Silviu Iliuţă's Blog, page 250
December 3, 2018
Intrebarea zilei.
Doamna Simona, sunt trei variante:
1. Chilotii nu sunt cumparati de soacra, ci sotul dumneavoastra cumpara acei chiloti pentru a-i purta. Puteti fie sa fugiti cat va tin picioarele, fie sa deveniti cele mai bune prietene, dumneavoastra si sotul, si sa mergeti impreuna la shopping.
2. Daca sotul nu ii poarta, atunci este o faza prin care trece, cea mai linistita. In urmatoarea faza, va incepe sa aduca acasa si sutiene, iar in ultima faze, si cea mai grava, va aduce copii.
3. Daca soacra este cea care ii cumpara chilotii, nu trebuie sa ii lasati nespalati sau sa va rugati sa nu ii mai aduca. Mai bine ati face cumva sa va rugati sa va aduca si dumneavoastra cate un Gucci, un costum de baie, niste bluzite…
Cu placere!
Reducere mare la carti, nu la chiloti, pentru cadourile din decembrie:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
The post Intrebarea zilei. appeared first on Cronici pe bune.
Valcov si prafurile.
Ce fumeaza, frate, Valcov asta? Asta declara:
Dupa privirea fixa si siguranta cu care spune aberatii, cred ca are marfa scumpa.
Daca noi suntem noate firicele de praf, cu siguranta ca ne trage pe nas de cateva ori pe zi. Ia fiti atenti ce a zis omul la la televiziunea de partid:
1. Gazele se vor ieftini cu 20%.
Valcov are dreptate, dar a uitat sa specific ca este vorba de gazelle emanate de membri guvernului.
2. Pensiile se vor dubla.
De asta ii era cel mai frica tatalui meu. Ultima data cand i-au zis ca-I dubleaza pensia, i-au dat 5%, iar puterea de cumparare i-a scazut cu vreo 20%.
Daca intrebi orice pensionar din tara asta daca e bine ca ii dubleaza iar pensia, iti va spune:
-Orice, du-ma la taiat, bate-ma, fa orice, numai NU imi dubla din nou pensia! Te rog!
3. Vor fi trei autostrazi noi
Asta e un banc destul de vechi, chiar expirat. Dateaza din 1990 si il spunea Iliescu pe la petreceri. Apoi a fost inlocuit cu cele cu Alinuta cea sadica, iar acum cu blonda Dancila.
Acest banc nu ii face cinste lui Valcov. El scrie deja cel mai tare text de stand up comedy din Romania: Programul de Guvernare. Pai daca nici acolo nu-s cele mai tari glume…
Valcov, puteai mai mult!
3. Economia Romaniei a crescut cu 24%
Am primit o scrisoare de la doamna Merkel, care ne-a zis: “Va rugam, opriti urgent cresterea economica a Romaniei! Ne faceti de ras, mai aveti putin si intreceti Germania, iar asta nu se face! Chiar nu mai face fata cererilor de azil ale nemtilor care vor sa se mute in Videle! Va rugam sa luati masuri mai proaste pentru ca romanii au inceput sa isi cumpere avioane particulare, sa sparga milioane de euro la Monaco, iar restul lumii se uita urat la voi. Opriti crestera economica! Cine va credeti? Nigeria? Numai aia au crescut salariile de la 10 dolari la 13 si declara crestere cu 30%, nebunilor!”
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment din carte:
„Stiti cum se urca un munte? Pas cu pas.
Ei, asa am apropiat eu mana de sanul ei stang.
De cate ori radea, ridica putin bratul, iar eu mai inaintam putin.
Si inca putin, si inca putin!
Asteptam replicile amuzante ca pe minuni!
Dar, din pacate, Richard Gere este haios ca un tanc rusesc.
Probabil inmuiata de chinul meu, Creata a inceput la un moment data sa rada aiurea.
Richard: „You could be so much more!”
Creata: Hahaha!
Julia: “I’m gonna treat you so nice, you’re never gonna let me go.”
Creata: Hihihi.
