Silviu Iliuţă's Blog, page 285
July 31, 2018
Gurex- editie speciala Durex pentru cei din PSD.
“Ne-am gandit sa ne reinventam putin!” a declarat reprezentul firmei Durex.
“Am observat ca oamenii fac tot mai putin sex, fiind destul de apasati de griji. Cantitatea totala de sex per natiune a scazut cu 30%, oameni fiind mai mult violati de autoritati. Dar fara prezervativ.
In schimb am detectat un urias val dinspre populatie catre PSD. Masini, campuri, taitei, garduri, te miri ce.
Asa ca am lansat Gurex, gama speciala pentru PSD! Cumperi unul, platesti trei, ca romanii nu fac economii cand e vorba de PSD. E cu 300% mai lung, asta insemnand, dupa modelul salariilor Olgutei Vasilescu, ca e cu 50% mai scurt.
Ramaneti pe receptie! In curand vom lansa si Murex, tot pentru PSD, cu aroma.”
(poza: facebook)FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta-cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
The post Gurex- editie speciala Durex pentru cei din PSD. appeared first on Cronici pe bune.
Oi, oi, oi, oi, oi!
Bai, fratilor, oi mai sunt strainii astia care nu stiu ca noi suntem eroii care suntem.
Oameni inteligenti, cei care ati distribuit postarea, eu va multumesc din inima ca existati si va aduc urmatoarele noutati:
-romanul din imagine a reusit sa supravietuiasca! Medicul sau care l-a vindecat, Dr Quinn, a declarat ca romanul i-a salvat si ei viata acum 10 ani, la Hollywood, cand i-a facut respiratie gura la gura. Iara o poza cu ea si cu sotul.
-pentru actele sale de eroism, romanasul nostru a primit cateva milioane de dolari si un rol la Hollywood intr-un film de serie A, Deadpool. Uraaaa! Distribuiti, mai!
(poza: facebook)FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta-cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
The post Oi, oi, oi, oi, oi! appeared first on Cronici pe bune.
July 30, 2018
M*ie PSD nu este o injuratura!
M*ie PSD e strigatul muncitorului roman, al medicului, al profesorului, in ziua de salariu, cand vede fluturasul cu 1300 de lei si ii vin in minte toate promisiunile Olgutei.
M*ie PSD e urletul romanului care afla ca inca un corupt care a furat miliarde a iesit din puscarie, iar Statul n-a rexuperat niciun banut.
M*ie PSD e sila romanului care ii vede moaca ranjinda a analfabetului cu doctorat plagiat Robert Negoiță, care spune: „Nu vedeți că toți avem dosare penale? Ce facem, ne dăm demisia toți?”
M*ie PSD e disperarea romanului care ajunge in spital, intr-o camera cu mucegai, fara aer conditionat si cu gandaci, apoi iese de acolo cu 15 infectii in plus. Asta in timp ce una ca Firea da milioane de euro pe iepurasi roz, concertr cu Cerebeli si alti prieteni Intact.
M*ie PSD e scarba celor neputinciosi care ii vad pe hoti dand ordonante si legi ca sa poata fura linistiti.
M*ie PSD e impulsul de a voma cand vezi la televizor cum, printre cativa dinti stricati, ies vorbe care iti spun ca tu traiesti mult mai bine cu PSD, dar esti atat de prost incat nu te prinzi.
M*ie PSD e furia care te cuprinde atunci cand vezi ca Prim-Ministrul tau e agramat si te face de ras prin lume.
M*ie PSD e ura care te cuprinde atunci cand vezi ca ai semeni care isi vand votul si viitorul pe o sticla de ulei si un kil’ de zahar de la primar.
M*ie PSD e tot ce poti sa mai spui cand faci 12 ore de la Bucuresti la Arad, iar banii pe care ii dai an de an pentru autostrazi dispar mereu.
M*ie PSD e disperarea parintilor din Diaspora, nevoiti sa lucreze pe afara, la mii de km de ai lor, dupa ce si-au pierdut locul de munca pentru ca fabrica la care lucra a fost furata bucata cu bucata, apoi desfiintata de smecheri.
