Igor Guzun's Blog, page 12
April 26, 2017
Ed Pobuzhansky | Un poem în rusă, română, ucraineană și spaniolă
* * *
НОВЫЙ БОГ
И глас твой — стучит в перепонки.
И глаз твой — Gorilla Glass.
И вместо икон — иконки.
Айфонный иконостас.
Как страшно нам, серым и сирым,
В стране беспробудной лжи
Остаться без помощи…
Siri,
Как дальше нам жить, подскажи…
(с) Эд Побужанский
* * *
SPERANŢA DIN iPHONE
Vocea ta îmi sună în timpane,
Iar ochiul tău e Gorilla Glass.
Am iconiţe în loc de icoane
Pe iPhone-ul meu – iconostas.
Când totul în jur e prostire,
Pastile, reclame, regim,
Să-mi spui măcar asta,
Siri…
Fără speranţă, cum să trăim?
(с) Ed Pobuzhansky
(с) Versiunea în română Igor Guzun…
* * *
EL NUEVO DIOS
Tu voz resuena — en mis tímpanos.
Tu ojo es de Gorilla Glass.
No hay iconos – si no pequeños iconos,
iPhone y su iconostasio.
Cuando hay un montón de mentiras
En un pueblo que deja de existir,
Nos domina el miedo, Siri…
¿Diganos, cómo sobrevivir?
(с) Ed Pobuzhansky
(с) Versiunea în spaniolă Andrei Langa
* * *
НОВИЙ БОГ
І глас твій — в перéтинки тенька.
І око — Gorilla Glass.
Іконки твої — маленькі.
Айфонний іконостас.
Як страшно самотнім і сірим
В країні страшної лжі
З’остаться без помочі…
Siri,
Як далі нам жити, скажи…
(с) Ед Побужанский
(с) Переклад з російської Вiктора Осадчого
April 24, 2017
NOI ŞI BLAJINII
1.
De aici toţi fug, nimeni nu pleacă la pas.
Oriunde în lume, în română îţi spui spovedania.
În Moldova veselă a rămas
Doar inscripţia „Veselă din Germania”.
2.
Şi parcă ai vrea s-o înjuri şi s-o uiţi,
Dar asta n-ajută deloc, din păcate.
Iar tot ce poţi face, munceşti şi-i ajuţi
Pe cei din pomelnic de la sănătate.
3.
Şi atunci când trimiţi, chiar dacă sunt mici,
Dovezi de iubire – pannetone şi sume,
Suntem împreună şi rămânem aici
Plecaţii în ceruri, plecaţii în lume.
© Igor Guzun
April 13, 2017
Europalibera.org | Igor Guzun: „Maşina de cusut a străbunicii, cu care şi-a câştigat ea banii, ţine mai mult decât iPhone-ul” (VIDEO)
Un interviu cu un scriitor de la Chișinău.
O convorbire despre despre sarcina dificilă de a merge pe contrasens pe piata mediatică, unde domin știrile catastrofale cu un cunoscut blogger, profesor de jurnalism la Universitatea de Stat din Chisinau, scriitor, managerul portalului „Stiripozitive.eu”.
Europa Liberă: Domnule Guzun, dumneavoastră faceţi efort disperat, dacă nu chiar sisific, de a acredita ştiri pozitive pe un fundal unde are priză la ascultători, cititori, privitori, un fel de contabilitate macabră cu un număr impresionant de cadavre, cu atacuri, cu tragedii. Şi, din păcate, aceasta a devenit o normă. Măcar în ajunul de Paşti sau cu ocazia sărbătorilor pascale reuşiţi să diminuaţi cât de cât fluxul acesta de tragedii care, probabil, marchează lumea şi această „balenă albastră”, pardon, nu a venit din senin. Probabil, ea a venit pe un teren pregătit.
Igor Guzun: „Cred că efortul echipei noastre nu este disperat. Este, dimpotrivă, sperat. Poate că prin subiectele acestea care sunt oarecum mai altfel dăm şi nişte speranţe oamenilor. Şi cred că oricât am încerca noi să schimbăm realităţile, nu prea putem să le influenţăm. În schimb, putem depune eforturi ca să schimbăm nişte percepţii, paharul cel pe jumătate plin şi pe jumătate gol, dar, din punct de vedere tehnic, el, de fapt, întotdeauna este plin. Pentru că partea în care nu este apă sau alt lichid este plină cu aer, deci, şi cu speranţă. Găsim oameni care fac ceva în ţara aceasta sau mai departe afară, dar cu gândul la oamenii apropiaţi de aici.”
Europa Liberă: Prima dată când aţi început proiectul acesta multora li s-a părut că vă propuneţi să lustruiţi imaginea celor care guvernează. Cum aţi reuşit să combateţi această bănuială?