M-a ajutat sa inaintez pe sanul ei, iar eu aveam grija sa nu dau niciun pic inapoi.
Spre final, cand Richard Gere s-a catarat pe scarile metalice ca sa ajunga in apartamentul Juliei, mana mea se catarase si ea pe suzeta stanga a Cretei.
Ptiu, drace!
Ptiu, drace!
Atingeam un san! Si nu era al Sabrinei, de pe posterul din camera mea.”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI.
The post Valcov si prafurile. appeared first on Cronici pe bune.
December 2, 2018
Un deputat PSD crede ca Ferdinand a fost etnic roman.
Asta e din ciclul: cati inculti sunt in tara asta? Probabil tot atatia cat sunt in PSD., plus sustinatorii. Poate doi, trei in plus.
Adrian Solomon, deputat PSD. Video-G4Media.
Un deputat PSD a spus la Barlad ca Romania nu mai trebuie sa fie condusa de un etnic german, ca acum. Asta dupa ce l-a laudat pe Ferdinand si l-a dat drept exemplu.
Neme derutatule PSD, nu etnicii germani ne enerveaza pe noi, ci adormitii in functie de etnie germana care nuupta deloc cu hotii. Si cel mai tare ne enerveaza idiotii. Mai ales idiotii aia care vorbesc la tribuna despre Istorie, iar ei sunt ataaaat de prosti, incat cred ca Ferdinand a fost roman.
Roaga pe cineva sa-ti traduca.
Reducere mare la carti, pentru cadourile din decembrie:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
The post Un deputat PSD crede ca Ferdinand a fost etnic roman. appeared first on Cronici pe bune.
Un repetent ne trimite sa punem mana pe carte.
Tăriceanu, despre protestatari: „În loc să pună mâna pe o carte, se uită pe Facebook și-și imaginează că știu totul.”
Asta nu e grav, domnule Tariceanu. Eu am auzit ca-s unii care au ramas repetenti, acum se dau culti, fura ca nesimtitii, apoi sa roaga de Parlament sa nu le ia imunitatea. Iar acum emit pareri despre altii mai destepti decat ei.
Tariceanu a fost repetent la Fizica. Nici la Limba Romana nu a stat prea bine. Sau la celelalte… Ne scrie o mamica isteata:
„Dommne, cat de proasta am fost!
Cand Marinel al meu, care este in clasa a patra, a ramas corigent la franceza am plans doua zile.
I-am luat meditatii, m-am perpelit, am facut cu el lectii dupa serviciu…a fost jale.
Are note peste 9 la celelalte materii, dar nu prinde franceza si pace!
Am citit zilele astea in presa ce note a avut al doilea om in STATUL ROMAN- Calin Popescu Tariceanu:
In clasa a XI-a>:
MEDIA 4 LA FIZICA-
5 LA ISTORIE
5 LA MATEMATICA, BIOLOGIE
5.33 LA ROMANA (asta se vede)
MEDIA 4 LA LIMBA ROMANA IN TRIMESTRUL AL II-EA (si asta se vede)
5.33 LA ECONOMIE POLITICA..
CORIGENT PE VARA LA FIZICA.
APOI, IN FACULTATE
REPETENT IN ANUL 2.
Acum inteleg eu de ce avea Tariceanu boala pe profesori si nu voia sa le mareasca salariile.
Cu aceasta ocazie vreau sa ii cer scuze fiului meu Marinel, alintat Flocea, si sa sa il asigur ca, de acum incolo, cu toate puterile mele de mama care sunt, il voi ajuta sa ramana repetent si corigent pana la sfarsitul studiilor sale!
Am fost o proasta ca am incercat sa il fac sa ia note mari si imi cer iertare public.
Am fost o mama proasta ca l-am invatat sa scrie corect in limba romana.
Ca l-am ajutat sa faca ecuatii.
Si ca am facut cu el probleme cu forte si acceleratii la fizica.
De maine, il trimit sa isi caute deja prima nevasta, ca are deja 10 ani si pana la varsta lui Tariceanu trebuie sa ajunga la 8-9.