M*ie PSD e sila, disperare, deznadejde, ura, furie, urlet.
Si, din pacate, e singura refulare care ne-a ramas pana in ziua votului cand, daca vom sta iar placizi in case sau pe Facebook, vom transforma acest “M*ie PSD!” intr-un nare: “M*ie noua, inca 4 ani!”
(poza: facebook)FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta-cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
The post M*ie PSD nu este o injuratura! appeared first on Cronici pe bune.
Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (115)
Cea mai buna vaca e cea caramelizata.
Dar, incercati si sortimentele: vaca batuta si vaca praf.
100% natural. Eco. Efect diuretic.
Afrodisiac natural cu efect rapid.
Singura problema e ca nu apucati sa intindeti toata crema pe suprafata p.. si se si termina efectul. Atat de rapid e.
Femeile martienilor sunt printre noi. Au luat chip umanoid si unele si-au tatuat cirese.
Aveti mare grija! Vor sa se reproduca si sa faca mii de copii verzi.
Nu as ezita nicio clipa! Sunt reduceri mari.
Important e sa reusiti sa treceti de tomberoanele din fata.
Sfat: luati la voi cutit pentru sobolanii din magazin. Si ei se inghesuie la reduceri.
Aici, la Raionul Chiloti, se fac preselectiile pentru emisiunea Mireasa Pentru Fiul Meu.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (115) appeared first on Cronici pe bune.
Adevarata m*ie vine de la suedezi, doamna Carmen Dan. Si bucurati-va: Congo nu este in UE!
Doamna Carmen, astia mici, pusi de dvs., poliistii, comit un abuz:
Ambasada Suediei:
”În acest week-end, unele site-uri media din România au relatat că nu se permite utilizarea plăcilor de înmatriculare suedeze personalizate în afara granițelor Suediei. Informațiile se refereau la o mașină înregistrată în Suedia cu plăcuțe de mașini personalizate care a primit multă atenție din parte mass-media în ultimele săptămâni. Articolele difuzate în mass-media sociale și prin mai multe site-uri media care nu au reușit să verifice informațiile sau veridicitatea informațiilor. Unele dintre site-uri au șters ulterior sau actualizat articolele.
Ambasada Suediei în România dorește să clarifice faptul că plăcile de mașină personalizate emise de Agenția Suedeză de Transport sunt valabile pentru călătoriile în Uniunea Europeană. Plăcile de mașini personalizate ar trebui întotdeauna să fie însoțite de documentele oficiale atât pentru plăcuțele de mașini originale, cât și pentru cele personalizate.
Pentru mai multe informații despre Agenția de Transport Suedeză: https://transportstyrelsen.se/en/Abou...”
Adica, doamna Carmen Dan, astia mici ai dvs., politistii, comit un abuz lasanadu-l pe om dara masina. Eu stiu ca numarul ala doare, dar cel mai tare ar trebui sa va doara le dvs. Vedeti dvs., in UE lucrurile nu merg ca la Videle. Exista o lege clara, nu merge cu ciubuc la seful de la Prefectura. Sper sa fiti data in judecata si sa pierdeti. Sper sa nu apucati sa ingenuncheati toata Justitia inainte.
Adevarata m*ie, doamna, vine de la suedezi. Si eu zic sa va bucurati: Congo nu este in UE! Desi… daca o intrebati de doamna Dancila…
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
The post Adevarata m*ie vine de la suedezi, doamna Carmen Dan. Si bucurati-va: Congo nu este in UE! appeared first on Cronici pe bune.
July 29, 2018
De la bloc. (56)
Pentru cei care confunda toaleta cu bordelul?
Prima toaleta pentru sinucigasi din lume. Toate conditiile sunt asigurate. Daca nu merge asa, aveti sfoara si sapun.
Pluralul dus la extrem. Ei „posed”. Daca nici asta nu e un fan al gramaticii….
Din ciclul: nu imi schimbati voi mie sexul cand vreti voi!
“Si daca nu ai apa, adu de acasa, in gura!” Administratorul.
