Silviu Iliuţă's Blog, page 299

June 3, 2018

Cele mai tari oferte din magazinele patriei! (100)

19

Ştiam eu!

De aia latră câinii de câte ori văd un beţiv.

Le-a băut mâncarea, nenorocitul!

19ss

Dar sunt chiar vişine din alea bune! Din copacul care face vişine dezosate.

De când le-am încercat, am hotărât să nu mai cumpăr niciodată din alea vechi, cu oase.

Abia aştept să apară bananele fără solzi şi merele fără maţe!


19ch

De aia mirosea în halul asta la raionul de dulciuri?

Şi eu care credeam că sunt doar chestii expirate.

Oricum, orice ar fi, nu aş vrea să văd NICIODATĂ procedeul de fabricaţie.

Şi n-o să mai calc în viaţa mea prin toaletele(laboratoarele) voastre!



19zd

Asta e din ciclul: „Pile pentru picioare de lemn pătrate”.

De călcâie cu ciocuri am mai auzit, dar cu mâner…

La ce foloseşte?

Îţi agăţi călcâiul în cuier când vii acasă?




Nici nu stiam ca e ziua Vioricai Dancila. La multi ani, doamna, v-a venit tortul!

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune



 


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK


Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

aaa


 



 


 


The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei! (100) appeared first on Cronici pe bune.

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on June 03, 2018 13:03

Horoscop pe bune. Saptamana 04.06-10.06

Berbec


Pareti ca sunteti insarcinata. Nu sunteti, doar pareti.


Taur

Nu ati mai facut sex de ceva vreme si asta va afecteaza. Vi se dilata pupilele de fiecare data cand mergeti cu cineva in lift.


Gemeni


Aveti probleme cu tensiunea. Totusi, nu e cazul sa va apucati voi sa verificati prizele, cu cuiul.


Rac


Va vine o idee geniala, cum sa va imbogatiti. O notati pe o foaie. Pacat ca a doua zi, cand va reveniti din betie, nu intelegeti nimic din ce ati scris.


Leu


La ce parere buna aveti despre voi, ar fi indicat sa mergeti la un curs de demotivare personala.


Fecioara


Va cumparati o agenda, in care va notati unde tineti celelalte agende.


Balanta


Incepeti o dieta noua. Apa plata cu lamaie, la toate mesele.


Scorpion


Traversati o perioada norocoasa. Pentru inceput, calcati intr-un rahat de caine.


Sagetator


Va hotarati sa incepeti saptamana bine, asa ca mancati 8 eclere la micul dejun. (sper sa vi se depuna pe burta, asa ar fi normal)


Capricorn


Va plictisiti tare, asa ca le desenati colegilor mustati, in pozele de pe panou. Nu stiu de ce dar sefii nu gusta gluma.


Varsator

Hotarati ca ar trebui sa va implicati mai mult in viata comunitatii. Mergeti la biserica si participati la doua comemorari si un botez.


Pesti

Viata voastra amoroasa e dezastruoasa! Va luati concediu 3 zile si urmariti non-stop canalele de filme pentru adulti.


guest post de Alina Mirt


FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune



 


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK


Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

aaa


 



 


 


The post Horoscop pe bune. Saptamana 04.06-10.06 appeared first on Cronici pe bune.

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on June 03, 2018 09:34

Tovarasul Liviu Drganea si Academicianul Irina Tanase- in vizita de lucru in Judetul Fruntas Elvetia.



Tovarasul Liviu Drganea si Academician Irina Tanase- au efectuat o vizita de lucru de trei zile in Judetul Fruntas Elvetia, insortiti de membri marcanti ai CC al PSD. Cu acest prilej, a avut loc o vizita de lucru la intreprinderea de ceasuri elvetiene Ulysee Nardin.




Tovarasul Liviu Dragnea s-a intalnit cu colectivul oamenilor muncii din ceasornicaria elvetiana si le-a explicat pe larg nemultumirile lui si ale intregului popor fata de pretul ridicat al ceasurilor. Au fost date drept exemplu ceasurile chinezesti, de o mie de ori mai ieftine si cu modele si culori, asa cum ii plac Academicianului Irina Alexandra. “Unele sunt galbene si il au si pe Tweety”, a apus prima doamna. Tov. Dragnea le-a si atras atentia, mustrandu-i cordial: “Nu vedeti ca ceasurile voastre arata alta ora decat a mea, in plm?!”

Colectivul ceasornicarilor elvetieni si-a pus cenusa in cap si a promis ca pe viitor muncitorii din domeniu vor incerca sa faca noi si noi modele, colorate si cu desene animate, la pretul de un euro, pentru a satisfice nevoile pietei CAER.