Apoi, sa-si bage picioarele in ea de scoala si sa ajunga mare om in Senat, presedinte de partid, Prim Ministru si toate cele.
Iarta-ma, Marinele, ca am stat pana acum in calea visului tau!
Fa cariera!
Fii prost, maica!
Asa te vrea Romania!
PS: Daca ramane repetent mai multi ani la rand, are sansa sa ajunga direct Presedinte?
Sau pentru asta trebuie sa invete, totusi, limba germana?”
O mamica de bine
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
The post Un repetent ne trimite sa punem mana pe carte. appeared first on Cronici pe bune.
De la bloc. (68)
Trebuie sa ne-o spui si noua, vrem si noi sa ne simptem bine!
Am banuiala ca anuntul a fost scris de Vanghelie sau de un discipol.
Cea mai sincera cerere in casatorie. Sa stii ca daca spune DA, o sa ii tot repeti mesajul asta in urmatorii 50 de ani.
Daca mai puneai un „S” la AS, macar aveai o semnatura corect scrisa in romgleza. Restul e…
V-am lasat anuntul lui Ilie ca sa stiti si voi cand va pleaca pacetele de colete din Angliea. Din Mencistier sau Livierpul.
Omul asta are nevoie de un psiholog bun si de un tratament antistres, nu de loc de parcare.
Reducere mare la carti, pentru cadourile din Decembrie:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
The post De la bloc. (68) appeared first on Cronici pe bune.
December 1, 2018
Ce mananca Loredana Groza?
Doamna Loredana Groza, eram in vizita la parintii mei si tocmai vizitam fostul meu dormitor, cred ca si visam ceva frumos. Cand deodata vine mama:
-Hai sa vezi ca apare Loredana la televizor!
Am intrebat-o daca e Loredana Chivu, ca sa fiu sigur ca nu ma trezesc degeaba.
-Groza! Nu te trezeam pentru o panorama!
Mama fiind fan Loredana, am zis sa merg. Si ne-am pus toti la televizor, cu ochii cat cepele, asteptand-o pe Loredana.
Mai intai a aparut o fata blonda, ne-am uitat la ea cam zece minute, fara sa o ascultam. Apoi, vazand ca nu apari, draga Loredana, am vrut sa merg din nou la culcare, dar nu m-a lasat mama.
-Stai, ca poate canta vreo piesa noua!
V-am zis ca e fan?
Si am mai stat cateva minute, apoi am dat volumul mai tare si s-a intamplat minunea! Era o fata blonda, tanara, vreo 20-25 de ani, care vorbea cu vocea ta. Ea:
Aici, mama a avut un soc si mi-a repetat de vreo zece ori ca nu se poate sa fie Loredana, ca n-are cum. Matusa a zis ca ea e, sigur, ca o aude, dar ca nu o vede ca nu are ochelarii de departare. Unchiul era putin ciupit, vedea prin ceata, dar si el a zis ca dupa voce pare Loredana. Tata a zis ca el a vazut-o pe Loredana la Mamaia, cand ea avea 16 ani si ca in nicun caz fata asta de 20 de ani nu poate fi ea. Dar poate o avea vreo fata cu acelasi nume…
In fine, m-am uitat pe Instagram si am vazut ca pe contul tau, draga Loredana, posteaza aceeasi fata. I-am spus si mamei ca tu esti, dar nu crede nici acum. Matusa si-a pus ochelarii si a strigat:
-Doamne! Vreau si eu ce mananca asta! Vreau si eu sa ma faca de 30 de ani, de la 72, cat am acum!
In fine, nu stiu ce mananci, pe mama tot convins-o ca esti tot tu. Dar vreau sa spun din suflet, fara ironie, ca este cea mai tare operatie estetica, sau cel mai tare sir de operatii estetice pe care le-am vazut eu vreodata. Aproape ca mi-am schimbat parerea despre ramura asta. Merita fiecare leut sau dolarel!
O singura rugaminte mai am, la final: daca va mai intalniti cu doamna Michael Jackson, din poza de mai jos, sa ii dati si ei adresa medicului.
Reducere mare la carti:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
The post Ce mananca Loredana Groza? appeared first on Cronici pe bune.
