Sergio L. Palacios's Blog

Cum ne putem imbunatati performantele sportive prin hormoni de crestere

Pentru a putea descoperi in mod concret efectele pe care hormonul somatoprin le are asupra performantelor noastre sportive trebuie sa intelegem exact modul in care acestia functioneaza. In primul rand, hormonul de crestere, denumit si hormonul hgh este o substanta naturala produsa de catre corpul nostru in glanda hipofiza care are o suita de functii esentiale in dezvoltarea si mentinerea sanatatii organismului uman.
Acesta este secretat ca un raspuns natural la efort, stres, hipoglicemie si somn profund. Din punct de vedere medical, somatoprina a fost utilizata initial ca si tratament in cazul copiilor care aveau un deficit de acest hormon, fapt care le afecta grav dezvoltarea pe plan lung. Dar utilitatea sa a fost demonstrata si in domeniul sportiv, unde este folosit pentru cresterea in masa musculara. Pe langa castigarea masei, acesta este foarte eficient pentru refacerea tesuturilor, imbunatateste capacitatea de vindecare a organimsului si nu numai. Insasi articulatiile si tendoanele sunt protejate de catre consumul de hgh, fapt pentru care acesta este folosit des in tratamente anti-aging. Iar la inceputul adolescentei, sunt folositi acesti hormoni de crestere pentru a determina corpul sa se dezvolte pe intaltime.
Desigur, administrarea hormonilor de crestere este recomandata sa fie realizata strict sub supravegherea atenta a unui medic. Avand in vedere efectele secundare ale utilizarii hgh in activitatile sportive, este important ca aceasta sa fie administrat conform unui plan medical. Efectele vizibile ale abuzului de hgh sunt durerile articulare, marirea mandibulei sau ale altor tesuturi si cresterea riscului de aparitie a diabetului, iar in unele cazuri, accelerarea ratei de crestere a tumorilor.
Desi hgh este o substanta produsa si sintetizata in mod natural de catre corpul uman, atunci cand o administram extern, nu trebuie sa facem abuz si sa respectam intocmai atat indicatiile unui medic cat si indicatiile producatorului. Avand in vedere efectele pe care hormonul somatoprin le are asupra imbunatatirii performantelor sportive si accelerarii aparitiei rezultatelor intr-un timp scurt, acesta este un supliment dorit de foarte multe persoane care doresc sa intre in forma rapid! Cu toate acestea, abuzul poate avea efecte foarte grave asupra organimsului uman, de aceea este important ca administrarea hormonilor de crestere sa se realizeze intotdeauna cumpatat si de asemenea, acestia sa fie achizitionati de la firme care vand produse originale, sigilate si de inalta calitate.

