Silviu Iliuţă's Blog, page 205

Cand PNL e tot un PSD, dar mai fraier.

Ce sa vezi? Doi penelisti de la Cluj imparteau pliante false cu USR. Mizerii pe care le puneau pe seama alora. Unul dintre ei era chiar seful tineretului.
Intre timp, au fost dati afara din partid, dar nu stiu daca pe modelul “sunteti o rusine, noi nu facem asa politica!” sau “sunteti o rusine, cum dracu sa va prinda aia, ma?!”
Sincer, ceva imi spune ca e varianta a doua.
Oricum ar fi, sunt meschini si prosti. Foarte prosti. Nu stiu daca numai ei sau tot PNL-ul de la Cluj. Si am senzatia ca nimeni nu va verifica mai departe.

Cat de prosti sa ne credeti, dragi penelisti? Chiar credeti ca inghitim galusca asta? Adica aia editau pliante la ei acasa, pe balcon, ca pe vremea ilegalistilor? Adica aia plateau grafica si tipar din banii lor? Ia verificati putin cine a platit factura la tipografie! Daca n-o faceti voi, penelistii, organele Statului sigur ar trebui sa o faca.
Sunteti penibili, taica, noroc ca va salveaza Rares! (aceasta a fost una dintre glume, domnul justitiar de la Cluj neavand nicio parere despre subiect pana la aceasta ora)

Cata mizerie morala in politica asta de la noi, bai! PNL e un PSD mai mic si mai fraier. Si prins.

PS: Orban nu a comentat nimic pe pagina lui, Turcan tace, iar alt liberal nu mai stiu. Tineretul PNL de la Cluj a dat un comunicat din care se intelege ca a exclus doi “fosti membri”, desi tot ei par convinsi ca sunt si membri in partid-care trebuie “exclusi”.. Mie imi suna asta a tulburare de comportament.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Cititul desteapta!!! Oferta:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Cand PNL e tot un PSD, dar mai fraier. appeared first on Cronici pe bune.

Cum sa inrosesti ouale, in functie de zodie

Berbec

Pentru ca sunteti muncitori, va pregatiti temeinic. Cumparati 100 de oua. Va treziti cu noaptea-n cap si va apucati de treaba. Copiii ar vrea sa va ajute, dar ii dati afara din bucatarie dupa ce sparg un ou.

Taur

Nu se cade sa va apucati de treaba pe stomacul gol, asa ca va faceti o omleta competenta, din 5 oua. Apoi realizati ca nu aveti suficiente oua si trebuie sa mergeti la magazin, unde pierdeti o ora, stand la rand.

Gemeni

Faceti oua rosii, piftie, friptura, salata beuf si chiftele in acelasi timp. Ca de obicei, va apucati de 10 treburi deodata si dati buleala la 6 dintre ele.

Rac

Faceti oua de toate culorile. Preferatele voastre sunt alea cu vopsea sidefata si ii anuntati pe toti ca alea sunt doar de decor, nu au voie sa le manance.

Leu

Inrositul oualelor vi se pare treaba pentru muritorii de rand, asa ca voi puneti pe masa, de decor, 3 oua Farberge, 2 oua de argint si 3 oua de jad. Sa fie, asa, simbolic.

Fecioara

In timp ce vopsiti ouale, va sare o picatura de vopsea pe perete. Asa ca mergeti la magazin, cumparati vopsea lavabila si va apucat de vopsit peretele, ca nu puteti face Pastele in dezastrul ala!

Balanta

Va faceti un plan frumos, in care sa pictati ouale dupa ce le vopsiti in toate culorile. Doar ca intre timp incepe un film fain la tv, asa ca lasati pe maine, renuntand la ideea de pictat, ca va ia prea mult din timpul liber.

Scorpion

Descoperiti in cofraj un ou spart, asa ca va intoarceti la magazin sa faceti scandal. Dupa care va apucati de treaba, in timp ce le tineti celor din casa prelegeri despre iertare si cum sa fii mai bun.

Sagetator

Pentru ca voi sunteti la dieta si mancati oua, nu va bateti capul sa le inrositi. Cei din familie spera sa primeasca niste oua de la rude.

Capricorn

Sunteti foarte mandri de ouale voastre inrosite perfect (e drept, din a treia incercare), asa ca toata lumea trebuie sa vi le admire. In cazul in care uita, ii intrebati direct, ce parere au.