A fost frumos la defilare.
Unii s-au organizat in formatii absolut minunate, care tin foarte mult la traditiile noastre. Tot respectul nostru pentru ei! Cadenta, stil, si mai ales sincronizare. Multumesc pentru poza primita.
Si fetele i-au intampinat cu bucurie pe soldati, in special Gina, Maria si Cordelia, care stau in gazda la Victoriei.
Parada continua. Ne mai auzim!
Reducere mare la carti:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
The post A fost frumos la defilare. appeared first on Cronici pe bune.
Povestea singurului fotograf al Marii Uniri.
Dintre povestile Marii Uniri, aceasta mi se pare printre cele mai interesante.
Autoritatile vremii tocmisera din timp un fotograf care sa imortalizeze evenimentele din 1 Decembrie 1918. Numele lui era Bach si venea, cu aparatura performanta pentru vremurile alea, tocmai din Germania. Dar Arthur Bach, speriat de evenimente (armata germana se afla deja la Oarda) nu si-a respectat contractul si n-a ajuns la Alba Iulia. A tras teapa. 100 000 de oameni si nicuin fotograf care sa imortalizeze momentul.
In aceeasi zi, un tanar de 32 de ani venea din satul sau, de la 11 km de Alba Iulia, carand pe bicicleta aparatul sau foto cu burduf. Numele sau era Samoila Marza.
Inainte de a pleca la drum, isi fotografiase consatenii din comuna Galtiu.
Ajuns in jurul orelor 11 la Alba Iulia, Marza a vrut sa intre in fostul Cazino Militar, acolo unde erau 1228 de delegati din toate zonele tarii, care hotarau Marea Unire. Nu a fost lasat sa fie prezent la eveniment, nu avea „credentional”, asa ca a fost nevoit sa renunte. Din aceasta cauza, de la eveniment nu avem nicio poza.
La adunarea din Piata Unirii, Marza a realizat 5 instantanee, singurele cinci fotografii pe care le avem: trei din piata si doua de la tribuna.
Fotograf sarac fiind, Samoila Marza si-a vandut mai tarziu cliseele, care nu au ajuns la colectionari, ci au fost topite pentru a se face oglinzi, la moda in epoca. Tot ce a ramas este acest aparat foto, cu care Marza a facut poze in 1918, si pe care l-a folosit timp de 60 de ani. A fost cumparat de profesorul Anghel in 1967, chiar de la Marza:
Pentru meritul de a fi fost fotograful Marii Uniri, pentru ca fara el nu am fi avut nici macar o poza de la eveniment, Marza a fost numit de Ferdinand „furnizor al Curtii Regale”, iar generalul francez Berthelot l-a recompensat cu in permis gratuit pe Caile Ferate Franceze.
Marza a mutit in saracie, in 1967, iar acum cativa ani ramasitele sale au fost pe punctul de a fi exhumate, din cauza faptului ca mostenitorii nu au platit taxa de concesiune pentru locul de veci. Mormantul a fost salvat cu greu, la interventia mai multor istorici. Il puteti vedea oricand, este neingrijit, absolut ignorat de autoritatile de astazi. Pentru ca atat putem. Arela pe cruce una dintre pozele realizate de el la Marea Unire.
Reducere mare la carti:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
The post Povestea singurului fotograf al Marii Uniri. appeared first on Cronici pe bune.
November 30, 2018
1 Decembrie- prin ochii Reginei Maria.
Regele Ferdinand I și Regina Maria se intorceau la București în ziua de 1 decembrie 1918, după doi ani de refugiu, în care Coroana, Parlamentul si Guvernul au condus destinele țării de la Iași.
Asta scria Regina Maria despre 1 decembrie 1918 (extras din “Jurnal de razboi”):
“Ne-am întors! Chiar ne-am întors, după doi ani lungi de exil. Mai mult, ne-am întors – de-abia dacă îndrăznesc să pronunț cuvântul, dar tot trebuie spus, fiindcă, orice ar urma, azi e adevărat – ne-am întors triumfători!