Jurnalul unei seri de iarna

Am incheiat o saptamana complicata. Cei obisnuiti sa ma stie activ in online, au intuit probabil cate ceva daca au realizat ca nu sunt la fel de prezent ca pana acum. Au fost destule zile in care nu am trecut pragul blogurilor pe unde stiu ca gasesc ragaz de o cafea si un text bun. Eu insumi am scris putin, incrancenat, am scris numai la nervi – deci, prost, neinspirat, bolnavicios aproape. Cred ca au ramas si comentarii carora nu le-am raspuns, lucru pe care nici eu nu mi-l iert si deci nici nu astept ca voi sa-l treceti cu vederea. Motive au fost destule si, imi place sa cred ca, intemeiate, justificarile ar putea fi acceptate, dar nu vreau sa vorbesc acum despre asta. Si nici nu stiu daca am sa o fac vreodata. Au fost insa si lucruri bune, absolut toate datorate performantelor scolare ale juniorului din dotare. Ca „ala mic” nu mai pot sa-i spun de printr-a IX-a de cand m-a depasit in inaltime cu un cap. Am inceput saptamana afland ca s-a calificat la doua olimpiade judetene, pe la jumatatea ei m-a anuntat ca media pe semestrul I ii va iesi undeva in jurul lui 9,70 iar in dimineata asta am gasit pe net si rezultatele de la olimpiada de ieri de la romana : s-a calificat si-acolo. Asa ca oricat de neagra mi-ar fi fost mie saptamana, pot trece peste toate datorita juniorului. Este genul de situatie in care poti lejer sa-ti spui ca, oricate tampenii ai facut in viata, exista si un lucru care te spala de toate pacatele. Si a dat bunul Dumnezeu si a venit si sfanta iarna. Cu tot alaiul de intamplari si subiecte de discutie pe care o astfel de aparitie o impun. Revolta demna de o cauza mai buna a unora care si-ar dori probabil sa vada autoritatile inarmate cu plase dintr-acelea de prins fluturi, agitandu-le energic prin aer in intentia de-a captura toti fulgii inainte ca acestia sa atinga pamantul. [image error] Tampenia altora care se aventureaza cu masinile la drum in ciuda tuturor avertismentelor. Lipsa de reactie a „gospodarilor” care stau cu mana la falca asteptand armata care sa le faca o carare de la usa casei pan’ la poarta. Batranii care isi rup oasele incercand sa… Incercand sa ce ? ca asta, eu unul, zau de o mai pricep. Mai tatutu, te-au lucrat cele optzaci de primaveri la caseta de directie ? Ti-au paradit bucsele si pivotii ? Au inceput sa-ti bata planetarele ? Apai daca iti functioneaza inca, in parametri, computerul de bord, ar trebui sa stii ca pe o vreme ca asta nu prea e cazul sa te aventurezi pe-afara. Dar ai cu cine te-ntelege ? Aiurea. Cu cat s-a starnit vantul de sa te darame, cu cat e pojghita de gheata mai groasa si mai starnita sa iti ia pasii la misto, cu-atat vezi mai multi batrani baletand ca pinguinii pe trotuare. Daca i-ai intreba ce anume i-a scos din casa pe asa vreme cainoasa probabil ca te-ai cruci de infantilitatea raspunsurilor pri mite. V-as povesti acum, abuzand de imagini si cuvinte, despre frumoasele ierni ale copilariei mele. Acele ierni care tineau trei luni si-n care nimeni nu dadea doi bani pe culoarea codului anuntat la televizor. Dar va cam „stiu” pe toti cei care treceti pragul blogului astuia, la fel de bine cum stiu ca mai toti aveti idee despre ceea ce-as vorbi. Ca aveti propriile povesti, cel putin la fel de frumoase, oricat de ninse ne-ar fi amintirile. Asa ca nu am sa va mai bat la cap. Dar va las, de final, doua dintre sonetele iernii trecute  :

Bloggeristice : Advertoriale de 10 bani bucata !