Dupa ora 19 se interzic necesitatile fiziologice! Vorbiti cu intestinul groa, treaba voastra ce faceti, dar rezolvati problema!
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
The post De la bloc. (56) appeared first on Cronici pe bune.
Sa ii dam afara pe toti cei care publica analize literare!
Sa ii dam afara pe toti cei ce fac analize literare!
Sa ii dam afara din Invatamant pe toti cei care stiu sa adune 2+2!
Sa ii eliminam din scoli pe aia care stiu formula apei!
Sa ramana toti prostii care viteaza partidul iubit! Uraaaa! Uraaaa! Uraaaaaa!
Directorul scolii Tudor Vladimirescu din Targoviste a distribuit pe Facebook o analiza literara care apartine lui Sorin Avram. Apoi a fost “convins” de primarul PSD sa isi dea demisia. Asta e un caz grav, ingrozitor de grav, o incalcare a libertatii unui om. Mai ales ca analiza este lui Sorin Avram este excelenta:
“Încă de la primul cuvânt al operei analizate, autorul anonim își dezvăluie relația privilegiată pe care o are cu personajul. Este o relație de respect, dar nu un respect glacial, protocolar, care ar fi cerut formularea „Domnule Dragnea”, și nici un respect slugarnic, de tip Radu Tudor sau Mihai Gadea, care îmbracă forma „Domnule Președinte Dragnea”. „Domnu’ Dragnea” denotă un respect cald, apropiat, asemănător cu cel pe care îl au oamenii față de administratorul de bloc: domnu’ Gogu. Opera continuă cu un îndemn la optimism, știut fiind că orice politician de succes este aproape obligat să declare, și când e și când nu e cazul, că el este un optimist incurabil. Fin cunoscător al personajului, autorul sesizează o fisură în optimismul de beton al lui „domnu’ Dragnea” și încearcă să-l aducă pe calea cea bună. Expresia „nu fi trist” păstrază tonul cald, neprotocolar, altminteri ar fi trebuit să spună „nu fiți trist”. Versul al doilea al operei ne trimite la rădăcinile cele mai adânci ale sufletului românesc. Este cunoscut faptul că, în anumite zone ale țării (Oltenia, Teleorman), cultul morților face parte din fibra națională, folclorul fiind plin de forme artistice dedicate, mergând până la credințele în moroi și descrierea precisă a modului cum să scăpam de ei: țărușul înfipt în inimă dezhumatului. Dar atenție: nu este vorba de orice morți, ci doar de cei din imediata proximitate a personajului, cei materni. Nu putem să înțelegem de ce persoanele decedate pe linie paternă au fost eliminate din text. Probabil anumite conflicte familiale legate de moșteniri sau împărțirea pământului – cum se întâlnesc atâtea în lumea satului românesc și care au fost, de altfel, ilustrate și în operele culte (romanul Ion, de Liviu Rebreanu, de exemplu) – au dus la această opțiune a autorului. Referirile la cultul morților reprezintă subtilitatea supremă a operei, știut fiind faptul că strânsa legătură a personajului principal cu persoanele decedate trece dincolo de cultură sau tradiții, având și o consacrare juridică, prin doi ani cu suspendare. Din păcate, finalul operei reprezintă o scădere valorică față de restul textului. Expresia folosită – și pe care nu o putem reproduce aici – este total lipsită de subtilitate, chiar vulgară. Dacă și-ar fi luat un mic răgaz pentru meditație, autorul ar fi putut află că există și alte formule, eufemistice, precum „Duie Mragnea” sau „Duck Fragnea”. Dar probabil că n-a găsit altă rimă.”
