Silviu Iliuţă's Blog, page 173

Parintele Obi Wan Kenobi din satul Rasesti a trecut in nefiinta. Scrie AMIN!

Romani, e groasa!



Actiunea fortelor sataniste anijedi a fost mai puternica decat am fi crezut, iar nenorocitul ala negru care respira greu a facut o noia victime. Toata Romania e in doliu, ma ales ca partea a noia e sub semnul intrebarii. Si urma sa fie filamata in satul Rasesti, judetul Venus. Romanii si-au aratat compasiunea pentru acest preot-erou.

Sunt mult mai multe postari imbecile, dar as incepe prin a te ruga sa nu mai distribui urmatoarele minuni:

1. Stiri despre stramosii daci care au construit piramidele din Egipt, aveau cunostinte avansate de cibernetica si, in general erau miezul din dodoasca omenirii.

Domnilor, dacii, in ciuda stirilor care circula pe facebook, nu au fost zei! Si, nu, ei nu sunt stramosii tuturor popoarelor de acum! Si nu construiau rachete!

2. Nu mai posta Meme-uri despre eroul Ceausescu! De genul : „Daca traia el, acum metroul Drumu Taberei era terminat”.

E adevarat, dar daca el traia tu nu aveai acces la internet sa postezi asta. Asta, in cazul in care nu erai terminat.

3. Va rog sa nu mai postati stiri despre plantele sau buruienile miraculaose care vindeca pneumonia, meningita, cancerul….

Cati oameni care si-au vindecat cancerul mancand legaturi de patrunjel minune sau stevie cunoasteti?

Daca ar fi adevarat, am intra in farmacie unde am gasi ghivece in loc de medicamente. „Am SIDA, doamna, vreau si eu o legatura de telina!”

4. Nu mai posta si nu mai distribui stiri alarmiste despre mancarea din supermarket care contine cine stie ce otrava.

E adevarat, alimentele sunt pline de E-uri, dar aproape intotdeauna este vorba despre ALTE alimente si alte E-uri decat cele din stiri.

5. Nu mai posta stiri cu reptilieni, esofagieni si martieni care au aparut in curtile oamenilor.

Nu, urmele civilizatiilor reptiliene nu au fost descoperite in curtea unei femei din Lehliu si nu, pe cerul Tecuciului nu a aparut un oras al unei civilizatii antice.

6. Imagini cu cadavre insotite de nelipsitul AMIN! Da like aici ca sa se odihneasca in pace!

Cel care a postat asta ori e imbecil, ori isi bate joc de tine.

7. Nu mai distribui stiri care au in titlu cuvintele: „Da click aici! Halucinant! Extraordinar! N-o sa-ti vina sa crezi ce o sa vezi! Senzational!”

Daca stirea pe care o distribui chiar continea ceva senzational, tu crezi ca mai era nevoie sa scrie in titlu asta?

Exemplu: „A cazut Guvernul! Gadea s-a mutat la la Pro tv! Mihaela Radulescu e barbat!”

8. Illuminati nu detin niciun secret care, odata dezvaluit, poate schimba lumea!

Si, chiar daca il detin, Oreste nu il stie!

9. Nu mai distribui anunturi despre donat sange, DACA TU, LA RANDUL TAU, NU DONEZI…

Omul care se afla in dificultate are nevoie de sangele tau, nu NUMAI de un share!

Asa ca, daca vrei sa ajuti in general, mergi la centrele de transfuzie si doneaza sange! Apoi distribuie mesajul.

Mai bine un om care nu are facebook, dar merge regulat sa doneze, decat o mie care dau share si nu doneaza niciunul.

10. Nu mai imprastia postari cu icoane si mesaje de genul: „Da share daca il primesti pe Isus in inima ta”.

Pe bune?! Chiar crezi ca exista in Biblie Versetul Apostolului Share?

Fratilor, oameni buni, va rog eu: ganditi-va de doua ori inainte de a distribui o chestie din asta!

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Fragment:

„Stiti cum se urca un munte? Pas cu pas.

Ei, asa am apropiat eu mana de sanul ei stang.

De cate ori radea, ridica putin bratul, iar eu mai inaintam putin.

Si inca putin, si inca putin!

Asteptam replicile amuzante ca pe minuni!

Dar, din pacate, Richard Gere este haios ca un tanc rusesc.

