Silviu Iliuţă's Blog, page 169

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (191)

Asta e discriminare pe faţă!

Celelalte doamne pe care nu le cheamă Gabriela ce au?

Ele de ce nu au voie să fie frecate cu peria?!

Cand bagati si voi „pres de intrare Vasilica Viorica”?

Dual CE?

Când te ia valul, cum introduci chestia asta in… joc? Cu antena inainte?

Ecran de control aveti? Să nu cumva să nimerim alte chestii.

Asta e din ciclul afiselor din Bucuresti din anii ’80.

” OOLE SE DĂ PRIN SPATE, TREBUE SĂ STAŢI ÎN COADĂ

CARE VREA CARNE SĂ O IA PRIN FAŢĂ.”

Martinică, asta e …se mai intamplă.

Oricum, imi pare extrem de rău că te-au prins paparazzi si te-au dat in ziarul ăsta de scandal.

Nu mai poti păstra un secret in ziua de azi!

E bine, totul e sa nu intri alaturi si sa iti vulcanizeze capul. Ca daca iti tunde roata, nu e bai!

Reclama-sufletul comertului! Acum trebuie musai sa ma imbat ca sa cumpar zeama de varza?

Asta eram eu. Am ajuns la 20 10.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment din carte: “Căprioara m-a chemat la ea, a doua zi. Purta niște cizme negre de piele, cu toc înalt, o fustă puțin mai lungă decât batista mea și o bluză mulată. Inutil să vă mai spun că nu purta sutien.

M-am holbat la ea câteva secunde, am studiat-o bine și tocmai când să spun ceva:

-Îti place?

-E bestial!

Stătea rezemată de frigider, cu fundul lipit de el, corpul încovoiat, o mână sus, strângând tare congelatorul, până la sânge, pieptul scos în afară și cu o mână își masa sânul drept.

Îmi zâmbește cu subînțeles și ridică ușor piciorul, lăsând să i se vadă o ață neagră, pe bost de bikini.

-Îți place ce vezi?

-E bestial, ți-am zis. De unde l-ai luat?

-Ce?

-Frigiderul. Face și gheață?”.”

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (191) appeared first on Cronici pe bune.

Fabrica de draperii Siretul Pascani da in judecata PSD.

 

 

 

 

 

 
 
De la Scoala de Vara a PSD:

Comunicat:

“Fabrica de perdele si draperii Pascani va actiona in judecata Organizatia de Femei a PSD.  Tocmai ne pregateam sa lansam pe piata colectia de toamna a perdelelor noastre, o colectie surpriza care include ciucurasi, culori noi, indraznete, de la galben turbat pana la maroniu cacaniu. Exact cand ne pregateam sa lansam colectia in piata centrala din Pascani, la magazinul de electro-chimice, un reprezentant al fabricii noastre a avut surpriza sa vada aceste poze la un cetatean de pe Facebook.  

Reprezentantul nostru a zis:

-Ba, sa-mi bag pla, uite storurile alea romane! Ba, uite si perdeaua aia de baie pe care vrem sa o lansam! Baaaa, uite si draperia galbena de pus la vaci! Baaaaaaa, uite perdelutele cu fermoa si floricele mov! Baaaa, uite in stanga husa de Logan!

Atunci am facut sedinta de urgenta la fabrica si am amanat lansarea noii colectii. Credem ca cineva de la partid, nu spunem cine, dar Fifor,  a fost infiltrat in sectia noastra de productie, iar PSD a facut ce stie mai bine: a furat. Chiar suntem nemultumiti! La geam, la vaca, la baie sau pe masina, perdelutele, draperiile si husele noastre aratau mult mai bine decat pe ele! E nedrept, e munca noastra in joc.

Dam in judecata femeile din PSD si cerem despagubiri morale de un euro si despagubiri materiale egale cu spagile primite de ele in 2018. Estimam sa ne triplam veniturile in acest fel. Da-le dracu de perdele, ne imbogatim asa!