Varsator

Pentru ca, la voi, toate trebuie sa fie in permanenta schimbare, nu scapa nici ouale. Sigur, la inceput sunt rosii, dar cateva vor deveni mov, la cateva le veti lega o fundita si pe altele lipiti un abtibild.

Pesti

Stati doua ore in fata raftului cu vopsea de oua, pana alegeti toate culorile si cititi toate informatiile de pe ambalaj. Apoi va ma ia inca o ora sa decideti cate oua vopsiti cu fiecare culoare. Dar pana la urma, va iese cum vreti.

de Alina

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Cititul desteapta!!! Oferta:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Cum sa inrosesti ouale, in functie de zodie appeared first on Cronici pe bune.

La ce mai sunt buni pustii digitali.

Mesaj postat pe Facebook de Adrian. Mi s-a parut foarte tare, iar tanara din poveste merita o bere. Fara alcool, normal! “Pustii digitali”, asa le zice un prieten celor din generatia asta, a celor care invata sa navigheze pe internet inainte de a vorbi, Homo Digitalis.

“Știi cum este să cobori în grabă cu copilul din autobuz , să urci repede în altul pentru câteva stații, iar la coborâre să-ți dai seama că ți-ai uitat rucsacul cu laptop-ul și un telefon de serviciu în primul autobuz pe care l-ai luat? Sper să nu știi! Nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva. Eram deja resemnat, când m-a sunat soția să-mi spună că a fost apelată de cineva care mi-a găsit rucsacul. Incredibil, mi-am zis, dar cum a făcut rost de numărul soției?
Am trecut ieri printr-o experiență aproape ireală. După o zi de muncă, mi-am luat fetița și ne întorceam acasă. Ne-am urcat în autobuzul 137. Traficul era congestionat, autobuzul plin de oameni. I-am găsit un loc celei mici și, ca să nu încurc lumea, mi-am dat jos rucsacul din spate și l-am așezat în spațiul dintre două scane.

Aproape de stația Panduri am zis să coborâm repede să luăm autobuzul 268 care ne lăsa chiar în cartier. Ne-am grăbit să coborâm, ne-am urcat repede în celălalt autobuz și după câteva stații eram în cartier. După câțiva pași, mi-am dat seama de prostia pe care am făcut-o.

Îmi uitasem rucsacul în autobuz. Am profitat că traficul era congestionat și am alergat amândoi să prindem din urmă autobuzul 268, unde am presupus că l-am uitat.

L-am ajuns din urmă. Ș oferul a înțeles că e posibil să-mi fi uitat rucsacul în autobuz și mi-a deschis prima ușă. M-am uitat unde credeam că l-am uitat, dar nimic.

Am coborât din autobuz. Intrasem în agonie. În acel laptop aveam o grămadă de informații esențiale, amintiri și acces instant către o grămadă de aplicații, inclusiv către cele folosite la job. Am început să dau telefoane. Către soție, apoi la serviciu pentru a-mi schimba datele de acces. Am încercat chiar fără succes să contectez și oficiali ai RATB.

Totul era inutil. Mă resemnasem deja, când m-a sunat soția să-mi spună că tocmai ce a contactat-o cineva care mi-a găsit rucsacul.

După ce mi-a dat numărul de telefon, am stabilit cu doamna de la telefon că mă așteaptă în jumătate de oră la un centru comercial din Militari . Urma să plece din București. Indiciu – o mașină cu număr de Giurgiu.

Am sunat sunat repede un prieten să mă ducă cu mașina. ‘ Știi vorba aia: Prost să fii, noroc să ai? Ți se potrivește de minune! Cum frate să-ți pierzi rucsacul cu laptop și telefon, în București, și la câteva zeci de minute distanță să te sune cineva că ți-a găsit rucsacul?, mi-a spus în mașină prietenul.

În 20 de minute eram în parcarea hipermarketului din Militari și făceam cunoștință cu cei care mi-au găsit rucsacul: la volanul mașinii era tatăl, în dreapta – soția, cu care vorbisem la telefon, și în spate fata lor – o adolescentă, care s-a dat jos din mașină și mi-a înmânat rucsacul.

