Octavian Soviany's Blog, page 6

inca o traducere…

Paul Valéry Studiu pentru Narcis Fântâna mea, fântână cu apa răcoroasă, Cu fiarele eşti blândă, cu oamenii miloasă, Cu cei orbiţi de sine, ce morţii îi meneşti, E totul vis în tine, tu sora sorţii eşti. De cum în amintire viitorul se transformă Începi să te asemeni cu faţa-i fără formă, Iar cerul te răpeşte […]

hugo – traducerea mea

Conştiinţa Când, conducându-şi fiii cu  strai croit din piele, Prin mijlocul tempestei, cuprins de gânduri rele, Caín fugea de Domnul, întunecat, zburlit Odată cu amurgul, ajunse în sfârşit La poala unui munte, pe-un capăt de câmpie. Copiii rupţi de trudă, sărmana lui soţie, I-au spus „Să punem capul şi să dormim puţin”. Dar nu putea […]

lamartine – traducerea mea

Nemurirea Ah, soarele e gata din zori încă-a apune, Pe frunţile-ne pale abia dacă mai pune O rază tremurată, luptând cu-al nopţii crug. Şi umbra creşte, toate se şterg şi toate fug.   Un altul să-se-nfrice de groaza nopţii vaste, Un altul să se-nspaime văzând aşa prăpaste, Un altul să asculte, adânc cutremurat, Cântarea ce-o […]

verlaine – confesiuni (II)

Pentru că am pornit-o pe Via Dolorosa a celor mai intime mărturisiri şi voi continua şi de acum înainte cu aceeaşi sinceritate de om cinstit, haideţi să vorbim despre poate singurul meu viciu de neiertat dintr-o sumedenie de altele mai mărunte: furia, nebunia de a bea! La început am băut mult când mergeam la unchiul […]

gabriela creţan

Optând pentru poemul de factură vizionară, în care pulsează sevele romantismului tenebros, Gabriela Creţan proiectează în Mic tratat despre arta trădării veritabile ceremonii scripturale, puse sub tutela titanului sau a geniului, pentru care faptul poetizării constituie un mijloc de a neutraliza puterile plutoniciene prin magia actului textual: „văd imprudenta-i mână care scrie/linsă de fulgere/şi manuscrisul […]

verlaine – confesiuni. partea a doua. (traducerea mea)

Reclame

mihai ursachi

Într-un poem cu evidente valenţe de artă poetică, Mihai Ursachi definea, împrumutând masca lirică a poetului-mag, faptul  poetizării ca pe o experienţă de tip vizionar, întemeiată pe acea dereglare sistematică a tuturor simţurilor despre care vorbise cu un secol în urmă Rimbaud: „Magia şi alcoolul viaţa-mi guvernează,/pe care-am început-o studiind filosofia,/anatomia, dreptul şi, vai, teologia,/dar […]

j. ellul – din „subminarea creştinismului” (traducerea mea)

Întrebarea pe care vreau s-o schiţez în această carte este una din cele care mă tulbură adânc, ea mi se pare insolubilă în stadiul actual al cunoştinţelor mele şi îmbracă aspectul grav al unei ciudăţenii istorice. Poate fi formulată cât se poate de simplu: cum se face că dezvoltarea societăţii creştine şi a Bisericii a […]

recitindu-i pe clasici (3)

Sărmanul Dionis (una din puţinele nuvele eminesciene publicate antum) se înscrie în ansamblul unei proze de factură romantică, pe care critica a receptat-o mai anevoie, considerînd-o mult inferioară poeziei lui Eminescu. Cel care a pus capăt acestei prejudecăţi este G. Călinescu: el a subliniat că proza eminesciană nu trebuie raportată la canoanele realismului, ci la […]

recitindu-i pe clasici (2)

O scrisoare pierdută  e considerată de critica tradiţională o comedie de moravuri politice. În spiritul literaturii realiste, dramaturgul înfăţişează aici tabloul vieţii politice dintr-un orăşel de provincie aflat în plină campanie electorală. Aspectele vizate de critica dramaturgului sunt multiple, demagogia oamenilor politici care în spatele unor idei generoase, afişate cu ostentaţie, nu sunt preocupaţi decat […]