Probabil inmuiata de chinul meu, Creata a inceput la un moment data sa rada aiurea.

Richard: „You could be so much more!”

Creata: Hahaha!

Julia: “I’m gonna treat you so nice, you’re never gonna let me go.”

Creata: Hihihi.

M-a ajutat sa inaintez pe sanul ei, iar eu aveam grija sa nu dau niciun pic inapoi.

Spre final, cand Richard Gere s-a catarat pe scarile metalice ca sa ajunga in apartamentul Juliei, mana mea se catarase si ea pe suzeta stanga a Cretei.

Ptiu, drace!

Ptiu, drace!

Atingeam un san! Si nu era al Sabrinei, de pe posterul din camera mea.”

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI.

PRIETENUL MEU, INSELATUL

The post Parintele Obi Wan Kenobi din satul Rasesti a trecut in nefiinta. Scrie AMIN! appeared first on Cronici pe bune.

Iohannis-omul de tinichea.

 
 
 
 
 

Tocmai am vazut niste imagini cu Obama cand a lesinat un om in sala. S-a intrerupt, a chemat medicul personal, a avut rabdare ca omul sa fie pe maini bune, apoi a continuat. Om adevarat.
Apoi l-am vazut pe premierul Canadei cand a lesinat un soldat. S-a intrerupt, a zis ca va merge sa vada ce e cu el. Alt om.
Iohannis… Ca sa nu ziceti iar ca am ceva cu el, si el a fost om azi. De tinichea. Ca un robot caruia nu ii pasa ca langa el sufera un om.

Cum sa lesine un on la un metru de tine, iar tu sa ai in cap un singur lucru:  sa iti termini prostia de discurs plin de bla bla, care oricum nu interesa pe nimeni?

Cum sa termini discursul, sa ii vezi pe oamenii aia agitandu-se langa tine si ducand pe brate un om, iar tu sa pleci nemuritor si rece?!

Cum?!

As zice mai mult, da’ incep sa ma enervez. Bleah!

Silviu Iliuta–cronicipebune
CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Iohannis-omul de tinichea. appeared first on Cronici pe bune.

Mare e gradina facebook! (228)

DA, Luuuna,  dar numai dacă in acelasi timp iei si o aspirină.

„Andreea, iubiţica mea, câtă dreptate ai! Chiar acum, cand iti scriu, am terminat o căutare, iar ea face duş.

Te iubesc, o să te caut neincetat toată viata. Peste tot:  in zambetul prietenelor tale, pe buzele vecinelor tale, in spatele oricărei fete intâlnite…

Nu te găsesc nicicum! Unde te ascunzi?

Te-ai intors la origini ca să te regăsesti? Mama ta e acasă?”

Narcis, sunt din ce in ce mai mult oameni intelepti pe facebook. Acest citat este excelent pentru Andreea!

Asadar, o sfătuiesti să stea in ea insăsi si să nu mai umble brambura prin alţi oameni?

Dar, ce o să facă sărăcuţa cand o să isi facă un prieten nou?

Te-ar alinta si te-ar strânge mult, mult si puternic, in brate, dar cred că ai făcut-o tu inainte cu el.

O rugăminte, pentru cei mai sensibili de inimă: Data viitoare cand iti faci un selfie, poti mai intai să scapi de cadavru?

p

Aaaa! Si E.T. ce a raspuns?

Cititul desteapta! Oferta la carti/

Domana Vanessa, să il stăpâniţi sănătoasă si la mai mare!

In ceea ce mă priveste, o singură dorinţă am: să nu fiu prin preajmă cand explodează!

Atât.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.   Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment:

„ – Bunica… a murit bunica! Azi-dimineaţă…

Unchiul se ridică în picioare şi se închină.

– Bunica?! Haoleeeu! A murit bunica?

Totuşi, i-a luat puţin să îşi dea seama pe ce lume este. Mă aşteptam ca această discuţie să dureze cel puţin două ore. Treizeci de ani de alcoolism omoară neuronii pe capete!

Unchiul meu e acum ca un copil mai mare. Aseară, înainte de înmormântare, tata l-a prins în camera de veghe, zisă şi bucătăria, unde era depusă bunica. Stătea lângă coșciug şi o ruga să îi facă de mâncare.

– Săraca Buni! ţipă unchiul şi ridică un pahar de ţuică. Să bem pentru morţi!

