Olivia-Petra Coman's Blog, page 2

În căutare de lacuri şi cer senin prin şi pe lângă Bucureşti

Ziua 1: Herăstrău

● De mic dejun:

La 9 am coborât lângă Arcul de Triumf şi am pornit-o spreHerăstrău. Am înconjurat lacul cu totul, mi-am făcut prietene pisici [mereu amcu mine niscaiva mâncare ori gustărele] şi am încercat să ajung şi la Muzeul deArtă Veche Apuseană, aflând însă că era închis din noiembrie.

Îmi aminteam parcul un pic mai bine întreţinut, grădinajaponeză m-a cam dezamăgit, însă tare bine mi-a prins să văd soarele de pe InsulaTrandafirilor. La Braşov nu îl mai zărisem de peste o săptămână [altăgrozăvie planificată, căci aşa ceva nu s-a întâmplat în oraş de când m-amnăscut – să fie o săptămână de ceaţă lăptoasă, de s-o tai cu cuţitul!].

● De prânz:

Nu ştiam unde să aleg să mă văd cu Marcel al meu [aveapauză de la cursuri de la ora 13, în principiu]... până la urmă, a fost Nood.[Între timp, am aflat şi că acolo se fac miercurea livrări Sol şi Suflet, de lacare ne luăm legumele din 2022.] Locul mi-a plăcut mult – cochet şi prietenos! Mi-aupicat tare bine quiche-ul, sucul de litchi şi moringa, dar şi tarta cu matcha şiapă de trandafiri!

Pe drumul pân’acolo, mi s-a făcut foarte dor de Suflet,văzând părinţii de căţei la joacă şi mişcare într-un spaţiu special amenajat laieşirea din parc. Apoi, am înţeles că mi s-a legat şi mie harta Bucureştiului,în sfârşit! M-a bucurat asta – până la urmă, cel mai bine înveţi bătând oriceloc la pas. [În drumul spre Nood, am dat peste ecouri de subcontinent, apăsare,mai apoi ameninţare. Am zâmbit. Peste toate-am trecut!]

● De cină:

Înaintea Sărbătorilor, am câştigat două cutii cu eclerede la French Revolution. Eu eram fana lor de prin 2018, aşa că m-ambucurat foarte mult şi le-am ridicat din relativ noul magazin din Rosetti.

 

Vă recunosc, în urma anului greu ce s-a dus de curând, căam dormit în următoarele dimineţi, imediat după micul dejun cu croissantepufoase. Simţeam nevoia (şi încă o simt!).

 

Ziua a 2-a: Chitila şi Mogoşoaia

● De prânz:

În pauza lui, Marcel m-a lăsat la Parcul Dendrologic Chitila, unde îmi doream de mult să ajung! Ba chiar l-am convins să seplimbe câteva minute cu mine pe lângă lac. Parcul este drăguţ, îngrijit, nufoarte mare, însă ai ce face pe acolo o oră-o oră şi jumătate! Am întâlnit dinnou pisici, am stat pe-o bancă şi m-am bucurat de tot. Am plecat când m-a luatun pic frigul.

Apoi, am apucat-o înspre Promenada de lângă LaculChitila, de unde apa şi cerul se vedeau într-o impresionantă nuanţă de albastruelectric! [Am realizat apoi şi că, din punctul final al aleii s-ar fi pututpătrunde în Pădurea Chitila-Mogoşoaia pentru a traversa până înlocalitatea vecină. Dar nu am ştiut şi nici alţi oameni nu au ştiut să îmiexplice.]

Am apucat-o pe drum, însă, chiar în dreptul CaseiVânătoreşti, am dat peste un semn de traseu. Noroiul (măricel) nu mi-a pusprobleme şi, în vreo 20 de minute, am ieşit din pădure în Mogoşoaia, după ce amîntâlnit oameni la plimbare pe jos, cu bicicleta ori cu odorul patruped.

Lumina din Parcul Mogoşoaia, peste lacul cuacelaşi nume, era fabuloasă! De mult nu mai experimentasem aşa o strălucirefrumoasă! Singurul aspect negativ părea să fie murdăria din lac. În rest, aveamparte doar de bună dispoziţie la început de an, de copii încântaţi şi derelaxare.

Am ajuns fără să îmi dau seama în curtea impresionantuluipalat brâncovenesc, în a cărui veche bucătărie am păşit, luându-mi parcărevanşa pentru muzeul de artă ratat deunăzi. Căci acolo avea loc o expoziţie depictură în culori tari. Bineînţeles că am găsit o nouă prietenă pisică – dinTunisia devenise deja o obişnuinţă să mergem pe urmele lor! La apus m-amdespărţit cu greu de tot, ştiind că ziua întreagă se întipărise ca minunată peinima mea!

● De cină:

Pusesem ochii pe Nara Oriental Cuisine dinMogoşoaia; citisem că aveau un künefe de zile mari. Nu doar că a fost aşa, ciservirea împreună cu o porţie de ashta libaneză l-a făcut de-a dreptulremarcabil (probabil că cel mai bun savurat în afara Orientului, ca să spunaşa)! Aici mi-am dat o a doua întâlnire cu iubitul meu. Şi celălalte bucate aufost tare atent pregătite, cu gust, într-un cadru plin de prietenie şi detaşarefaină.

 

În ultima zi, îmi planificasem o reîntoarcere la ParculNatural Comana, pentru că nu explorasem decât partea de pădure în urmă cu 9 anişi îmi dorisem – de pe-atunci! – să fiu pe lângă apă mai mult! Marcel însă m-aconvins să aleg diferit şi mi-a promis că la început de primăvară vom mergeîmpreună în satul giurgean.

Aşa am ajuns la Therme, unde nu mi-a plăcut deloc [puteţiciti de ce aici] şi aş fi plecat după prima jumătate de oră dacă nu aş fistabilit că îl aştept pe Marcel acolo.

 

Pe un ton fain—

Ziua a 3-a:

● De prânz: Am descoperit Sara Green, cu tot cu wrap-ul de linte şi legumeproaspete! A fost mâncarea uşoară de care aveam nevoie după zilele deSărbătoare!       

