Silviu Iliuţă's Blog, page 296

Cum a executat-o Dragnea pe Firea.

In ziua de gratie x mai, a anului 2018, intr-un birou de la parlament a batut cineva la usa. Avea niste hartii, tot felul de grafice, tabele. Este vorba despre sondajele adevarate, nu cele aruncate presei de agentii obscure. Si, in sondajele alea, personajul care a primit foile, a vazut un lucru care i-a dat frisoane. Simpatizantii partidului lui  o vedeau candidata la presedintie, din partea PSD, pe Gabriela Firea. L-au trecut transpiratiile.

Stiind fiind faptul ca omul care a primti sondajul are problem penale si s-ar putea sa nu poata candida, i-a cazut greu. Pentru ca Firea nu este Dancila. Pentru ca Firea, spre deosebire de Viorica, chiar crede ca poate gandi cu capul ei. Si, odata ajunsa la Cotroceni, o va face si nu va mai asculta de el.

Dragnea, caci despre el e vorba, si-a pus un pahar mare cu whisky. Apoi inca unul. Si a inceput sa se gandeasca cum sa o compromita pe Firea, fara ca ea sa is idea seama ca el e in spate.

Intr-un partid cu o disciplina de fier, in care cine iese din rand iese si cu capul taiat, Firea nu iese din cuvantul partidului, din cuvantul lui Dragnea. La actiunile importante ea face exact ce i se spune. Deocamdata. Asa ca Dragnea a chemat un om de incredere la el si i-a zis:

-Spune-i tu Gabrielei ca ar fi frumos sa o prezinte e ape Halep pe stadion. Sa ii dea flori sau ceva. Asa ar fi bine.

Si Gabita, pentru ca are un coeficient de inteligenta care n-o ajuta, dar si o dorinta de a-si face publicitate muuuult superioara oricui, a picat in plasa. Firea, care reprezinta toparlanismul de Ilfov, ducator de batrani la moaste, a vazut o ocazie de a lua putin, macar un procent, din faima Simonei. „Doamne, o vor aplauda, iar eu voi fi langa ea, zambind. Primarita cea buna care da chei si broaste!”

Dar n-a fost cazul. Si stim toti cum a cazut de pe cal. Asta a fost primul autogol. Pentru ca, imi amintesc de entuziasmul din 1989 stannit de meciul Romaniei cu Danemarca, in urma caruia ne-am calificat la Mondial. Cand sunt multi oameni fericiti la un loc, sunt periculosi. Niciodata nu stii cand astia incep sa stige si  numultumiri, nu numai “Hai, Romania!” Ceausescu s-a temut. Istoria se repeta. Dragnea stia perfect ce va urma pe stadionul national, daca va aparea Firea. Stia perfect!

Apoi, Gabita, fire orgolioasa si prea patrunsa de importanta peroanei sale, a ajuns acasa tremurand, dup ace a gonit de la stadion, si a inceput sa dea telefoane. Personajele din partid, supuse lui Dragnea, sau chiar Dragnea, i-au spus ca nu e normal sa o fluiere cineva pee a, ca s-au infiltrate aia de la Rezist. Si Firea si-a dat al doilea autogol, a postat o gogomanie mare cat ea de mare: agenturilii au fost infiltrate printre spectator ca sa o huiduie pe ea.

Rasu’ curcii. Nici Elena Ceausescu nu era atat de tuta.

Dar Firea inca se tine bine, lumea va uita in cateva zile. Asa ca personajul nostrum trebuia sa ii dea lovitura de gratie: sa o execute. Cine in imgineaza ca intr-un partid cu disciplina de fie stalinista, un nene la comunicare pe nume Harabagiu (sau cum naiba il cheama) poate da de capul lui catre 11 filiale PSD aceasta postare… e naiv. E mai naiv decat Firea. Cine crede ca Harabagiu ala putea suprapune huiduielile adresate lui Firea peste chipul Simonei, fara acordul sau comanda lui Dragnea, e cel mai naiv om din lume.

