indian.
Georgiana, polițista care stă cu mine la analize e foarte draguță, nouă în meserie, vreo 24 de ani, înaltă și vizibil stânjenită. Nu prea știe ce să-mi zică. Uniforma în schimb îi vine stas!
La Urgențe nu miroase a spital. Georgiana iese un pic la aer fiindcă moare de cald în uniforma aia sexi. Rămân cu colegul. Cu mai multă experiență decât Georgiana și vizibil îndrăgostit de slujba lui, îmi pune aceleași întrebări la care i-am răspuns deja de vreo 5 ori. Își notează sârguincios în carnețel și răspunde apăsat la telefon cu „da, să trăiți!”. Fierbe de nerăbdare și tot încearcă să mă bage în față.
Suntem și noi cu domnișoara, avem o situație, nu poate să o vadă cineva? Suntem așteptați la secție.
Îmi pare rău, neurochirurgul e în operație, nu știm când iese.
– Sunteți căsătorită?
– Nu
– Eu am doi copii. Știți cum e, unele lucruri tre’ făcute la timpul lor.
Îmi vine să-i răspund că nu vreau să mă mărit, că am lucrat cu niște femei care obișnuiau să vorbească nonstop despre copiii lor încât am început să-mi doresc asta din ce în ce mai puțin și că oricum mă gândesc la adopție, dar mă abțin fiindcă nu vreau să-i stric omului dimineața.
***
La IML ii dau casierei blonde parfumate în exces 40 de lei ca să-mi dea chitanța cu care să-mi scot certificatul medico-legal, care costă 38 de lei.
– Coborâți la parter, camera de gardă e în partea dreaptă!, zice fără să schițeze c-ar intenționa să-mi dea vreun rest.
Știți când ieșiti în oraș cu un băiat, n-aveți niciun gând să plătiți, dar totuși atunci când vine notă vă faceți că vă căutați portofelul doar așa ca să? Ei, nu a fost cazul la IML.
***Există și o parte bună în toată povestea asta. Și anume că timp de vreo două săptămâni, cât am fost pe jumate om pe jumate vânătă, am făcut încontinuu mișto de prietenul meu pe stradă astfel încât să creadă lumea că mă bate de mă-nvinețește***”
Alina Ciobanu
Am un prieten caruia i s-a spus la o sectie de Politie: “Daca mai suni vreodata la 112 cand ti se sparge magazinul, te facem sa iti para rau. Iti trimitem atatea controale… “ N-are legatura cu cazu, dar are legatura cu militienii din Politie. Cu cei care au ramas militieni.
Mai spuneti voi ceva, daca mai puteti…
FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
The post Batjocorit in tara ta. appeared first on Cronici pe bune.
Cum ne-am purtat noi cu copiii lor?
Stiti povestea cu refugiatul care a ajuns in Franta si a salvat un copil. Acum francezii i-au propus o slujba in Paris, la Pompieri, in semn de multumire. Uneori stim sa ne purtam cu ei ca si cum ar fi oameni ca noi, “superiorii” europeni. Mai ales cand ne salveaza pielea. Dar alteori…
Cum ne-am puetat noi cu copiii lor:
NU este un articol despre cat de curati, morali si intelepti sunt refugiatii.
Ideea e ca despre unele lucruri nu ai voie sa glumesti. E crud, e sinistru.
Nu ii putem băga pe toti in aceeasi oală.
Asta, dacă am rămas oameni.
Razi la glumele cu si despre refugiati? Atunci e bine că ai dat click aici. Cu tine voiam să vorbesc.
Te numeri printre cei care au ras la gluma: „Cum se cheama un camion cu sirieni? Saorma cu carne”?
Sau…poate te amuză glumitele sinistre despre copilul mort fotografiat pe plajă? (Vi le trimit in privat, circula pe net, mi-e mult prea scarbă să le postez aici).
Aylan il chema pe puşti. Era sirian, statea in Turcia de ceva vreme, iar familia sa s-a alaturat valului de refugiati.
Da-mi voie sa ti-o spun direct: daca te amuza glumele astea…nu mai esti OM.
Nu poti sa nu te cutremuri cand vezi mogâldeaţa aia de om.
N ai cum sa nu versi o lacrima.
Nu poti sa nu te gandesti la copilul tau.