● De cină: Mi-am strâns familia de pisici la piept şi am stat să ne tragem sufletulîmpreună. ♥ Uneori şi să stau 1 zi departe deblănoşi este greu.

 

Dacă tot avem de-a face cu un an de răscruce (finalurilepeste care dau buzna începuturile), am zis să o apuc şi eu pe cont propriu pedrum, că nu am mai făcut-o din Germania în 2016, adică tot acum 9 ani. Dacă tota avut Marcel treabă şi atunci, şi acum… şi nu mi s-a putut alătura. [Între timp, mi-amamintit cum am colindat şi prin Vrancea de una singură în 2018 şi prin Germania a doua oară singură în 2017!]

M-am mai dezmorţit şi eu. Să fii pe drum singur, oricâtde mult sau puţin, să baţi distanţe măricele pe jos, necesită parcă să fii şimai prezent şi să ţii seama că-i iarnă şi se înserează mai curând.

Mi-a plăcut ! ♥ A fost prima oară când am umblat prin Bucureşti şi împrejurimile lui întihnă.

Ce nu mi-a plăcut la Bucureşti? Apa, aerul, energiagenerală menită parcă să amorţească simţurile. Faptul că foarte mulţi dintre oameninu mai ştiu să se bucure, să primească un zâmbet dezinteresat, o vorbăcaldă. S-au dezobişnuit de asta, fug parcă undeva – un loc neştiut, însă parmereu grăbiţi, îţi răspund din mers. Chiar şi când ies în natură. Mulţi serelaxau când înţelegeau stilu-mi sfătos şi ardelenesc şi se deschideau, ceea cem-a înveselit de fiecare dată!

P.S. Am ales să nu dau semne nimănui, căci am dorit săstau cu mine. Face bine sufletului din când în când. 😊

7 curiosities from Lebanon

It isstill one of my favourite countries, inhabited by some of the kindest and mostresilient people I’ve met.

They’vebeen going through very hard times undeservedly (I talk often with the friendswe made there). Part of the resistance is not giving in to the fears and lowfrequencies, but keep living your life. And this is why I decided to write thispiece!

 

The neighbourhoodsand buildings of central Beirut

FromHamra to downtown, you feel like walking along a rich part of the Lebanesecapital. Gemmayzeh (labelled Beirut’s neighbourhood with the greatest Frenchinfluences) follows. We loved its steps, energy, and interesting buildings,which were full of vegetation!

 

Thenarrowest building in Lebanon

TheGrudge or Al Ba'sa was built in 1954. It measures 60 cm in its narrowest part.It was born from a feud between two brothers who couldn’t decide how to splitthe land inherited from their father. Eventually, one built a house on thenarrowest part of the land, blocking his brother’s sea view.  

 

The biggestpomegranates and the tastiest avocados

Thefruits and vegetables are delicious in Lebanon. The abundance of water makesthem grow; the mild weather (even in winter) makes them tasty! Lebanese cuisineis famous worldwide because it originates from a country with exquisiteingredients.

 

Themost dangerous place in Lebanon

We onlyfound out that Hermel was that dangerous upon arriving in town. We went to raftthe River Assi and enjoyed our time there. We read the dodgy storiesafterwards.

 

Verticalkilometres

Thehigh density in Lebanon required settlements built seemingly one on top of theother, on the mountain ridges (it is a mountainous country!). It’s stillunclear how we exited a town, drove on, and then found another town evenhigher, where we didn’t think we would discover any trace of civilisation.

 

Seasalt heaven

Anfehis a welcoming village delighting its visitors with terrific (sea) food. If youwish to buy sea salt, head to St. John the Baptist Orthodox Monastery (as akind local turned friend would recommend us). You can purchase sea salt bags ofhalf a kilo and leave the money in a box (in December 2023 we paid USD 1/kg).

 

TheDruze community

Allaround the Shouf cedar reserve, we bumped into people adhering to one of theoldest religions in the world. With them, I could talk about reincarnationwithout issues.

 

Thereare so many things to discover in such a small territory, but rich on alllevels!

This isLebanon. ♥

Despre fluturi | Episodul 19

Începem (continuăm) furtunos la Călăraşi. Fabrica de coniac „Divin” nu era încă deschisăvizitelor, însă în magazinul aferent se putea intra, bineînţeles. Aici l-amcunoscut pe Domnul Grigore, fermecător, glumeţ şi tare amabil. Ne-a povestit căaniversa în acea zi şaptesprezece ani (cam aşa) de când era angajat acolo

Reîntoarcerea la Chişinău ne-a servit, la Tucano Coffee Brazil, pe lângă dulciurile şi prânzul sărat, o porţie de amabilitate dinpartea tânărului ce lucra acolo, de la care am primit boabe de cafea de ronţăitfără vreo altă pretenţie decât un zâmbet venit din inimă.

 

De cealaltă parte a Nistrului, cele două zile ciudăţelefuseseră îndulcite de Andrei, singurul vorbitor de română de la service-ul lacare ajunseserăm din cauza amortizorului care începuse să facă figuri. Aîncercat să ne ajute şi a făcut cu dedicare tot ce i-a stat în putinţă. Şi-ameritat cu prisosinţă una din sticlele de coniac „Divin” pe care băieţiiîntreprinzători de la trecerea de frontieră căreia nu îi văd sensul încercaserăsă şi le însuşească.

La finalul periplului transnistrean, în prăfuitul Bender– şi clasica Tighina –, o doamnă cu care ne-am înţeles doar prin semne (noinevorbind rusă) a fost foarte drăguţă şi ne-a ajutat să ne cheltuim toaterublele transnistrene înainte de revenirea la leu. Chiar şi când totalul a fostuşor superior valorii deţinute de noi, ne-a asigurat că este în regulă.