Postarea a fost imprastiata rapid, la dorinta expresa a liderului maxim din PSD. Nu conteaza cat rau i-a facut partidului, “recuperam noi pana la alegeri”. Nu conteaza ca a sacrificat un om, un primar PSD, o toapa sau cum vrei sa ii spui. Important pentru el a fost sa o execute. Firea e la pamant. Atat de la pamant, incat si nasul ei, Becali, a rabufnit azi ca ar trebui sa plece “departe de ticalosul Dragnea”. Va puteti imagina ce vorbesc astia la masa, intr-o duminica in care Firea si Pandele ii duc lui Becali un curcan.

Sunt sigur ca saptamana viitoare un om o sa bata la usa unui birou din parlament. Va avea cu el niste foi, noile sondaje.  Le va inmana unui personaj mustachios, iar acesta va zambi fericit.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Fragment: Felul în care a pronunţat cuvântul „sex“ mi-a amintit motivul prezenţei mele în apartamentul ei.

– Atunci… nu mai cobor, îi zic. Te aştept dincolo, în dormitor.

– Daaa, sigur. Mă spăl puţin şi vin. Tu pregăteşte-ţi scula de găurit!

Al doilea moment de vinovăţie: în ultimii șaptesprezece ani, nu mi-am folosit scula de găurit cu nimeni, în afară de Amy. Ştiu, femeile ar spune: „Ce bărbaaaat deosebiiiit! Awwww, vreau şi eu unul!“, iar bărbaţii: „Ce cretin, frate!“.

Ştiu că varianta adevărată e „bărbat cretin“, dar în sinea mea mă mândresc puţin cu varianta „bărbat deosebit“. Un bărbat fidel pe cale să o comită cu un manechin incredibil de sexos şi care miroase mai bine decât tot magazinul de parfumuri. Chiar mai bine decât vecinul de la doi care îşi plimbă în fiecare zi câinele cu fundiţă roz.

E greu, stau pe marginea patului Căprioarei, cu bormaşina pregătită, gata să îi găuresc patul, iar prin cap îmi trece un singur gând: o să pot?!

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

[image error]

 

 

The post Cum a executat-o Dragnea pe Firea. appeared first on Cronici pe bune.

Noua postare PSD: „200 000 de romani isi iau bilet la Untold ca sa o aplaude pe Gabriela Firea!”

Comunicat PSD:

“Dragi pesedisti, manipularile sorosiste au impanzit internetul. Ati vazut cu totii, mai ales cei care stiti sa intrati pe internetul satanist, ca exista o adunare de oameni care se cheama Untold. Iohanistii si sorosistii spun ca este vorba, chipurile, o adunare de muzica, de formatii si DJ. Pentru cei care nu stiu ce inseamna un DJ, el este un fel de lautar. Dar cine a mai pomenit lautar pe stadioane? Haha!

PSD va spune adevarul: acei oameni s-au strans la Cluj ca sa o aclame pe primarita Gabriela Firea, nemultumiti fiind de primarul lor, Emil Boc. Multi au platit cateva nopti de cazare, au inchiriat apartamente cu preturi mari, pentru ca de cand e Boc, totul s-a scumpit. Toti au vrut numai  sa fie macar un minut in preajma doamnei Firea, sa o simta, sa o miroasa si sa o puna primar in locul lui Boc.

In 2018 va avea loc o noua adunare, alte sute de mii de oameni, poate chiar milioane vor fi prezenti pentru a o aplauda pe doamna Firea cand va tine un discurs de 33 de secunde. Speram ca nu va fi nevoita sa arunce florile in capul cuiva si sa o ia la goana, ca pe Stadionul National. AVETI DOVEZILE CLARE IN POZELE DE MAI SUS!!!

Dragi pesedisti, speram sa nu va mai lasati manipulati de nimeni altcineva in afara de noi. Si mai speram ca ati ajuns cu bine la casele voastre, pe prispa sau pe banci sau unde stati voi toata ziua la soare, scarpinandu-va la cojones si asteptand sa va ajute primarul nostru.

