verlaine – confesiuni (II)

VII Pentru ce? Ei, zei preabuni, pentru ce dacă nu pentru ajunarea întreruptă, pentru plictiseala aceea salvatoare, aruncată în  cele patru vânturi ale beţiei şi destrăbălării, mai mult din prostie decât din perversitate. Şi toate – pentru a ajunge la ce? Nici măcar la antrenul de odinioară (iată că în viaţa mea apăruse deja un […]