Inceputurile mele prin blogosfera au fost timide si pline de intrebari. Desi eram familiarizat cu postari de pe vreo 7-8 bloguri si imi facusem temele explorand alte 80-90, tot aveam o strangere de inima. Scrisul, ca scrisul. Am tot spus ca am scris si la „gazeta” si, in aceasta calitate, articolele mele erau bine primite. Tot la gazeta mai bine de un an am fost  si tehnoredactor astfel ca aveam o idee si despre cum trebuie sa arate o pagina pentru a fi, estetic, placuta ochiului. Dar, na !, sunt genul acela nefericit al pictorului care chiar dupa ce vinde un tablou parca tot i l-ar smulge din maini cumparatorului pentru a mai retusa cate ceva. Se intelege deci ca noua mea preocupare, blogul, trebuia sa se apropie de perfectiune. Si in cautarile mele orientate spre a da o fata „comerciala”, calda si primitoare, paginilor blogului, am dat si peste un nene care se oferea sa faca review-uri si sa-si dea cu parerea despre ceea ce tu indrazneai sa numest i „blog propriu”. Am intrat pe blogul „expertului” si nu prea mi-a placut ce am vazut acolo. Un blog inghesuit, obositor, plin de reclame aiurea aruncate in pagina, „subtiri” ca realizare si continut si fara urma de postari care sa-i dea macar aparenta de blog. Singurele materiale care s-ar fi calificat cat de cat ca fiind postari erau niste rezumate infantile ale episoadelor din „Suleyman”. Am strambat din nas. Totusi, omul era in primii 20 din top Zelist. Mi-am zis ca, na, poate ca nenea ala se pricepe si stie sa te indrume si sa te sfatuiasca. Poate era ceva in genul croitorului care n-are haine si a cizmarului care nu are ghete si am lasat adresa blogului sa mi-l review-uiasca. Au trecut trei saptamani in care am intrat zilnic sa vad daca blogul meu a intrat in malaxorul „profesionistului”. Apoi mi-am luat inima in dinti si am intrebat cam cand crede ca isi va face timp sa ma bage si pe mine in seama. Mi-a raspuns ca in acea luna, nu, dar luna viitoa re cu siguranta. N-a fost sa fie nici „luna viitoare”. L-am rugat apoi sa imi specifice anul. Mi-a raspuns cu un emoticon din acela care se hlizeste. La vremea aceea eu nici maimutoi din aceia nu stiam sa pun asa ca, desi emoticonul din raspuns mi s-a parut a fi o realizare mareata din punct de vedere tehnic, am abandonat totusi gandul de a mai urmari sa vad daca se va invrednici sa isi dea cu parerea lui avizata, de ultra-mega-hiper-guru blogosferic, despre blogul meu. Cum necum insa, mi s-au mai intersectat drumurile 2.0 cu „numele” lui. Si am putut constata ca omul s-a pastrat tot timpul in sferele inalte ale topurilor. Pana la urma e logic ca, daca fraieresti saptamanal 30-40 de gusteri spunandu-le ca le faci tu review, acestia vor intra de 2-3 ori pe zi sa vada daca s-a intamplat minunea si, astfel, iti poti vedea linistit episoadele din „Suleyman”, fiindca traficul iti e asigurat. Unii dintre voi stiti ca mi s-a zbarlit parul pe spinare cand am auzit ca sunt „confrati” care se vand nepermis de ieftin, si scriu advertoriale pentru sume ce se invart in jurul a 20 de lei. Mi-am zis ca, deh, nu am eu de unde sa stiu situatia financiara a fiecaruia si am admis ca pot exista oameni pentru care acesti banuti chiar pot conta. Ce nu am luat eu in calcul atunci era faptul ca unele advertoriale nici macar acei 20 de leuti nu-i merita. [image error] Poftim deci de vedeti un advertorial scris de un flacau clasat conform Zelist inaintea a 99,99% dintre bloggeri. Pe locul 43. Initial am vrut sa adaug paranteze cu comentarii acide in parcursul textului. Apoi am realizat ca e mai bine sa las textul „nud”.  Fiindca vorbeste de la sine. Enjoy ! Astazi insa, am dat di nou peste celebrul „nume”, aflat acum pe 43 in Zelist, pe un blog pe care il citesc in mod obisnuit. N-am reusit sa ma dumiresc ce cauta acolo, ca rebloggare nu era si nici prezenta nu era explicata in vreun fel. Poate ca nu mai are loc sa scrie pe blogul propriu, stiu si eu ??? „Sunt Marius Ovidiu Calugaru de la Blogatu.ro si astazi o sa va vorbesc despre covorasele auto. Nu stiu altii cum sunt insa mie imi place sa am tot timpul masina curata. De cele mai multe ori prefer sa imi petrec weekend-ul facand curat in masina sau spaland-o decat sa merg la o bere cu amicii. Vreau sa am o masina cat mai curata deoarece imi fac mereu treaba cu ea si nu pot sta in mizerie. Lucrand ca si agent comercial trebuie sa ma deplasez zilnic la zeci de magazine si majoritatea timpului il petrec doar in masina. Am cativa ani de cand conduc aceeasi masina asa ca s-au cam tocit si covorasele. Acum vreau sa le schimb si sa cumpar ceva de calitate. Am gasit pe un site, PTC, niste presuri auto foarte interesante, si sunt sigur ca isi fac toti banii. Pe ptc-auto am vazut foarte multe modele de covorase de cea mai buna calitate pana la calitate medie. Cele mai bune presuri auto sunt cele din cauciuc. Cauciucul este un material de calitate foarte buna, placut la atingere si care nu are un miros neplacut la fel ca alte materiale sintetice. Imi plac presurile care le-am gasit special pentru masina mea si cred ca o sa imi comand si eu un set de pe ptc-auto. Aici sunt foarte multe modele si oricine isi poate gasi presuri pentru orice model de masina. Esste foarte simplu de cautat deoarece sunt toate puse pe categorii in functie de modele asa ca merita incercat. Ce imi place la presurile din cauciuc este faptul ca sunt impermeabile si foarte rezistente la temperaturi ridicate sau scazute. Pe partea de sus au o suptrafata striata ce impiedica alunecarea si retine usor apa si murdaria care poate fi usor curatata cu ajutorul unui jet de apa. Nici marginea de protectie nu permite imprastierea mizeriei in restul masinii, iar pe partea soferului sunt folosite intarituri suplimentare pentru a nu se toci. Iti recomand si tie sa iti schimbi mai des covorasele auto si sa iti cumperi unele de calitate. Intotdeauna calitatea bate cantitatea. Am gasit si niste bandouri laterale care mi se par foarte bune pe site-ul celor de la ptc-auto. O sa comand si eu cateva pentru usile din fata ca sa protejez caroseria. De vreo luna nu mai am bandouri si acum pe iarna asta se simte frigul. Cred ca toti soferii urasc iarna si vesnica asteptare atunci cand trebuie sa te aventurezi pe drumurile nationala. Eu mizeria nu o suport mai ales iarna cand se strange foarte multa in masina. Nu stiu cu ce se da pe sosea dar e prapad. Tu te-ai pregatit de iarna? Usor, usor o sa trebuiasca sa ne aventuram in troienele de zapada asa ca atunci cand urcam in masina ca sa nu facem mizerie o sa fie foarte bune covorasele.” Comentarii ???