Le-am mulțumit mult și am încercat să le ofer o sumă de bani ca răsplată, dar am fost refuzat categoric. „Fiți amabili, vă rog!”, am întrebat eu. „De curiozitate, cum ați aflat numărul soției mele, că nu aveam acte și niciun indiciu în rucsac.”

Tatăl a arătat zâmbind către adolescentă: „Fata noastră se pricepe la lucruri dintr-astea!”

M -am uitat mirat spre ea. Cum nu găsise niciun indiciu al cui ar fi rucsacul și-a încercat norocul tastând adresa unui magazin online așa ajunsese la soția mea. „Îmi cer scuze că v-am răscolit puțin prin laptop și lucrurile din rucsac.”

„Nu-i nimic!”, am răspuns. Le-am mulțumit din nou pentru tot și ne-am despărțit. Pe drum mă tot întrebam, cum Dumnezeu a intrat pe contul făcut de soția mea pe magazinul online. Nici nu știam că are așa ceva, dar nici nu-mi păsa. Important era că totul se rezolvase.”

Astăzi, mult mai liniștit , am vrut însă să aflu cum a reușit . Am deschis browserul Mozilla Firefox și m-am uitat în istoria acțiunilor. Nicio accesare recentă a magazinului online.

Am deschis apoi browserul Google Chrome. Nici aici nu era nimic în istoria acțiunilor. Apoi mi-a trecut prin minte să tastez numele magazinului online în adresa browser-ului și imediat s-a afișat un link mai vechi care ducea către contul soției.

M-am minunat din nou. Cine s-ar fi gândit să tasteze în browser adresa unui magazin online în speranța că îl va găsi pe cel care și-a pierdut laptopul? Eu unul, nu. Și totuși, o adolescentă a reușit să facă asta, contra cronometru – din mașină, printre cumpărăturile făcute de familie, în câteva zeci de minute.

 

 

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Cititul desteapta!!! Oferta:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post La ce mai sunt buni pustii digitali. appeared first on Cronici pe bune.

Ce daune morale platesti daca scrii “prostul satului” intr-un comentariu.

O tanara din Hunedoara a fost obligata sa plateasca 2000 de lei unui consilier pentru ca l-a numit “prostul satului”-intr-un comentariu pe Facebook.

Oare ce despagubiri voi plati daca scriu:

-nesimtita orasului. Argumente: face pomeni pe banii mei, trimitand oamenii la moaste. traficul este mai rau decat oricand. Nu a indeplinit nici macar o promisiune electorala. 

-interlopul partidului. Argumente: fura tot, de la insule la ferme de porci. Schimba legi pentru el.

-prostul Senatului. A ramas repetent, in pana mra!

-sau proasta Statului?  Nu cred ca trebuie sa va mai explic de ce.

Nu scriu ca vreau. Dar daca imi vine si nu ma pot abtine, sa stiu cati bani sa strang.

 

 

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Cititul desteapta!!! Oferta:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Ce daune morale platesti daca scrii “prostul satului” intr-un comentariu. appeared first on Cronici pe bune.

Mamika: “Daca am nascut copilul prietenei mele?”

Doamna, mai sunt posibile urmatoarele cazuri:

1. Ovulul v-a fost implantat prin telepatie direct in creier, de un extraterestru pe nume Jon Jon, care traieste pe o planeta aflata la 1000 de milioane de ani lumina de Terra si joaca inte-un serial SF de pe Netflix. Am zis creier? Aceasta varianta pica.

2. Copilul este a prietenei dvs. V-a dat impresia ca sunteti insarcinata, bagandu-va in fiecare seara o perna sub tricou. Apoi v-a sugerat ca aveti pofte de icre, de bere si de creveti. V-a bagat in creier si ideea ca va este greata dimineata, iar asta nu e de la faptul ca ati mancat o galeata de creveti. Am zis creier? Si varianta aceasta pica.

3. Ramane varianta dvs. Aveti dreptate.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Cititul desteapta!!! Oferta:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Mamika: “Daca am nascut copilul prietenei mele?” appeared first on Cronici pe bune.

Asa arata un primar premiat de Dancila.

El e Petrica. Petru Carebia. Cand nu se pozeaza in chiloti si nu trimite poze cu el fetelor pe care vrea sa le agate, Petrica e primar. Dupa ce si-a angajat fiica pe post de bibliotecara, Petrica Intaiul de Costeiu (comuna) a luat un an cu suspendare.
De fericire ca a scapat, a mai facut o poza in chiloti.  
Acum intrebare intrebatoare: ce face Petrica dupa ce isi angajeaza fata si dupa ce trimite poze gagicilor?
Raspuns: e premiat de Dancila.