De asemenea alta critica adusa celor din fabrica de ceasuri a fost ca produsele lor inca mai au limbi si liniute, ceea ce le face greu de citit. “Suntem in alta epoca, tovarasi!” a spus primul conducator al tarii. Iar elvetienii au promis sa faca de acum ceasuri cu afisaj electronic.

Vizita a continuat in cantoanele elvetiene, unde au fost vizitate ferme de vaci. Nemultumirea conducerii superioare de partid si de stat a fost, citam: “Da’ de ce nu sunt mov, ca in reclame?” Am incheiat citatul din tovarasa Academician Doctor Inginer Irina Tanase.


Fermierii din Judetul Elvetia au promis solemn ca pana la urmatorul congress, toate vacile lor vor fi vopsite in mov, pentru a nu mai induce in eroare populatia cu reclame care nu corespund cu realitatea. “Gata cu practicile acestea capitaliste si iredentiste!” a continuat tovarasul Liviu Dragnea. Tot fermierii elvetieni, cuprinsi de avant si spornicie, impulsionati de vizita conducerii tarii, au promis ca vor raporta toate conturile de facebook ale capitalistilor si le vor inchide, dar si ca vacile lor nu vor da numai lapte normal, ci si lapte mov, galben sau portocaliu.

“ E pacat sa se puna la milkshake tot felul de coloranti”, a spus Intaiul Chimist al tarii, tov. Irina Tanase. “Daca se poate ca vaca sa dea direct lapte colorant, ar fi misto sa nu mai puna aia sofran si alte chestii!” a continuat ea.


(In imagine, tovarasa Irina Tanase, studiind o picatura de lapte portocaliu la microscop)




Vizita continua la o fabrica de ciocolata din Judetul Geneva, unde se va deschide o linie de productie pentru ciocolatele Prichindel si Scufita Rosie, precum si pentru napolitanele Danut.


Scris de dusmanul de clasa cu contul de facebook suspendat de catre organele de partid si raportacii lor,  Silviu Iliutacronicipebune



 


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK


Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

aaa


 



 


poze: G4media


The post Tovarasul Liviu Drganea si Academicianul Irina Tanase- in vizita de lucru in Judetul Fruntas Elvetia. appeared first on Cronici pe bune.

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on June 03, 2018 03:31

June 2, 2018

S-au suparat romanii pe Pro tv.

In principal, romanii au trei mari nemultumiri:



Multi l-au vazut pe Rengle ca pe diavolul. Cum, domnule, sa apara la televizor un barbat pe tocuri? S-a intors lumea cu susul in jos, sa scuipam in san de trei ori, vine Apocalipsa, sa facem trei cruci cand il vedem, sa mergem la mitingul Coalitiei pentru familie sa ne curatam!


„Cum naiba de au ajuns homosexualii astia sa apara pe sticla si sa mai si castige? Ptiu!”

Astoara, sincer, nu ai ce sa le ceri. Atata pot, atat ii duce unitatea centrala neuronala, asta e maxim. Oamenii astia vor intra in secolul XXI abia peste 300 de ani. Homosexualitatea nu e o boala, exista de mii de ani, iar noi acum, in secolul asta, facem un singur lucru: sa recunoastem ca exista. Si atat. Ca pe vremea romanilor, daca vreti.

Multi romani din astia, ii urasc pe homosexuali. Nu conteaza ca oamenii sunt pasnici, respectuosi. Un  din asta accepta mult mai usor sa aiba un vecin care isi rupe in bataie nevasta (“stie el de ce”) si copilul (“pai daca nu invata?”) decat un homosexual. Un coaliţoman pentru familie din asta ii va strange mana dimineata la lift unuia care si-a batut nevasta toata noaptea, dar va sterge butoanele daca din lift a iesit un homosexual. De frica sa nu se ia.




FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune



2. Altii injura Pro tv pentru ca omul a colaborat cu televiziunea la diverse emisiuni.

Am o intrebare: omul e bun dansator, poate cel mai bun pe care l-am vazut. Cu cine ati fi vrut sa colaboreze, daca nu cu o televiziune care are dansuri in emisiuni? Cu Speranta tv? Cu Trinitas?

Voi aveti idee cati dintre cei de pe lista au colaborat sau colaboreaza cu Pro tv si afiliatii, gen Media Pro? Voi aveti idee cati dintre participantii de la Vocea Romaniei au colaborat cu Media Pro Music? MUUULTI!

Cine se gandeste ca in emisiunile astea apar oameni care au contract cu Antena 1 sau cu alte televiziuni se insala. Nu, in aceste emisiuni apar multi oameni care vin din sfera de interes a Pro tv sau sunt sub contract cu ei. E simplu, e logic. Nu fiti atat de naivi! Asa procedeaza toti, oriunde in lume.