In perioada urmatoare veti vedea tot felul de imagini de la Untold (ca nici numele nu il putem spune in romana, ne-au vandut  strainilor pana si numele),  dar sorosistii de pe net nu vor pune poze si cu doamna Firea. Voi sa stiti ca ea e acolo, la tribuna, si le vorbeste sau le da chei si broaste ale orasului.

De asemenea, fotbalisti din 362 de tari s-au strans zilele astea in Rusia. Vor fi acolo si sute de mii de suporteri, poate chiar un million. Aproape jumatate din cei de la mitingul PSD. Ei vin acolo cu un singur scop: striga impotriva statului paralel si il aplauda pe domnul Dragnea. Dar va mai scriem despre asta.

Maine sunteti asteptati toti la primariile de care apartineti, cu buletinul si cu o poza care sa dovedeasca prezenta voastra la miting. Veniti, semnati si plecati cu o surpriza de 50 de lei. Daca nu stiti sa semnati, se accepta si sa lasati amprenta degetului mijlociu. Credeti, ma, tot ce ca zicem noi, ca de aia va dam ulei!”

Asa sa ne ajute domnul nostru, Dragnea!

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Fragment: Felul în care a pronunţat cuvântul „sex“ mi-a amintit motivul prezenţei mele în apartamentul ei.

– Atunci… nu mai cobor, îi zic. Te aştept dincolo, în dormitor.

– Daaa, sigur. Mă spăl puţin şi vin. Tu pregăteşte-ţi scula de găurit!

Al doilea moment de vinovăţie: în ultimii șaptesprezece ani, nu mi-am folosit scula de găurit cu nimeni, în afară de Amy. Ştiu, femeile ar spune: „Ce bărbaaaat deosebiiiit! Awwww, vreau şi eu unul!“, iar bărbaţii: „Ce cretin, frate!“.

Ştiu că varianta adevărată e „bărbat cretin“, dar în sinea mea mă mândresc puţin cu varianta „bărbat deosebit“. Un bărbat fidel pe cale să o comită cu un manechin incredibil de sexos şi care miroase mai bine decât tot magazinul de parfumuri. Chiar mai bine decât vecinul de la doi care îşi plimbă în fiecare zi câinele cu fundiţă roz.

E greu, stau pe marginea patului Căprioarei, cu bormaşina pregătită, gata să îi găuresc patul, iar prin cap îmi trece un singur gând: o să pot?!

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

[image error]

 

 

The post Noua postare PSD: „200 000 de romani isi iau bilet la Untold ca sa o aplaude pe Gabriela Firea!” appeared first on Cronici pe bune.

Bine ai venit in tara noastra, Gabito!

Hai sa iti spun cum e pe la noi.

In tara noastra, nimeni nu organizeaza pomeni sub forma de excursii la moaste. La noi, toti oamenii castiga decent si merg singuri in ce pelerinaje doresc, nimeni nu sta la mila primariei. Ce prostie, nu?

In tara noastra, Gabrielo, oamenii stiu sa scrie si sa vorbeasca. Nu transpira prostia prin ei cand scot cateva cuvinte pe gura. Si, in niciun caz, dar in nicun caz, astia nu sunt pusi premieri. Exclus!

In tara noastra, Gabito, niciun politician care se stie patat, care tocmai a facut parte din organizarea unui miting in care au fost adusi oameni sarmani prin directiva de partid, nu are tupeul sa apara alaturi de o mare campioana. Nu a doua zi, cand toti erau scarbiti de mizeria lasata de manifestanti. Vorbesc de aia morala, ca aia fizica se mai curata.

In tara noastra, Gabisor, partidele nu isi sustin coruptii sa ajunga presedinti. Din contra, imediat ce pluteste un dubiu asupra lor, ii suspenda. Stiu, tara de nebuni!

In tara noastra, Gabitule, se fac mai intai spitale, ca vrem sa fim sanatosi. Apoi se fac catedrale imense, numai dupa ce avem unde sa ne vindecam bolile. A ajuns idea asta la tine, Gabi?

