Silviu Iliuţă's Blog, page 297
June 10, 2018
Viorica a vrut sa aprinda lanterna, dar a fost sabotata de agentul chinez WRONG PIN.
FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Doamna Viorica a vrut sa aprinda lantern de la telefon, cat timp era pe scena, dar nu a reusit. De ce? Mi-a spus chiar ea, intr-un email pe care l-a trimis cu mana ei. Stanga.
“Aseara, in jurul orelor 22 (8 si un sfert seara) ma aflam impreuna cu echipa mea care o am pe scena de la Peatza Victoriei. Pentru ca orice om ii place sa aprinda lanterna ca sa vada lumea de jos, poporul, ca avem si noi baterie la telefon, am vrut si eu.
Asa ca prin urmare am actionat in vederea aprinderii lanternei, cand, brusc, pe ecran mi s-au aratat patru stelute. Lanterna de la telefonul meu era cu parola si eu nu stiam. L-am intrebat pe domnul Dragnea, care ierea langa mine si mi-a zis:
-Exact asa am patit si eu cand eram la DNA, sa vezi tu ca si tu ai lanterna ascultata, cum am eu telefonul!
Orice cifre bagam, A, B, D si orice litere de genul 1,2, 5, pe ecran aparea patru stelute care clipicea si imi spunea mesajul: WRONG PIN.
L-am intrebat pe Tariceanu ce inseamna si mi-a zis ca pare a fi un spion chinez sau viernamez si ca si lui ii aparea numele lui cand incerca sa intre in telefonul ultimei neveste, care se pare ca lucre pentru chinezi. De aia a si divortat.
Cer acum institutiilor de forta ala staului roman, cer Guvernului Romaniei sa afle in regim de urgenta cine este acest Wrong Pin si ce legaturi are el cu statul paralel, cu Kovesi, care se stie ca este chinezoaica si ea, am informatii clare, si cu Iohannis. Chiar maine voi avea o intrevedere cu Prim-Ministrul Romaniei pentru a-i cere lamuriri.
Nu se mai poate sa ne fure astia in tara noastra. Jos Guvernul asta de idi***!” a incheiat ea.
Citeste si: Viorica a vrut sa aprinda lanterna, dar a fost sabotata de agentul chinez WRONG PIN.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
[image error]
The post Viorica a vrut sa aprinda lanterna, dar a fost sabotata de agentul chinez WRONG PIN. appeared first on Cronici pe bune.
Mitingul romanilor dezorientati: “Dragnea e un bandit, Tariceanu la fel! Cel mai bun conducator e.. Tariceanu.”
FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Cum ajungi pe Cheiul Dambovitei te izbeste imaginea autocarelor. Insirate toate si pe stanga, si pe dreapta drumului, par ca nu se mai termina. (filmare pe pagina Cronicipebune)
-Asa a fost cand au venit nemtii, mi-a spus un batran. Eram copil, dar n-am mai vazut atatea masini la un loc de atunci. Nici la defilare.
Apoi te izbeste mirosul. Oameni care au stat in autocar chiar si 12 ore, veniti de la Satu Mare si din Bucovina, care nu au avut unde sa se spele sau sa isi schimbe tricourile. Mirosul te darama. Ne-am apropiat de un autocar pe care scria “Septimiu”. Un puternic miros de salam si ceapa, de bere, de tristete.
-Putem sa filmam si noi in autocar?
-Nu e voie, noi nu stim, sefa vorbeste, domnule! Veniti, ne vedem in piata, domnule, daca vreti sa faceti treaba! Va vorbi lume la microfon! Sus Romania!
-Si sefa unde este?
-Nu e, nu e, mai are si altele la partid, vine si ne ia.
-Pentru ce ati venit?
-Eu personal? Sa vad casa lu’ Becali. Palatul mare, ala de sticla.
Cand te apropii de piata ochiul este agresat de gunoi. Spatiile verzi pe care primariile au platit milioane de euro sunt acoperite cu pet-uri.
Trandafirii sunt agresati de sticlute, de ambalaje, de pachete de tigari.
-De ce nu aruncati la cos?
-Hai, nene, vezi de treaba ta!