Declaratia directorului:
„Astăzi am reuşit să-mi atrag mânia proletară a pesedeilor de la toate nivelurile pentru o postare preluată de însuşi edilul Târgoviştei. Dacă aveam nevoie de notorietate, iată că am obţinut-o! E adevărat, nu la fel de onorantă ca a consăteanului meu, domnul primar de Pietroşiţa, sau ca a doamnei prim-ministru, sau ca a domnului Daea… şi exemplele de acest fel ar putea continua. Mi-ar fi plăcut ca domnul primar Stan, pe care realmente îl stimez şi îl apreciez pentru ceea ce face inclusiv în domeniul educaţiei, să fi avut o atitudine similară atunci când colegul său primar şi-a acordat privilegii în prezenţa sa. Chiar mă gândeam ca la viitoarele alegeri să-i acord votul, considerând că omul primează în raport cu politicul. Da, probabil că am exagerat distribuind acel text, dar orice s-ar spune, din punct de vedere literar e un model. Iată cum poţi scrie o pagină de comentariu literar pe marginea a două versuri (inadecvate, dar de actualitate). Aşadar, în cursul zilei de luni, îmi voi înainta demisia. Şi dacă eu, un mărunt director de şcoală gimnazială pot asuma o „greşeală de comunicare’, sunt convins că gestul meu îi va impresiona aşa de tare pe cei care astăzi fac greşeli nu numai de comunicare din poziţii mult mai înalte, încât îmi vor urma exemplul! P.S. Domnule Primar Daniel Cristian Stan, consideraţi acest text un drept la replică şi distribuiţi-l, vă rog, pe pagina dumneavoastră’, a scrie pe Facebook, George Badea, directorul Școlii „Tudor Vladimirescu’ din Târgoviște.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
The post Sa ii dam afara pe toti cei care publica analize literare! appeared first on Cronici pe bune.
July 28, 2018
Stirea despre Vaslui pe care n-o distribuie nimeni.
Distribuiti si stirea asta, toti cei care publicati glume despre Vaslui! Macar asa, ca sa aratati ca sunteti corecti: “Record la Liceul „Mihail Kogălniceanu“ din Vaslui. Aproape toţi elevii din două clase, admişi la Medicină cu medii de peste 9.00.” (Adevarul)
In fiecare zi vad glume despre Judetul Vaslui.
Alba ca Zapada cu o mitraliera, inconjurata de cei 7 pitici din Vaslui….
Betivi, parasute, criminali…
Un coleg, intrebat de unde este, a zis tstins, printre dinti: „Din …Vaslui…ma rog, de pe langa… De fapt, mai aproape de Iasi” Au urmat minute bune de glume despre violatori…
Gata, tot ce e mai rau vine din Judetul Vaslui!
Badea e in calduri, tuna si fulgera. Gadea poarta o fundita alba. Asta va scapa omenirea de violurile vasluienilor!
Analistii lui peste de la televizor, aproape ca folosesc cuvantul „Vaslui” in loc de viol.
In curand se va spune: „Cei 7 au vasluiat-o pe fată!”
Am rezolvat-o! Toata tara e frumoasa si imaculata! E Raiul pe Pamant! Iar Vasluiul e Iadul.
Să mergem cu multimeaaaa!!!! Să iesim toti, toată natiunea româna, cu furci, topoare la vanatoare de vasluieni!!!! Uraaaaaaa!
Psihoza asta intretinuta de presa, poate ajunge intr-un punct DEMENT: „Esti din Vaslui? Sa iti dau una in cap, inainte sa apuci sa ma violezi!” Nu mai conteaza ca vorbesti cu un onorabil profesor.
Avem un numar mare de betivi, multe infractiuni, o economie de doi lei, coruptie, un Guvern ametit si un presedinte apatic….
Cine e vinovat? Vaslui, evident!
E facil să razi de un judet din care nu esti, să il arati cu degetul. Te face sa te simti bine.
„Mama, ce tare sunt eu ca nu m-am nascut in Vaslui!”
Mai conteaza daca este corect sa faci asta, daca este moral?! e..la prima mână.
A pune semn de egalitate intre actiunea a 7 violatori nemernici+ cateva zeci de sustinatori inculti si cei 375.148 de locuitori …e cel putin prostie.
Incultură.
Simt nevoia sa demontez urmatorele afirmatii:
– cea mai mare rata a criminalitatii este in Vaslui. FALS
Pe primul loc este Hunedoara. Urmeaza Braila, Mehedinti…Cluj, Sibiu, Galati si Maramures sunt mult inaintea Vasluiului. Bucurestiul are o rata mai mare decat Vasluiul!