In tara noastra, Gabrielo, capitala are un primar istet care face lucruri care tie ti se par SF: are solutii pentru traffic, asfalteaza strazi, construieste centuri si altele. Dupa ca face asta, abia atunci se apuca sa ridice statui ale unor oameni care nu reprezinta nimic pentru Romania si sa faca concerte scumpe cu artisti afiliati PSD. Stiu, suntem nebuni!

In tara noastra, Gabitzule, nu exista baroni locali sprijiniti de interlopi. Stiu, pare de necrezut.

In tara noastra, Gabrielo, oamenii vin si striga in piata de cate ori au o nemultumire. Vin, nu sunt adusi pe 50 de lei si un sandvis, Gabita. Vezi diferenta?

In tara noastra, Gabitzule, politicienii nu dau legi pentru ei, ca sa scape de inchisoare. Nici nu fac mitinguri penibile pentru asta. In tara noastra, ei dau legi pentru oameni, apoi le respecta si ei. In Spania, cumnatul regelui a fost condamnat la 5 ani pentru coruptie. Ce tampenie, nu? Cati nu scoteati in strada cu forta, daca omul era de la PSD…

In tara noastra, Gabriela, niciun primar nu are tupeu sa dea directive si sa faca tot felul de campanii disperate ca sa apere interesele sotului ei, patron de firma de taximetrie la Ilfov. In tara noastra, primarul lucreaza pentru cei care l-au ales, nu pentru interesele lui barba-su.

In tara noastra, Gabi, niciun primar nu i-ar spune unui roman: “Bine ai venit in tara noastra!” “A noastra”, a cui? A PSD?

Stii care e singura problema, Gabrielo? Ca tara noastra nu exista.

Sigur, nu aici, ci pe la 1000 de km departare de Romania, inspre Vest. Ca sa existe tara noastra, chiar si peste 10 ani, ar trebui ca primarul unui oras cu 1 800 000 de locuitori sa nu fie ales cu 246 000 de voturi. Pentru ca tara noastra sa existe, ar trebui ca oamenii sa iasa la vot si sa nu mai aleaga politicieni care dau pomeni, nu construiesc drumuri, dau legi pentru ei. Poate ca intr-o zi, Gabito, o sa vii sit u in tara noastra. Dar, iti garnatez, daca nu te vei schimba, vei fi din nou huiduita. Pentru ca noua nu ne plac imbuibatii si oamenii care ne tin prosti si saraci. Simplu.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Fragment: Felul în care a pronunţat cuvântul „sex“ mi-a amintit motivul prezenţei mele în apartamentul ei.

– Atunci… nu mai cobor, îi zic. Te aştept dincolo, în dormitor.

– Daaa, sigur. Mă spăl puţin şi vin. Tu pregăteşte-ţi scula de găurit!

Al doilea moment de vinovăţie: în ultimii șaptesprezece ani, nu mi-am folosit scula de găurit cu nimeni, în afară de Amy. Ştiu, femeile ar spune: „Ce bărbaaaat deosebiiiit! Awwww, vreau şi eu unul!“, iar bărbaţii: „Ce cretin, frate!“.

Ştiu că varianta adevărată e „bărbat cretin“, dar în sinea mea mă mândresc puţin cu varianta „bărbat deosebit“. Un bărbat fidel pe cale să o comită cu un manechin incredibil de sexos şi care miroase mai bine decât tot magazinul de parfumuri. Chiar mai bine decât vecinul de la doi care îşi plimbă în fiecare zi câinele cu fundiţă roz.

E greu, stau pe marginea patului Căprioarei, cu bormaşina pregătită, gata să îi găuresc patul, iar prin cap îmi trece un singur gând: o să pot?!

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

[image error]

 

 

The post Bine ai venit in tara noastra, Gabito! appeared first on Cronici pe bune.

„Orice om care nu ii place” Istoria saluta ca Dancila.

“Am incercat sa ii explicam”, ne-a declarant un membru stang al PSD.

“Dar doamna Dancila o tine pe-a ei: Naz*smul e un fel de mancare, cu taitei si legume, se lasa la cuptor doua ore.