Tu crezi că oamenii ăia au plecat de bine din tara lor?
Nu. Au plecat de foame si de frica unor extremisti mizerabili. Au plecat din cauză ca nu mai aveau cu ce sa-si hraneasca familia.
Citeste! Informeaza-te! E plin internetul.
Femei violate in plină stradă, copii folositi ca scut impotriva gloantelor…Nu mai era de trăit in Siria.
Au plecat de NEVOIE. Unii au plecat acum cativa ani, iar altii acum.
Dacă razi la glumele sinistre despre refugiati…te-ai dezumanizat.
Vezi poza aceasta si gandeste-te de doua ori.
Daca razi in continuare esti…idiot.
Crezi ca tatal acestor copii mai este om dupa ce a pierdut tot? Pe Aylan, pe fratele sau si sotia…
Razi, daca poti. Da share la glume despre saorma.
Au murit incercand sa ajungă in Europa. El si multi altii. Peste 2500!
O Europa care ii injură, le construieste bariere si ii goneste.
Prim-Ministrul nationalist din Ungaria ridică ziduri. Atat il duce capul.
Idiotul din Cehia ii marchează ca pe vite si ii prigoneste.
Anglia nu vrea să ii primească. Anglia! Care a intrat nepoftită, cu bocancii, in toate tarile in care a avut chef.
Dar ăstia sunt politicieni…unii nu mai sunt oameni demult.
Tu nu ai nicio scuză.
Mai jos, cateva omagii aduse de artisti lui Aylan.
PS: Normal ca odată cu valul de refugiati vor intra in Europa si mii de militanti ISIS. Am fi naivi sa credem altceva.
Serviciile secrete vor da probe de foc zilele acestea si in anii ce vor urma. Europa este in rahat până la gât.
Totusi, aceasta nu este o scuza. Nu poti spune: „Vin teroristii, sa ii gonim!”
Aylan nu era terorist, ci doar un copil.
Poza cu el i-a inmuiat si pe cei mai băţoşi oameni de stat si, probabil, va schimba Europa.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
The post Cum ne-am purtat noi cu copiii lor? appeared first on Cronici pe bune.
Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (99)
Acesta este un pate de mutant!
Mi-l si imaginez pe porcul din reclamă zburând si făcand: „Ga, ga, ga!”
Vorba cantecului: “Vulpe tu mi-ai furat porcu’,
Dă-mi-l inapoi!
Că de nu eu vin cu pusca, te fac felul doi!”
In sfarsit, un produs revolutionar!
Vezi o fufă pe net, dai cu acest balsam pe ecran si fufa dispare!
O să cumpăr cateva sute! Chiar acum!
Dacă vezi fufa in carne si oase, iei varianta cu pulveriaztor. Un simplu fâs o transformă in virgină!
M-am răzgandit, nu mai vreau.
Cea mai tare reducere de Băi Fraier Day!
Nu imi cumpăr acum sosete, mai stau pană la anu’.
Vreau să se reduxa la 15 lei.
„Din şireşî fac şerşei,
Mândri sunt
Şerşeii mei.
Bile roşîî la urechî,
Legănându-se
Perechî,
Ce te miri? Aşa şerşei,
Tăt mănânci şi nu mai vrei!”
Bine ati venit in Romania! Sper sa nu vina foarte multi inarmati la magazinul ala.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (99) appeared first on Cronici pe bune.
Imi vine sa plang!
Iti vine sa te iei cu mainile de par. Care mai are.
Ne minunam toata ziua ca avem ministri inculti, agramati, dar cand apare pe facebook o problema de matematica sau de limba romana, suntem praf.
Mii de oameni care nu sunt in stare sa stie ca operatia de INMULTIRE se face inaintea ADUNARII si SCADERII.
Luati de va minunati:
Bai, si nu numai asta e socant, ci: oamenii astia isi dau cu parerea. Vorbesc, scriu, fara sa se informeze. Sa zicem ca ai uitat, au trecut 30 de ani de la scoala. Asta e, se intampla! Dar sa scrii, sa sustii aberatii, fara a fi in stare sa efectuezi o cautare pe Google, asta e de-a dreptul socant. Cum naiba sa ne mai miram ca ne conduce Dancila? Ea e la fel: desi nu e pregatita sa conduca in Gostat, a fost pusa mare dregatoare si e convinsa ca se pricepe. Nu suporta sa fie contrazisa. Merge si asa! E tara lui „merge si asa”. Intai vorbim, apoi scriem fara rusine in public.