Aveti chef de joaca ?

Daca n-aveti nimic mai bun de facut in aceasta mirifica seara de iarna -desi ar fi ok sa aveti, altfel patiti ca mine , nu aveti decat sa faceti click pe imaginea din dreapta si sa urmati instructiunile de acolo. Dupa o ora de „antistres” (i-as smulge parul din nas cu patentul aluia de a scris „antistres” acolo ) si dupa ce au inceput sa-mi faca ochii ca la melc in cap si sa simt o usoara senzatie de rigiditate la nivelul degetelor de la mana dreapta, am reusit sa ajung la un record personal de 15,15 secunde (pot demonstra cu captura de ecran  ). [image error] Si nu ma las pana nu ma de-stresez de tot ( ) sau pana ce nu-si da mouse-ul duhul, crapand in mana mea, uneori teribil de razbunatoare !

Sfaturi vestimentare de care sa tinem cont cand avem un botez

Pentru ca botezul este unul dintre cele mai deosebite evenimente din viata tinerilor parinti, este important ca aceasta ceremonie sa fie organizata cu minutiozitate astfel incat nici un detaliu sa nu ramana la voia intamplarii. Sunt mai multe decizii importante care asteapta sa fie luate incepand cu alegerea nasilor, stabilirea perioadei anului in care sa se desfasoare botezul, locul ideal pentru aceasta ceremonie, alcatuirea listei de invitati si nu numai. In schimb, cum cei mici sunt prioritatea acestui eveniment, parintii si nasii sunt obligati sa se orienteze si catre cele mai grozave hainute. La Andini gasesti toate produsele necesare in acest sens, de la haine botez fetite, pana la trusouri, lumanari si nu numai, iar gama este suficient de variata pentru a multumi pe oricine.