Primăvara noastră a fost subsemnul... fetelor. Cele 5 fete cucuiete despre care am crezut mereu că suntbăieţei. Am fost legaţi noi şi ele, ne-am petrecut tot timpul împreună, amînceput apoi să călătorim şi să ne lăsăm purtaţi în aventuri, aşa cum făcuserămşi cu Peticel şi cu părinţii lor. Am iubit din toată inima acea perioadă şi nune-am putut despărţi de niciuna, aşa cum am ştiut în inima mea că va fi. Aşa căPi, Teo, Piti, Zo şi Gri sunt tot cu noi. ♥

Un moment fain, cu tot cu ozi aventuroasă pe bicicletă, a fost chiar pe 21 mai, când seara am petrecut-ope nepusă-masă la un nou restaurant libanez ce s-a deschis în Braşov. Acolo amfăcut cunoştinţă, pe lângă atmosfera luminoasă, cu proprietara restaurantului,foarte deschisă, recunoscătoare că se putuse bucura de pace în România pedurata tulburărilor din Liban. Ne-a povestit mult de Liban, aflând că ne doreammult să mergem acolo. S-a făcut că, la final de noiembrie, în ciuda tututoravertizărilor de securitate, am ajuns în Liban şi ne-a plăcut la nebunie! Dedimensiunea Judeţului Timiş, ţara cu peste 6 milioane de locuitori (da, suntoameni peste tot, dar sunt faini!) este incredibil de variată ca relief şipeisaje. Din păcate, anul acesta, situaţia în Liban s-a îngreunat, însă nu vadura. Merită şi ei linişte.

Cu toate că se vedea de laînceput că le iubeşte mult (şi asta nu s-a schimbat), Linu a avut de suferit,anxietatea înteţindu-i-se după naşterea fetelor. A fost greu, am încercat multesoluţii. La final de mai, l-am luat într-o plimbărică. Am fost doar noi trei,ca pe vremuri. Aşa de bine i-a picat şi a adormit în rucsac, la întoarcere, culăbuţele în poala mea.

 

Sunt multe de spus... încă.Nici măcar aici nu le-am cuprins pe toate, mai ales că unele au căpătat oschimbare de energie pe care nu am mai îndrăgit-o la fel. Se întâmplă. S-aîntâmplat cu îmbrăţişări, sunete şi texturi, mese de Paşti şi cadouri dininimă, picăturile ruseşti din plante pentru care veniserăm iniţial şi careurmau să îl liniştească pe Linu (cu castrarea animăluţelor nu am fost niciodatăde acord). Mai rămân de amintit o întâlnire de suflet în Chişinău, recomandăride locuri dulci tot în capitală, Recepţia cu oameni faini a hotelului dinTiraspol, momente ploioase dormind în butoi ori un ocol cu tâlc din drumul sprecasă.

 

Cât despre ultimele zvâcniriale lui 2024, anul acesta a fost pentru mine aşa, pe peste tot, ca atunci cândvâsleşti şi nici nu ştii de unde vine apa, căci pare că te-ajunge din toatepărţile.

Aşa că, şi dacă vor mai fiprovocări, sunt aici să le fac faţă, să îmi amintesc, să îmi împlinescdorinţele.

Ceea ce vă doresc şi vouă!

Vă îmbrăţişez! ♥

Lamulţi ani!

When your expectations and reality don't match: Oman

Youshouldn’t believe everything you see (and read) on Instagram.

I fell for it when it came to Oman.

One ofmy old dreams was getting to this country; I must confess that the posts (andnowadays technology that seems to be reading your mind) fuelled it.

 

When Igot there, however…

 

People,with few exceptions, were cold, disconnected from themselves, and quite selfishand greedy.

Some locals(shop owners or employees) tried to scam us (money-wise).

Theydidn’t seem respectful towards the many expats working in the Sultanate (quite theopposite of our impression in Saudi Arabia).

Unlike inmany other Muslim countries (let’s take Tunisia as an example), in Oman, cats(let alone dogs!) are not taken care of – and there are many weak and hungryroaming the streets.

Whatdid we do?

Wespent time with many Romanian guys (and Albanian, Belgian, and Brazilian) – theSocca World Cup (luckily!) took place in Muscat during our stay!

Theexpats were extraordinary to us! Kind, helpful, and bright! We made friends.Each of these interactions helped us continue our trip. It was our mostdifficult trip from a psychological perspective.

Webought food and fed as many animals as we could! And we blessed them! ♥

 

Pricesare high (especially for what you get in return)! They are even higher in thetourism field.

There’sno reason why!

Even ordinaryaccommodation or outdated (and a bit dirty) hotels were expensive, with a highrating!

We didsee Bezness practices even though we thought we wouldn’t.

Whatdid we do?

Weresearched well and took advantage of promotions.

Thistime around, I knew how to negotiate with a narcissistic Beznessman!

 

Natureis not all it’s cracked up to be.

I keptwaiting for a wow. I had only one in Oman, close to the end of our trip.

Beacheswere not as presented on social media. Many were a bit dirty; snorkellingconditions were not good (see the end of this piece).  

Thespectacular wadis seemed unreachable by regular car (and we didn’t have time tohike – as the sun was setting early; this is an aspect to consider) or had theirregular pedestrian routes closed only for businesses to make another Rial byintroducing a very commercial, dirty, and unnecessary boat ride.

Whatdid we do?

Wefollowed our hearts and found those dreamy beaches, too.

Principlesare principles. We didn’t bend and left without seeing any wadis. I don’tregret anything.

 

Whatabout food?

Well,it was good, but not our favourite. Omani food was more expensive than othercuisines (and not that tasty).

Plus,it was hard to find restaurants (even in cities!) with seating spaces. Or withclean seating spaces! This leads to a serious lack of comfort during your trip!

Whatdid we do?

We didour homework. If we didn’t find the restaurants neat or clean enough, we leftand tried again.

Ourfavourite restaurants were Filipino, Italian, Turkish, and Syrian.

 

To topthe bad things up, we’ve had a storm in the open sea from the second day to ourlast but one. So, all our water activities were stalled. We needed to changeour entire travel plan.

Yes, Iknow, it wasn’t the best of trips.