Apoi te izbesc oamenii. Fetele lor. Ai un sentiment de mila amestecat cu scarba si nu te poti abtine. Incerci sa nu judeci, dar nu poti nega repulsia. Si nici mila. Bronzati, sanatosi, cu o dantura precara, oamenii astia iti starnesc plansul. Sunt adunati in grupuri si grupulete, avand grija sa nu depaseasca niciodata perimetrul in care trebuie sa stea. Din cand in cand, niste coordonatori cu pelerine rosii vin si le arata pe jos niste semne.
-Vezi ca te-ai bagat in Dambobita! Ia semnul ala cu „Coruptia”. Nu ala, ma! Ala e cu Iohannis, esti chior?
-Linia alba e acilea, unde e semnul asta a lu’ matale, da’ s-a sters.
Apoi, cand incepi sa vorbesti cu ei, te cuprinde disperarea.
Primul dintre ei, il veti vedea si in film, usor baut, era convins ca Tariceanu si Dragnea sunt talhari. Cand unul dintre colegi, un coordonator mai mic, probabil “sef de 10 oameni” i-a spus ca Tariceanu l-a adus in piata si i-a platit excursia, s-a razgandit:
-Un om capabil vrem. Pe Tariceanu! (video, pe pagina de facebook)
Apoi nu ne-au mai lasat sa filmam.
-Ai luat prea multa marijuana, ma, si spui prostii! i-a zis coordonatorul.
Dupa ce ne-am indepartat trei pasi, betivul a fugit dupa noi. E un fel de-a spune “dupa noi”. De fapt a luat-o in zig-zag, ne-a inconjurat cumva si a iesit in fata noastra.
-Auziti, da’ nu filmati asta. Am spus eu ceva rau de domnul Tariceanu?
-Ca e talhar, dar si ca e bun.
-Asa e, am spus bine.
Si a plecat.
FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Intre timp, ne-am intalnit cu domnii din autocar. Cautau casa lui Becali.
-E acolo, dupa Guvern, la 100 de metri.
-Nu e, nu aia! sare unul dintre ei. Pe aia am vazut-o, noi vrem sa ajungem la aia mare, palatul de sticla.
-Aia e, incerc sa intaresc. E fosta ambasada a Argen…
-Nu aia, domnule! Aia mare, cu aur si sticla! Lasa ca mai intrebam noi.
Si au plecat si astia. Pe filmarea pe care o gasiti pe pagina Cronicipebune se vad cateva secunde din dialog.
Putini vorbesc cu noi, cei mai multi se intorc cu spatele cand ne vad si ne spun sa discutam cu seful. Putinii care scot cateva vorbe ne spun ca PSD e bun, ca “ne da, ne mai da cate ceva, ne da”.
-Ne da putin, dar ne mai da la pensii, ne da spital. Ne da, ne da, ne da! Si doamna Firea ne da! Dar ne da putin, sa fie mai atenta. Dar PSD ne da, ne da, poate si mai mult, dar ne da!
Te apuca plansul…
Alt domn s-a plans ca Jandarmeria nu l-a lasat in piata. Avea o pancarta cu un citat din Eminescu, iar Jandarmii i-au spus ca nu se califica pentru eveniment. Degeaba a incercat omul sa le spuna ca Eminescu e Eminescu si ca nu poti interzice un citat de-al sau. Degeaba. N-a trecut testul. Il vedeti si pe el pe filmare, o frantura. Ne-a pus la dispozitie o ora de material filmat, de dispute intre el si fortele de ordine.
Apoi am intalnit un domn care protesta impotriva lui Iliescu, “cel mai mare hot, pe care l-as jupui de viu”. La finalul interviului i-am spus ca Iliescu a fost si este de la PSD, nu de la Opozitie. A fost foarte dezamagit.
Multi dintre protestatari stiau numele lui Dragnea ca pe “Tatal nostru”, dar habar nu aveau cine e premierul Romaniei. O sa vedeti si asta pe filmare (pe pagina de facebook). Cativa dintre ei erau convinsi ca numele premierului e Veronica.
Erau si tineri, dar toti ne-au intors spatele si ne-au spus ca nu au voie sa vorbeasca. Unul ne-a spus, in afara camerei, ca el a venit in excursie gratuita de la primarie.
-Daca veneam cu maisna mea, plateam 10 milioane? Plateam. Asa mi-am luat gagica si ne-am bagat la peneleu.
-Pesedeu.
-Asa, pesedeu!
Cam atat.Ce nu stie el e ca nimic nu e gratis. Pentru o excursie, pentru in sendvis, isi vinde viitorul. Si pe al lui, si pe al nostru. Iar excursia o platim toti romanii pentru ca nu s-a facut din fonduri private. (Chiar, o sa ancheteze cineva asta vreodata?)