Se încheie o zi grandioasă, o zi extraordinară, amețitoare, de entuziasm nestăpânit. E minunat să pot spune că totul a mers întocmai cum era planul, deși n-a fost deloc ușor de organizat, fiindcă transportul e o mare problemă, iar ploile torențiale înrăutățiseră condițiile și așa șubrede.
Totuși, am sosit aproape punctual. Eram foarte nerăbătoare. Mi-am pus uniforma – pusesem să mi se facă o tunică nouă, cu o linie oarecum englezească, forma către care tind imperceptibil toate armatele. Barbu mi-a împrumutat centironul lui și o eșarfă pe care a venit să mi-o lege cu mâna lui, ca notă de final. Pe cap aveam o căciulă cenușie de astrahan, prinsă cu o chingă sub bărbie. Îmi dădea un aer ciudat de tineresc, mă făcea să arăt durdulie și băiețoasă. Pe deasupra mi-am pus o manta lungă, dublă. Descriu toate acestea fiindcă poate într-o bună zi mă va amuza, pe mine și pe alții, să-mi amintesc în ce costum m-am întors în capitală.
Am călărit pe formidabilul Jumbo, care e enorm, înalt și solid și aproape indiferent la zgomote și agitație.
La gara Mogoșoaia ne așteptau Berthelot, Rosetti și alți ofițeri francezi, dar și Prezan, alți câțiva generali români, Catargi cu familia și toate doamnele de companie ale mele – întâlnire foarte emoționantă.
Am avut un noroc nemaipomenit. Ieri a turnat cu găleata toată ziua, la fel și noaptea, cât am fost în tren, dar azi s-a luminat, deși n-a fost soare, iar frig n-a fost deloc.
La gară am urcat pe cai, eu, Nando, Nicolae, Berthelot și toate notabilitățile. Trebuie să te înalți mulți ca să încaleci pe Jumbo, dar odată ce ești în șa, ai o senzație fermă de de bine, de odihnă deplină. E un animal foarte solid, iar azi mi-a dat avantajul că, aflându-mă la înălțime, aveam o vedere de ansamblu splendidă.
Cât e de lungă draga și vechea noastră șosea, toți soldații erau aliniați de o parte și de alta, mai întâi francezii, apoi englezii, apoi românii – primii dintre ei erau din regimentul meu.
Nu pot descrie cum se cuvine cât m-a emoționat vederea trupelor aliate! Era o dovadă limpede că necazurile noastre au ajuns la capăt, vedeam în sfârșit prieteni – nu mai văzusem trupe aliate, în afară de ruși, iar aceia, vai, știm prea bine ce FEL de aliați ne-au fost!
La al doilea rond ne-au întâmpinat preoții și s-a ținut o slujbă scurtă, cu binecuvântarea steagului. Imediat înainte de intrarea în oraș ne-a primit primarul, cu pâinea și sarea tradiționale, împreună cu întregul corp diplomatic și actualii și foștii miniștri ai țării.
A urmat marșul pe Calea Victoriei frumos împodobită – nu-l pot descrie altfel decât ca pe un marș triumfal, în fruntea trupelor noastre, urmate de soldații aliați.
Orașul pur și simplu înnebunise. Mi se părea că până și casele, străzile și pietrele de pavaj strigau, aclamau, se bucurau împreună cu mulțimea. Am trecut călare printr-o mare de urale asurzitoare. Steaguri peste tot, oameni înghesuiți la fiecare fereastră, pe fiecare acoperiș, ca să nu mai vorbesc de stradă. Eu călăream la stânga lui Nando, Nicolae era de cealaltă parte a mea, iar Berthelot era în dreapta lui Nando.
Carol era în fruntea regimentului lui, fetele mele trecuseră mai înainte, într-o trăsură deschisă, cu patru cai negri rusești.
Tot orașul era în delir. Lipsiserăm doi ani, cunoscuseră toate ororile ocupației, cu tot ce aduce ea, iar acum ne întorceam victorioși, în ciuda nefericirilor, ne întorceam după ce îndepliniserăm Visul de Veacuri, Visul de Aur al României. Ne întorceam cu România Mare – ne întorceam ca regele și regina tuturor românilor! E aproape de necrezut, dar e adevărat!
