Octavian Soviany's Blog, page 3

puțină istorie (7)

DOMNITORII. MARILE INIȚIATIVE CULTURALE. VASILE LUPU    După epocile de anarhie și după luptele pentru putere care au marcat a doua jumătate a secolului al XVI-lea și primele decenii ale celui următor, în secolul al XVII-lea tronul domnesc își redobândește într-o oarecare măsură stabilitatea, în ciuda intrigilor boierești și a amestecului otoman. În Moldova Vasile Lupu […]

puțină istorie (6)

Mica Renaștere nțeleg prin „mica Renaștere” o perioadă din istoria culturală a statelor românești cuprinsă între 1632 (anul urcării pe tron a lui Matei Basarab) și 1746 (anul primelor reforme ale lui ConstantinMavrocordat), care marchează triumful fondului românesc asupra tiparului cultural slavon, laolaltă cu dezvoltarea unei literaturi originale în limba română. Desigur, nu este vorba […]

puțină istorie (5)/

IV. STAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI    Este evident că o literatură nu se poate naște decât într-un cadru socio-cultural în care există un număr de oameni instruiți, interesați de lectură. Ceea ce presupune o rețea de școli capabile să formeze asemenea cititori și (potențiali) creatori de literatură.     Dar în statele românești, în ciuda tentativelor sporadice ale unor domnitori, […]

puțină istorie (4)

/Norodul    În partea inferioară a piramidei sociale se găsea norodul sau „prostimea” (în limba româna mai veche prin termenul de „prost” nu se înțelegea o persoană lipsită de calități intelectuale, ci un om de rând, simplu, care nu deținea nicio demnitate boierească). Din această categorie făceau parte târgoveții (sau orășenii) și țăranii. Târgoveții erau supuși […]

puțină istorie 3/

   În ierarhia socială a timpului, imediat după domnitor urmau boierii, care – aflăm de la Cantemir – în Moldova erau împărțiți, și de data aceasta în conformitate cu principiul ierarhic,  în trei stări. „În cea dintâi s-au pus boierii aceia pe care îi punea domnul însuși în dregătoriile cele mai înalte ale țării sau urmașii […]

puțină istorie (2)

III. PIRAMIDA SOCIALĂ    Ca și lumea guvernată după voia la Dumnezeu, ca și biserica, societatea românească medievală are o structură ierarhică. În fruntea ei se găsește domnitorul, care dispune de toate prerogativele unui suveran cu puteri absolute. Cantemir ne spune despre vechii conducători ai Moldovei că „deși au fost nevoiți să se închine unor principi […]

puțină istorie

/II. BISERICA    Singura învățătură accesibilă tuturor este în această epocă învățătura religioasă propovăduită de biserică. Omul de rând vine în contact cu această învățătură prin mijlocirea preoților, accesul său direct la textele creștine fiind limitat de faptul că majoritatea locuitorilor din statele românești erau analfabeți, scrierile religioase erau până în secolul al XVI-lea în limba […]

/Împărăția lui Dummezeu. Teocentrismul

   Până la începutul secolului al XIX-lea, lumea românească (cu excepția Transilvaniei, unde zorii Iluminismului încep să apară după unirea religioasă din 1699) este una medievală, iar orizontul său de viață este unul eminamente teocentric. Pentru oamenii acestei epoci centrul existenței este Dumnezeu, toate se fac după voia sa și nimeni nu se îndoiește de atotputernicia […]

Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu (1810 -1885) a oscilat în creaţia sa poetică între romantismul elegiac şi meditativ al lui Lamartine şi ironia subţire a clasicismului, de la care preia specii ca fabula, satira sau   epistola în versuri. Lipsit de elanurile vizionare ale lui Heliade, inspiraţia lui s-a avântat rareori dincolo de graniţele lumii terestre, a fost […]

verlaine – închisorile mele (trad. o. s.)

III O  boacănă Regretatul Arthur Rimbaud şi cu mine, apucaţi într-o zi de o poftă nebună de călătorie, am plecat, dacă nu mă înşel prin iulie 187… la A…  unde petrecusem şi aveam să petrec mai multe vacanţe cu familia şi nu numai. A… este un oraş ciudat, cu case spaniole din secolul al XVII-lea,  […]