Degeaba am incercat noi sa o facem sa nu salute asa multimea, n-a inteles. Da’ ce e rau? Cand Olguta i-a zis:

-Fata, vezi ca Naz*smul asta nu e un fel de mancare, fata! E din franceza si e un curent in pictura care a venit dupa Intersionism.

Apoi le-a lamurit Carmen Dan:

-Nu este vorba nici de un fel de mancare, nici de un curent. Cand te trage curentul nu se zice Naz*sm, ci “m-a tras curentul!” Naz*smul asta e cand ai ceva la ochi si te uti crucis.

Apoi Dancila a spus ca ea n-are Naz*sim din asta, ca vede foarte bine. Daca nu intervenea domnul Liviu, Dancila ar fi salutat asa la miting, in fiecare secunda,

-Fetele lu’ tata, habar nu aveti Istorie! Naz*smul asta nu e nici mancare, nici curent, nici strabism. E ceva naspa, e cand unul face nazuri si nu merge la vot. E naspa daca e decat de la noi, dar daca e de la ailalti se cheama absenteeism si e bun.”

Citeste si: Viorica a vrut sa aprinda lanterna, dar a fost sabotata de agentul chinez WRONG PIN.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

[image error]

 

 

The post „Orice om care nu ii place” Istoria saluta ca Dancila. appeared first on Cronici pe bune.

Pe Firea au atacat-o sorosistii.:)))))

Pe coana Gabriela au atacat-o sorosistii. “Echipe infiltrate si bine organizate” care au huiduit-o.:)))))))

Cu mandrie va spun ca am fost intr-o echipa din asta, dar ca totul a fost spontan, venit direct din stomac, cucoana. Instinctiv. Nu ne mai putem abtine. Nu dupa mitingul abject de ieri.

Cat tupeu sa ai sa zici ca ai organizat tu o actiune ca asta? Oamenii veneau pentru ea, neadusi de autocare si la Cucuietii din deal, tanti. Si in fundul Berceniului. Cum sa zici asa ceva? Sint numai dezgust.

Si, daca nu ma credeti, vin si maine la primarie sa va huidui. Absolut neorganizat si fara echipa. Asa, solo, de capul meu. Nechemat de  nimeni. Si gratis.

Update: Gabi Firea si-a inchis pagina, dupa ce 99% dintre comentarii erau ca aceatea de mai jos, iar administratorul nu mai facea fata sa blocheze atata popor.

Cu aceeasi scarba, Silviu Iliuta

Citeste si: Viorica a vrut sa aprinda lanterna, dar a fost sabotata de agentul chinez WRONG PIN.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

[image error]

 

 

The post Pe Firea au atacat-o sorosistii.:))))) appeared first on Cronici pe bune.

Culmea tupeului: “succesul mitingului mai mare decat al Simonei Halep.” Si cu asta am zis tot.

Ma incearca mai multe stari cand cites casa ceva.

Mai intai am o stare de nervi, de ma trec brusc transpiratiile. Ma irita ingrozitor faptul ca un om a putut face o comparatie intre un miting cu oameni adusi cu roaba din fundul tarii si cei care traiesc meciurile Simonei cu inima in gat. Tupeul de a compara actiunea de carare a unor oameni care nu stiu pe ce planeta sunt, a unor oameni care habar nu au de ce au venit la Bucuresti cu noi, cei care traim meciurile Simonei cu emotii si cu ros de unghii mi se pare ingrozitor.

Apoi ma incearca o mare sila: cum naibii sa te gandesti vreodata sa folosesti tu (ca pesedist care tocmai ai organizat cea mai mare mizerie de miting, pangarind Piata Victoriei, murdarind caldaramul de acolo si la propriu si la figurat), in aceeasi propozitie PSD si Halep.

Si deznadejde. Deznadejdea ca poate mai sunt oameni prin tara asta care chiar cred ca mitingul PSD a fost un success mai mare decat al lui Halpe. Chiar existati, ma? Chiar traiti pe planeta asta si credeti o asa mizerie?