Noi stim tot, noi, cu cunostinte de semidocti, putem explica Legea lui Einstein, daca vrem. Dar nu vrem.
Puneti mana pe carte, ma! Si mai multa decenta cand scrieti in public!
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
The post Imi vine sa plang! appeared first on Cronici pe bune.
May 29, 2018
Acesta este scenariul dupa viata Elenei: „50 de umbre ale lui Nuti.”
1.M-am trezit în această terifiantă închisoare, numita Costa Rica. Cel mai apropiat mall este la 8 km! Horror!
Mă uit prin cameră: sunt pur şi simplu sufocată de haine şi pantofi. Este îngrozitor! Am o casa de numai 400 de metri patrati.
E inuman! Nu stiu cum o sa pot sa traiesc aici.
2. Zeita mea interioară tânjeşte la domnul Băsey. El e in tara, vorbim pe WhatsApp cand doarme nevasta-sa.
SMS Eu: „Ce faci, domnule Băsey?”
SMS El: „Bine. Beau.”
Doamne, cât este de inteligent!
3. Sunt înconjurată de apă, exact ca şi Contele de Monte Cristo. Doar că eu sunt femeie!
Mă uit în jos pe geam, iar piscina cea mare, care înconjoară apartamentul, mă face să mă simt prizonieră!
4. Unii prizonieri din complexul meu încearcă să evadeze. Îi văd cum înoată în piscină, îmbrăcaţi doar în chiloţi, şi încearcă să ajungă pe malul celălalt.
Doamne, ce trist e!
5. Îi dau un SMS Domnului Băsey:
„Este înfiorător aici. Oamenii vor să evadeze, traversează piscina, apoi se întorc pe malul de unde au plecat. Cred că sunt crocodili pe urmele lor. Mi-e frică, domnule Băsey! Vreau inapoi in Romania! Sau cum se chema tara aia pe care am lasat-o cheala.”
6. Tânjesc după dragoste. Ce altceva poţi face in Costa Rica?
Vizionez 50 Shades, seaman cu viata mea. Asa cum o leaga el in tavan si o atarna, apoi o afuma usor… Exact asta faceam si noi carnatilor de Plescoi.
7. Pleşcoi. Ce nume predestinat aventurilor erotice!
Mi-e dor de un Pleşcoi de mor!
8. SMS Domnul Băsey: „Mi se rupe inima de crocodile si alea! Cine eşti?”
Il sun cu video si ii arat alunita.
Domnul Băsey: „Aaaa!”
9. Unii dintre cei care au ajuns să traverseze piscina care înconjoară închisoarea mea, zac pe malul celălalt.
Nu mai pot continuă fuga şi stau întinşi pe nişte şezlonguri ude. S-au predate si acum sorb cu paiul din niste pahare cu lichid colorant. Costa Rica e o inchisoare mai mare!
10. As lua avionul, m-as deghiza inr-o blonda si m-aş duce la domnu’ Băsey acasă, dar mă vede fiica-să, aia cu buze mari.
Problema nu e că nu mă lasă să întru, ci că încearcă să îmi vorbească.
Niciodată nu înţeleg ce zice!
11. Nici nu mă mai pot uita pe geam de teamă! Oameni în uniforme ca de majordomi îi prind pe prizonierii de pe şezlonguri.
Doamne, îi bagă în nişte halate albe îngrozitoare, le tin paharele si le dau papuci!
12. M-am deprimat. Unii dintre prizonieri au reuşit să se elibereze din halate şi s-au aruncat din nou în apă.
Exact ca în Contele de Monte Cristo, doar ca nu e din Monte Cristo, atat. Daca nu imi iese filmul asta, voi face eu „Contesa din Costa Rica.” O iau si pe Bica.
13. Sper că nu sunt balene. Desi le-at fi greu sa aduca unele in bazinul asta inconjurat de hotel, palmieri si plaja.
14. Pînă ajunge domnul Băsey , am chef de un lingău.
Zeita mea interioară simte nevoia să fie flatată. Şi cea exterioară.