O Romanie dezorientata, o Romanie fie constransa sa vina la miting, fie dorind sa capete un avantaj. Poate ca pentru voi cateva sendvisuri si o excursie la Bucuresti nu inseamna mare lucru, dar unii dintre ei nu si-au permis in toata viata lor, pana pe la 50 de ani, sa vada capitala. O Romanie Perpendiculara, dupa cum mi-a spus un manifestant, o Romania care uraste Statul Paralel. Cand l-am intrebat ce inseamna mi-a spus:
-Auchannis, normal si aia, unguroaica de la DNA. Si Dragnea, Dragnea.
O Romanie trista, gata sa sustina orice si oriunde si pe oricine pentru un codru de paine si 2 lei in plus. Dar, si aici e vina noastra, a celor care nu ne regasim in randurile lor: ACEASTA E ROMANIA CARE VOTEAZA. Gandeste-te la asta data viitoare, in ziua votului, cand vei hotari sa nu mergi la sectia de votare, pentru ca a facut socra-ta sarmale si trebuie sa ajungi la masa.
GASITI VIDEO DE LA MITING, CU TOATE INTERVIURILE, PE PAGINA DE FACEBOOK CRONICIPEBUNE.
POZE: hORIA vOICU.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
[image error]
The post Mitingul romanilor dezorientati: “Dragnea e un bandit, Tariceanu la fel! Cel mai bun conducator e.. Tariceanu.” appeared first on Cronici pe bune.
June 9, 2018
“A furat Dragnea, dar vrem sa faca in continuare dreptate!”
“A furat Dragnea, mai, mama, dar e bun si vrem ca el sa imparta dreptatea!”
Acest video postat de Cristian Dima, este esenta pura a ceea ce se intampla azi. Pe principiul: “ne-a violat putin, maica, dar a lasat si 2 lei la plecare”.
Un votant PSD este multumit pe deplin daca al ape care il voteaza “fura, dar face si ceva”. Nu prea mai conteaza ca fura miliarde. Cat timp ne da si noua 10 lei la pensie, aia e!
Zeci de mii de oameni veniti in excursie la Bucuresti, fericiti ca deplasarea e platita de primarie. Fericiti ca primesc un sendvis, o apa si transport gratuit. Zeci de mii de turisti, incantati ca vad Casa Poporului si mai stiu eu ce, intr-o deplasare pe care multi dintre ei nu si-ar fi permis-o. Oameni veniti ca in vacanta, pe banii PSD luati de la stat, fara sa is idea seama ca banii aia tot de la ei vin. Oameni in stare sa strige orice, oricand, chiar daca n-are sens. Mentalitatea lui: „orice am face, ei tot fura. Macar sa fim de partea lor, sa ne mai pice si noua ceva.”
Cat despre PSD, va spun un lucru: ganditi-va la emisiunile Vocea Romaniei, Romanii au Talent, X Factor si la alte 5-6 show-uri mari care va vin in minte. Acum inmultiti cu vreo zece emisiuni de fiecare. Ei bine, scena, luminile, macaralele, camerele de la emisiunile astea etc… sunt acum in Piata Victoriei, pentru miting. CINE PLATESTE? TU, FRAIERE!
“A furat, dar vrem ca el sa faca dreptate, mama!” Te doare mintea! Mor de rusine.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
[image error]
The post “A furat Dragnea, dar vrem sa faca in continuare dreptate!” appeared first on Cronici pe bune.
De la bloc. (46)
Mare surpriza! Toata lumea stie cine e bestia: Godzilla de la ap. 7. 
Din ciclul: i-am facut rechizitoriul bebelusului. Acum astept sa vina DNA sa il ridice.
Cand ai pus afisul asta erai destul de in regula.
Dupa cateva lovituri in cap…
Aici, deja ai inceput sa fii destul de afectat.
E grav! Loviturile au fost devastatoare. Muta-te la casa!
Adica nu mai putem sa folosim mixerul si drujba in timpul sexului?
Loviturile de bici silentioase sunt permise?
Stiu ce inseamna, da’ tot e haios!
E ca in Agatha Christie: maine, la ora 10, in scara blocului, va aratam cine e CRIMINALUL!
Eu cred ca e chiar administratorul.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
[image error]
.