However, as situations in life are neither good norbad in their entirety, I’ve saved the brighter experiences for another article.

Am evadat un pic de ziua mea până-n Harghita vecină

Am vrut linişte, însă şi aventură, în liniile mele. Ultimapetrecere pe care-am dat-o a fost în 2019. De ce nu le mai gust? Detaliipovestesc în noua mea carte, pe care-o scriu încă. În mare, pentru că au rămasfoarte puţini oameni cu care să împărtăşesc astfel de momente. Nu-mi voi maimuşca buzele şi voi recunoaşte că şi anul acesta au uitat mulţi oameni (chiarşi importanţi) de ziua mea. Iar alte urări nu au fost din inimă. Nu înţeleg dece ne este greu să vorbim şi despre această parte a vieţii noastre – în definitiv,nu contează să fie totul strălucitor, ci autentic, aşa simt. Să fim mulţumiţiseara, când ne punem pe visat.

 

Ei bine, ca să nu se supere niciun blănos, au rămasacasă, respectiv la dresaj (v-am spus că este o poveste mai lungă), eu am fosthărnicuţă şi am gătit, apoi, împreună cu Marcel şi tata, am purces la drum.

Eram o ţâră în întârziere, la Braşov era cald, însă noriise arătau ameninţători înainte-ne. A venit apoi ceaţa, însă curând am datiarăşi de soare.

Nu vreau nicicând să par nerecunoascătoare pentru cecreez şi trăiesc, însă, după Oman, iarăşi vedeam România în HI-DEF, cu toate căea-i cea mai frumoasă dintre ţări oricum!

 

Pe unde-am poposit şi ce mi-a atras privirea?

• Biserica unitariană din Ocland nu este doarfoarte frumoasă (cu o curte plină de nuci delicioase; băieţii au strâns ce augăsit pe jos şi câteva, împreună cu celede acasă, au intrat în cozonacii deCrăciun), ci la intrarea ei se spune că se găseşte cea mai veche poartă delemn din regiune. Satul este foarte frumos, liniştit, cochet!

• Mai departe, pe drumulspre Pasul Vlăhiţa (prin care am realizat că mai trecuserăm şi unde-am dat de zăpadă),am ajuns la Crăciunel. Denumirea vine, spune-se, de la numele celui carevedea de sat în vechime şi care ar fi fost născut de Crăciun. La capătulsatului, care-i fermecător, este o pădurice de castani şi aici areloc anual un festival al castanelor. Musai ne vom întoarce; acum era multnoroi.

• În Lueta există o fântănă sărată (Str.Sóskút nr. 595), de unde se poate lua apă sărată pentru gătit. Cu toate că amînţeles că funcţionează după un program, noi am găsit deschis şi am putut gustaapa şi vedea minunea! O curiozitate, într-adevăr!

 

Unde ne vom (re)întoarce?

• La Barajul Frumoasa, pe care l-am zărit întredoi fulgi a doua zi de dimineaţă (aici ningea de ziua mea, uraa!). Mi-ar plăceamult să şi zăbovim pe lângă el, să facem o drumeţie poate.

• La Ski Gyimes, unde, cu toate că era deschis,vremea a fost potrivnică şi seara, şi dimineaţa – cam ploioasă, adică. Bobulne va aştepta pentru ocazia potrivită; de abia aşteaptă şi Marcel să se dea.I-a surâs tare ideea!

• La Leliceni, pentru a vedea teiul maibătrân de 430 de ani.

Oricum, întreaga zonă a Ghimeşului m-a chemat de mult şiştiu, simt că mai sunt multe de văzut şi făcut!

 

Unde am stat fain tare?

La Kaliba Cabins în Valea Boroş. Minunatloc, tare şic, cu privelişti frumoase, mic dejun delicios şi primire tareprietenoasă! Pentru noi a fost potrivită Cabana Friends şi am zis cămusai să revenim la sfârşit de primăvară/început de vară pentru o doză de verdeşi o reîntâlnire cu adorabilii pisoi ai casei!

 

N.B. Se poate mânca şi bea bine la Frayz Don.

 

Unde mi-am ţinut ziua?

Dis-de-dimineaţă, undeva unde mi-am dorit să ajung mereuşi nu se făceau tururi într-o perioadă! Apoi, am reuşit să fac o rezervare şisă ajungem în timp util la Csíki Sör din Sânsimion. Lumina, ghidajul şi berea au fostminunate! Am primit chiar şi o surpriză, care m-a impresionat foarte tare! Esteun loc în care merită să poposeşti, mai ales dacă eşti iubitor de bere (nu văspun ce fericit a fost tata!).

 

 

No, cam aşa a fost. Mi-a plăcut mult!

Iar seara am mâncat şi am făcut baloane de săpun alăturide pisoii noştri magici! ♥

 

Şi, pentru că-i final de an, vă urez tot ce vă uraţi şivoi!

La mulţi ani! ☼

My 2nd year of wild swimming

My first year of wild swimming was so glorious that I wanted to continue my water adventures!It was made difficult by the full swing of the plandemic. Closed borders meantI needed to get creative at very low temperatures at home. But I didn’t mind. Ilove Romania and I thank her for hosting most of my swims in the 2021/2022season. ♥

As Ideleted by mistake most of my all-time gathered data (which includes picturesand videos) this April, this is what I managed to save from various sources andpeople.

Peticel,the cat who was like our boy, is featured throughout this piece. He was our rayof light under so many clouds and we loved doing everything together! ♥

 

Monthno. 13 – August 2021

CapMidia, Romania

The BlackSea was so playful that we thought for a minute that we were swimming in theAtlantic Ocean. This has become my favourite beach in Romania. I love itsenergy!

Myfavourite.

 

Monthno. 14 – September 2021

OltRiver, Romania

We tookPeticel for a walk. Olt River is close to where I grew up (Bod), so it was easy toget there. The water was cold and the currents were strong, but I completed my goal!

