Iris

“Her hair was copper-red, like the grass of the shore on which the spring floods leave their rust; but her eyes were dark, like the pools among the marshes, drawing the beholder down into their depths, and their surface was still as bog-water.”
― Aino Kallas

“Dau în scris, pentru toata lumea care va veni dupa mine, ca n-am în ce sa cred pe acest pamînt si ca unica scapare este uitarea absoluta. As vrea sa uit de tot, sa ma uit complet, sa nu mai stiu nimic de mine si de lumea aceasta. Adevaratele confesiuni nu se pot scrie decît cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca aceasta lume, precum focul meu interior ar incendia-o. N-am nevoie de nici un sprijin, de nici un îndemn si de nici o compatimire, caci desi sînt cel mai decazut om, ma simt totusi atît de puternic, atît de tare si de fioros! Caci sînt singurul om care traiesc fara speranta. Or, aceasta este culmea eroismului, paroxismul si paradoxul eroismului. Suprema nebunie! Toata pasiunea haotica si dezorientata din mine ar trebui s-o canalizez pentru a uita totul, pentru a nu mai fi nimic, pentru a scapa de spirit si de constiinta. Am si eu o speranta: speranta uitarii absolute. Dar aceasta mai e speranta, nu e ea disperare? Nu-i aceasta speranta negarea tuturor sperantelor viitoare? Vreau sa nu mai stiu nimic, nici macar sa stiu ca nu stiu nimic.”
― Emil Cioran

“The leaves are tinged amber at the sides, the pale orange merging with the deep greens of summer. It's as though somebody has dipped a paintbrush in red watercolour paint and then left it atop a green paper towel. The pain seeps gradually through the porous paper and eventually fully stains it: within the month the leaves will be red.”
― Ruby Granger, Erimentha Parker's To Do List: A Bullying Story

“Live as a stranger on the earth.
For this earth of ours is no planet.”
― Rasu-Yong Tugen, Songs from the Black Moon