Domnule dragnea, niciodata, dar niciodata, actiunile unui partid politic nu vor rivalzia cu performantele unui sportiv de talia lui Halep. Niciodata, dar niciodata, un partid care plateste deplasarile oamenilor, care ii scoate in strada sa strige ca oile “jos statul parallel, maica!” nu se va ridica la unghia mica a Simonei. Ce zic eu?

Acolo vorbim de munca, notiune pe care cei mai multi dintre votantii vostri nu o au.

La Simona vorbim de daruire. Voi o aveti, dar numai cand e vorba de banii vostri, nu de binele comun.

La Simona e vorba de fericire. Ea ne face fericiti, asa cum numai Nastase, Nadia, Hagi si Popescu au reusit. Voi ne faceti sa ne simtim ultimii oameni, sunteti o pepiniera de paraziti social, de asistati carati cu forta la miting, tinuti intentionat in saracie pentru a depinde de sacosele voastre date prin primarii. Voi ne aduceti nefericire. Si noua si copiilor nostri.

Cu aceeasi scarba, Silviu Iliuta

Citeste si: Viorica a vrut sa aprinda lanterna, dar a fost sabotata de agentul chinez WRONG PIN.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

[image error]

 

 

The post Culmea tupeului: “succesul mitingului mai mare decat al Simonei Halep.” Si cu asta am zis tot. appeared first on Cronici pe bune.

Pretul unui om: un sandvis si 50 de lei.

Poate va intrebati cat mai cost un om. Un roman, de fapt. Raspunsul e simplu: 50 de lei si un sandvis. (Filmare de George Bilteanu)

3688F4EA-75DB-4E5B-86EE-BE617362750D

Pentru baiatul asta a fost o zi buna. 50 de lei ca sa faci nimic este o suma importanta. La urma urmei, pentru fiecare kilogram de cirese cules primeste 1,5 lei. 33 de kilograme, atat ar fi trebuit sa culeaga. O zi intreaga de munca. Unde nu mai pui ca primeste si ceva de mancare. Putin, dar se mai lipeste de ceva.

50 de lei inseamna pentru un corporatist din Pipera pretul unei  cafele, unei salate si a unui pachet de biacuiti eco fara gluten. Pentru el inseamna vreo 25 de beri mici sau 10 mari, la pet. Doua zile pline de petreceri.Directorul trage cu PSD pentru ca  ii mai da putin la salariu, il lasa in functie si il ajuta sa mai faca cate o invarteala la scoala. Cum ar fi: sa faca o toaleta in fundul curtii, cu 900 000 de milioane, prin firma varului, in 10 ani.

Nu vreau sa fac pe moralistul, nici sa trag concluzii. Am vrut doar sa va arat cat mai costa un om in Romania, la tara. Care o fi pretul la oras

Citeste si: Viorica a vrut sa aprinda lanterna, dar a fost sabotata de agentul chinez WRONG PIN.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

[image error]

 

 

 

The post Pretul unui om: un sandvis si 50 de lei. appeared first on Cronici pe bune.

Te crezi mai destept?

Am vazut azi multe reportaje filmate de lamitingul PSD, am citit multe comentarii si articole.Cam 90% dintre romanii cu cont de facebook au ajuns la concluzia ca oamenii din piata sunt prosti, manipulati, oi. Deloc departe de adevar, daca privim imaginile.

Acum sa vorbim despre tine.

Esti un om informat, cult, stii doua limbi straine, ai un job in multinationala, castigi bine, te poti plimba prin lume destul de des. Numai anul asta ai respirat de cel putin trei ori aer occidental. Prin Romania nu ai mers, nu ai avut timp. Si strambi din nas cand vezi un taranoi cu fata arsa de soare, needucat, care se vinde pe o bere supta langa gardul primariei din sat si carat ca o vita de cei carora le da votul.

Esti mai destept, esti convins de asta. Si toate duc inspre concluzia asta.