 

Monthno. 15 – October 2021

Onthe way to Iza Andrije Beach, Croatia

Thepine tree forest was inviting and that day was a very warm one on the Island ofMurter. I had never warmed up to Croatia until the end of 2021 when it hostedus for almost two weeks without those horrific passes. Do you remember the QRcodes? Well, we shouldn’t forget what we went through.

Anyway,I was grateful to be there, swim there, and feel free. Freedom really is astate of mind!

Top5

 

 

Monthno. 16 – November 2021

LakeSurduc, Romania

Afterthis day (18°C), winter came. We were on our fall/winter trip aroundsouthwestern Romania. I had heard so many good things about how clean this lakewas that I had to see for myself. I confirm that it is. Locals are friendly.There’s also a great beach! However, I was told that the water is icy even inthe height of summer. Needless to say, it was my most difficult swim ever.

 

Monthno. 17 – December 2021

BăileHerculane, Romania

Itmight surprise you, but Băile Herculane and I never hit it off. Still, I gave ‘LaCădiţe’ [the name of the hot pools] a chance. I loved the company of fellowRomanians, our talks, the cool-off in the greenish Cerna River, and thenormality of those moments even though many forces were trying to convince us thatfear should rule our lives!

 

Monthno. 18 – January 2022

Hârşova,Romania

Wecombined meeting up with a friend (we don’t talk anymore at this point) and attendinga protest against restrictions (I used to do that, but I realised since that Idon’t need a saviour and that I am in charge of my existence) with a visit toHârşova. They have some hot baths called ‘Puturoasa’ near the town. I wasshocked to wake up to snow after a warm day. Still, we went through with thebath (the wind was pretty harsh, too!) and got a prize. We saw pelicans fly byover the Danube, which was extraordinary for the time of year and location! Therewere many kind people there, sharing our joy!

Top5

 

Monthno. 19 – February 2022

Hotspring by the Mureş River, Romania

There’sa funny story attached. I found out about this spring from a former colleagueof Marcel. We celebrated my Dad’s birthday in the area and took Peticel with us, too. We walkedto the spring with Peticel on our second day there, but couldn’t find it.Then, our host in Neagra drove us at night there to show it to us (after thebridge over the Mureş River and the crossroads with Sălard, you can find the spring1 km to the right). The next day, I left Peticel sleeping in the car and headedthere with Marcel and my Dad. Some snowflakes accompanied our swim.

Top3 (my second favourite)

 

Monthno. 20 – March 2022

NádikaTraditional Bath, Romania

Itseems I get lucky in March and find a warm day to swim, with sunshine and invitingscenery. Peticel got scared of the water that day (maybe because it was toocold), but he was thrilled to hike the surrounding hilly terrain of Ghelinţa after.

Top3 (my third favourite)

 

 

Monthno. 21 – April 2022

CapMidia, Romania

Ireturned to Cap Midia because I missed it very much! Our Easter/spring tripcombined Black Sea swimming with Danube Delta kayaking. It was rewarding!

P.S.The water was warmer than the air, especially with the wind that day.

 

Monthno. 22 – May 2022

BăileHerculane, Romania

Theorder of things made me return here and combine again a dip in the hot springs(this time, those by Hotel Roman) with the coolness of the Cerna River. 

 

 

Monthno. 23 – June 2022

LakePădureni-Moacşa, Romania

AfterMarch 2021, we returned there because Marcel, Peticel, and I weren’t able tofind the Csókás Traditional Bath. It was exhaustingly hot, so, after attendinga horse racing event that we didn’t enjoy as expected, this dip before sunsetlifted our spirits. Peticel refused to join us; he was too tired.

 

Monthno. 24 – July 2022

TheSea of Marmara, Turkey

Convenientlylocated outside our hotel, we took advantage of July 1st’s warmthand swam somewhere we never had before, in Gelibolu.

 

 

Ofcourse, there were many more swims in these 3 countries – but these were thefirst of every month! Officially, I had

 

4 swimsin the sea (2*Black Sea, 1*Adriatic Sea, 1*The Sea of Marmara)

1 swimin a river (Olt)

2 swimsin a lake (Surduc, Pădureni-Moacşa)

2 swimsin a hot spring combined with river swims (Băile Herculane + Cerna River)

2 swimsin hot springs (by the Danube and by the Mureş River)

1 swimin a mineral water spring (Nádika)

 

If youwonder if I continued, I am now in my 5th Year, waiting anxiously to go for a winter wild swim in my native Romania.

I know Iam behind with the posts, but I’ll write them all before starting my 6thYear of wild swimming. I am happy that almost all my recent wild swims havebeen longer than my usual ones. Note to self: I’ll try to keep swimming only inmy swimming suit.  

Despre fluturi | Episodul 18

Ne reîntoarcem în Arabia Saudită. Ne hotăram pe loc să neluăm bilete la concertul lui Seal. Plecam din Umluj, Marcel cumpăra curmalelecele mai bune gustate vreodată de la marginea drumului, iar noi continuam înconjuraţide peisaje deşertice uluitoare, zărind când şi când cămile. Totul până am ajunsla Al-Ula.

Oraşul vechi este mirific. Uşor impenetrabil caactivităţi, aveam să înţelegem a doua zi. Însă Maraya, cred că cea mai frumoasădintre sălile de concerte în care am fost, Maraya transpune vechiul în artă.Îţi trece pe dat’ şi de cazări din deşert de la care ai plecat cu scandal,condiţiile fiind jalnice. Uiţi că nu ai unde dormi în acea noapte. Tot ce conteazăeste prezentul.

Talentul. Faptul că artistul transmite. Că te simţi ca lao petrecere privată, şi nu ca la un concert cu ştaif.

Am plecat încărcaţi, bucuroşi, recunoscători că oameniatât de diferiţi, cu poveşti diverse de spus, au putut dansa şi cânta împreună.♥

 

Ar mai fi multe de povestit despre călătoria în ţaradespre care şi-acum pot spune că nu am înţeles multe.

Nu am amintit încă despre domnul care, în fast-foodulsaudit în care eram singura femeie, mi-a pus mult mai mulţi biscuiţi cuumplutură de curmale decât ar fi fost obligat de politica firmei.

