Adela

“Nu suntem niciodată mulțumiți cu statutul unei relaţii, vrem mai mult, vrem să evolueze. Vrem să iubim, suntem făcuți să iubim. Da, putem fi indivizi rezonabili şi fără iubire - muncim, ne plătim facturile și mergem în concedii in țări exotice. Însă doar funcționăm și umplem spații sociale, nu trăim. Pe de o parte, mă întreb ce am făcut în ultimii ani, cum am putut trăi fără să iubesc, pe de alta, mă felicit că mi-am păstrat întreaga rezervă de iubire pentru ea.”
― Mugur Ioniță, Scrie-mi!

“Lucrul pe care nu-l iau în calcul majoritatea oamenilor este că moartea e adesea aleatorie și crudă. Nu ține cont dacă ai fost un om bun toată viaţa. Sau dacă ai mâncat sănătos, dacă ai făcut mișcare frecvent, dacă ai purtat mereu centura de siguranţă sau casca. Nu ţine cont dacă persoana iubită care rămâne în urmă și-ar putea petrece tot restul vieții retrăind în minte totul, chinuită de cuvintele "ce ar fi fost dacă". Oamenii își spun că au suficient timp, până când ajung la mila unei acțiuni necugetate: un șofer cu ochii în telefon, un vecin care a lăsat o lumânare aprinsă. Iar atunci e prea târziu.”
― Mikki Brammer, The Collected Regrets of Clover

“Sunt nemuritor.
Pășesc de la o stea la alta așa cum un om obișnuit pășește dintr-o cameră în cea alăturată. În timp ce eu fac un pas, pentru acel om trec zeci de ani în care a păşit, zi de zi, între limitele lumii sale.
Universul mi s-a deschis şi am ajuns dincolo de orizont, într-un prezent perpetuu interzis muritorilor de rând. Dincolo de orizont nu mai există timp sau spaţiu. Universul îmi aparține.
Sunt nemuritor.
Și nu sunt singurul.”
― Lucian Dragoş Bogdan, O lume perfectă

“Vocea i s-a pogorât din ceruri și a măturat în drumul ei o ceată de heruvimi, una de arhangheli și pegași înaripați, a mutat câteva planete de pe axa lor, a penetrat stratul de ozon cu un tunet asurzitor, apoi a străbătut atmosfera lăsând o dâră de foc și cenușă în urmă, pentru ca în final, să străpungă tavanul și, la impactul cu solul, să ne pulverizeze în toate direcţiile:
- Dacă nu știți să aşteptaţi civilizat, nu vă mai dau nici un post!
Astfel iși face intrarea doamna inspector Pîrjol de la Resurse umane la fiecare şedinţă de repartizare a catedrelor vacante. Fără excepţie. I se mai spune și câinele de pază al inspectoratului școlar.”
― Andrei Mocuţa, Transfer