Procesiunea noastră a înaintat până la piața clasică de lângă statuia lui Mihai Viteazul, unde, în fiecare an, de 10 mai, se țineau parade;acolo ne-am oprit și toate trupele au trecut prin fața noastră.
E greu de descris încântarea frenetică a întregii populații. Erau de-a dreptul înnebuniți de fericire și dădeau glas bucuriei atât de zgomotos, încât mi se făcea teamă să nu moară de efort.
După paradă am descălecat și am mers cu trăsura la Mitropolie – eu și Nando am fost într-o trăsură deschisă. La Mitropolie, în timp ce așteptam să ajungă și ceilalți, am avut zece minute la dispoziție să ies din echipamentul militar și să mă schimb într-o rochie regală, din catifea ruginie, cu broderie de aur și samur, cu o tocă mică din dantelă de aur.
Ceremonia de la biserică a fost scurtă și solemnă, în biserica cea veche și dragă, luminată slab, doar de lumânări, care, în biserici, au un efect mult mai plăcut decât electricitatea.
M-a cuprins o satisfacție ciudată în timp ce priveam biserica plină de ofițeri francezi și englezi. Era minunat, i-am mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii.
La sfârșitul slujbei, Grigorescu l-a rugat pe Nando, în numele armatei, să accepte rangul de feldmareșal. Nando a fost foarte mișcat și foarte bucuros.
Apoi am plecat, într-un automobil deschis, la Cotroceni! La Cotroceni! Iată clipa de care mă temeam. Într-acolo se îndreptase tot «dorul» meu în acești doi ani lungi, frământați și tragici – acolo, la bisericuța veche, unde micul mormânt de-abia fusese închis când am plecat noi.
M-am întors la tine, Mircea, micuțul meu, după doi ani – eu, care fugisem, mamă cu inima frântă și regină învinsă, m-am întors victorioasă, pare-se că, într-adevăr, SUNT dintre cei care înving! Dar tu ești mort, Mircea, micuțul meu, nici bucuria, nici durerea noastră nu te mai ating în nici un fel;în lumea întreagă au murit atâția oameni care nu se pot bucura de ceasul victoriei – dar n-au avut parte nici de suferințele pe care le-au îndurat cei vii!
Era atât de liniștită biserica cea dragă, slab luminată;preotul ne-a primit fără vorbe, dar cu lacrimi în ochi. Am îngenuncheat lângă mormântul tău, Mircea – nu știu dacă m-am rugat, dar mi-am amintit, micuțul meu, mi-am amintit totul, totul, din toată inima.
Ne-au urat bun-venit bătrânii servitori, Steinbach, Berkan, Kirilla, Pinoșanu, Fortuna etc… Servitorii germani, fiindcă în mare parte se purtaseră rușinos, s-au făcut nevăzuți.
Casa părea uriașă – n-a fost stricat nimic, deși, firește, e destulă dezordine, dar mult mai puțină decât aș fi crezut.
Întoarcerea a fost ciudată, dar, în unele privințe, întru totul naturală;acum că ne-am întors, parcă nici n-am fi fost plecați atâta timp.
Am luat prânzul cu toată «suita» noastră, în salonul nou care-mi era atât de drag și pe care-l decorasem cu atâta plăcere.
Mobilele au fost mutate de la locul lor, dar în mare parte sunt încă aici. A fost ciudat și plăcut să mâncăm din nou din farfurii elegante din porțelan, cu flori frumoase pe masă, și să bem din pahare delicate.
După prânz am plecat cu Nando în oraș cu automobilul, să vedem palatul mare. Toată suflarea era în stradă. Am vizitat-o pe bătrâna Burin, care a îndurat uimitor de bine întreaga tragedie, ba arată chiar mai tânără. Ne-am dus să vedem pregătirile pentru masa mare și am fost mulțumiți – s-au făcut eforturi mari în împrejurări grele, dar nici n-ai fi crezut că tocmai ne întorseserăm.