Sau poate de domnii de la Recepţia hotelului la care amstat în Jeddah. Au fost foarte drăguţi să îmi aducă la uşă un ditamai uscătorulde rufe (probleme în traducere) când eu îi întrebasem dacă nu cumva au unuscător de păr. „Nu, din acela nu avem.”

Plecarea din Yanbu fusese mai faină când Marcel ajunsesela brutăria din apropierea cazării pentru a cumpăra pâine de năut, la a căreicoacere asistase.

Se cade să îl amintesc şi pe domnul – probabilscufundător – care ne sfătuise de unde să facem snorkelling de la mal în Umluj,cum bărcile nu mai erau permise în zonă (şi nici până în ziua de azi nu ştim dece).

Doamnele de la minunata cafenea de la subsolul clădiriide apartamente în care stăteam tot în Umluj doriseră să mă cunoască, văzându-ldoar pe Marcel cum coboară în fiecare zi şi-mi cumpără ceva dulce la miculdejun. Discuţia a fost despre localnicele talentate care, în funcţie de zi şistare, găteau câte un alt desert cu care aprovizionau cafeneaua.

La final, menţionat trebuie şi Rani. Credeam că-i iranian(îl băusem mult în Golful Persic; ne-a fost tovarăş nelipsit pe Insula Qeshm aIranului); l-am regăsit în Jeddah. Am înţeles apoi că-i saudit, preparat dinfructe iraniene. Am chicotit că, atâta timp cât există Rani, nu-i chip dediviziune între Iran şi Arabia Saudită. La câteva zile, cele două ţări s-au şiîmpăcat oficial. Oricum, totu-i un spectacol.

Să fim, aşadar, spectatori! Cu dragoste faţă de toţi ceilalţicare urmăresc de pe scaune.

 

Aceste postări le fac de obicei pe „Dependentă defluturi".

Însă azi am decis să scriu aici [contul personal; n.m.]--

A venit un colet astăzi, pe care îl aşteptam, iar nouldomn curier din zona mea mi l-a livrat cu bomboane.

Când l-am întrebat ce este cu ele, mi-a spus că sunt dinpartea lui. ❤️

Şi, aşa, am început eu să zâmbesc larg, recunoscătoarepentru bunătatea din oameni, gingăşia neamului în care m-am născut şi pe carenu aş schimba-o cu nicio alta şi gesturile mici (însă cele mai importante!)care merg direct la inima cuiva şi care pot muta munţii din loc!

P.S. Linu şi Kara au studiat toată întâmplarea şi, lafinal, copilul meu gri a stat la o poză artistică şi a dat jos o bomboană, că aşaface el.

 

Pe nesimţite, ajungem şi peste Prut.

Se întâmplă un lucru bizar pe măsură ce se derulează prinfaţa ochilor tăi prezentul. Dacă întârzii cu istorisirea unor întâmplări, seprea poate ca amintirile să nu îţi mai trezească aceleaşi sentimente, nicimăcar fotografiile ce odinioară te-au făcut să tresari să nu o mai facă. Esteposibil şi foarte sănătos să te suceşti, urmându-ţi inima, ca de fiecare dată.Nu datorezi scuze, explicaţii ori păreri de rău nimănui. Tu eşti personajulprincipal al visului tău.

Pe de altă parte, ce-i autentic rămâne aşa. Cam asta potspune despre cea de-a doua vizită la Beşalma, în căutarea vechii mori de vânt.Şi omului care ne-a ajutat să ajungem la ea încă-i sunt recunoscătoare. ♥

 

Una dintre cele mai dragi întâmplări din ultimii ani estecea legată de dragele noastre prietene Mădălina şi Larisa, împreună cu oameniiinimoşi de care sunt înconjurate. A fost clic la prima vedere, pur şi simplune-am îndrăgit. Nu am putut mânca toate bucatele minunate pe care ni le-au puspe masă, nu ne-am putut simţi nicicum altfel decât bineveniţi de fiecare datăşi ştiu, aşa cum a spus şi Larisa, că suntem ca o familie noi toţi.

Îmi este dor de ele şi sper să ne revedem aici ori înSelemet cât mai curând! ♥

 

Era Duminica Paştelui – cald în suflet, rece şi capriciospe dinafară. De mult îmi doream să ajung în Parcul Valea Morilor din Chişinău,să îl trăiesc şi să-i găsesc minunea – Statuia Micului Prinţ de pe Asteroidul B612. A fost cartea preferată a mamei mele şi am crescut cu toată aceastăpoveste.

Am aflat-o, până la urmă, după ce ne-am împrietenit cu uncâine tare simpatic, ne-am aprovizionat cu băuturi calde şi am răspunszâmbetului şi curiozităţii unui tânăr foarte boem. Studia la Bucureşti, ne-aindicat pe dată drumul spre Micul Prinţ, recomandându-ne totodată locuri decolindat prin Chişinău. Ne-am mai simţit o dată incluşi, bineveniţi. ♥

 

Ştefan este nume mare în Moldova mare. Este al nostru, altuturor. Un simbol. M-am întrebat adeseori dacă mi-ar fi plăcut ca spirit înrealitate, dacă ne-am fi înţeles. Dacă nu cumva a fost şi el doar un conducătorcu trăsături narcisiste şi cu demoni pe care poporul nostru nu-i iubeşte. Oripoate sunt eu un spirit prea liber care nu are nevoie de conducători, ştiind căsunt singura care decide în viaţa ei. Însă nu l-am cunoscut, ştiu ce am citit,din diverse surse, ca noi toţi. Te unge pe suflet parcă atunci când unpersonaj, oricare ar fi el, contemporan sau nu, se pliază pe structura tamorală. Când poveştile sunt cu final fericit. Momentele acestea sunt rare.

Însă noi tot ne-am dus să îi vedem stejarul legendar dela Scoreni. A fost noroi, am înaintat greu, am alunecat mai mult... Că, doarătuturor ne place să credem în ceva. Şi cam acestea sunt toate intervenţiileprin care suntem ţintuiţi în matrice.