Igor Guzun: „Pur şi simplu, am evitat subiectele politice, mergând acolo unde viaţa se întâmplă cu adevărat. Aceasta am făcut, ne-am văzut de treabă.”
Europa Liberă: Noi vorbim în ziua în care cândva era sărbătorită Ziua Cosmonauticii. În copilăria mea, într-adevăr, am avut această trăire foarte puternică, apartenenţa la o asemenea bucurie era un coagulant foarte bun. Acum mai sunt lucruri de acestea?
Igor Guzun: „Eu cred că, dacă ne-am amintit de ziua aceasta, de 12 aprilie, că este Ziua Mondială a Cosmonauticii şi Aeronauticii, poate că este un prilej bun de a vorbi despre vise. De fapt, oamenii au zburat în cosmos pentru că au avut ei sau alte generaţii anterioare nişte vise şi ca să se dezlipească de pământ. Şi probabil că şi amintirile noastre nu sunt legate atât de lucruri, cât de oameni.
Eu, în ’61, cred că nu eram nici în planurile părinţilor mei, dar ţin minte bucuria lor de mai târziu legată de data de 12 aprilie sau alte câteva sărbători din acestea adevărate. Poate că este şi o ocazie de a ne aminti despre nişte lucruri legate de înaintaşii noştri. Şi atunci când lucrurile sunt legate de oameni şi amintirile noastre sunt mai vii, unii dintre părinţii noştri nu mai sunt, buneii la fel, cuţitele pe care le-a ascuţit bunelul demult s-au tocit, doar că el ne-a lăsat şi folosim cutia, cutia este la noi, adică amintirile noastre.”
Europa Liberă: Aţi atins un subiect foarte sensibil. Din cauza rupturilor inevitabile istorice, în general, nu prea s-au transmis de la bunici spre nepoţi lucruri de genul acesta: cutii, argintării sau…
Igor Guzun: „…sau războiul de ţesut…”
Europa Liberă: …chiar şi pozele de familie. De ce s-a întâmplat aceasta? Doar pentru că au trecut prin războaie şi prin tragedii? Sau a intervenit cineva în mod deliberat ca să rupă aceste relaţii?
Igor Guzun: „Poate că a fost şi o intenţie de a rupe tradiţiile sau de a ne construi ca alţi oameni. Marea sau una dintre marile descoperiri din familia noastră a fost legată de o maşină de cusut.”
Europa Liberă: Trebuie să fi fost Singer?
Igor Guzun: „Singer. Şi i-am arătat fiicei noastre maşina de cusut a străbunicii ei, care şi-a câştigat banii cu ea. Şi maşina aceasta de cusut ţine mai mult decât iPhone-ul. Într-un text pe care l-am scris pentru următoarea carte i-am povestit fiicei că lucrurile, de fapt, au valoare pentru că sunt legate de oameni şi de amintirile despre ei. Maşina aceasta de cusut, care ţine şi astăzi şi este încă funcţională, i-a ajutat străbunicei fiicei noastre să supravieţuiască. Ea se pricepea la cusut cuvinte, fiind chiar şi vară dreaptă cu lingvistul Eugeniu Coşeriu. Şi din toate amintirile acestea pe care le mai păstrăm despre maşină, despre oamenii care au fost înaintea noastră facem povestea familiei sau, poate, chiar împreună povestea ţării.
M-am gândit, că tot e ocazia aceasta cu ziua primului zbor în cosmos, de ce câteodată ne place să ne amintim despre alte vremuri. Poate că eram noi mai tineri sau poate că, într-adevăr, părinţii noştri erau mai tineri. Şi aceasta este una dintre explicaţiile cele mai simple, poate, cea mai la suprafaţă sau cea mai de pe buzele oamenilor. Altă explicaţie ar fi că, probabil, ultimele două decenii şi ceva în care am încercat noi să ne afirmăm ca ţară ne-au demonstrat că nu prea reuşim să o facem singuri. De aceasta a existat o uniune, încercăm să ajungem în cealaltă, pentru că noi singuri nu ne prea descurcăm.”
Europa Liberă: Dar, inevitabil, sunt convins, discutaţi cu oamenii care vă adresează o întrebare greu de răspuns: ce folos că am obţinut libertatea, dacă, de fapt, oamenii sunt necăjiţi, îşi cheltuie puţinii bani pe medicamente şi nu mai au pentru mâncare, îşi vând boarfele? Nu toţi, dar foarte mulţi, pur şi simplu, nu au timp să vadă că au înflorit copacii, ei sunt obsedaţi de factura care le vine la căldură. Cum le daţi această speranţă sau această ştire pozitivă?