-Vaslui este cel mai sarac judet din tara. FALS.
Județele Vîlcea, Teleorman, Mehedinți, Dolj și Galați au cei mai multi someri. Adevarat este ca locuitorii din Vaslui au cele mai mici venituri. Dar nu pentru ca se dau in lături de la muncă, ci pentru ca sunt necalificati si prost plătiti. Aici e mult de discutat, dar esenta este ca nu sunt someri. Muncesc, dar pe bani putini!
-Numai in Vaslui sunt betivi. FALS.
România este în top 5 mondial la consumul de alcool. Nu doar Vasluiul, ci INTREAGA ROMANIE are o problema cu alcoolul! Multi cretini din Vaslui isi cresc copiii cu sticla la gura. Dar…asta se intampla in toata tara!
Ati vazut vreun Guvern sa ia vreo masura de prevenire a fenomenului?! Zero.
Veste: Guvernul nu este in Vaslui.
Aveti, mai jos, cateva personalitati nascute in Judetul Vaslui.
Vi-l imaginati pe Cuza aproband un viol?
Sau pe Elena Farago sustinand pe facebook un violator?
Poate…pe Vlahuta infigand un topor in cap unui consatean?
Nici eu.
Asa ca, ganditi-vă de doua ori inainte de a arunca cu pietre in 375.148 de oameni din cauza a catorva zeci de imbecili.
Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) s-a născut la Bârlad, judetul Vaslui, şi a fost primul domnitor al Principatelor Unite, Moldova şi Muntenia. A murit în exil, la Heildelberg;
Elena Cuza (1825-1902) Doamnă a României, soţia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a născut la Soleşti, sat vasluian aflat în proprietatea familiei sale, ramură a cunoscutei familii Rosetti;
Mihai Kogălniceanu (1817-1891) a fost un mare om politic, orator neintrecut, istoric, scriitor. S-a născut la Iaşi dar a petrecut mare parte a copilăriei sale la moşia părinţilor din satul Râpi, din judeţul Vaslui, sat care astăzi îi poartă numele.
Elena Farago (1878-1954) scriitoare născută la Bârlad;
Gheorghe Focşa (1903-1995) s-a născut la Şuletea, în judeţul Vaslui şi a urmat Liceul “Cuza-Vodă” din Huşi. Afost etnograf cu merite deosebite în fundamentarea teoretică şi realizările practice ale muzeografiei româneşti. Timp de 30 de ani a condus Muzeul Satului din Bucureşti ;
Alexandru Philippide (1855-1933) lingvist, academician, născut la Bârlad într-o familie de vechi intelectuali;
Emil Racoviţă (1866-1947) biolog, academician, născut la Iaşi, a fost legat în permanenţă de satul Şorăneşti, din Vaslui, unde se afla moşia părinţilor săi de neam domnesc;
Theodor Rosetti (1837-1923) om politic, academician, licenţiat în drept, născut la Soleşti, din judeţul Vaslui, a fost fratele Elenei Cuza
Elena Ghica– prima actriță în limba română pe o scenă românească
Valentin Silvestru (1924-1996) scriitor, născut la Rebricea, în judeţul Vaslui;
Constantin Tănase (1880-1945)actor, creatorul teatrului românesc de revistă, s-a născut la Vaslui ;
Nicolae Toniţa (1886-1940) pictor, născut la Bârlad ;
Alexandru Vlahuţă (1858-1919) scriitor, academician, născut la Pleşeşti, sat vasluian care astăzi îi poartă numele ;
Dimitrie Bagdasar (1893-1946) medic, academician, originar din Roşieşti, Vaslui, a studiat medicina la Bucureşti şi în SUA, unde s-a specializat in chirurgiea sistemului nervos ;
Nicolae Milea Spătaru (1636-1708) cărturar, născut la Mileşti, sat dispărut de lângă Fereştii de astăzi.