Şi toarnă pe covor un sfert de picătură.

– Morţii cu morţii şi noi cu noi! Nu risipim băutura! Lăutari avem?

– Tată, noi sigur suntem rude cu ăsta? mă întreabă Mini Silviu.

– Tată, noi sigur suntem rude cu ăsta? îl întreb şi eu pe tata.

Sunt multe momente când am şi eu îndoieli.

Pe drumul spre casă, Amelia mi-a spus că „totuşi o iubea pe bunica, aşa nebună cum era“, iar Mini Amelia:

– Am fost întotdeauna invidioasă pe fetele care îmi povesteau despre bunicile lor care le ţineau pe genunchi, le spuneau poveşti şi le dădeau sfaturi. Bunica mea mi-a dat numai râie.

– Şi mâncare, a completat Amy. Dacă nu era ea, aveam cu cinci kilograme mai puţin.

Şi am râs toţi. Dacă bunica avea o calitate, aia era: ne îndopa pe toţi ca pe porci.”

.”

The post Mare e gradina facebook! (228) appeared first on Cronici pe bune.

Romanii care nu-si permit sa mearga in Mamaia sunt nevoiti sa mearga in Bahamas. E mai ieftin!

 

 

 
 
 
 
Bai, saracilor, zic de astia care n-aveti bani de Mamaia, am gasit ceva mai ieftin pentru voi. Ia priviti aici simularea pentru trei zile:

(poze Adi P)
Dupa cum vedeti, mai amaratilor, am gasit ceva mai pe  buzunarul vostru si, daca ma chinui putin, gasesc si mai ieftin! In Bali. Sigur, in Bahamas e la jumatate de pret fata de Mamaia, dar acolo ratati toata distractia. Ratati cocenii de porumb in cwr pe plaja, manelele de pe nisipul fierbinte, terasele unde te rogi la Dumnezeu sa scapi si dupa ce mananci felul doi. Ratezi toparlanii care scuipa seminte pe prosopul tau de plaja sau cocalarii de la baldachine care dau intr-o vara mai multi bani pe un sezlong si un cocktail indoit cu apa decat dai ai da ti sa cumperi o casa in Grecia. N-ai tu in Bahamas cluburile alea in care arunci cu servetele si comanzi sampanie de mii de euro, in timp ce-ti danseaza in poala pitipoance cu kilometrajul dat rau peste cap. Si cu bujiile infundate, iar capota in renovare.
N-aveti, ba, saracilor, bani de Mamaia! Multumiti-va  cu plajele astea de Bahamas:

Pai se compara cu Mamaia, ba?! Sarakilor!
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
CARTI LA OFERTA:
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 
 
  
 
 

The post Romanii care nu-si permit sa mearga in Mamaia sunt nevoiti sa mearga in Bahamas. E mai ieftin! appeared first on Cronici pe bune.

Satanistii de la Metallica doneaza 250 000 de euro pentru primul spital oncologic pentru copii.

 
 
 

Satanistii de la Metallica au donat 250 000 de euro pentru primul spital oncologic pentru copii din Romania.

Ce urmariti, ba? Vreti sa ne cumparati sufletele, sa ne dati pe
mana lui Satan, voi si ceilalti rockeri?

Nu va e rusine, ma? Mai ljpseste sa ne dati bani pentru autostrazi, nenorocitilor! Daca se iau dupa voi si artistii romani?! Ati innebunit?!

Cum sa dati bani fara sa cereti nimic, satanistilor care sunteti? Daca va vede Daniel?

Ce o sa mai faceti, ba, rockerii astia satanisti? O sa puneti toti mana de la mana si o sa donati bani pentru a plati datoria externa pe care o facem tot noi, votand ca fraierii niste incompetenti?

Pana inde o sa mergeti, ba, cu nesimtirea asta?! Metallica, da, cu voi vorbesc!

 CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 
 
 
  
 
 

The post Satanistii de la Metallica doneaza 250 000 de euro pentru primul spital oncologic pentru copii. appeared first on Cronici pe bune.

De ce se incapateaza fetilii sa skrie in iengleza?

 

 
 
 
 
Dupa ce maltratezi limba romana…

… lumea zice ca ai o scuza. Ai invatat in limba rusa, ai fost “miticuloasa” la scoala, iar romana nu s-a lipit de tine. Dar cu engleza ce aveti, frate? Si nu e numai cazul Vicai, ci al multor fete care fac praf limba lui Shakespeare.