Sa tragem draperiile peste aceasta pagina neagra din istorie!”

Fabrica de perdele Pascani. Suparata foc.

Silviu Iliuta–cronicipebune
CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Fabrica de draperii Siretul Pascani da in judecata PSD. appeared first on Cronici pe bune.

Cum alegi pepenele perfect.

 

 

 

 

 

 
 

Intotdeauna am ales perfect pepenii. De mic mi-a iesit treaba asta. Daca un singur pepene, dintr-un camion de pepeni, e bun, eu il aleg pe ala. Eram atat de priceput la treaba asta incat vecinii de la tara ai bunicilor ma luau cu ei la camp si ma intrebau ce trebuie sa culeaga. Asa cum altii erau buni la Chimie Organica, altii luau 10 pe la Olimpiadele de Fizica sau Matematica, asa excelam si eu la ceva. Stiu, natura n-a fost prea darnica.

.Azi eram cu un prieten, in magazin. Desigur, invidios si el pe calitatile mele de sef de bostanarie. M-a intrebat cum fac de aleg mereu atat de bine. I-am raspuns ca e stiinta multa la mijloc, sunt ani de experienta acolo. A insistat si i-am zis:
-Mai intai, te uiti la coada. Trebuie sa fie de maxim 5 cm. si deloc uscata, da? Fara sa fie incarligata, e important!
Il vad pe al meu ca incepe sa-si noteze pe telefon.
-Apoi il duci la ureche, bati usor in el si asculti. Daca suna ca o pestera, poti sa-l arunci, e trecut. Daca e asa, ca o pestera mobilata, e numai bun.
-Am notat.
-Apoi trebuie sa masori distanta dintre liniutele alea subtiri care brazdeaza coaja. Nu trebuie sa depaseasca un centimetru. Daca au 1,2 cm., nu e bun. Il dai porcilor.
-Ok… masor.
-Te uiti la culoare. Cel copt e verde, dar nu foarte inchis, e mai mult culoarea muschiului de copac…
-… muschi de copac.
-Si la final, cel mai important lucru. Secretul cel mare, fara de care nu vei alege niciodata bine un pepene. Putini, foarte putini oameni il stiu.
Ochii mari, limba scoasa, moaca de scolar care vrea sa afle daca il iubeste Marioara.
-Inchizi ochii, bagi mana si alegi unul la intamplare, in pana mea!

Silviu Iliuta–cronicipebune
CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Cum alegi pepenele perfect. appeared first on Cronici pe bune.

Dac-as fi pentru doua ore presedinte…

 

 

 

 

 

 

Candidez.

Vreau sa ajung presedinte pentru doua ore, sa instaurez dictatura, apoi sa dau o lege ca niciun om care a fost in Guvern sau Parlament sau a fost presedinte sau a luat salariu nesimtit de sef de regie sa nu mai aiba voie sa candideze niciodata. Nici ala care a fost sef la Loto sa nu aiba voie. Niciunul! Toti afara! Am vazut ce ati facut in 30 de ani.
A doua lege a dictaturii e pe principiu Singapore: toti aia care arunca gunoaie aiurea, nesimtitii care isi scurura scrumierele pe geam si rozatoarele de seminte in parcuri sa faca inchisoare sase luni, plus 5000 de euro amenda. Apoi rog un prieten sa dea lovitura de stat, cat eu sunt la baie, si ma dau jos. Pana se prind astia eu plec in exil in Caraibe si imi public memoriile despre perioada de doua ore, cat am fost presedinte. Da’ macar imi las copiii intr-o tara curata. Chiar si asa voi ramane in istorie drept cel mai bun presedinte al Romaniei. Ca sa stiti.
Strang semnaturi. Pentru Iliuta dictatorul!

Silviu Iliuta–cronicipebune
CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Dac-as fi pentru doua ore presedinte… appeared first on Cronici pe bune.

Important: casting pentru nasici la PSD.