Apoi, a castigat Rengle pentru ca l-a votat publicul. Chiar daca a fost promovat de Pro tv, l-au votat, pentru ca a fost cel mai bun. Cumva, pentru toti homofobii astia si pentru conspirationisti, acest aspect nu mai conteaza.

Talentul baiatului asta e trecut pe planul cinspe’, iar viata lui sexuala a ajuns o motivatie pentru cretini.

Aici NU e vina Pro tv.


3. Alta nemultumire: n-a castigat micuta balerina,  caz social, avea o poveste emotionanta.

Hai sa ne intelegem: aici e vina 100% a Pro tv. Pentru cei de aici au contat mai mult cazurile sociale decat talentul. Va amintiti de un pusti care canta rap, mare castigator al primei editii Romanii au Talent? Nici eu. Era un baiat venit de la casa de copii, promovat pana in panzele albe de Pro tv (pentru ca, da, promovarea influenteaza votul). Si Dansez pentru Tine si Romanii au Talent au fost emisiuni la care nu a primat talentul, ci cazul social din spate.




Aici, Pro tv are exact ce a sadit. Asa i-ati obisnuit, maica! Acum oamenii se asteapta sa castige copilul, omul, fata cea mai saraca, cu viata cea mai grea. Talentul nu prea mai conteaza. “Are nevoie de bani, maica!” Ati transformat toate concursurile de talente in concursuri de cazuri sociale grave.

Sa nu intelegeti ca am spus ca dasatoarea nu este talentata sau ca baitul care canta rap nu o facea bine. Dar nu de asta au castigat.


Asa ca, oameni buni, data viitoare cand va uitati la astfel de emisuni faceti abstractie de pozitia regulamentara sau nu in care se culca participantul, de gaura aprobata sau nu de voi, faceti abstractie si de faptul ca acel concurrent nu are mama (desi suna crud). Schimbati postul cand vedeti ca o dau in reportaje lacrimogene despre viata concurentului. Si votati talentul. Atat!

Ca de aia se cheama „Romanii au Talent” si nu “Cel Mai Emotionant Caz Social Are Talent.”


FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune



 


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK


Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

aaa


 



 



The post S-au suparat romanii pe Pro tv. appeared first on Cronici pe bune.

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on June 02, 2018 13:49

Acum avem Salam si pe hartie.

Daca baiatul asta ar face lansare la  Bookfest, ar fi coada de cativa kilometri, pana la iesirea din  Bucuresti.



Partea proasta e ca nu ar citi-o niciun fan, ci doar s-ar uita pe poze. Poate ma insel, iar ei vor faca serate culturale in care vor citi capitole:


1. Viatasi  si opera lui Salam.


2. Anii tineretii si primii dusmanii.


3. Cei mai naspa dusmani vad ei.


4. Anii evaziunii.


5. Saint Tropez, locul inspiratiei maestrului.


6.  Salam descopera America. Si Fiscul.


Poate ma inse, dar sunt putine sanse. Sigur, daca un singur fan Salam citeste UN SINGUR rand, cartea asta e un bun castigat. Nu dati cu pietre!


FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune



 


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK


Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

aaa


 



 



The post Acum avem Salam si pe hartie. appeared first on Cronici pe bune.

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on June 02, 2018 02:41

June 1, 2018

Irinuca vrea la Disneyland de 1 Iunie!




PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune


Buna ziua, Liviu! Am auzit ca s-ar putea sa pleci 7 ani (nu in Tibet) si nu ai cu cine sa o lasi pe Irinuca.


Sigur, ai putea sa o lasi cu copiii tai, dar sa fim seriosi, crezi ca le arde la 20… de ani sa faca pe dadacele? Cine o plimba, cine ii da de mancare, cine invata cu ea la Mate? Cine? Cine merge cu ea la Disneyland de 1 Iunie? Cine o plimba in  Brazilia de Revelion? Cine o duce la Monaco in aprilie? La Roma? Cine are grija sa ii bage benzina in BMW?  Asa ca ma ofer eu, desi multi n-ar baga un pesedist in casa, eu risc. Sa ma prezint pentru tine si pentru Irinuca:


Sunt un barbat de 24 de ani si caut o fata de varsta asemanatoare cu 24. Am 24 de ani de cand am iesit din ultima relatie, ca sa fiu mai exact.

Am o inaltime mult peste medie, chiar un cap. Peste media unei oi, care are 1, si 30 de cm. Dar sunt o fire sportiva, am un corp atletic si bine ingrijit. Alerg mult seara, chiar aseara am reusit sa alerg de pe canapea pana la masuta pe care era telecomanda.

Imi plac mult plimbarile lungi. Ma pot uita la ele, la televizor, ore in sir. Tot asa imi place mult si sportul. In special competitiile extreme, cu adrenalina multa. La alea dorm cel mai bine.