The post De la bloc. (46) appeared first on Cronici pe bune.
Se poarta conopida.
Ce se mai poarta anul asta, in afara jachetei-conopida?
Marcel este imbracat intr-un tricou de tip figure. Numai el stie, saracul, cate albine are pe dedesubt.
Cornel- in pelerina de macelar austriac sau „cum sa te imbraci dupa ce vii de la o crima.”
Yoko din Fundeni, zona Dragonul Rosu, imbracat sic, elegant, cu suzeta lu’ ala mic si lanturile de la catusele nevestei.
Renato este fan cereale si poarta mereu la el castronul. Pe cap.
Trecem peste descrierea hainelor de mai sus. Omul asta a fost mult bolnav cand era mic.
Ce vedeti aici nu este o jacheta. Globul acela verde i-a cazut in cap pe cand vizita China, de Anul Nou Chinezesc, si n-au putut sa i-l mai scoata. Vestea buna e ca mai are inauntru provizii de pachetele de primavera cat pentru trei zile.
Visul lui din copilarie era sa fie Batman. N-a reusit.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
[image error]
The post Se poarta conopida. appeared first on Cronici pe bune.
June 8, 2018
Viorica zice ca preia Presedintia! :))))))))
Tocmai cand ziceam ca nu mai scriu nimic de tanti Dancila, tocmai cand ziceam ca si-a atins apogeul, a mai dat una:
Propun celor de la PSD sa ii angajeze un traducator din dancileza in romana, ca sa pricepem si noi ce naiba zice doamna. Asadar, “preluarea presedintiei Romaniei” insemna de fapt “Romania va prelua presedintia UE.” :))))) Ireal! Iata cum ar arata DEX scris de Dancila:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
[image error]
The post Viorica zice ca preia Presedintia! :)))))))) appeared first on Cronici pe bune.
Dancila: „La miting vom avea telefoane cu lanterna cu lumina neagra.”
Mari emorii in tabara PSD.Vasilca Dancila este in pericol de a rata marele miting de sambata.
Iata ce ne-a declarant purtatorul sau de necuvant:
“Doamna Dancila studiaza problema, impreuna cu echipa ei. De trei zile s-au inchis intr-o camera si cer pixuri, creioane si foi. Acesta e rezultatul pana acum:
S-a facut o sedinta de lucru pentru a se afla cum se scrie corect, dar pana acum nu au ajuns la nicio concluzie. Dupoa cum se vede in poza, doamna Vasilica si-a pus gheata la cap pentru ca s-a incins de la prea multa munca pentru tarisoara ei.
In ideea in care cei de la Rezist au fost in Piata Victoriei cu telefoane cu lanterna, doamna Dancila a avut ideea de a achizitiona pentru telefoanele tuturor celor din piata becuri arse.
-Acestea ne vom ajuta sa ne diferentiem clar de sorosistii care au avut lanterna cu lumina alba, apus ea. Noi, cand vom aprinde telefoanele, vom avea lumina neagra. Si vom forma in mare ponei negru sau rinocer sau ce era ala de la Rezist. Ca al lor. Dar negru.
Specialistii PSD din teritoriu cauta sa achizitioneze leduri arse pentru telefoanele de ultima generatie, cumparate din banii primariilor, deci ai tai. Revenim.”
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
[image error]
The post Dancila: „La miting vom avea telefoane cu lanterna cu lumina neagra.” appeared first on Cronici pe bune.
June 7, 2018
Un primar PSD: “cum sa te folosesti de oameni ca de animale si sa ii aduci la miting?”
Un primar PSD de prin Maramures nu s-a mai putut abtine:
Intrebari:
1. Toata lumea de pe facebook il lauda, ca pe un erou. Nu zic, e bine ca mai rabufneste cate unul, dar… omul asta unde a fost pana acum? E ca si cum Alba ca Zapada s-a trezit in mijlocul padurii si a intrebar: “Vaaai, eu jos de 70 de ani in povestea asta cu vrajitoarea cea rea si abia acum imi dau seama ca ea otravea merele si voia sa ma lichideze!”
Bai, nene, repet, e bine ca te-ai trezit, dar unde ai fost pana acum, mai frate? Ca doar nu ai trait in spatiu, pe Planeta Maimutelor si ai descoperit acum ca esti intr-un partid de penali care manipuleaza oameni. Asa se trezeste si Ponta acum: “Vaaaai, ce rau de Dragnea!” Pai cine l-a facut dintr-un carciumar insipid mare sef la partid? Eu?