 

 

 

 

 

Marioara a lui Marinel din Pojorata sunt, doamnelor! Mare fana ce sunt, v-am vaxut pe toate la Scoala de Vara a PSD si am o gramda de intrebari importante:

1. De unde a luat bratara aceea doamna in rosu? Ma innebuneste Vasilica, vecina mea, sa ne luam una pentru nunta lu’ nepoata ei. Face la cort, in sat, cheama trupa de top, formatia Lautarii din Blejesti si Pepe.

2. Cine le-a facut sprancenele la duamnele alea din poza? Am incercat si eu sa fac in sat, dar mi-a iesit nu prea bine, la final aveam una mirata si una in jos. Ca ca femeia aia in rochie roz. Doamne, ce rochie roz!

3. De unde a luat rochia roz?  Dragon sau Europa?

4. De unde s-a procurat capotul duamnei Firea? Cu linia aia inflorata, culorile alea care aduc primavara vara, cu croiala aia ca si a matusei mele care facea carpete si capoturi, Dumnezeu s-o ierte! Eu n-am mai vazut asa capot reusit din 1989, cand m-a prins Revolutia in baie, am tras asta pe mine si am iesit asa pe strada. Doar ca el meu era pe rosi, cu margarete. De unde au luat capoturi ultimele trei, de fapt? Sau ultima e pijama? Sau mushama?

5. De ce are flori decat duamna Gabi? Decat ea stie sa polenizeze cu albinele, ea fiind prqctic specialista in polenizare a PSD?

6. Atat. Despre doamna Viorica nu mai zic nimic, ea e idolul la toate femeile din sat, exact ca Leana a lui Parjol. Aia are bani de face pe ei, ca barba-su face bisnita in Italia si mai si fura. Ii trimite toale scumpe, de mii de euro. Dar cumva, cand le pune pe ea, arata ca si cum sunt puse pe o oaie.

Cu stime, Marioara.

Silviu Iliuta–cronicipebune
CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Important: casting pentru nasici la PSD. appeared first on Cronici pe bune.

Orlando crede ca e femeie.

 

 

 

Orlando e convins ca e femeie:

Prin 1910, un dramaturg de care cu siguranta Eugen Teodorovici nu a auzit, Edmond Rostland, a scris o minunata poveste despre Chantecler, un cocos paranoic. De altfel, nu numai Eugen Teoforovici nu a auzit de el, ci sunt convins ca toata gasca de mascarici de la pesede habar nu are despre ce vorbesc.
Si credea acest cocos ca el este cel care da nastere zilelor, ca el este inceputul si sfarsitul, ca fara el Soarele nu ar rasari. Sindromul Chantecler l-au avut pe rand Dragnea, cand s-a crezut atotputernic si era convins ca el este Legea in Romania, ca EL este mama si tata OG-urilor. Sindromul cocoselului paranoic il au si gainile. Spre exemplu, doamna Dancila. Ea este convinsa ca este indestructibila, ca lupta cu toti barbatii, asa cum Don Quijote lupta cu morile de vant. Doamna e convinsa ca ea da ora exact, ca daca pune ea o rochie Valentino pe corpul diafan, Romania prospera brusc, ea e superconvinsa ca fara ca ea sa descinda cu elicopterul in sate mizerabile, tara se duce dracu’ la vale.
Iar acum cocoselul Teodorovici. El crede ca poate fi orice, oricand. Ca el e minunea care lumineaza oameni. Cu pantofii lui de 1000 de euro, costumul de 2000, freaza de 10 lei, cocoselul cu aer de gigolo de Bolintin Deal e convins ca, la o adica, poate fi femeie.