Victor Ion Popa (1890-1946) scriitor născut la Bârlad ;
Ştefan Procopiu (1890-1972) fizician, născut la Bârlad.
Oamenii din Vaslui nu sunt niste violatori si nici niste ingeri. Sunt doar romani. Nu sunt nici mai rai, nici mai buni decat noi, cei nascuti prin alte părti.
Ps: Sunt bucurestean. Am simtit sa scriu acest articolas, dupa ce un amic m-a intrebat: „De ce nu faci si tu glume cu Vasluiul? Băscălii cu violatori si betivi. Nu vezi ca prind? Sunt la mare moda…ce dracu’!”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
The post Stirea despre Vaslui pe care n-o distribuie nimeni. appeared first on Cronici pe bune.
Noul meu vis e sa fiu bugetar si sa imi dau spor de Facebook.
„Directorul Casei Județene de Asigurări de Sănătate și-a dat spor de 2.200 de lei pentru că își pune viața în pericol pentru că lucrează la calculator.”
Cu aceasta ocazie, noul
meu vis e sa ma angajez la Stat pe functia de parazit ordinar, sa stau 10 ore pe Facebook si sa imi dau un spor de 5-6000 de euro. Asa sa ma auda si pe mine cineva!
Ion Marin Savin, seful Casei de Asigurari Buzau este noul meu idol in viata. El e baiatul:
Nea Ioane, nu fi fraier! Eu zic asa, sa iti mai dai niste sporuri, dupa cum urmeaza:
1. Spor de stres pentru deschiderea usii. Stii matale cate accidente de usi se intampla in lume? Deschide unul usa, da cu ea in cap, faci buba si doale. Mi-as da cam 1100 de lei lunar.
2. Spor de pericol de curent, daca e vreun geam in camera. As merge pe un 1500 de lei/luna.
3. Spor Iohannis sau sporul de concedii, cam 3 pe an, vreo 2-3000 de euro pe semestru, fara numar, sa fie!
4.Spor de stat, pur si simplu, ca boul. E mare pericol! Pentru ca daca stai pe scaun si nu faci nimic, te ingrasi, nu mai ai timp de sala, sa alergi. Mi-as da 5-6000 de euro.
Ar mai fi spor de frecat menta, pentru ca e greu, spor de uitat la televizor, ca strica vederea, si multe altele. As ajunge la un 8-9000 de euro spor, dar e putin, ba, voi aveti idee cat castiga directorul de la Cola sau un seic arab? Si ce, aia fac ceva?
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
The post Noul meu vis e sa fiu bugetar si sa imi dau spor de Facebook. appeared first on Cronici pe bune.
Prostii poarta tricouri cu Che Guevara.
E cool sa porti tricouri cu Che!
Vad asta de ani de zile la corporatisti, la baietii smecheri sau la unii care habar n-au pe ce planeta sunt si isi cumpara tricourile mai ieftine de la tarabele din Mamaia.
Pentru astia care nu stiu o bruma de Istorie, care n-au citit un randulet despre Che, care n-au avut curiozitatea sa vada un minutel dintr-un documentar, Guevara e un fel de erou, de luptator pentru libertate.
In realitate nu e deloc cool sa porti tricou cu Che Guevara. Nu e deloc funny si nu este o dovada ca purtatorul sau este spirit liber, ci doar o dovada ca este prost. E aproape acelasi lucru cu a purta un tricou cu Hitler laudand Holocaustul. Doar pentru ca Guevara nu a ucis oameni prin Europa, nu inseamna ca ca trebuie sa il consideram un idealist, un luptator pentru libertate, un simbol.
(Historia)
Che a fost un criminal si nu iti ia mai mult de 5 minute sa afli asta intrebandu-l pe prietenul umanoizilor, Google. O sa afli ca a fost un comunist care a ucis, cat a fost director de inchisoare, cateva mii de oameni. Iar steaua aia de pe tricouri, Steaua José Martí, e cea mai inalta distictie pentru un luptator de gherila, oferita de Fidel Castro macelarului sau nr. 1.
Concluzia e in titlu.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
The post Prostii poarta tricouri cu Che Guevara. appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