Totusi, nu sunt gras. Am vazut oameni si mai grasi, la americani, pe care i-au luat cu macaraua cu tot cu pat, pentru ca aveau 300 de kilograme. Eu mai am mult pana acolo! Putin peste 100 de kilograme.

Ca si cariera, eu sunt cantaret foarte apreciat atat in tara, cat si in strainatate. Tocmai am avut primul concert, acum zece minute, in fata unui vecin. Mi-a zis ca mai bine plec din tara la capsuni, iar eu am luat-o ca pe o incurajare in a face concerte in Spania.

In pat sunt de neoprit. Ca o fiara, ca un animal salbatic. Ca un panda.

Castig foarte bine si am o avere impresionanta, printre care si mai multe case. Acum vine randul meu sa arunc zarul si, daca dau 6, imi cumpar si un bloc. Imi place Monopoly, ce sa fac? Dar alte vicii nu am. Butura nu se pune, beau maxim un pahar de tarie, ceea ce e exprem de putin. Pe ora.

Referitor la casa pe care o am la Bucuresti si la situatia materiala: stau intr-un apartament superb de 4 camere, la numai 3 minute de centru. De centrul satului. Dar fac numai 3 ore pana la Bucuresti, unde lucrez.

Apropos de munca, sunt o piesa importanta, am un post de conducere si conduc foarte multi oameni. Ii duc acasa in fiecare zi, la Lehliu. Am o masina mare si luxoasa, cu aer conditionat. Conditionat de deschiderea usii, caci daca o tin inchisa mor toti pasagerii de cald.

UIltima mea prietena m-a parasit acum trei saptamani. Eu am parasit-o, cand am vazut ca i-a scris altul pe facebook, iar ea nu a dezmintit relatia lor. De nervi, i-am dat unlike paginii ei si cred ca o sa sterg toate pozele cu ea si cu Pique.

Am studii superioare facute in afara. Superioare celor cu 7 clase, fiindca eu am 8, facute in afara orasului. Am incercat sa dau si la facultate, dar nu m-au lasat fara liceu. Cunosc cateva limbi straine. Pe una am cunoscut-o destul de bine ca mi-a fost nevasta timp de 10 ani, iar pe celelalte doua le-am cunoscut in liceu. Ramane una.

Stiu sa fac masaj romantic partenerului, chiar din acela cu finalizare. Cel mai bine imi iese cand partenerul sunt chiar eu insumi.

Imi place sa merg la filme romantice. Adica as vrea sa merg pentru ca nu am ajuns niciodata intr-un cinematograf. Mi-au spus toti prietenii: stai linistit, e exact ca la teatru, numai ca actorii sunt pe o panza. Dar nici la teatru nu am fost.

Am gusturi fine la mancare, imi place mult bucataria frantuzeasca. In special pateurile lor, zise si merdenele. Si sampania scumpa, cu bule. Pe care mi-o prepar singur din vin de mana a doua si sifon.

Citesc foarte mult, in orice pozitie si pe unde apuc. Chiara cum cinci minute am terminat de citit un pasaj interesant, il pot cita aproximativ: “sarcina maxima 320 de kilograme”.

Tu, Irinuca, nu trebuie sa faci nimic in gospodaria noastra. Sunt gospodar desavarsit, imi place mult sa fac curat prin casa si sa mut mobila. Dar ultima oara cand am facut asta m-a prins Politia si mi-a dat un cadou. Trei ani de concediu gratuit, cazare si mese incluse. La puscarie am cunoscut multi oameni de afaceri, de la care am invatat multe lucruri. In special de la Borcea. Ceea ce explica faptul ca acum am 4 copii mici, dintre care trei sunt de culoare. Nu sunt rasist, platesc pensie alimentara pentru toti, desi am iesit de la puscarie acum 4 luni, iar pe fosta sotie nu am vazut-o de 24 de ani.


Irinica, daca ramai singura acasa, scrie-mi in privat. Te duc eu la Disneyland!

Fa-o repede, pana nu imi inchid astia telefonul!

PS: am mustata. Falsa. Ca el.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune



 


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK


Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

aaa


 



 



The post Irinuca vrea la Disneyland de 1 Iunie! appeared first on Cronici pe bune.

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on June 01, 2018 07:45

Poate fi impartial un fost pesedist, al carui ginere a fost urmarit de DNA si dat afara de Iohannis?

Sa facem un studiu de caz.

Un om, sa zicem ca numele lui este Valer Dorneanu, este platit de statul roman cu 11 000 de euro pentru functia de Presedinte al Curtii Constitutionale. Acest salariu este mult mai mare decat al Presedintelui Roamaniei. In fapt, este mai mare decat salariile adunate ale Presedintelui, Primului Ministru, Presedintelui Senatului si Presedintelui Camerei Deputatilor.