Să-l sun pe Cristoiu. Sper sa nu ma intrebe iar: „dar de unde are doamna Elena costum de baie?”
15. SMS Domnul Basey : „Intram pe WhatsApp pe la 8. Dă-te cu parfum şi slăbeşte repede zece kile!”
Îl iubesc! Este atât de spiritual!
16. Cristoiu e băiat bun, dar dacă se porneşte să mă pupe nu mai pot să-l opresc. Ii iau bilet de avion amaratului si il chem pana la mine sa ii dau niste foi din jurnal.
17. E îmbujorat tot şi vrea să îmi recite ceva în franceză.
De milă, îl bat puţin şi îl ard cu ţigara.
Se balbaie si imi saruta mana. E fericit.
18. Vrea să mă bată şi el, cică aşa a văzut în film, dar nu îl las!
Nu mă bate pe mine orice sărăntoc!
19. SMS Eu: „Dar am pus maxim două kile’ de cand sunt in Costa Rica, sefu’!”
20. Il trimit pe Cristoiu inapoi in tara, dupa ce ii dau spaga 10 euro. Ce moaca fericita are! A zis ca mai face 10 emisiuni la Antena 3 citind foaia de jurnal de la mine. Pacat ca am uitat sa scriu pe ea.
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
21. Cand o sa vina domnul Base, Il atarn pe tavan şi să îl dau cu capul de poza lu’ nevasta-să.
22. Sunt atat de ganditoare.. imi vine sa scriu o carte de poezii sau sa filoseofez despre originile universului sau sa merg sa imi fac manichiura. Aleg manichiura.
23. SMS El: „Slăbeşte! Am avion maine.”
24. Îmi fac curaj să mă uit pe geam din nou la apa mare si albastra care se vede din dormitor. Asta ma tine sa nu evadez, sa nu o iau inot spre Romania. Oamenii sunt pe nisip, muzica e tare, se danseaza. Papagalii cânta pe crengi.
E înspăimântător! Marea aia ii opreste pe toti sa o ia inot spre Romania. Cine ar vrea să evadeze pe acolo nu ar avea nicio şansă!
25. E Badea la televizor. Băiatu’ asta are ceva care mă face să îmi muşc buza şi să doresc să fiu înjurată de el.
26. Când i-am spus mă uit la Badea, Cristoiu s-a pus imediat în şpagat între două scaune si mi-a trimis poza.
27. Astia de la Netflix vor sa faca in film dupa viata mea. Am spus asta presei. Da, e adevarat, numai ca nu e Netflix, ci Antena 3. Si nu vor ei, ci eu le-am propus.
28. Cred că ştiu ce are Badea de mă atrage: e vorba de freza sa. Îmi aduce aminte de un băiat din sat din anii ’80.
29. SMS Domnul Băsey, o zi mai tarziu: ” Sunt jos, deschide!”
Doamne, tremur toată. Abia aştept să urce şi să îmi spună de sus: „Sunt jos, deschide!”
30. A venit! Cât de frumos e!
Mereu m-am întrebat dacă vede cât de frumoasă sunt!
De fapt, mereu m-am întrebat dacă vede ceva.
31. De afară, se aude cum prizonierii sunt terorizaţi auditiv cu „Vals, vals, vals!” Basey a pus melodia asta, e a noastra.
Unii urlă de-a dreptu’!
32. Domnul Basey, când se uită în ochii mei, de fapt priveşte puţin pe lângă urechea dreaptă, spre un raft de biblioteca.
Am pus o poză cu mine pe raft. Acum n-o să mai fiu geloasă că se uită la femei!
Îmi amintesc ca odata am pus cu Maria. Ce bătaie i-am tras!
33. Preludiul suprem pentru mine şi domnul Basey e să ne uităm la Gâdea.
Deci, să îl vezi cum geme când se uită la televizor! Se încinge aşa de tare!
34. Gata, e încins!
Ştiu sigur asta pentru că îi iese fum din gamba, de unde i-am înfipt mucul de ţigară.
35. Domnul Basey e gata de treabă.
Scoate pixul şi se joacă puţin cu el…Îmi muşc buza.
Apoi scoate…contractul? WTF?
36. Vrea să semnez contractul înainte de a trece la treabă!
Sunt deprimată, vrea să semnez că nu mă mai îngraş!