Igor Guzun: „Cred că e o întrebare esenţială, chiar fundamentală. Doar că nu suntem delegaţii sau mandataţii lor să rezolvăm problemele. Cred că noi, la fel ca ei, ne facem munca bine sau încercăm să ne o facem bine. Şi, în acelaşi timp, cu toate reproşurile sau întrebările dificile pe care ni le pun, nu cred că vor reuşi să ne schimbe pe noi, câţi am mai rămas să mai fim încă optimişti.”
Europa Liberă: Chiar la modul practic, dacă acum, de Paşti, cineva v-ar întreba: merita oare să schimbăm relativa libertate pe dependenţa aceasta de sărăcie, acum, în două cuvinte ce le-aţi spune?
Igor Guzun: „Eu cred că a meritat. Amintirile noastre se mai diminuează despre acele timpuri, dar acum, când privim înapoi, vedem în cuvântul „URSS” nu numai un urs, dacă îl descifrăm pe litere, vedem şi acolo, poate că şi ceva ură, undeva ascunsă. Există o poezie celebră pe care toată lumea, probabil, din generaţiile noastre o ştie: „Ca un strugure de poamă, / Stai pe harta Uniunii” şi mai adăugăm „Europene” şi este exact despre noi. Doar că, în lumea aceasta nouă, încercăm să ne găsim şi noi locul cu puţinele resurse care ne-au mai rămas sau pe care le putem folosi. Este o lume nouă, care se mişcă foarte repede. Copiii noştri sunt deja acolo cu mintea sau cu gândurile, sau chiar cu prezenţa lor şi nu prea văd motive de disperare sau de pesimism.”
Europa Liberă: Adică, îndemnul dumneavoastră e să mergem în urma copiilor, să mergem după ei, să-i lăsăm să fie ei acul şi noi aţa?
Igor Guzun: „Poate că acesta o fi fiind rolul de păstor, nu să meargă înaintea turmei, dar să fie din urma ei şi atunci merge pe drumul potrivit sau pe drumul cel corect.”
Sursă: EUROPA LIBERĂ, Inteerviu de Vasile Botnaru
April 11, 2017
„Miau dat lacrimile când miau dăruit un motan” | Sergiu Bezniţchi feat Igor Guzun
Comunitatea iubitorilor de pisici e foarte mare. Iată de ce ne-am gândit să-i dăruim comunității și fiecărui membru în parte le dăruim – cu dedi-CAT-ie – acest feat.
Pisicile sunt cele mai pașnice animale. Vorba poetului: „Pisicuță peace-peace-peace…”.
Iar atunci când, totuși, s-a simțit amenințată, pisica Sindi a creat o organizație pentru protecția tuturor pisicilor a numit-o „Sindi-cat”.
În Rusia, unui copil murdar care-și dorește o pisică îi poți spune scurt: „Тебе надо mîța”.
Pisica ce știe să se relaxeze din plin la prânz e de rasă șiamiază.
Când o pisică pariziană intră în discuție on-line cu altă pisică din Franța, despre ea se spune „chat in chat”…
Există două profesii pentru pisicile din Moscova: Мурркетолог și Муррчандайзер.
O superbă constatare a Linei Ciobanu de pe „World Word War” asupra lecturilor unui conațional de-al nostru: „Ion a reușit să citească în armată două cărți despre motani: „Tot anul încălțat„ și varianta în rusă: „Год в сапогах”.
Pi-Sic transit gloria mundi! Așa trece gloria lumii, miau tradus colegii. Și i-am întrebat: „Gloria are pisică?”
Featul precedent e AICI: „FLOARE LA URECHE. Igor Guzun feat Sergiu Beznițchi”
April 3, 2017
„A fi pom e lucru mare” | Igor Guzun feat Sergiu Bezniţchi
Primăvara e cel mai frumos anotimp. Ap` really e?
În april, în april s-a născut… Avril Lavigne? Uite că nu, Avril s-a născut în septembrie!
Între timp, e aprilie, e primăvară şi dă în floare nu doar natura, ci şi vinul.
Dau copacii în floare şi în satul Plopi din Cantemir, şi în Salcia din Şoldăneşti şi la Copăceni din Sângerei.
Dacă în interiorul fabricii „Floare” s-ar sădi copaci, atunci ar fi unica fabrică ce ar avea mereu „copaci în Floare”.
Una dintre poveștile noastre preferate din copilărie era „Pupăza din teiul lui Eminescu”. O citeam și adormeam buștean. Dar sora rămânea trează castană de piatră. Pentru că îi plăcea mai mult „Capra cu trei iezi”. „Tu triezi vorbele!”, exclama.