Cerintele functiei: sa fie impartial, sa cunoasca si sa aplice legea.


Acum, acest om are urmatorul trecut:

1. A fost senator PSD.



Poate fi un fost senator PSD, cu legaturi puternice in partid, sa fie un om neutru, intr-o eventuala disputa PSD vs. Oricine?


2. Ginerele lui Valeriu Dorneanu este Petru Toba, un cunoscut plagiator. Președintele Klaus Iohannis a semnat decretul privind încetarea raporturilor de serviciu ale chestorului general de poliție Tobă Petre cu Ministerul Afacerilor Interne.

Asadar, orice om ar fi fost in locul lui Dorneanu ar putea avea, omeneste vorbind, resentimente fata de Klaus Iohannis.


3. Relatiile lui Dorneanu cu Kovesi sunt ingrozitoare.

In 2016, în dosarul în care Gabriel Oprea era judecat pentru abuz în serviciu, Petre Tobă,ginerele lui Dorneanu, fost ministru de Interne, a refuzat să pună la dispoziția DNA documentele privind cheltuirea unor sume de către DGIPI.


Din presa anului 2016:

„Decizia pe care CCR o va lua poate influența urmărirea penală a lui Tobă pentru favorizarea infractorului chiar dacă acesta nu este parte în dosarul în care s-a sesizat excepția de neconstituționalitate iar Dorneanu ar trebui să se abțină chiar dacă posibilul avantaj creat ginerelui său ar fi unul indirect.

DNA susține că „ excluderea probelor clasificate în procesul penal, prin hotărârea nemotivată şi discreţionară a unei autorităţi administrative, încalcă prevederile art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea în faţa legii.”


Uitam de persoana lui Dorneanu si ne gandim ca oricine ar fi putut fi in locul sau. Intrebare: un fost pesedist cu ginerele strans cu latul de DNA si ale carui raporturi cu politia au incetat printr-un decret al lui Iohannis ar putea fi impartial? Ar putea aplica legea, facand abstractie de tot?

Ganditi-va la asta.


FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune


Poza-facebook.



(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)


Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK


 



FRAGMENT:


„– Se alege praful de tot ce am făcut atâția ani!  urla viitorul socru.

Rahat, e dramatic! Adică, de ce se alege praful? De toată educația pe care a dat-o fiicei lui!

E clar, știu ce a găsit la baie: bilețelul XXX pe care i l-am scris Ameliei după o noapte de toropeală și de dragoste până la epuizare. Sper să nu fie ăla cu asocieri între corpul ei și formele de relief. Faza cu defileul era chiar prea mult pentru orice om. Faptul că Voievodul e încă în viață și nu a făcut atac de cord îmi spune că totuși nu a găsit bilețelul.

Amelia bea o gură de cafea și mă privește speriată.

Îi tremură rău buza de jos, iar ochii sunt ca două țevi de tun. Mă urăște! De parcă aș fi făcut copiii ăia singur!

– Domnule Tati-Bu… Domnule Colonel, de ce spuneți asta? De ce se alege praful de tot? îmi fac curaj.

Amy e exact ca o găină dusă la tăiat, iar eu ca un curcan în care cineva a înfipt deja cuțitul.

Mă așez lângă Amy și îl privim. Drept în ochi, exact ca în fața plutonului de execuție. Noi doi, la zid, curajoși. El, cu intenții criminale, gata să apese pe trăgaci. Tensiunea este insuportabilă. O iau de mână pe Amelia. Liniște.

Colonelul scoate piedica, adică își trece mâna peste tâmplele grizonante. O strâng de mână pe Amy. Măcar dacă murim, să murim împreună. Ca în filmele de război.

Scoate cutitul…”






 


 


 


 


The post Poate fi impartial un fost pesedist, al carui ginere a fost urmarit de DNA si dat afara de Iohannis? appeared first on Cronici pe bune.

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on June 01, 2018 05:25

1 Iunie. Ce naiba sarbatorim?

1 iunie

Ce sarbatorim noi?

6 din 10 romani considera ca e normal sa iti mai altoiesti coilul din cand in cand.

Avem copii ai strazii, exact ca in tarile din lumea a patra.

Nimeni nu se revolta: presedintie, guvern, primarii, oameni.

Ce sarbatorim?

Ati vazut vrei demonstratie romaneasca pentru drepturile copiilor??


Sunt copiii strazii, sunt romani si ar trebui sa avem grija de ei. Nu?

Ii numim „aurolaci”, iar cei mai milostivi dintre noi le mai duc haine si le mai arunca un leu.

Alti adulti ii folosesc pentru a-i trimite la produs.