37. Semnez, ce dracu’ să fac!
Iar el semnează că nu mă mai lasă niciodată singură. Vine cu mine şi în închisoare!
38. Mi-era atat de dor de noi. „Vals, vals, vals. am furat si zile, am furat si nopti… ” Asta e alta melodie.
39. Aşa cum stăm noi şi facem prostii, mă uit insprea înspăimântătoare pădure, pe geam.
Unde visează ăştia defrişări ale UDMR? E plin de palmieri!
40. Domnul Basey m-a cuprins uşor pe la spate, apoi şi a scos biciul.
M-a lovit de câteva ori, i-am tras şi eu un vătrai peste ochiul bun!
E o seară reuşită.
41. Dominatorul nu mai vede nimic, dar nu contează.
Oricum nu mai vedea dupa al doilea pahar de whisky.
42. L-am bătut de i-a stat inima!
Păi, să scoată el cătuşele?????
Dacă voiam cătuşe, o chemam pe Codruţa!
43. L-am dat afară, iar la plecare i-am aruncat şi ochiul pe geam!
44. Este ora la care, la Târgşor mă uitam la Banciu. Ştii ce? Nu am chef să mă uit la televizor de când m-am eliberat!
„Alo, domnu’ Banciu? Cât mă costă să veniţi şi să îmi faceţi emisiunea din sufragerie?”
45. A doua zi. Banciu a venit cu tot cu masuta din studio. Scoate ziarele si vorbeste. Ma omoara plictiseala, nici LIVE nu e mai bun. Il trimit si pe asta in tara, dupa ce ii dau 15 euro. Ma seaca astia de bani.
46. Ma simt singura. Eu si cele 33 milioane de euro din cont. Suntem ai nimanui.
47. SMS Eu: „Domnule Basey, vom avea un copil!”
SMS Domnul Basey: „Avem deja. Pe Boc.”
48. Peste o luna. Il sunt pe WhatsApp pe Basey si il intreb cand mai vine la mine, in Costa Rica. Mi-e dor de el. Imi raspunde ca e jos, in bar, acolo sta de atunci.
49. Le spun celor de la Netflix ca sunt de accord sa se faca film dupa viata mea. Imi rapund ca nu sunt foarte interesati si ca prefer sa faca 50 Shades cu Oana Roman. O urasc pe Oana Roman! Mananc! Traiesc periculos azi, ca si cum nu at trebui sa ma cantaresc maine.
50. Mă uit pe geam şi plâng.
Sufăr atât de mult pentru prizonierii care încearcă să scape din această închisoare îngrozitoare.
O femeie thailandeză s-a urcat cu picioarele pe un bărbat care e imobilizat pe burtă.
Stă pe el, pur şi simplu, în timp ce altă femeie îi unge spatele cu ulei!
La câţiva metri mai încolo, altă thailandeză a învelit o femeie în ciocolată şi acum a pus pe ea niste alge de mare si meduze.
Doamne! E cumplit in Costa Rica! Heeeeeelp!
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
The post Acesta este scenariul dupa viata Elenei: „50 de umbre ale lui Nuti.” appeared first on Cronici pe bune.
Ce a inteles Grapini. :))))))))
Unde dai si unde face crapatura. In scoarta cerebrala unui europarlamentar, normal! Uite ce a inteles ea:
Maria Grapini. Mare admiratoare a lui Dan Voiculescu si trimisă de romani sa ii reprezinte la Parlamentul European.
Tare, nu?
Doamna „sustine” un moment de reculegere. Pana maine, cand ii va face galerie momentului de reculegere. Doamna Grapini cunoaste limba romana exact atat cat Lia Olguita Vasilescu stie engleza.
Să ne “ajezăm” putin, vorba doamnei Grapini. Si să ii lăudăm calitatile.
Această fiinta reprezinta Romania aproape pe gratis. Că este o patrioată.
Serviciile doamnei costă cam 6200 de euro/lună plus 9120 de euro diurnă in 30 de zile (din care isi plăteste cazarea… )
În total, doamna primeste modica sumă de 15.000 de euro/lună.
Pentru banii ăstia de mizerie, doamna Maria Grapini ne face serviciul de a sta la Bruxelles, departe de cei dragi, si a se sacrifica pentru tară!