(poza: Beating the fields)
Cand cocoselul cel plin de el nu a cantat intr-o dimineata, el a fost convins ca lumea se va prabusi. Ca Soarele nu va rasari, ca Pamantul va intra in bezna, iar viata se va stinge. Dupa ce a vazut ca Soarele a rasarit ca de obicei, fara sa tina cont de cantecul sau duios, cocosul a aflat ca este inutil, ca totusi exista viata si in afara lui. Ca el nu e inceputul lumii, si nici sfarsitul. Si a picat in depresie.
Domnu’ Teodorovici, mai Eugene, treaba e cat se poate de simpla: daca te trezesti dimineata, te uiti in pantaoni si vezi o bubita, daca nu mergi la toaleta acolo unde e semnul ala cu fetita pe olita, daca ai totusi vocea putin mai groasa, atunci nu esti femeie, mai! Faptul ca ai sarutat peste tot un barbat atatia ani, faptul ca l-ai stampilat pana la gretosenie pe fiecare centimetru pe Dragnea nu te face femeie, mai! Ci doar un pupincurist obosit.
Silviu Iliuta–cronicipebune
CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Orlando crede ca e femeie. appeared first on Cronici pe bune.

Viorica a venit intr-o rochie care costa cat toata comuna .

 

 

 

Cand esti parvenit trebuie sa arati ca ai dat de bani. Imi amintesc ca ai mei aveau niste vecini care se inghesuiau in doua camere. Sapte bucati, trei generatii. Niciodata nu am inteles cum reusesc oamenii aia sa doarma in micul apartament din Titan. Mereu i-am banuit ca au pus un pat in baie sau ca dorm cu schimbul. Ei bine, oamenii astia erau imbracati toti cu haine scumpe. Eu, care nu ma pricep, iar Valentino e egal pentru mine cu o draperie din Dragonul Rosu, ascultam ce imi zicea o vecina stilista. Hainele de pe fiecare omulet din asta costau de fiecare data peste 500 de euro. Ba chiar mezina familiei purta intr-o zi, ostentativ, o gentuta cu pretul de catalog de 2000 de euro. Din cauza ca aveau o singura masina, de lux, luata pe filiera Germania, fata era nevoita sa isi etaleze gentuta prin metrou.

Acu e mai grav. Femeia asta, care descinde din elicopter platit de noi (noi dam zeci de milioane de euro pentru pesede, iar pesede da banii astia si pe eicopter), cu haine platite de noi. Brosa si haina doamnei Dancila costa cat toata comuna. Asta daca cineva ar vrea sa cumpere o comuna din Romania.

Maximul de cocalarie. Sa te imbraci in haine scumpe, platite de altii, printre oamenii amarati pentru care o haina noua luata de pe taraba din Obor e un vis. 

Du-te, cucoana, inapoi la matale in sat! Du-te sa ramai odata fata banii nostri pe care ii arunci pe corpul matale superb! Du-te la brutarie! (poza de pe net)

Silviu Iliuta–cronicipebune
CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Viorica a venit intr-o rochie care costa cat toata comuna . appeared first on Cronici pe bune.

Modelul romanesc de succes: sa te cateri pe nefericire.

 
 
 

Cumpanasu candideaza la presedintie. Normal. De asteptat. Dupa ce nega asta virulent.

Modelul romanesc de succes: sa te cateri pe nenorocirea altora. Sa faci parte din sistem, sa castigi bani grei din interiorul sistemului, si sa il injuri.

Multe felicitari romanilor care cred ca Alexandru Cumpanasu este un fel de erou cu mantie rosie! Sunteti bine in lumea voastra plina de unicorni roz.

Eu, daca as fi avut un unchi care dupa o nenorocire in familie ar fi disperat sa apara la televizor, sa isi faca poze cu Dancila si sa o ridice ridica in slavi, l-as renega. Chiar daca poza ar fi fost de dinainte de tragedie, acum ar fi avut grija sa o arda in vazul lumii. Pentru ca ea, intelectuala din Videle, pastoreste acest sistem infect si ar fi trebuit sa plece la zece minute dupa ce au aparut inregistrarile de la 112.
Omul ala, unchiul grijuliu, are o foame de imagine cum rar am vazut, mai mare decat Fomila, are o sete sa fie pe toate televiziunile si  in toata Presa scrisa, pe net, cum nici la Tatoiu n-am vazut.

