Florin Lăzărescu's Blog, page 12
August 18, 2012
Copilul cu sabia
August 16, 2012
Crede şi nu cerceta
Pe lîngă blocul meu există doi boschetari. Unul e Costică. Despre el am mai scris aici şi aici. Despre celălalt nu ştiu mai nimic, în afară de faptul că e prieten de-al lui Costică. Mă rog, mai degrabă amic, pentru că, deşi de multe ori stau liniştiţi de vorbă împreună, aşa cum am povestit mai înainte, i-am văzut odată chiar şi încăierîndu-se.
Ca de obicei, am dus gunoiul, m-am strecurat ca pe un teren minat printre cei şase cîini care zac lîngă tomberoane, apoi m-am îndreptat spre magazinul din stradă să mai cumpăr una-alta. La colţul blocului era amicul lui Costică. Singur, treaz bocnă – atît de treaz încît îmi părea că nu ştie pe ce lume se află; întoteauna e beat-drogat -, cum nu îi e obiceiul. L-a zărit doar cu coada ochiului, însă el şi-a dus milităreşte mîna la şapcă şi mi-a spus frăţeşte: „Salut, Florin!”. Mi-a luat cîţiva paşi buni pînă să mă lovească stupoarea: de unde naiba îmi ştie omul ăsta numele? Aproape nimeni din scara mea nici nu mă recunoaşte, în lift, ca vecin, deşi trăiesc aici de peste şase ani.
Am cumpărat o pîine, un kil de pere, o cutie cu lapte şi două pachete de ţigări, cu mirarea asta în minte. Apoi, trecînd din nou pe lîngă el, i-am zîmbit complice, ca şi cum ne-am şti de-o viaţă, convins că trăim într-o lume care poate merge înainte şi cu crede şi nu cerceta.


August 15, 2012
Cazanele Dunării/ Horezu/ Tîrgu Jiu/ Făgăraş/ Cheile Turzii
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]


August 10, 2012
Din Retezat
click foto, pentru a o vedea la rezoluţie mare:
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]
[image error]


July 26, 2012
O constatare amuzantă
Nu sînt nici 24 de ore de cînd am postat pe blog un articol oarecum politic (primul şi, probabil, ultimul de aici), iar acesta are deja 2000 de vizitatori. Şi tot vin. Este evident că 90 % dintre aceştia nu sînt vizitatorii mei obişnuiţi: cei mai mulţi dintre ei au intrat şi la pagina „Despre”. Dintre toţi, doar un singur vizitator a dat click pe titlul unei cărţi de-ale mele.
Mi se pare comic cum atîţia oameni sînt extrem de curioşi să afle ce crede un nimeni (cum sînt eu pentru ei) despre Băsescu. Şi atît.