În frageda-i tinerețe, Eminescu a observat o pădure-minune. În acea pădure fiecare copac avea doar trei ramuri, și ele fiind electronice – „Fiind băiet păduri cu trei e-ram”.
La noi primăvara nu se face cu o floare, doar în România și cu un mugur se face. Leul stabil. Cu Mugur Isărescu…
În unele localuri, de Ziua poeziei poezia se plăteşte cu cafea, spre bucuria arborilor de cafea.
După ce primarul capitalei a fost văzut cu un buchet de flori albe de primăvară în brațe, imediat s-a titrat în ziare: „Florile dalbe, flori de мэр”.
„Când ți-oi altoi una!”, i-a spus, blând, un cais unui prun.
„A fi mare, neagră sau roșie, nu-i mirare. A fi pom e lucru mare!”
„Cumpăr păr. Scump. Rămuros. Cu sâmburi mici”.
March 28, 2017
Oameni și clădiri
1.
Clădirea pe care Gheorghe Ghimpu a arborat tricolorul e azi în paragină.
Și stadionul pe care a debutat pentru națională David Beckham e distrus.
Mai întoarcem o pagină
Cu lucrurile bune care s-au dus.
2.
A ajuns politețea să fie un semn de slăbiciune, umil.
Din zâmbetul larg de pe vremuri a rămas doar surâsul. „Mă minți?”
Până și claca e reglementată azi de Codul Civil.
Ne iubim limba și o ținem la loc de nădejde: după dinți.
3.
Și atâtea și atâtea se întâmplă! Pe toate le acceptăm tacit,
Ca să încheiem discuția.
Chiar cuțitele pe care le-a ascuțit bunelul s-au tocit,
Dar a rămas măcar cutia.
March 24, 2017
O SARCINĂ PE ZI, de Igor Guzun
Să mergi în fiecare zi la școală și să plătești acolo cu tinerețea ta.
Să poți rezolva ecuații, dar la gară și la poștă să nu te poți descurca.
Să faci o facultate, un master și să nu-ți găsești un loc de muncă,
Iar atunci când îl găsești, salariul să nu-ți ajungă.
Să-ți plece copiii din țară ca să-și caute dreptatea sau iubirea.
Să rămâi singur într-un oraș în care bătrânii pentru sprijin îți caută privirea.
Să trăiești într-o țară care pune preț nu pe oameni, ci pe sculpturi.
Să-ți vinzi cărțile și lucrurile la piața de vechituri.
Acesta nu e un blestem, e pur și simplu un joc, un rol
În care le-ai făcut pe toate înainte de a te arunca în gol.
Și vrei să știi cine te-a pus să faci toate acestea: Mihai, Irina sau Vova?
„Sunt curatorul tău. Iar username-ul meu e Moldova”.
March 22, 2017
Vând titluri. Scump!
Vând titluri.
„De vorbă cu Emo”. Scump!
„Flutura”. Se vinde și acest titlu, sugerat, bineînțeles, de satul în care s-a născut colegul și prietenul meu, scriitorul Dumitru Crudu.
Și mai am câteva titluri în stoc, bune tocmai pentru a polemiza cu titlul cărții lui Silviu Iliuță „Toate titlurile bune au fost date”.
„Reclamasutra”.
Și altele.
„Astăzi se scrie prea mult”, îmi reproșează aici un erou din romanul lui Matei Vișniec „Negustorul de începuturi de roman”.
Într-adevăr.
„Astăzi, după cum spunea Cicero, copiii nu-și mai ascultă părinții și toată lumea scrie cărți”, spune la sfârșitul mulțumirilor sale pentru cititorii romanului „Cartea oglinzilor” Eugen Ovidiu Chirovici.
Și dacă se scrie prea mult și dacă toată lumea scrie cărți, autorii au nevoie de titluri.
Vând titluri. Ce afacere grozavă într-o vreme în care sunt puțin dintre cei care sunt ca Albert Camus, care, vorba aceluiași Matei Vișniec, „scrie ca și cum s-ar dezbrăca de cămașă pentru a-și arăta cicatricile”!…
Vând titluri.
„Jocurile foamei”. Ediția „Basarabia 1947”.
Scuze, pe acesta nu-l vând. M-am răzgândit. E prea personal. Și e prea scump. 1947 este anul în care s-au născut ori au copilărit părinții noștri.
.
March 21, 2017
„Cărțile sunt ca să te înalți pe degete și să te apleci în genunchi…”
Cărțile citite sunt deopotrivă ca să te înalți pe degete să vezi mai departe și să te apleci în genunchi ca să privești mai adânc în sufletul tău.
– Igor Guzun | VINIL