Alege cea mai inspirata culoare
Daca se doreste respectarea culorilor impuse de traditie, atunci ar trebui sa se aleaga albul, intrucat aceasta simbolizeaza puritatea si este cunoscuta la nivel pe tot globul. In schimb, parintii nu ar trebui sa evite nici alte optiuni, fiind preferate cele mai deschise, atat in cazul fetitelor, cat si al baieteilor.

Sarcina nasilor
De cele mai multe ori, nasii sunt cei care trebuie sa se ocupe de achizitionarea hainutelor pentru cei mici, insa si parintii se pot implica in acest proces, astfel incat sa fie pe deplin multumiti de alegerea facuta. Asadar, pentru fetite, de regula, se apeleaza la rochite si body-uri, completate cu accesoriile potrivite si niciodata nu trebuie sa lipseasca scutecul.

Cumpara acum
Avand in vedere diversitatea produselor, uneori poate fi destul de dificil sa se faca o alegere, motiv pentru care parintii sau nasii trebuie sa aloce ceva timp in acest sens. In schimb, totul ar trebui sa inceapa prin stabilirea bugetului si alegerea stilului optim pentru aceasta petrecere. La Andini se gasesc diferite tipuri de haine botez fetite, de la cele mai traditionale, care respecta cerintele religiei, la cele mai normale, ce sunt inspirate de personaje din desene animate, din carti, filme si nu numai.

Calitate superioara
Nu in ultimul rand, cine apeleaza la Andini se va bucura si de o calitate superioara a produselor, intrucat acestea aduc tot confortul necesar, dar si un aspect grozav, pentru ca cei mici se afla in centrul atentiei. Cu alte cuvinte, acesta reprezinta un alt criteriu important de care trebuie sa se tina cont atunci cand se aleg astfel de produse pentru fetite, iar materialele folosite la procesul de confectionare pot fi alese in functie de perioada anului, astfel ca iarna sunt preferate cele ceva mai calduroase, in timp ce vara sunt recomandate cele mai lejere precum satinul sau matasea. Nu in ultimul rand, aici te bucuri si de preturi accesibile pentru toate buzunarele, asa ca acceseaza site-ul si cumpara exact ceea ce ai nevoie.