Unchiul meu ar fi plans si s-ar fi pisat pe tot sistemul lor de rahat. Unchiul meu ar fi acuzat de dimineata pana seara PSD si adunatura aia de incapabili care gestioneaza acum tot.
Asa ar fi facut orice unchi iubitor si normal la cap.
Nu il faceti pe acest pacalici erou (avem acest talent) ca dam din lac in put! Nu va lasati pacaliti! Acum are loc p batalie a unora din sistem care vor sa le ia locul altora. Toti se catara pe un cadavru, toti vor felia lor de Putere. Iar Cumpanasu e printre ei.

Ps: chiar nu ae intreaba nimeni cum de au aparut inregistrarile de la 112, dupa ce familia nu a fost de acord? Tu, Ionela din Titan, ti, George din Galati, ai avea puterea sa scoti niste inregistrari de la 112 si sa le urci pe in site anonim, daca n-ai fi parte din sistemul asta putred?

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

CARTI LA OFERTA:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Modelul romanesc de succes: sa te cateri pe nefericire. appeared first on Cronici pe bune.

De ce e intotdeauna mai buna branza vecinului?

 

Cand eram mic eram prostut. Nu chiar atat de prost ca acum, dar aveam momente cand puteam intra lejer in Guiness Book.

Mergeam la tara la bunici, in vacanta de vara, si mancam branza cu rosii. De fapt, alternam. Dimineata mancam rosii cu branza, iar la pranz branza cu rosii. Si paine rotunda, facuta la cuptorul alb, ingropat pe jumatate in pamant.
Intr-o si mi s-a pus pata. Stiu ca intr-o zi mi-a zis un copil ca astia care mananca branza de vaci facuta acasa sunt saraci. Ca branza aia buna e cea facuta in fabrica, la Bucuresti. Cea ingalbenita, vanduta la magazinul mixt din sat, direct din vitrina aia cu geam spart care zace intre radturile cu Dero si alea cu biscuiti. Mi-a zis pustiul ala ca aia e singura branza smechera, de fabrica, exact ca la francezi, dar ca ai lui nu si-o permit si atunci sunt nevoiti sa fac branza din laptele vacii lor. Cumva, mi-a intrat ideea asta si pe la 9 ani le-am zis bunicilor:
-Cand chem la mine copiii, eu vreau branza de la magazin. Va rog! E cea mai buna!
Bunica-mea, dupa ce a ramas cateva minute cu falca suspendata, mi-a zis:
-Din aia galbena? De o tine a lu’ Pripas cate o luna la vitrina si nu o ia nimeni?
-Da, nu o ia nimeni ca nu are bani, dar eu as vrea din aia.
Si mi-au luat. In ziua cea mare, a venit bunicul cu doua bucatoaie mari de branza, invelite intr-o hartie maronie, din aia in care impacheta Rela a lu’ Pripas orice, de la caiete scolare pana la biscuiti Popular umpluti cu p dubioasa crema maronie.
A fost cea mai buna branza pe care am mancat-o in viata mea Inchideam ochii, introduceam pe gatlej bucatica de branza si gemeam de placere, mai ceva decat la finalul filmelor pentru adulti. Si nu numai eu, ci si toti ceilati zece copii pe care ii adunasem la petrecerea de la piscina. Prin piscina, rog a se intelege o groapa sapata de bunicu’ direct in pamant si umpluta cu apa rece ca gheata de la put. A fost cea mai tare masa din viata mea, dovada ca o tin minte si acum.

Am vazut azi, pe Digi World, un documentar despre un grup de 24 de chinezi ajunsi in vizita la Paris. Momentul lor maxim de fericire a fost cand au ajuns la Turnul Eiffel si si-au cumparat brelocuri, vederi si turnuri in miniatura cu luminite colorate. In medie, fiecare chinez fericit a cheltuit in magazinasul ala de suveniruri cam 25 de euro. Ghidul spunea ca inseamna destul de multi bani pentru ei, adica ii cam ustura la buzunar. Si tot ghidul, o chinezoaica stabilita in Franta, a spus ca trebuie sa ii incurajeze sa cumpere si in niciun caz sa nu le spuna ce scrie pe fundul lor: made in China. Dar pentru ei oricum nu conta faptul ca le puteau lua din Beijing cu 25 de centi. N-am vazut chinezi mai fericiti decat aia.