Bine, nu stă chiar departe de cei dragi, pentru că, din fericire, a fost lăsată să isi ia la Bruxelles o rubedenie, pe Tudor Mataragiu (fratele nurorii).
El se sacrifică pentru 3500 de euro pe lună, impreună cu alti doi asistenti.
In total, doamna Grapini are 6 asistenti (3 in tară si 3 cu ea). Faceti si dumneavostră socoteala. Foarte ieftin!
Intre două sedinte in plen, o impachetare cu alge si o cină cu ceapă si slană (fiindcă e patrioată), doamna Grapini ne face serviciul de a posta pe facebook:
E? Florile “infrumusetesc” casa.
Păi, ce credeati? Că doamna nu e in stare să inventeze cuvinte?
Credeati că nu are grijă de imbogătirea fondului lexical al limbii romane?
Păi, dacă ea, o romancă adevarată, n-o face…cine să o facă?! Cine să se sacrifice pentru noi? Ea si Eminescu.
Cuvinte ca : “infrumusetesc”, “prouectul”, “ajezăm”, “inticmirea”, „exuderea”, “rezultstul”, “Rodia Montană” si “mimentul” reprezintă contributia eminentei cenusii Maria Grapini la imbogătirea limbii noastre.
Inchei cu o veste exceptională:
Doamna Maria Grapini reprezintă si va reprezenta Romania la Parlamentul European
CEL PUŢIN PÂNĂ ÎN 2019.
Atunci, uitati-vă de 7 ori cand puneti stampila aia!!!
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
The post Ce a inteles Grapini. :)))))))) appeared first on Cronici pe bune.
Cineva s-a imbracat iar cu draperia.
Bai, fratilor, ce e frumos si lui Liviu Dragnea ii place! Aveti aici cateva mostre de imbracaminte ce se va purta in Romania in urmatorii ani. Sau sase luni. Doamna din centru, intamplator premier, poarta o superba rochita strengareasca si niste cizme de lux, luate din magazinele scumpe din Amsterdam. Vin impreuna cu un bici, dar l-a lasat in birou.
Trei ipostaze care il fac pe Botezatu sa planga in baie si pe ceilalti creatori de moda sa se arunce pe geam. Asta inseamna eleganta! Bune de purtat oriunde: la plaja, la mall sau la intalnire cu Presedintele SUA.
Ultima nu e ea, dar ar putea. O alta copie dupa Madame Doubtfire:
Aici avem o superba mostra de creatie romaneasca: tot ce vedeti este realizat dintr-o superba fata de masa, cu numai 5-6 taieturi. Floricelele veneau acolo unde era suportul de pahare, de aceea par un pic decolorate. Brosa din piept nu e parte din costum, ci adaugata ulterior, dupa ruperea unui nasture.
Superba combinatie galben-verde-negru+unghii cu floricele este din nou la moda! Nu fiti rai, doamna Viorica avea intalnire cu doamna Rovana, iar aceasta din urma n-o gasea prin aeroport. Uitase cum arata. De aceea i-a spus: „vezi, fata, ca imi iau vesta aia galbena!”
Aici nu e nimic de comentat, pentru ca rochia a fost imprumutata de la Gabi Firea, iar martisorul de la Rovana. Special pentru poza asta si-a dat jos de la mana inca 6 inele pe care le avea, precum si cele doua lanticuri superbe si groase.
Iar minunea asta este in dungi, cu floricele, e visul oricarei coafeze din Videle! N-ai vazut, n-o sa vezi si nu exista ceva mai frumos. Poate doar la doamna Firea, cand se imbraca pentru nunta, dar nu cred. E greu.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
The post Cineva s-a imbracat iar cu draperia. appeared first on Cronici pe bune.
May 28, 2018
Bravo, ai pistil!
Stii revistele alea de moda la care te benoclai in adolescenta? Calendarele Adesgo? Sau emisiunile alea de pe Fashion fv? Fete elegante, mistoace, imbracate de iti pica moaca?
Ei bine, uita de toate astea! Sunt istorie.