July 25, 2012
Să fie limpede
Nu mă sperie în vreun fel revenirea lui Băsescu la Cotroceni (am experienţă în această convieţuire, omul cu pricina nu mă mai poate suprinde decît cu binele, mă aştept la orice fel de rău de la el). Mă cutremură însă cum unii dintre concetăţenii mei au confiscat şi apără – mi se pare, cu toporul în mînă – ideea lor de democraţie, de intelectual, de inteligenţă, de raţiune, de dreptate.
Cu cîteva zile în urmă, am primit pe mail o Scrisoare către Uniunea Europeană cu propunerea de a o semna. Recunosc, am avut într-o primă fază rezerve. Asta pentru că, în general, mă enervează petiţiile, scrisorile de grup. Dacă am ceva de spus, o fac de unul singur. Pe de altă parte, era acolo o atitudine care mi s-a părut corectă, o voce calmă care mă reprezintă şi prezintă o altă opinie decît cea pe care am tot auzit-o repetată isteric: „Lovitură de stat! Lovitură de stat!”. În plus, cînd mi-a venit în cap ce înjurături o să-mi iau pentru asta de la băsişti, mi s-ar fi părut o laşitate să nu o semnez, mi s-ar fi părut injust să nu mi-o asum şi să nu semnalez public că eu, poate chiar greşind, gîndesc altfel decît susţinătorii lui Băsescu. Nu m-am înşelat deloc: abia postată scrisoarea pe Net, am început să fiu numit în comment-uri, la grămadă sau în mod direct, „pîrlit de scriitor”, „jegos”, „uslaş împuţit”, „creier spălat de Antene” etc.
Scriu aici nu ca să mă dezic de Scrisoare…, ci, din contră, ca să întăresc şi să nuanţez nişte lucruri legate dorinţa mea de a nu-l mai vedea pe Băsescu la Cotroceni. Poate mă înşel cînd cred că, dacă Băsescu reprezintă singura garanţie a democraţiei şi a justiţiei din ţara asta – aşa cum susţin băsiştii, România nu mai are cum şi nici nu mai merită să fie salvată. Poate mă înşel cînd cred că istoria modernă a ţării noastre n-a cunoscut un fanariotism mai evident decît modul în care Băsescu şi-a făcut-o pe fiică-sa europarlamentar. Poate mă înşel cînd cred că un preşedinte nu are voie să împartă sticle cu vin şi alte premii în direct la OTV. Poate mă înşel cînd cred că, vreme de trei ani, Preşedintele a fost şi Prim-ministru. Poate mă înşel cînd văd alte zeci de motive pentru care Băsescu nu mai are ce căuta la Cotroceni.
Nu mă înşel însă atunci cînd simt că o parte dintre susţinătorii lui Băsescu mi-ar lua gîtul pentru ceea ce cred. Sînt convins că, dacă aş ajunge vreodată la mîna intelectualilor lui Băsescu, m-ar face praf pentru opiniile mele diferite. Sînt convins de ochii injectaţi de ură cu care priveşte un băsist aceste rînduri.
Şi mă simt mai bun, omeneşte vorbind, decît ei, pentru că eu niciodată nu aş lua gîtul, nu i-aş face praf, nu-i urăsc pe cei care gîndesc altfel decît mine. Eu nu-i urăsc, nu-i dispreţuiesc pe susţinătorii lui Băsescu. Din păcate, mulţi dintre ei îmi sînt amici, unii chiar printre cei mai buni prieteni. Le respect părerea şi-i aştept să facă la fel. Aş respecta şi boicotul referendumului, dacă acesta nu ar avea la bază un avantaj total necinstit: lipsa unei baze de date actualizate cu numărul votanţilor români (vreo trei-patru milioane de români – care fie nu mai există, fie nu au cum, din motive obiective, să-şi exprime opinia – vor „vota” boicotul).
În fine, nu îndemn pe nimeni la vot. Vreau doar să le spun băsiştilor că mă sperie intoleranţa lor şi sentimentul pe care mi-l dau, acela că refuză să-şi pună măcar pentru o secundă întrebarea: „dar dacă, totuşi, eu mă înşel?!”.
Şi mai vreau să fie limpede acum, cînd sînt aproape sigur că duminică nu o să iasă cvorumul, iar Băsescu o să se întoarcă la Cotroceni: eu mă duc să votez demiterea lui. E părerea mea sinceră, neafiliată politic. Sînt anti-Băsescu şi atît. Legat de actuala putere nu am deocamdată altă apreciere decît aceea că îmi oferă o mică şansă să scap de el, aşa cum l-am apreciat pe Băsescu pentru că mi-a oferit şansa să scap de Năstase.
PS: aaa… o chestie pe care ţin să o spun demult (de data asta recunosc, profund partizană, iraţională, dar de gust): prefer să ajung cu Mircea Badea în Iad decît cu Andreea Pora în Rai.
!!! regulă simplă pentru cîţiva foşti şi viitori comentatori de aici, indiferent de tabăra politică: cine vrea să se dea în spectacol, să mă convingă să stau acasă la referendum, să facă propagandă pentru referendum sau să mă jignească pe propriul meu site zboară la spam… acestora le recomand forumurile de pe hotnews, evz etc… acolo-i cu democraţia, la mine pe site, nu !!! evident, păreri oneste, chiar dacă-mi sînt potrivnice, exprimate cu bun-simţ, se poate…


June 8, 2012
Oameni, cai şi tauri
May 12, 2012
Autopotret pe biclă
May 3, 2012
De primăvară
April 19, 2012
Portret de copil
Florin Lăzărescu's Blog
- Florin Lăzărescu's profile
- 46 followers