Ai ales sa nu pleci din tara, ai crezut ca si aici se poate munci, si aici se poate castiga, ca o sa ne civilizam intr-o zi. Te incapatanezi sa ramai aici, in bula ta, ca tot se poarta expresia, alaturi de prietenii tai.

Pai sa vedem unde vei fi peste 20 de ani.

Luam exemplul unei comune romanesti, formata din 3500-400 de oameni. Dintre acestia, cam 2000 au drept de vot. 1300 voteaza efectiv. In comuna aia, reprezentativa pentru Romania, cam 6-700 de oameni iau ajutor social sau depind intr-un fel sau altul de primarie. De primar. 6-700 de oameni iau o data la doua saptamani o sacosa cu mancare de la primarie, primesc malai, faina, paine. 6-700 de oameni care supravietuiesc cu ajutorul primarului. Si ei si familiile lor. Ei reprezinta 50% din votantii din comuna X.

Acum sa revenim la tine. Esti convins ca ei sunt prosti si oi. Dar tu? Peste 20 de ani, copilul tau va trai intr-o tara in care, in acelasi sat, 6-700 de oameni vor trai din ajutor social de la primarie. In acelasi sat, copiii celor care acum sunt asistati social vor fi asistati social.

Copiii tai, ai unui corporatist istet sau ai unui antreprenor, vor trai, peste 20 de ani, in aceeasi tara, in care votul este decis de “prosti”, cum ii numesti tu. Copiii tai, trimisi la cele mai bune scoli din oras sau de afara, invatati cu munca, vor trai IN ACEESI TARA IN CARE TRAIESTI TU.

Si tu ce faci pentru asta? Scrii pe facebook ca ei sunt prosti, ai postari si articole interminabile despre superioritatea ta si a celor ca tine, a celor care ajung de 5 ori pe an la Paris si niciodata in viata in Dambovita. Dar:

1. Ai fost vreodata la vreun miting pentru educatie? Ai urlat din toate puterile atunci cand la Educatie a fost un ministru imbecil? Te-ai gandit ca educatia copiilor betivilor, oilor, parazitilor (cum vreoio sa le zici) de azi sunt singura sansa de maine a copilului tau?

2. Te-ai implicat vreodata in orice tine de cultura in mediul rural? O sa zici ca nu e treaba ta, stiu. Cat tu dai bani la Stat si ca banii aia ar trebui sa se duca la Educatie. Asa e. Dar pentruca banii aia sa mearga la Educatie, trebuie ca tu sa votezi si sa pui la minister un om care sa inteleaga asta. Unul ca tine, care intelege lucrurile asa cum le intelegi tu. Ai votat? A, nu? N-ai avut chef? Ai sprijinit pe cineva in care ai incredere ca va face treaba macar in zona Invatamantului? Nici n-ai fost la vot? Pai in felul asta l-ai pus la minister pe unul la Liviu Pop sau pe agramatul de acum. Tu, pentru ca nu te-ai obosit sa mergi la vot (“n-am cu cine!”), i-ai votat pe astia care nu sunt in stare sa faca un manual decent. Tu, prin asta, ai semnat sentinta copilului tau, care peste 20 de ani va trai in aceeasi tara cu tine.

3. Inca mai crezi ca esti mai destept? Esti mai inteligent? Da.

Mai citit? Cu siguranta. La naiba, stii sa scrii! Deja esti mult superior aluia.

Si eu m-am crezut la fel, pana am fost la mitingul PSD si mi-am dat seama de o realitate: votul unui betiv incult care isi bate copilul valoreaza cat votul lui Andrei Plesu. Regulile democratiei. Si mi-am mai dat seama ca ai mei copii au o singura sansa: daca eu il ajut pe copilul acelui betiv incult sa ajunga cineva. Sa faca putina scoala, sa aiba o meserie, sa isi depaseasca conditia. Singura sansa a tarii asteia, asingura sansa a copilului tau e EDUCATIA.

Inca te crezi mai destept? Chiar si acum, cand stii ca lasi copilului tau o tara identica, o tara ca asta in care traiesti acum?