Vedeti voi? De asta e frumoasa viata in Romania! Ca n-ai cum sa te plictisesti niciodata. Pai daca se intampla in Germania, il mai votau aia vreodata, dupa ce Petrica s-ar fi dat la fetele lor pe Facebook! Nu! Dar la noi,… ehee, noi nu numai ca il realegem, dar il si premiem! Iar el mandru isi poate pune acum pe afise poza in chiloti roz.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Cititul desteapta!!! Oferta:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Asa arata un primar premiat de Dancila. appeared first on Cronici pe bune.

Toti barbatii-s niste porci!

Noi, barbatii, suntem uneori atat de porci, incat cred ca daca femeile ne-ar auzi aberatiile pe care le spunem cand ramanem singuri, s-ar tripla brusc numarul de frigide de pe planeta.
Stateam cu un vechi prieten la o terasa, cand a aparut o bunaciune. Frumoasa foc, roscata, cizme lungi, fusta scurta, sexoasa. Fosta lui iubita. S-a asezat la doua mese distanta. L-am vazut pe al meu cum s-a schimbat imediat la moaca, a capatat expresia cainelui sau, o corcitura de bulldog cu ceva nedefinit. Cainele ala, la orice ora din zi si din noapte, are falcile cazute, ochii umezi si un fel de mieunat. Ai impresia ca jeleste incontinuu. Asa si al meu, gemea. Zic:
-Ce ai, ma? Ti-e dor de ea sau ce?
Imi zice ca nu, Doamne Fereste!, dar continua sa ofteze cu falcile cazute.
-Ceva ai, ca te buseste plansul.Era atat de buna ca nu o poti uita? E tare sexoasa, iti vine sa…
Imi zice ca nici vorba. Iubita lui de acum e zece clase peste asta si la pat, si pe masa, si la alte treburi (v-am zis ca suntem porci). In plus, se intelege de 100 de ori mai bine cu cea noua, drept dovada ca e cu mine la bere, ceea ce n-a putut in mandatul roscatei. Nu, ma, e mult mai bine acum! Dar tot chelelaia, iar ochii erau umezi ca ai unui vitel.
-Ba, nene, atunci ce te uiti asa la ea si plangi?
Si mi-a zis ceva ce n-o sa uit prea curand. Cu un nod in gat, clipind des, abatut, spune:
-Ba, Silviu, tu n-ai idee ce prajiuri bune facea ma-sa!

 

Si l-am inteles. Mi-am amintit ca mi-a adus si mie o data. Plm, acum plangem amandoi.  Fraierilor, ganditi-va bine cand va despartiti de o fata! Dragostea nu e tot.

 

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Cititul desteapta!!! Oferta:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Toti barbatii-s niste porci! appeared first on Cronici pe bune.

Fratia tatilor de fete.