Romanii nu se revolta.

Adica, cel putin eu nu am auzit de niciun mare miting in fata Guvernului, cu pancarte gen: „SALVATI COPIII STRAZII!”. Stiti voi de vreunul?


Romania nici macar nu ii numara.

Nu am gasit statistici oficiale despre numarul lor. Singurele care o fac sunt fundatiile care vor sa ii ajute.

Stiti de ce nu ii numaram? Culmea cinismului: pentru ca ei nu reprezinta un pericol pentru ceilalti!

Iar, in absenta presiunii societatii civile, Guvernul NU FACE NIMIC.


Daca maine ar manifesta zeci de mii de oameni pentru a salva aceste suflete, Guvernul ar lua masuri urgente.

Dar…nu iese nimeni pentru asta.

Cinism? Nu. Doar realism.

Misto tara, nu?


Costel ( in prima poza), nu are nicio vina.

A fost abandonat de o mama betiva si acum traieste in canal. Statul il lasa acolo, nimeni nu se ocupa de el.

Pai, nu ar merita un miting?

Nu ar trebui sa ne strangem toti pe strada si sa ii fortam pe incompetentii care ar trebui sa se ocupe sa rezolve problema?


Niciun presedinte nu a facut nimic.

Basescu trecea razand pe langa ei, iar Iohannis ii ignora.

As vrea sa il vad pe Iohannis incercand sa rezolve problema acestor nevinovati. Sa iasa ka televizor si sa spuna ca asa nu se mai poate! Ca procedura adoptiilor este o crima, ca noi dam si luam spagi pana si aici. Ca noi inca mai facem bani din adoptiile de copii. Am un prieten in Neamt, o sa va povestesc prin ce a trecut ani de zile pana a reusit sa adopte un copilas.

Daca nu sunt in stare sa faca nimic, Dancila, Iohannis, Dragnea, Tariceanu ar trebui macar sa isi atarne la gat o pancarta si sa defileze in fata propriului birou.


Pagini de FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune


In rest…Cum dracu’ se face ca traim intr-o tara in care mor copii langa noi, Protectia Copilului nu face absolut nimic, iar noi sarbatorim ZIUA COPILULUI?

Serios?!

Ei sunt: Costel, Nicu (13 ani), Stefan (10 ani) și Liviu (14 ani).  Pozele au fost facute in 2014 de www.kickstarter.com, intr-un CANAL in care locuiwsc acesti copii.


1_57174800


6_23411100


10_78088200


costel_2_27674500


 


FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune


 



 


Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt


FRAGMENT:


„– Se alege praful de tot ce am făcut atâția ani!  urla viitorul socru.

Rahat, e dramatic! Adică, de ce se alege praful? De toată educația pe care a dat-o fiicei lui!

E clar, știu ce a găsit la baie: bilețelul XXX pe care i l-am scris Ameliei după o noapte de toropeală și de dragoste până la epuizare. Sper să nu fie ăla cu asocieri între corpul ei și formele de relief. Faza cu defileul era chiar prea mult pentru orice om. Faptul că Voievodul e încă în viață și nu a făcut atac de cord îmi spune că totuși nu a găsit bilețelul.

Amelia bea o gură de cafea și mă privește speriată.

Îi tremură rău buza de jos, iar ochii sunt ca două țevi de tun. Mă urăște! De parcă aș fi făcut copiii ăia singur!

– Domnule Tati-Bu… Domnule Colonel, de ce spuneți asta? De ce se alege praful de tot? îmi fac curaj.

Amy e exact ca o găină dusă la tăiat, iar eu ca un curcan în care cineva a înfipt deja cuțitul.

Mă așez lângă Amy și îl privim. Drept în ochi, exact ca în fața plutonului de execuție. Noi doi, la zid, curajoși. El, cu intenții criminale, gata să apese pe trăgaci. Tensiunea este insuportabilă. O iau de mână pe Amelia. Liniște.

Colonelul scoate piedica, adică își trece mâna peste tâmplele grizonante. O strâng de mână pe Amy. Măcar dacă murim, să murim împreună. Ca în filmele de război.

Scoate cutitul…”






 


 


 


 


 


The post 1 Iunie. Ce naiba sarbatorim? appeared first on Cronici pe bune.

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on June 01, 2018 00:39

May 31, 2018

Cand ai ghinionul sa NU mergi unde are drum taximetristul.


E misto sa mergi cu taxiul prin Bucuresti. Mai intai, te cultivi. Cand suni la firma de taxi e ca si cum ai merge la Ateneul Roman. 25 de minute intregi de Für Elise si tu te plangi. Concertul din telefonul tau este intrerupt doar putin, din cand in cand, de un urlet: “Iccccs Taxiiii-cu noi ajungi, oriunde, oricum. Oricand! Cheama-ne si vom veniiiiiiii!” Apoi iar Für Elise, aceeasi bucata de doua minute, de parca numai atat ar fi scris saracul Beethoven, repetata in bucla.

