Octavian Soviany's Blog, page 5

verlaine – confesiuni (II) – trad. o.s,

IX Din momentul acela, în fiecare seară, cu foarte puţine excepţii, am făcut, vreme de trei sferturi bune de an, indiferent de ce vreme era, plimbarea aceea care mă purta dintr-un Montmartre în care mă logodisem înapoi într-un Batignolles care  devenise de atâta timp cartierul căminului meu părintesc. O afecţiune reciprocă – cred  (în ciuda […]

verlaine – confesiuni (II) – trad. o.s.

VIII Cumplit e să te afli departe de cel drag! În  fraze şi cuvinte încerci să afli leac Iar în întreg noianul de gânduri încâlcite Ceva ce să va-ntreme, speranţe obosite, Şi dai doar de amaruri, şi dai doar de fadori.   Aşa despicam firul în patru, cuprins de melancolia de a mă afla departe […]

verlaine – confesiuni (II)

VII Pentru ce? Ei, zei preabuni, pentru ce dacă nu pentru ajunarea întreruptă, pentru plictiseala aceea salvatoare, aruncată în  cele patru vânturi ale beţiei şi destrăbălării, mai mult din prostie decât din perversitate. Şi toate – pentru a ajunge la ce? Nici măcar la antrenul de odinioară (iată că în viaţa mea apăruse deja un […]

verlaine – Confesiuni (II) – traducerea mea

VI Peste puţin timp, am plecat cu mama la unchiul de care am mai vorbit, la ţară, undeva pe lângă Arras; acolo în pacea şi liniştea câmpurilor,  în puţina singurătate de care m-am bucurat, în ciuda câtorva partide de pescuit şi de vânătoare şi a numeroaselor invitaţii la masă în satele din vecinătate unde aveam […]

verlaine – confesiuni (II)

V Nu mă aşteptam pentru nimic în lume la întrarea în odăiţa în care tocmai se trezea viitorul meu cumnat – admirabilul muzician mai mult de geniu decât de talent Charles de Sivry – nu mă aşteptam într-adevăr câtuşi de puţin, după trei ciocănituri la uşă, la intrarea în cameră a surorii lui, sau mai […]

verlaine – confesiuni (II) – traducerea mea

3 Da, în cele trei zile care au urmat după înmormântarea dragei mele verişoare, nu m-am putut ţine pe picioare decât turnând în mine bere după bere. Începusem să am apucături de beţiv şi, întorcându-mă la Paris şi la slujba mea de birou – unde şeful meu, ca să mai adauge încă o picătură la […]

apollinaire – traducerea mea

Tâlharul CORUL Tâlharule străine cu mâna nedibace De ce n-ai cerut fructe ţi le-am fi dat în dar Dar pentru că-i fu foame  şi-i surghiunit încoace Pentru că-i bun şi plânge iertaţi-l aşadar TÂLHARUL Mărturisesc aşa e v-am tâlhărit de roade Dar n-am mimat sughiunul când am venit la voi M-aştept la nişte cazne dar […]

apollinaire – traducerea mea

Cântarea celui rău-iubit                                                  Lui Paul Léautaud   M-am pus la Londra pe cântare                                                                                                                               Pe când nu cunoşteam deloc Că dragostea –mi ar semănare                                                                                                                              Cu Phoenixul pierind în foc                                                                                                                              Ce naşte iar după ce moare   La Londra seara prin mulţime Un biet hoinar aidóma cu Iubirea mea cătă la mine Şi […]

inca o traducere…

Paul Valéry Studiu pentru Narcis Fântâna mea, fântână cu apa răcoroasă, Cu fiarele eşti blândă, cu oamenii miloasă, Cu cei orbiţi de sine, ce morţii îi meneşti, E totul vis în tine, tu sora sorţii eşti. De cum în amintire viitorul se transformă Începi să te asemeni cu faţa-i fără formă, Iar cerul te răpeşte […]

hugo – traducerea mea

Conştiinţa Când, conducându-şi fiii cu  strai croit din piele, Prin mijlocul tempestei, cuprins de gânduri rele, Caín fugea de Domnul, întunecat, zburlit Odată cu amurgul, ajunse în sfârşit La poala unui munte, pe-un capăt de câmpie. Copiii rupţi de trudă, sărmana lui soţie, I-au spus „Să punem capul şi să dormim puţin”. Dar nu putea […]