La „Bravo, ai stil!” principiul castigator este: trebuie sa pari mai batrana cu 20 de ani decat esti, haine gen bordel, buze de pompa de instalator, machiaj de ciocanitoare, multe pene pe cap si, daca se poate, cutii de conserve. (idee originala)
Mai intai a aparut juriul. Un domn cu barba, Maurice, care vorbeste extrem de afectat si spune cuvinte grele.
Cam toate sunt cuvinte in limba engleza, luate pe sus, violate si fortate sa faca parte din limba romana: „fashionista”, „girls stuff-urile” etc. Cred ca si-a facut si numele sa sune strain, si ca ala adevarat nu e Maurice, ci Marin sau Mariusel.
Iulia Albu are cele mai multe cuvinte in limba romana. In special patru, repetate incontinuu: „Eu sunt Iulia Albu! Ei nu ii place nimic din emisiunea aia, niciun concurent, niciun membru din juriu, nimic! Exista o speranta sa isi dea seama ca nu se place nici pe ea si sa plece?
Cealalta doamna din juriu e din Titan sau Rahova, e de-a noastra. Vorbeste mult cu: „PĂ, BĂ, MĂ”. Pana sa o vad in juriu de „fashion„, nici nu stiam ca baietii din Rahova au atata stil. In schimb, are un zambet angelic:
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Si concursul e cam asa: tot felul de fete, chinuite de talentul de „fashioniste”, vin in fata juratilor, iar acestia le fac de cacat. Serios, as putea spune mai frumos treaba asta, dar esenta ramane: le fac de cacat.
Cand juriul este destul de bland si nu face destul scandal, concurentele sunt puse sa se certe si intre ele. Baietii de la Kanal nu concept sa aiba pe post o emisiune fara paruiala. Asa ca gasesc doua concurente si le pun sa isi arunce injuraturi si palme.
Pe sarite, din cateva emisiuni:
Concurenta 1: O tipa imbracata in port popular, cu un stiulete de porumb in mana. Maurice (sau Marian) s-a ridicat in picioare aplaudand. Sunt convins ca in mintea lui Marian era ca fata o sa faca floricele. (Dar el le zice popcorn.)
S-a asezat suparat cand a realizat ca e porumb de fiert si ca nu ajunge pentru toata lumea. I-a dat nota mica.
Iulia Albu a avut si ea ceva de spus, dupa doua minute de gandire: „Eu sunt Iulia Albu!”
Cred ca isi repeta ca sa nu uite.
Concurenta 2. Definitia stilului, o fata cu niste cercei proaspat culesi din copac, pe care daca ar fi vazut-o bunica mea, i-ar fi spus: „iar te-ai machiat ca o cucuvea, treci dracu’ in casa ca azi nu te duci la caminul cultural!”
Concurenta 3: Uneia i-a ramas mic maioul. De unde trag concluzia ca nici bugetele de la turci nu mai sunt ca anul trecut. Multi barbati se bucura la vederea plasticlui, dar juriul n-o place. E si firesc, in juriu nu sunt barbati.
Concurenta 4: Doamna are botnita din fluturasi. Ce mai e de zis?
Am inteles ca sunt foarte multi baieti care se uita la emisiunea asta.
Nu spun ca e rau, dar as vrea ca, dupa ce iesiti de la coafor si de la manichiura, sa imi explicati si mie de ce. Pe bune daca inteleg!
Ma gasesti pe FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
CAMPANIE-COMANDATE IN URMATOARELE 3 ZILE, PRIMESTI AUTOGRAF.
Fragment din carte: “Căprioara m-a chemat la ea, a doua zi. Purta niște cizme negre de piele, cu toc înalt, o fustă puțin mai lungă decât batista mea și o bluză mulată. Inutil să vă mai spun că nu purta sutien.
M-am holbat la ea câteva secunde, am studiat-o bine și tocmai când să spun ceva:
-Îti place?
-E bestial!
Stătea rezemată de frigider, cu fundul lipit de el, corpul încovoiat, o mână sus, strângând tare congelatorul, până la sânge, pieptul scos în afară și cu o mână își masa sânul drept.
Îmi zâmbește cu subînțeles și ridică ușor piciorul, lăsând să i se vadă o ață neagră, pe bost de bikini.
-Îți place ce vezi?
-E bestial, ți-am zis. De unde l-ai luat?
-Ce?
-Frigiderul. Face și gheață?”.”
The post Bravo, ai pistil! appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