In drum spre masina mi-a taiat calea un vecin.
-Ce faci, te grabesti?
Ma grabeam.
-Nu.
Se asaza cu fundul pe capota si incepe sa dea din cap, framantandu-si manutele ca marmota.
-Toata lumea bine?
-Bine.
Dupa cateva banalitati, a urmat un oftat de 5 secunde.
-Aia mare a mea doarme la o colega. Asa zice.
A spus-o ca si cum a tinut-o in el 15 ani, a copt-o, a fost gata in orice moment sa faca implozie, iar acum pur si simplu reactia atomica a centralei nucleare din interiorul stomacului a fost prea puternica si n-a mai rezistat. A adaugat cu vocea sfarsita a unui om de 100 de ani, care a fumat toata viata trei pachete pe zi, iar duminica-patru:
-Diseara.
Si se uita in ochii mei ca un caine plouat, asteptand sa zic ceva. Fata lui are 18 ani, adica nu mai e chiar la gradinita. Iar el dadea din cap, privindu-ma. Simt cum spera sa ii zic: stai, ma, linistit, nu se duce la prietenul ei, ala cu care se pupa toata ziua pe banca, nu va face sex cu el!
Tatii de fete au brusc, pe la 40 de ani, un moment de tabula rasa. Creierul lor se sterge si uita complet cum erau ei la 18 ani, plini de hormoni, excitati si cand vedeau o gaura rotunda in gard si gata sa calareasca in public orice animalut de plus de dimensiuni rezonabile. Tatii de fete uita cumva lucrurile astea si isi imagineaza ca aia de 18 ani se pupa pe gura o data pe an, iar atunci pun intre buze o punga, ca sa evite schimbul de microbi. Tatii astia cred ca fetele lor nu se vor atinge de un barbat pana dupa casatorie, iar unii raman convinsi toata viata ca fata lui si barbata-su dorm in camere diferite, chiar in case diferite, iar cei trei nepoti pe care i-a facut fiica-sa au tezultat dupa inseminare in vitro cu o substanta artificiala care imita samanta masculina.
L-am batut si eu pe umar si i-am zis.
-Odata si odata…
-Si daca face sex, e doar ceva fizic! E o necesitate, nu?
Se uita la mine cu ochii plangaciosi si astepta izbavire.
-Adica orice om face… e doar fizic, nu? Avem nevoie de asta, oameni suntem…
Incearca sa zambeasca, dar o juma’ de lacrima tocmai ii intra in nas. Mi-e mila de el, simt nevoia sa ii spun adevarul gol-golut, asa cum mi-l spun mie, la randul meu tata de fata.
-Stai linistit, daca o sa faca vreodata sex, tu vei afla primul. Asta pentru ca TU, nu altcineva, vei fi sunat de ea sa ii cumperi prezervative. TU vei avea un raport complet a intalnirii in care ei vor stabili sa faca sex, cel putin trei pagini de Word, in pana mea! Si tot TU le vei da aprobarea scrisa. Dar toate astea nu se vor intampla pana ce ea nu va face 35 de ani.
A zambit. A simtit ca i-am spus adevarul nostru, al tatilor de fete. Uneori e bine sa ii spui omului exact ce crezi.

 

 

 

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Cititul desteapta!!! Oferta:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Fratia tatilor de fete. appeared first on Cronici pe bune.

Rares Bogdan-pe vremea cand avea hamster.

Am luat poza de la Tibi Codorean. Nu m-am putut abtine.
Vreau sa ii rog pe toti de la PNL sa inlocuiasca urgent posterele
cu Rares Bogdan, dandy, cioclu, zambaret, fals, 7×7 m cu acesta natura vie cu hamster neimblanzit la gurita. Fals- pentru ca Rares cel natural nu zambeste in poze. El urla la colegii din regie si la conducerea de martafoi a PNL. 

Nici nu imi apuc sa imi beau cafeaua ca il vad pe marele luptator Rares in statia de autobuz, cu puloverul pe umeri, ca si cand ar pleca in tabara. Ani de zile m-am chinuit sa il evit la tv, iar acum ce facem? Stiu, o sa ziceti ca e doar un poster si ca nu poate urla ca la tv. Dar pentru mine e si asa prea mult. 

Apoi il vad pe Rares in intersectii, pe stalpi, atarnat de cabluri, pe geamurile oamenilor. Peste tot! PNL nu mai exista, e zero! Exista doar acest nou venit in partid, el e in tot si in toate, mascota, doctrina, religie.

Acum intelegeti rugamintea mea? Daca tot ati platit si trebuie sa ii vad moaca in fiecare zi, puteti ca rog sa puneti aceasta poza? 
Vreau sa rad in fiecare zi, sa ma simt bine, sa plec optimist spre munca. Va implor!

 

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Cititul desteapta!!! Oferta:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Rares Bogdan-pe vremea cand avea hamster. appeared first on Cronici pe bune.

Dancila: “ A fi educator, invatator sau profesor inseamna ca tu INSUSI sa inveti zi de zi .”

V V Dancila, azi: “ A fi educator, invatator sau profesor inseamna ca tu INSUSI sa inveti zi de zi .”

N-o mai chinuiti atat, fratilor! Credeti ca ei ii place sa stea in functia aia si sa vorbeasca ea insami in public, in loc sa faca o cariera de gestionara la Videle?!
Free Dancila! Si spuneti NU drogurilor!