„Am primit amenintari cu moartea”. Doar atat ? Putin, bai Mirceo…, foarte putin…

Un lucru se cuvine a fi lamurit din start : pot trai stiind ca o parte a semenilor si semenelor mele adopta comportamente sexuale anormale (pentru cei care se vor grabi sa sara cu gura, sunt pregatit, am cu ce sa le-o astup  Cu DEX-ul ). Mi se falfaie mie ca un oarecare Ghita a ales sa ii mangaie „sanii” unui oarecare Nelu sau ca prefera sa urmareasca cu degetul curbura feselor unui Mitica. Doi bani nu dau pe asta. Habar n-am ce resorturi interioare ar face sa iti zburde hormonul la vederea unor pulpe paroase. Cert e ca nimeni si nimic nu ma va convinge vreodata ca asta se incadreaza in normalitate. La fel cum niciodata nu voi putea da mana cu un barbat despre care stiu ca este homosexual. Iar asta nu-i discriminare. E ca si cum mai pune sa-ti mananc biftec tartar. E simplu, nu-ti mananc. Mi-e scarba.   Cu vreo 20 de anisori in urma, Leonard Miron a scapat cu fuga in Costinesti sa nu-l incing. A doua zi ne-am intalnit din nou, el cu TVR 2-ul lui, eu cu treaba mea. M-am abtinut si nu l-am pocnit. Cu vreo 15 anisori in urma, intr-un cinematograf din Herculane, un nene dintr-asta a gasit de cuviinta sa incerce sa ma „bulaneasca”. I-am tras doar o palma peste ceafa si din nou m-am abtinut sa-l scot in pumni din sala. Asta e, dragilor si dragelor, maxima toleranta pe care o pot avea fata de homosexualii care aleg sa se manifeste public. Nu-mi cereti mai mult. Sunt un tip limitat, anacronic, insuficient dezvoltat psihic, cu vederi inguste, retrograde, reticent la acest tip de modernism. Atata vreme cat tandreturile se consuma in intimitate, mi se falfaie mie de dreptul lor de a fi diferiti. N-au decat sa fie cat de diferiti au chef si sa se mangaie reciproc pe oua cat vor. Vizionar cum sunt nu am nici cea mai mica indoiala ca vor veni zile in care niste unii vor manifesta si-s i vor clama dreptul de a se iubi cu capre, oi, iepe sau vaci. Punctual, oricum citim prin presa ca se mai intampla. Acum, asa ceva este considerat a fi un comportament psihic deviant. Dar asa era considerat si homosexualismul cu 3 – 4 decenii in urma si lucrurile s-au schimbat. Au „evoluat”. Introducerea nu vrea decat sa sublinieze faptul ca injuraturile pe care i le voi transmite prin postarea aceasta lui Mircea Solcanu nu au nimic a face cu orientarea lui sexuala. Fiindca, din punctul asta de vedere, sunt tolerant cu cretinul asta. Nu pot fi insa tolerant cu faptul ca el inca mai apare in public. Ca mai sunt ziare si televiziuni care-l mai baga in seama. Ca mai are tupeul sa deschida gura. Poftim ce am aflat in dimineata asta : „Mircea Solcanu, amenintat cu moartea !”. Si imbecilul mai iese si cu declaratii : „M-am inchis in casa, mi-e frica si sa mai merg pe strada, am primit nenumarate amenintari cu moartea. [image error] Mi-e frica sa ies pe strada”, a marturisit Mircea pentru Click!. Si pe langa latura aia de ziar mai sare si cel mai prost portal de stiri ever, „Yahoonews” sa ii planga de mila bietului Mircica : „Mai mult, prezentatorul a fost marele absent si de la petrecerea de 16 ani a postului Acasa TV, din cauza tot acestei temeri.” (Nu va strambati la citirea formularii : „tot acestei temeri” – limba romana si „Yahoonews”sunt precum doi tineri, el din China, ea din Peru : s-ar iubi, dar nu s-au intalnit niciodata si nici nu au habar unul de existenta celuilalt). Pentru cei care nu stiu de unde a pornit intreaga poveste ar fi trebuit sa respect cronologia evenimentelor, dar abia acum am realizat ca e posibil ca unii sa nu aiba habar despre ce vorbesc au aici. Nu cred insa sa mai gasesc resurse pentru a pastra un ton cat de cat decent in exprimare in eventualitatea in care as reface textul. Asa ca pun inceputul la final. Boul baltilor asta, prostanacul acraniat de Solcanu, idiotul caruia habar nu am pe ce criterii un post tv ii da sa manance o paine in conditiile in care sute de mii de tineri au un IQ cel putin dublu fata de-al lui, s-a gasit sa posteze pe Facebook o mostra din „gandirea” proprie si a fatat un text in care acuza familia copilului ucis de maidanezi. Textul este acesta : “Familia Anghel! S-a inventat munca. Daca nu va place munca, duceti-va copilul sa-l manance alti caini, se pare ca din asta traiti. Ce suma ati incasat in urma participarilor la emisiuni tv? Sper insa ca bunul Dumnezeu sa va ia si celalalt copil… si nu trebuie sa-l manance vreun catel, exista si cancer si leucemie si tetrapareza.“ Bai Solcanule, bai… Stii cum se spune, nu ? Gura bate curu’, bai. Si, daca nu ti-a spus nimeni pana acum, iti spun eu : curu’ e singurul lucru care valoreaza ceva in sinistra si imbecila ta existenta. Cu el faci sex, cu el gandesti. Eu nu te amenint cu moartea, bai. Dar iti spun doar atat : abtine-te in vara asta sa calci pe la mare ! Cu homosexualii, cum am spus, sunt tolerant. Asa ca daca ai fi fost doar homosexual, nu-ti luai bataie. Dar pentru textul de mai sus, daca te intalnesc, fie si intr-o zi plata si calma, iti umflu botu’ ! Din punctul meu de vedere,  esti persona non grata pe intreaga suprafata a Pamantului ! Ti-e frica sa mai iesi pe strada ? Pai sa iti fie, bai vita incaltata ! P.S. In fotografie apare familia Anghel. In dreapta, cel mic, este cel pe care Solcanu il vrea mort, dar nu oricum. ci de cancer, leucemie sau tetrapareza.