Draga “qween”, “life its to short”, te rog mult, chiar daca e “birthaday”: baga poze!
Fetelor, cele care va puneti poze cracite sau in pozitia capra, insotite de texte de genul  “God is with mi”, va rog si eu ceva: postati fotografii! Oricum, oricate! Dar nu mai scrieti! Daca totusi vindeti lenjerii, chiloti sau rujuri, rugati sponsorul sa va dea un text. Poate s-o gasi cineva in firma lor care sa scrie corect.
Silviu Iliuta–cronicipebune
CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post De ce se incapateaza fetilii sa skrie in iengleza? appeared first on Cronici pe bune.

Teodorovici: “Dragnea e ca un copil!” Da, unul care a incercat sa isi vanda invatatoarea rusilor.

 

 
 
 
 

Teodorovici: “Dragnea e ca un copil. A gresit, dar nu-l dai afara din casa.” Digi 24:

„Ne-au făcut să nu putem să pronunţăm numele preşedintelui Dragnea. De ce? Dom’le, am spus-o şi la televizor, n-am avut o relaţie bună cu Liviu Dragnea, toată lumea o ştie. (…)  A fost al nostru, cu bune şi cu rele, a fost al nostru. Un copil care îți greşeşte în casă, sparge farfuria sau ceaşca cu cafea, îl dai afară din familie? Nu, îl chemi, îl înveţi, îi spui ce are de făcut în mod corect să nu mai greșească. Așa și cu noi. Dragnea a făcut multe lucruri bune. Este al nostru, să nu ne fie teamă să spunem ce avem de spus”.

Ma prinsesem si eu ca asa e. E ca un copil care acum a fost pus sa stea la colt pe coji de nuci, dupa ce a tras-o de chiloti pe invatatoare, apoi a vrut sa ii ia orice drept de a mai trai in democratie si a incercat sa o vanda rusilor drept prostituata. Iar in prealabil i-a furat cam toate toalele din casa si le-a impartit cu voi, ma, Teodorovici! Totusi, un bine ati putea sa faceti toti pesedeii astia: sa mergeti cativa ani la colt, sa ii tineti de urat copilului. Nu vedeti ca plange? Dar inainte sa plecati, nu dati voi inapoi tot ce ati ascuns prin buzunare? 

PS: Vezi ca Valcov are vreo 50 de buzunare… cautati-l bine ca tinea si banii copilului Liviu.

 
Silviu Iliuta–cronicipebune
CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Teodorovici: “Dragnea e ca un copil!” Da, unul care a incercat sa isi vanda invatatoarea rusilor. appeared first on Cronici pe bune.

Mergeti la MEDIC!

 

 

 

 

 

 

 

Mai citesc postari pe pagina Antivaccinistii spun lucruri trasnite”  (de urmarit) si ma minunez. Ma ia durerea de cap de fiecare data. Si nu, nu o vindec cu lapte matern. Cititi mai jos cum vindeca mamikile conjunctivita. De-a dreptul halucinant. Una o sfatuieste sa intre pe alt grup si sa se vindece cu chestii cumparate de acolo, altul ii spune sa dea cu nu stiu ce ulei magic vandut de nevasta-sa, sa stropeasca ochiul cu lapte matern sau sa dea cu argint coloidal, “o sa aibă trei Smurfs” (https://nccih.nih.gov/health/colloida...), „Colloidal silver can cause serious side effects. The most common is argyria, a bluish-gray discoloration of the skin, which is usually permanent.” si alte side efects, niciun efect benefic- Antivaccinistii spun lucruri trasnite). 

Toate se trateaza dupa ureche, iar copiii sufera. In speranta ca mamika nu va urma sfatul “apasa pe o vena de langa ochi”, va rog, dragi mamiki atotstiutoare: mergeti acum la medic!!!!

 

Silviu Iliuta–cronicipebune

CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Mergeti la MEDIC! appeared first on Cronici pe bune.

Dancila crede a ca fost femeie. Dar i-a trecut.

 

 

 

 

 

Dancila: “Am fost premierul cel
mai jignit din Romania, poate pentru ca am fost femeie.”
Asa e, ati fost, dar bine ca ati rezolvat, domnule Dancila!

Nu, Viorel Dancila, nu ati fost premierul cel mai injurat din Romania pentru ca ati fost femeie.