Mergi la un miting pentru conditii mai bune in scoli, pentru a nu mai exista wc-uri in fundul curtii, pentru a nu se mai desfiinta licee? Mergi sau deja ai aruncat la gunoi acest articol?

Foto: facebook, nu stiu autorul

Citeste si: Viorica a vrut sa aprinda lanterna, dar a fost sabotata de agentul chinez WRONG PIN.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

[image error]

 

 

 

The post Te crezi mai destept? appeared first on Cronici pe bune.

Firea nu o lasa pe Halep sa isi prezinte trofeul in centru, ci pe scarile Stadionului National.

Cu o scarba netarmu(r)ita si prea putina dragoste va anunt ca Gabriela Firea nu a autorizat o adunare a oamenilor bucurosi sa o felicite Simonei Halep sa se desfasoare in centru, poate chiar in Piata Victoriei. Miting pentru Halep, daca vreti.

-Daca ne anunta mai din timp, putea sa arate trofeul in Piata Victoriei.

Asa ca doamna Firea a autorizat intanirea Simonei cu fanii ei pe treptele Stadionului National. Atentie: pe TREPTELE Stadionului National, nu inauntru!

Vreau sa ii spun, plin de sila, doamnei Firea:

-meciurile de tenis sunt, ca in orice sport, meciuri cu final neasteptat. Cum ar veni, Simona nu avea cum sa stie ca va castiga. Va spun asta pentru ca se pare ca nu intelegeti pe deplin fenomenul. Tenisul e sportul ala la care castiga unul dintre cei doi, se plimba mingea peste un fileu si se numara: 15, 30, 40.

-daca era un miting PSD, va mobilizati, doamna? Cumparati toata Piata Victoriei pe persoana fizica, ambalati vreo 500 de autocare, inchiriati toate luminile si scenele de la toate televiziunile din Bucuresti si organizati in 24 de ore o mare si jenanta inmormantare a demnitatii nationale?

-Aici, cand i-ati dat un premiu ca sa va folositi de imaginea fetei, era buna? Atunci se putea organiza ceva in 24 de ore?

Plin de sila si fara respect, Silviu Iliuta

Citeste si: Viorica a vrut sa aprinda lanterna, dar a fost sabotata de agentul chinez WRONG PIN.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

[image error]

 

 

 

The post Firea nu o lasa pe Halep sa isi prezinte trofeul in centru, ci pe scarile Stadionului National. appeared first on Cronici pe bune.

Horoscop pe bune. Saptamana 11.06-17.06

 

 

Berbec

Va pregatiti pentru sex. Nu, nu o sa se intample acum, mai prin decembrie, dar sa nu va prinda nepregatiti.

Taur

Familia va cere ajutorul si voi ziceti „da” inainte sa auziti despre ce e vorba. Asta e, cineva trebuia sa bata covoarele.

Gemeni

Sunteti visatori. Petreceti vreo 3 zile cheltuind un castig imaginar la loto.

Rac

Incercati sa va reveniti dupa miting. Va doare burta de atata ras.

Leu

Ati putea fi presedintele tarii. Ati putea, dar nu o sa fiti niciodata.

Fecioara

Duceti telefonul la reparat. Oho, ce fericiti sunt baietii de la service, n-au avut parte de atatea poze delicioase de mult!

Balanta

Sunteti sensibili la sugestii. Peste tot scrie: cumpara acum, cumpara acum, reducere!

Scorpion

Sunteti plini de elan muncitoresc. Ma rog, il consumati cautand joburi, dar tot elan se cheama.

Sagetator

Nu sunteti intr-o forma prea buna, asa ca va priviti in oglinda de fiecare data cand auziti Salvarea,

Capricorn

Va prindeti „ceva” in fermoarul de la blugi. Va asteptam cu povesti de la after-party.

Varsator

Va ganditi la o cale de a face bani si va apucati de tenis. Buhahaha!

Pesti

Va antrenati pentru concursul de facut gratare. Pacat ca mancati tot ce produceti

guest post de Alina Mirt

The post Horoscop pe bune. Saptamana 11.06-17.06 appeared first on Cronici pe bune.