Concertul este interrupt brusc de o doamna aproape isterica:

-Ics Taxi, buna ziua, cu ce va putem ajuta, numele dvs.?

-Silviu Iliuta.

-Zona! In ce zona sunteti domnule Ionita?

-Paladi! Iliuta, nu Io….

Pac. Nu apuci sa termini cuvantul ca esti din nou la Ateneu. La la la la la la la la la laaaaa….

-Opt minute, 141, Paladi, confirmati?

-Confi….

La la la la la la la la lalaaaa


Frana. Un baiat simpatic, imbracat intr-un tricou mulat pe pepene, se da jos din masina si trece pe langa mine gafaind.

-Ionita?

Nu mai are rost sa neg.

-Ma duc sa iau niste apa, e cald rau. Nu dau drumul la aer conditionat, ca consuma mult.

Asa se explica pata uriasa de traspiratie de pe spate. Matahala lasa usa deschisa, masina parcata pe trecerea de pietoni, avariile pornite si dispare intr-un Mega. Apoi se intoarce preocupat de soarta mediului.

-Haaa! Cald, boss! Nu stiu ce ne facem cu incalzirile astea globaliste! Daca asa cald e acum, ce o sa fie la vara?

-Maine e 1 iunie.

-Da. Boss, unde mergi?

-In Titan, la mama.

-A, Titan? Hai, John, faci misto de mine, nu? Pai daca o iau acum inspre Titan, fac cel putin o ora! E blocat tot in directia aia.

-Aha…

Simteam sa mi se zbate o vena la gat. Pulsa. Am inceput sa numar oi, s ama gandesc la imagini cu munti si cascade, la muzica Buddha Bar, volumul 8. Si m-am calmat, apoi i-am zis:

-In Militari, la mine?

Isi ridica tricoul, lasa la vedere pepenasul si introduce cu stil un degetel in buric.

-Hai, boss, da’ tu nu te gandesti deloc la mine? zice.

A spus-o asa pe un ton, de am crezut ca imi e nevasta, iubita sau cel putin un prieten de suflet.

-Nu te gandesti SI LA MINE? repeta.

-Nu… prea! ii marturisesc cu jumatate de gura.

-E prea departe, bai, nene! Pai daca plec acum in Militari, ajung in doua ore. Daca nu prind ceva pe acolo, ma intorc in centru si mai fac o ora pana acolo. Se face 8, unde sa mai fac curse la ora aia? Ma duc si eu acasa.

Atunci am zis sa dau dovada de intelegere si i-am zis:

-Unde aveti drum? In ce parte ati vrea sa mergeti? Acasa?

-Nu ma duc acasa, John, de la ora asta. Mai trebuie sa fac bani.

-Atunci la mama dumneavoastra?

-…

L-am vazut cum i-a intepenit degetul in buric, iar buza de jos a inceput sa ii tremure.

-Ma-ta sta cam pe unde ati vrea dumneavoastra sa mergeti? insist.

Face un pas inspre mine, apoi se razgandeste, tranteste nervos usa masinii si incepe sa urle:

-Ce nesimtiti, John! Dracu’ te-o mai lua pe tine de client vreodata! Dau prin statie „Ionita” si dracu te-o mai lua! Niciun taximetrist din orasul asta nu te mai ia, ma, nene! Nesimtitule!


Ce vreau sa va spun: daca va numiti Ionita si sunteti din Bucuresti, va cer anticipat scuze.


 


FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune


 



(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)


Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK


 



FRAGMENT:


„– Se alege praful de tot ce am făcut atâția ani!  urla viitorul socru.

Rahat, e dramatic! Adică, de ce se alege praful? De toată educația pe care a dat-o fiicei lui!

E clar, știu ce a găsit la baie: bilețelul XXX pe care i l-am scris Ameliei după o noapte de toropeală și de dragoste până la epuizare. Sper să nu fie ăla cu asocieri între corpul ei și formele de relief. Faza cu defileul era chiar prea mult pentru orice om. Faptul că Voievodul e încă în viață și nu a făcut atac de cord îmi spune că totuși nu a găsit bilețelul.

Amelia bea o gură de cafea și mă privește speriată.

Îi tremură rău buza de jos, iar ochii sunt ca două țevi de tun. Mă urăște! De parcă aș fi făcut copiii ăia singur!

– Domnule Tati-Bu… Domnule Colonel, de ce spuneți asta? De ce se alege praful de tot? îmi fac curaj.

Amy e exact ca o găină dusă la tăiat, iar eu ca un curcan în care cineva a înfipt deja cuțitul.