Ati fost pentru ca ati dar impresia ca a reinviat Elena Ceausescu, o agramata de top. Numai ca aia ocupa mult mai putin spatiu la tv.

Ati fost injurata pentru ca ati fost sluga lui Dragnea, iar acum va deziceti de el.

Ati fost injurata pentru ca ati plecat in concediu pe 10 august, iar papagalii lui Carmen Dan  si ai dvs. au batut oameni. Apoi ati facut pe prostul.

Ati fost injurata pentru ca ati vrut sa omorati Justitia. Partial v-a iesit.

Ati fost injurata pentru ca nepotii copiilor mei vor plati datoria externa pe care ati facut-o de cand sunteti premier, iar banii ii dati pe pensii speciale si mita electorala mascata.  A se citi: consum! Zero investitii.

Ati fost injurata pentru ca orice om ii place un premier priceput, nu unul care n-ar fi in stare sa conduce un chiosc de ziare de la coltul strazii.

Ps: Stiu ca n-ati priceput. O sa va scriu pe foaie.

Silviu Iliuta–cronicipebune

CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Dancila crede a ca fost femeie. Dar i-a trecut. appeared first on Cronici pe bune.

Don Juan, primar de PSD.

 

 
 
 
 

Flacaul asta frumusel si tinerel e primar de PSD al comunei Coţofenii din Faţă, din judeţul Dolj. A nu se confunda cu Cotofenii din Spate sau din Dos (chiar exista)!

Potrivit ziarului editie.ro, lui Don Juan de Oltenia asta ii lucesc ochii dupa femei asa cum lucesste chelia lui Codrin Stefanescu pe Luna plina. Daca ar fi uda. Captura de mai jos reprezinta o frantura de dialog a lui Don Juan, pe numele sau adevarat Constantin Carciumaru, cu o doamna care a incercat sa obtina un certificat de urmanism. O consateana, cum ar veni, care are barbatul plecat la munca in strainatate.

“Avansurile indecente au fost făcute de primar, în mod repetat, nu numai prin telefon şi sms, ci şi pe contul de Facebook, prin Messenger, şi au fost depuse ca probe la dosar.”

Eu cred ca orice om ii e greu sa il refuze pe acest cuceritor din Cotofenii din Fata, cum ar zice sefa lui de la Bucuresti.

Citez din plângerea formulată de reclamantă. Caragiale ar avea la material la greu:

 „(…) După ce am născut, a trebuit să fac actele pentru alocaţia copilului, fapt pentru care soţul meu a apelat la domnul Primar Cârciumaru Constantin, care i-a promis că ne va ajuta. Ne-a dus cu zăhărelul aproape un an de zile, timp în care soţul meu a plecat în Belgia, la muncă, în toamna anului 2018, timp în care domnul Primar Cârciumaru Constantin a început din nou să-mi scrie, invitându-mă la Primărie, de nenumărate ori, pentru motivul de a bea cafeaua împreună şi a ne cunoaşte mai bine.

Mesajele au devenit din ce în ce mai dese. Nu am dat curs acestor invitaţii şi o singură dată am fost, cu copilul, la Dispensarul Medical, situat lângă Primărie şi atunci am intrat, pentru prima dată, în Primărie, mergând la Biroul Resurse Umane, la doamna Mihaela Păuna, pentru a mă interesa de alocaţia copilului, care întârzia să vină. Imediat a apărut şi primarul Cârciumaru Constantin, a început să mângâie copilul şi m-a invitat la el în birou, dar am refuzat, având în vedere ceea ce îmi scria în mesajele de pe Facebook, care au continuat până la Sărbătorile de Iarnă.

Apoi, a venit după mine, de două ori, la serviciu, m-a luat cu maşina şi m-a dus în câmp, în spatele Serelor de la Beharca. Întrucât mă sunase în pauza de masă, am anunţat-o pe soţia domnului consilier Nicolae Marian, care ne-a urmărit şi m-a scăpat din ghearele acestui individ pe care nu-l pot numi Om şi Primar, ci un escroc cu probleme psihice în privinţa femeilor, care, în timpul orelor de program, se ocupă cu hărţuirea femeilor pe Facebook, şi nu cu interesele cetăţenilor”. 

 LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

The post Don Juan, primar de PSD. appeared first on Cronici pe bune.