Dintr-o dată, de nicăieri, a apărut o pisică. Frumoasă,afectuoasă, curată toată chiar de noi eram mânjiţi şi uzi. A venit parcă să nedea o lecţie, să ne arate că ea poate ajunge în anumite locuri în care noi nuputeam. A stat încă lângă noi până ne-am convins că la Stejar nu era dat săajungem în acea zi.

Ne-a însoţit pe drumul de întoarcere. Prinseserăm drag deea, încă nu înţelegeam care este căsuţa ei şi doream să o hrănim cu boabele dela maşină. Aşa cum a apărut, aşa a şi dispărut.

I-am mulţumit în gând pentru dorul pe care ni-l potolisefaţă de micuţii noştri de acasă şi... poate că doar astăzi realizez unde-abătut, prin uşurinţa cu care-a tratat terenul mocirlos: credea în ea şi-atât.

Late autumn in the Apuseni Mountains

Yes,you’re right. We’ve already started living our winter for a while.

Yetmemories of the Apuseni fill my heart – and I have several reasons for that.One is a giant fluffy friend we made there. He became even more. His name wasGălbenuş (=yolk).

 

As westayed in Buces-Vulcan Village, dominated by the sight of MountVulcan, we couldn’t get enough of our new furry friend’s company. We decided tospend time with him and throw our travel plans to the wind. I felt quite sickafter a challenging detox; however, we decided to hike together after breakfast(our breakfasts are served mainly around lunchtime). As you exit the village,you’ll see a trail to your right. Follow it until you reach a crossroads (you’lleven see a path framed by white stones to your left). Take the trail on yourright and walk until you get to a big antenna and beautiful views of thesurroundings. It will take around 2.5-3 hours there and back, with breaks togather juniper and turkey tail mushrooms included. It was a wonderful hikebecause we were together. ♥

   

 

For theeasy trail (steps and bridges – about 10 minutes) to Cascada Săritoarea[Săritoarea Waterfall], you should find the official door of access, as the locationon the maps will take you into the forest. Head towards Stănija, pass thechurch on your left and follow the signs to the waterfall. It is as delicate asit is beautiful! It was surrounded by a carpet of leaves when we visited.

 

Theroad to Peştera Poarta lui Ionele [Poarta lui Ionele Cave] passesthrough Cheile Ordâncuşii [Ordâncuşii Ravine]. The path to the cave entrance isvery scenic. The guide is a very knowledgeable and lovely man. He knows a lot aboutthe bat colony in the cave. So, ask away!

Don’tmiss the warm cheese pies sold at the start of the path to the cave.

 

 

Ourfirst and magical hike to Izbucul Tăuz (easy and probably around 15minutes to see it and return) was linked to a kitten found just outside RemeteaVillage in Bihor County. We were unaware of it then, but he ended up changingour lives! Izbucul Tăuz is one of the most beautiful places we’ve seen not onlyin Romania, but in the entire world! Summer brought out the turquoise in thewater, while the autumn colours and lower water levels offered a differentperspective. We met some locals here who told us about Coiba Mică and Coiba Marecaves and made us curious to discover them.

 

Casade Piatrăis one of my favourite villages. It is like one of those fairy tale villages.We were lucky to be back after 10 years. We had a small talk with the owner ofPensiunea Casa de Piatră [Casa de Piatră Guesthouse] and some delicious stone-bakedblueberry pies made by his wife. He also gave us precise directions to thecaves we wanted to see.

 

 

Thefirst was Coiba Mare. We left our car at the official entry pointinto the Apuseni Natural Park (cars were not allowed from there on). Weimmediately found the trail leading to it on our left (2-3 minutes to CoibaMare) after Marcel fed a cute dog. We also met with the nice people whorecommended the place! I was impressed beyond words! After all, you're facing thelargest cave portal in Romania. You feel so small but you realise you’re partof it all!

 

 

Some200 metres on your left (the descent can be slippery), there’s the short trailto Coiba Mică. The water that you see goes underground andsurfaces at Izbucul Tăuz. We were not aware of that until we met the kind localsmentioned above.

 

 

As you headtowards Gârda Seacă Village, you’ll find a spring on yourleft. We stopped and filled our bottles. The long drive to Braşov started.

 

 

We werealready missing Gălbenuş. His name is Suflet (=soul) now. ♥

Butthat is another story.

8 years later, our highlights from India

There’sno secret – our trip around India wasn’t my favourite one.

Infact, it was one of the trips that disappointed me the most.

On theother hand, I always believed in silver linings, so here are the little thingsin South India that mattered – and I will focus on them.

 

Goa

Fromwhat I read and watched, it seemed that Goa had been but was no longer thehippest place in South India. Well, we both loved it!

● Arambol

Arambolis so laid-back! Of all the beach settlements on the Goan coast, I am glad wechose to stay here. Portuguese influences are perceivable in the language andthe vibe.

𓌉◯𓇋+ ☽︎ Hungry Geckos

Iremember waking up to such a bright sun that I could barely keep my eyes open!The accommodation and restaurant are both great. It served my favourite dessert(a long list of favourites follows) of the trip – the Banoffee Pie.

𓇼ArambolBeach

Myfavourite beach of the trip, by the Arabian Sea!

☘︎ Arambol Bazaar

Myfavourite bazaar of the trip! I’m still wearing the clothes I bought there. Thesellers were very friendly!

☼ OldMonk Rum

Myfavourite rum is made in Goa. You can only buy it there (federal laws). It isdifferent from all the rums I’ve tasted – its flavour says ‘India’ to me.

Karnataka

It issuch a gigantic state that we barely found somebody to take us from Goa toDandeli!

● Dandeli

Interms of energy, Dandeli is very light. It’s probably the lushness of thejungle, too, that makes it feel that way.  