2. Domnul Dragnea, maine dimineata la ora 6 sa aveti demisia lui pe masa. Nu se poate asa ceva, mai nene! Pai daca maine dinineata se trezeste din somn si Firea si spune: “Acum mi-am dat si eu seama ca
sunt inscrisa in PSD”? Dati-i afara de mici, domnul Dragnea! Asa ajung astia mari primari pesede si, dupa ce ii pune partidu’ in functie, isi dau si ei seama ca nu mai e Adrian Nastase sef la partid.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
[image error]
The post Un primar PSD: “cum sa te folosesti de oameni ca de animale si sa ii aduci la miting?” appeared first on Cronici pe bune.
Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (102)
Acesta este primul chioşc deschis în exclusivitate pentru utilizatorii de facebook care au sărit peste Şcoală Generală.
Se vând: sukuri, kafele, napoletane, ţigare la bucată, kiokolată, de tuate.
Întotdeauna m-am întrebat: cât mai costă, frate, un kilometru de pui?
O fi mai scump decât un litru de porc?
Sau decât un hectar de peşte?
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Cu gâtul tăiat, penele smulse, pârlit la foc mic şi cu intestinele scoase.
Dacă nici asta nu e cel mai fericit pui din lume…
Stai să vezi cum e calul de mai jos:
E? Ce cuier autoadeziv? E puţin spus.
Asta e deja cuier în copulaţie!
Cuierus interruptus.
E o oferta de bun-simt!
Ce îşi poate dori mai mult o femeie când îşi cumpara o vopsea de par?
Un instrument!
Ce mici si rotunzi s-au facut castravetii anul asta, domnu’ Dan!
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
[image error]
The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (102) appeared first on Cronici pe bune.
June 6, 2018
Vrei sa te agate pe Tinder un deputat PSD insurat?
Mitica Mariusel Margarit este deputat PSD de Galati si va fi sambata la miting sa lupte cu nenorocitii care nu ii lasa sa fac justitie. Ce aranjat si teapan sta el in poza, ca un ginerica, gata sa sara fomeile pe el, manca-l-ar mama de baietel mumos!
Mariusel a lucrat si la Guvern, ca subsecretar de stat in domeniul naval. Si de atunci ii place sa se dea in barci.
Mariusel are profil pe Tinder si, desi este insurat, a iesit si el putin la agatat.
Cum ar arata o descriere perfecta a lui Mariusel?
“Sunt un barbat siecsi, varsta intre 40 si 55 de ani, inaltimea spre 1,80. Mai am 20 de cm pana la 1.80, dar sunt in crestere.
Sunt un geniu, in sensul in care am facut facultatea in doua ore, nu in 4-5 ani, ca altii. La 35 de ani, intr-o joi de decembrie, pe 25, am luat Bacalaureatul, apoi, a doua zi, am facut si facultatea.
Caut o fata simpatica, cu simtul umorului, pentru o relatie stabila si trainica de 5 minute, pana vine nevasta acasa. Daca intra iubi pe usa, trebuie sa spui ca esti secretara mea. A mers pana acum cu 50 de fete.
Trebuie doar sa bati la usa, sa spui parola: “Jos Kovesi!” Pe mine ma incita parola asta. Parola de final o spun eu, Este: “Ia 10 euro si fugi!”
Fac mult sport, in sensul ca o sa ma apuc cat de curand de alergat. Intr-o joi din martie, spre octombrie.
Citesc mult, sunt un intellectual. Spre exemplu, in ultimele doua zile am citit un email de la partid, cel cu organizarea mitingului. Deocamdata sunt la primul rand.
Cum trebuie sa fie fata? Sexy, inalta, sani mari, bine facuta si fara respect de sine. Cel mai bine ar fi sa fie oarba, dar a functionat si cu doua fete cu dioptrii de minus 8.
Imi plac plimbarile lungi si romantic, de la usa pana in dormitor.
Vad multe filme de arta. Nu stiu ce inseamna asta, dar am copiat de la descrierea altuia. Noi, cei din PSD, luam tot.
Te astept, sunt fierbinte. Mai ales daca beau o bere si transpir.”
Deputatul tau, Mariusel. Dar poti sa-mi zici Iepuras.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
[image error]
The post Vrei sa te agate pe Tinder un deputat PSD insurat? appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