Bunicul m-a rasfatat din cand in cand cu branza ingalbenita cumparata din vitrina lu’ tanti Rela. De cate ori veneam de la Bucuresti, el stia povestea: ma astepta cu branza invelita in hartie maronie. Cand ajungeam sa tai din ea eram mai fericit decat atunci cand o batea Dinamo pe Steaua. Delir.

La vreun an dupa petrecere, m-am prezentat la magazin. Bunicul era la camp, asa ca am zis sa il surprind cu o bucata de branza adevarata, de fabrica. Muncea mult, merita si el, prea baga in el porcarii in fiecare zi! Incepuse sa imi impartaseasca gusturile pentru branza de fabrica adevarata si mereu zicea: “Asta branza cum nu mai face nimeni!” In timp ce bunica radea de noi.

Mi-am spart pusculita de la Bucuresti- am strans pentru un kil’ de telemea- si am rasturnat maruntisul pe jeghea:
-Sarut mana! Un kilogram de branza din aia buna, de care ia mereu bunicul, va rog!
Rela a lu’ Pripas din capul satului (mai era un Pripas in centru, varul lui) s-a uitat la mine si a spus cu gura plina, molfaind un Popular cu crema:
-Cum crezi ca pot sa iti vand mizerie din asta? Eu o tin aici cu lunile, ca sa vada de la partid ca am branza. Bunica-tu vine la mine doar sa ii dau pungi.

Cred ca a fost pentru prima data in viata cand mi-am dat seama ca sunt prost. La inceput, am fost furios pe bunicul, foarte furios.  Am stat minute bune in fata vitrinei, apoi, de rusine, am cumparat niste biscuiti cu crema, desi nu imi placeau. Aveau gust de ranced. La coltul strazii, am aruncat biscuitii. M-am dus direct la putina, am luat bucata cea mai galbena, pusa special la invechit, am pus-o in punga maronie si l-am asteptat pe bunicul sa vina de la camp.

 
Silviu Iliuta–cronicipebune
CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post De ce e intotdeauna mai buna branza vecinului? appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (190)

Cred că e bătaie mare! Sunt si la reducere!

De băut ce ne oferiti?

Da’ cand se „DESCIDE”? „Ancă” două zile?

Eu, daca o sa ajung vreodata sa cumpar asta de la farmacie, o sa tusesc de trei ori, apoi o sa arat cu defetul. Nu ii pot spune doamnei “vreau si eu Kiz dA”, nici in ruptul capului!

Fetelor, in sfarsit a aparut magazinul care vă ajută să vă croiti bărbatul pe gustul vostru!

Mai puneti putin la inăltime, mai luati un pic din burtă, mai adăugati niste material la…

…unde doriti dumneavoastră!

Pofta mare sa aveti!

Ma gasesti pe FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment din carte: “Căprioara m-a chemat la ea, a doua zi. Purta niște cizme negre de piele, cu toc înalt, o fustă puțin mai lungă decât batista mea și o bluză mulată. Inutil să vă mai spun că nu purta sutien.

M-am holbat la ea câteva secunde, am studiat-o bine și tocmai când să spun ceva:

-Îti place?

-E bestial!

Stătea rezemată de frigider, cu fundul lipit de el, corpul încovoiat, o mână sus, strângând tare congelatorul, până la sânge, pieptul scos în afară și cu o mână își masa sânul drept.

Îmi zâmbește cu subînțeles și ridică ușor piciorul, lăsând să i se vadă o ață neagră, pe bost de bikini.

-Îți place ce vezi?

-E bestial, ți-am zis. De unde l-ai luat?

-Ce?

-Frigiderul. Face și gheață?”.”

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (190) appeared first on Cronici pe bune.