 

Tie ti-ar placea sa fumezi linistit o tigara, cu o cafeluta in mana, pe un hol, la Bruxelles, sa dai din cap ca un catelus din ala de se pune in spatele masinii (ca tu oricum nu intelegi  engleza)… si deodata sa vina unu’ la tine si sa iti spuna:
–Haide la Bucuresti! Tara te vrea!
Tie ti-ar placea apoi ca un nene sa se uite la tine si sa isi pune mainile pe cap, sa faca tensiune 22, dupa care sa iti arunce toate rochiile cu imprimeuri leopard, sa iti arda toate palariutele de paie cu floricele asortate si toti pantofii albastri cu fundita roz? Ani de zile le-ai strans de la toate talciocurile din tara, apoi, cand ai avut bani, de la New York, Paris… din cartierele chinezesti.
Apoi tu, ca om normal, ai suporta daca unul ti-ar spune:
-Nu va mai imbracati cu draperiile, va rog, cucoana! Nu se mai poarta!
Sau ti-ar placea sa apara alt tampit care sa iti ceara sa renunti tu la bunatatea aia de freza cu bucle, pe care si dat 100 de lei intr-un coafor din Videle si pe care o ai inca din 1998, cand ai fost nasica la Alexandria? Ce zi frumoasa… N-a plouat deloc.
Cum te-ai simti daca ar trebui ca in loc sa mananci seminte cu fetele pe banca, la tara la tine, sa iesi la tot felul de conferinte de presa la care ziaristii vicleni iti pun intrebari incuietoare de genul:
-Dar cine e prim-ministul Romaniei?
Cum sa te incuie asa??? Nenorocitii!
Tu cum ti-ai mai suporta viata, daca mereu ar aparea cate unul sau cate una care sa iti zica ceva de genul: Mrsko Bilovici, Netaniahu sau Papa Francisc. Pe bune, parca joaca Fazan cu tine. Sau Telefonul Fara Fir!
Si tu sa trebuiasca sa retii toate numele astea!!! Cate unul, cate unul. Dar ce esti tu: robot?! Si, pe bune acum, cum sa retiii numele unui eston? Tu, care pana mai ieri, credeai ca Estonia e o cantareata de muzica care nu e manea, combinata cu Alex Velea. De unde sa stii tu ca Estonia e o tara? Si ca are un steag? Dar cine esti tu? Prim ministrul tarii?
Daca te-ar pune unii sa vorbesti in engleza si sa zambesti in toate situatiile alea in care tu ziceai:
-Netaniahu, da’ ce nume e asta, bre, de turc? Auzi, la matale in tara unde gasesc o saormerie buna? Hehe!
Se mai trezesc si unii nebuni care iti spun ca Papa e un om. Si tu erai convinsa ca papa e mancarica, ciorbita, fripturica, desertel sau altceva. Si acum, dupa 5-6 decenii, vine un nebun si iti spune ca Papa e un om? Ai crede? Ai crede pe naiba! Cand ti-ar zice consilierul:
-Fa-te fru… adica lasa draperia si ia o rochie! Azi avem Papa!
… tu te-ai bucura ca face cinste cineva la Roma si ti-ai lua de acasa doar niste seminte in buzunar, sa crapi dupa, in curtea bisericii. Si cand iti da Papa un dar, scoti si tu semintele din buzunar si i le dai. Ce era sa faci?

Fratilor, cei care o tineti in funtie pe Dancila: nu mai chinuiti femeia in halul asta! Efectiv faceti o crima impotriva ei, o retineti intr-o functie care o doare. O tineti sa nu se imbrace cu hainele ei, i-ati schimbat freza, ati oprit-o din mancat seminte in public. Te pomenesti ca maine sau poimaine ii interziceti si sa asculte manele cand e cu familia la restaurant! Sper ca n-ati ajuns pana acolo. Sau poate va apuca sa o puneti sa memoreze numele regelui Spaniei si biata femeie sa faca atac de panica atunci cand o sa afle ca nu e Gutza.
Ideea e, domnilor din PSD (astia 5-6 plus becul acela vorbitor, Coin sau Codin), eliberati-o pe Dancila! Sunteti vinovati de nefericirea ei! Ati ucis un om, o floare, un suflet frumos si ati dat nastere unui… unui… unui robot care trebuie sa retina numele unui amarat de eston! INUMAN!

FREE DANCILA!

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Dancila: “ A fi educator, invatator sau profesor inseamna ca tu INSUSI sa inveti zi de zi .” appeared first on Cronici pe bune.