𓌉◯𓇋+ ☽︎ Dandeli Chalet Homestay

We feltpampered here! They even adapted the spiciness of the food to suit us! (It wasdelicious, by the way!) Not only did we learn a lot about local plants, but wegot to hang out with two Indian families that we befriended. We were sad toleave!

𓅪Birdwatchingtour

I’m nota morning person, but the birdwatching tour was worth getting up at dawn! Wesaw monkeys and hornbills! They were high on Marcel's wishlist!

﹏ Kali kayaking

It thengot to my wishes – the low water level made rafting impossible, but we couldkayak. Indeed, only a small part of the river. It was enough to feel its sacredenergy, the one I was looking forward to, through the legends I heard!

≽ܫ≼ Kali Tiger Reserve

When Irealised our closeness to the reserve, my secret wish was to spot a blackpanther (Bagheera was one of my favourite characters as a child). It didn’thappen, but the ride was nice!

☼ DandeliBackwaters

It’s abeautiful sight! I didn’t feel in India anymore; it reminded me of the ScottishHighlands.

🔖 Hosapete bus toChennai

I’venever travelled on such a neat bus! We were able to sleep even though the roadwas bumpy at times.

 

TamilNadu

Of thestates we crossed, Tamil Nadu was my least favourite. However, while nothing isentirely good or bad, we found an extraordinary town about 50 km from Chennai.

● Mahabalipuram

To itsright, the beach seems endless. To its left, there are temples, there is goodfood, and there’s surfing!

𓇼 Bodyboarding

Webodyboarded! We loved it despite the curious stares on the beach.

 

Puducherry

Eventhough it is a small and condensed state compared to the other mammoth statesexplored, Puducherry has its peculiar and unmistakable charm.

● Puducherry

Thecapital was my favourite city of the trip – a mix of art, curiosities, andcuisine.

🥄 Zuka

Wecouldn’t stay away. We were there at least twice every day – the atmosphere andsweets were delicious! After all, happiness is chocolate-shaped!

☽︎ La Maison Radha

Itscolours and neatness fascinated me. Its terrace, too! Your hosts will help you,from booking cinema tickets to renting out a scooter.

☼ TheFrench Quarter

Manyinfluences across Puducherry are French. So, there’s a certain je ne saisquoi that you’ll find especially in the French Quarter.

☼ Sri Aurobindo Paper Factory

Whilethe staff wasn’t the kindest, I recommend a walk to the paper factory. Thereare fascinating items created there.

☘︎ Clothes

I foundthe most beautifully-handcrafted and most colourful clothes here, inPuducherry. Be patient and go through tens and hundreds of items. You’ll findtreasures!

☘︎ Auroville accessories

I haveno opinion of Auroville, but the accessories and toiletries from there were of goodquality (however, a little expensive).

 

Kerala

Of theSouth Indian states we visited, Kerala was my favourite. Most of the smiles Isaw around India came from Kerala.

● Varkala

Iexpected more from Varkala; however, it is a beautiful and spectacular place!

𓇼 Odayam Beach

Thewalk to Odayam Beach was one of my favourite things in India. The backdrop isfantastic, on the one hand. On the other hand, one gets to see authenticity –from fishing instances to peaceful beach life.

● Alappuzha

Wateris the key element here. We wanted to be close to water and experienceactivities connected to it.

☽︎ Orchid Lakeview Homestay

It wasone of the two accommodations we loved most throughout our South Indian trip.If we arrived in Alleppey set on renting a houseboat, we understood that thoseold, unkept, and expensive houseboats weren’t for us. Instead, we took a break,breathed in, and received a sign. When we found Orchid Lakeview Homestay tobook, we immediately headed there. We made friends and felt like part of thefamily. The view, food, and atmosphere were all extraordinary!

﹏ Traditional boating

Duringour stay, it rained. We watched the fruit bats and ate by the water. When thedrops stopped falling, our hosts helped us rent a traditional boat and paddle. Balancewas key!

﹏ Kayaking

Anotherinteresting experience was kayaking the Alleppey backwaters. It could have beeneven better, but we saw snippets of real life.

● Kochi

Kochi wassmaller compared to the other cities we visited, but it is lovely just the wayit is. The people we met were very friendly to us.

𓌉◯𓇋Little Kochi

Thefood was delicious; I still remember its taste. The ambience is also wonderful!

☼ Kathakali

Wecould not be in Kochi and not attend a Kathakali show. It was one of the mostimpressive experiences of my life – from the make-up to the energy of theentire play.

 

Maharashtra

It wasprobably the craziest state we crossed, but it also ranked very high in termsof cultural shock, as we saw it at the beginning of our trip and its end.

● Mumbai

We sawMumbai preparing for Diwali, which was full of colours and flowers. Itspopulation may well be the population of my country. It is a gigantic and crazymegalopolis, but I loved it!

 

Would Ireturn? To all the experiences listed above? Definitely yes.

ToIndia? I’d like to see its north, too. Someday.

Draga mea Românie,

Eşti la o răscruce. Suntem pe cale să pătrundem într-unan în care tot ce ştim vechi şi nefolositor pentru noi se va prăbuşi. E unfinal de ciclu, finalul unei ere. Îţi aminteşti de ’89? Şi acel an a marcat unfinal.

 

Ce te rog eu, acum, de aniversarea ta ce va fi mereuîncununată de optimism? [Nu de speranţă, căci nu trebuie să sperăm. Noiştim deja tot. Noi creăm şi ce va veni.]

Să ai curaj şi să păşeşti înainte cu inima, nu cu mintea.

 

Frica ne paralizează, împiedicându-ne să gândim limpede.Până la urmă, de ce să ne temem? Când toate trecerile pe care le vedem casfârşituri sunt şi începuturi?

 

Să nu dăm şanse, să nu avem răbdare, să ne certăm, să ridiculizăm– toate acestea nu ne fac cinste chiar de la bază suntem un popor spiritual.

 

DRAGOSTEA să te cuprindă, ţărişoara mea, şi îţi vorbesc cum îmi vorbesc şi mie însămi, să nu te mai părăseascănicicând, că destul ai suferit! ♥ E vremea pentru soare! ☼