Mă așez lângă Amy și îl privim. Drept în ochi, exact ca în fața plutonului de execuție. Noi doi, la zid, curajoși. El, cu intenții criminale, gata să apese pe trăgaci. Tensiunea este insuportabilă. O iau de mână pe Amelia. Liniște.

Colonelul scoate piedica, adică își trece mâna peste tâmplele grizonante. O strâng de mână pe Amy. Măcar dacă murim, să murim împreună. Ca în filmele de război.

Scoate cutitul…”






 


 


 


 


The post Cand ai ghinionul sa NU mergi unde are drum taximetristul. appeared first on Cronici pe bune.

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on May 31, 2018 14:34

Acum 5 ani a demisionat Codruta.

Iti scriu din 2023, din Republica Guvernamentala Romania. Da, sigur, s-a schimbat numele acum vreo 3 ani, conform cu realitatea.

La presedintie e tot Iohannis. Romanii se mai trezesc odata la 5 ani si voteaza un presedinte, apoi adorm iar. De fapt, asa credem, ca elmai e pe acolo, desi nu l-a mai vazut nimeni de prin 2019. Totusi, cineva uda florile, cineva citeste contoarele, deci e pe undeva. De iesit nu prea mai iese din palat, ca nu mai are de ce. De cand e Dragnea la Guvern i-au taiat toate fondurile de deplasari. Nici internet nu mai are, dar cand ajunge la el la Sibiu are wireless si mai posteaza pe facebook.

-Unde sa ne reperezinte pe noi presedintele? au spus. De ce sa cheltuim bani aiurea si cu el?

Si i-au taiat fondurile,

Nici la el in vizita nu mai vine nimeni. La ce sa vina? Ca nu mai are nicio prerogativa, saracul. Nu mai are voie nici sa-si numeasca singur consilierii. Tot Guvernul ii numeste si pe astia.

Justitia mai exista inca! Curtea Constitutionala e impartiala si neutra. Sefa ei e Vasilica Dancila. Sigur, o sa spuneti ca nu are studii de Drept sau asa ceva. Gresit! Din 2020, Guvernul a dat o ordonanta, Ordonanta Iordache, prin care nu mai este necesar sa ai studii de Drept pentru a face Dreptul. Acum iti trebuie studii de Mecanica. Ba chiar, Guvernul a a stabilit ca magistratii si procurorii care au studii de Drept, fiind periculosi, sa fie imediat destituiti din functii si inlocuiti cu mecanici auto sau tinichigii.

Acum 5 ani, in 2018, a demisionat Codruta.

DNA este mai puternic ca niciodata. Da, inca mai exista si e spaima coruptilor! Sef la DNA este Calin Popescu Tariceanu. Care mai este si sef la Senat, dar si vicepremier, dar si Vicepresedinte al Romaniei. Au cam 200 de cazuri grave de coruptie pe care le dovedesc anual. Cazurile sunt in special din America de Sud, dar ei le studiaza si le dau exemplu romanilor. Functioneaza! Noi n-am mai avut un corupt din 2018.

In Romania anului 2023, vicepresedintele Tariceanu ne reprezinta afara, se intalneste cu cei de la UE, cu americanii. El are mai multe prerogative decat presedintele. Asa a decis Curtea Constitutionala a Vasilicai Dancila.

Cat despre popor… noi o ducem bine. Salariile ne cresc cu 100 la suta la fiecare sase luni. Acum, daca eu muncesc 12 ore pe zi, imi permit chiar sa imi iau doua oua si o paine pe saptamana. Nu in toate saptamanile. Uneori mananc doar un ou. Sper sa nu ne mai dubleze salariile ca ajung la jumatate de ou.

Acum 5 ani, in 2018, a demisionat Codruta, iar presedintele Iohannis a fost fericit ca nu a trebuit sa o dea afara. Ala a fost inceputul…

Cam atat din 2023. Maine sunt alegeri la noi si ne-am saturat de PSD. Asa ca ne-am gandit sa ne schimbam poza la profilul de facebook si sa ne dam like intre noi, in semn de protest. Chiar daca maine ne trezim toti fara conturi. Drept de vot nu mai avem, s-a suspendat in 2021.


FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune


 



(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)


Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK


 



FRAGMENT:

„Dimineata unui grasan e asa:

Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.

Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.

-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.

Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.

Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.

Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.






 


 


 


 


The post Acum 5 ani a demisionat Codruta. appeared first on Cronici pe bune.

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on May 31, 2018 05:24

Silviu Iliuţă's Blog

Silviu Iliuţă
Silviu Iliuţă isn't a Goodreads Author (yet), but they do have a blog, so here are some recent posts imported from their feed.
Follow Silviu Iliuţă's blog with rss.