M-am dus acasă singură. Automobilul de-abia putea să treacă pe străzile pline de mulțimea în fierbere, mânată de un entuziasm fanatic. Oamenii mi se urcau pe automobil, înaintam cu greu, era înduioțător, comic și oarecum primejdios.
Odată ajunsă acasă, m-am odihnit puțin, luând hotărârea înțeleaptă de a nu mă apuca încă de aranjat camerele, fiindcă știam că cina festivă mă va secătui de toată energia rămasă.
M-am îmbrăcat cât mai elegant, dar, neavând nici un fel de bijuterii, nu-mi pot da acele ultime tușe care sporesc, fără îndoială, demnitatea unei ținute de regină. Toate bijuteriile mele sunt – sau nu mai sunt! – tot la Moscova, s-ar putea să nu le mai revăd.
N-am nicio veste de la Boyle. M-am gândit mult la el azi și mi-am dorit să fie împărtășit cu noi triumful zilei. S-ar fi bucurat enorm pentru mine.
M-am gândit și la Filipescu, cel căruia nu i-a fost dat să vadă această mare zi la care visase cu atâta înflăcărare.
La cină, în marea sală de bal a palatului, au participat cam 120 de oameni. Miniștrii aliați, miniștrii de acum și din trecut ai României, ofițeri străini, ofițeri români, bucovineni etc. etc. Nando a ținut un discurs foarte frumos și foarte demn. E drept că și subiectul era ușor și plăcut.
După aceea, conversații cu o mulțime de oameni, întoarcerea acasă și odihna binemeritată.
M-am culcat în scumpa mea cameră argintie, înconjurată de toate lucrurile care-mi plăceau cândva.
Ciudată lume, tare ciudată.
«Biruință», într-adevăr.”
Poze:
-ziarul Unirea, din 1 Decembrie 1918;
-intrarea regelui si reginei in Bucuresti. La intrarea în P-ţa Palatului (vechiul palat), în dreptul hotelului Athene Palace (la acea vreme cu o decoraţie art-nouveau) a fost ridicat un arc de triumf.
Reducere mare la carti:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
The post 1 Decembrie- prin ochii Reginei Maria. appeared first on Cronici pe bune.
Patrioti? Pai sa respectam limba romana!
Cum at veni: sa nu ne mai batem joc de ea in halul asta!
„Ca ali an ziua de azi le plac sa rada de tine… ???”
Am un amic din Camerun. A venit in Romania acum doua ore, dar scrie muuuult mai corect decat tine.
Cine te iubesc e multi. Nici o data nu e putini. Norocul lor e ca sunt in grup si mai vorbesc intre ei. Cu tine e greu…
Ântre doua floricele, ântre doua viorele, stă Marcela ân părculeţ.
Toata lumea se ântreaba: „Ce se ântamplă, e âncordată? Oare face că..leţ?”
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fetiţa: „M-as în drăgosti, daca aş şti ce în seamnă! Ai şi varianta în limba română?”
Da, „dragostea” e un cuvant.
„Antalnesti” ala nu stiu ce e…
… mai ales daca leoaica a apucat sa muste putin din creier.
Eu cred ca ai vrut sa scrii: „Sunt fata pe care toti o au, chiar daca nu toti o vor!”
Dar… e parerea mea.
Sau: „ma ofer sa ma angajez manechin de vitrina. Stiu ca nu iau bani, dar macar se uita baietii la mine si vor sa ma cumpere. Am redukere!”
Sa anceapa odata desartirea! Sper sa mergeti amandoua in locuri fara semnal la telefon si, pana va intoarceti, sa va dezactiveze astia conturile de facebook. Sper si eu…
Schimba si tu directia! Ia-o dupa fetele de mai sus, te rog!
[image error]
„Am niste unchi cu cel, kare ma mai lasa si kade. Daka avetz vr-o oferta… Csf,. n-ai csf, unchi am, skoala nu ie. Daka ash avia neuroni makar cate unchii am…”
OFERTA:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
The post Patrioti? Pai sa respectam limba romana! appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