Tratamentele revolutionare cu celule stem au ajuns si in Romania

Cercetarea celulelor stem reprezinta o promisiune mare pentru dezvoltarea de noi terapii pentru multe boli grave care sunt din ce in ce mai des intalnite in viata omului modern si sunt cauzate, uneori, si de stilul de viata haotic, agitat si stresant. Cu toate acestea, in prezent, tratamentele pe baza de celule stem dovedite clinic au fost realizate doar in cazul unui numar restrans de afectiuni, cum ar fi transplanturile de celule stem hematopoietice pentru leucemie si tratamente pe baza de celule stem epiteliale pentru arsuri si tulburari corneene.
Situatia recoltarii si procesarii
Datorita legislatiei permisive, cercetarea, recoltarea si dezvoltarea de tratamente care folosesc celulele stem in Romania poate cunoaste un progres semnificativ. Din anul 2009, de cand a adus in Romania prima banca de celule stem vest-europeana, StemSure ofera parintilor romani servicii medicale la standarde europene in domeniul recoltarii, procesarii si stocarii de celule stem hematopoietice si mezenchimale.
Cum va poate fi de folos recoltarea
Recoltarea si stocarea celulelor stem ale copilului dumneavoastra le-ar putea oferi acces la o gama larga de oportunitati de tratament, atat astazi, cat si in viitor. In prezent, celulele stem din sangele din cordonul ombilical sunt utilizate in mod obisnuit in peste 80 de terapii diferite pentru a trata o gama de sange si boli imune cum ar fi leucemia, neuroblastomul si anemia celulelor de sange. Celulele stem sunt, de asemenea, investigate in mii de studii clinice pentru utilizarea in medicina regenerativa. Intr-o zi este de asteptat ca acestia sa poata face parte din tratamentul pentru afectiunile actuale incurabile, cum ar fi bolile cardiace, Alzheimer, diabetul, leziunile cerebrale si multe altele.
Viitorul arata bine
Cercetarile care privesc celulele stem in Romania sunt unele dintre cele mai fascinante din domeniul  biologiei contemporane, reusind sa genereze noi descoperiri in domeniul tratamentelor diverselor afectiuni. Folosind serviciile StemSure vei avea asigurarea ca te vei putea bucura te tratamente revolutionare, moderne, folosind celulele stem recoltate din sangele ombilical. Studiile de laborator ale celulelor stem permit oamenilor de stiinta sa afle lucruri noi despre proprietatile esentiale ale celulelor si ceea ce le face diferite fata de tipurile de celule specializate care se regasesc in corp.
Oamenii de stiinta folosesc deja celule stem in laborator pentru a testa noi medicamente si pentru identificarea cauzelor defectelor congenitale. Celulele stem au potentialul de a se dezvolta in multe tipuri diferite de tesuturi umane ceea ce inseamna ca, pentru anumite boli, pot fi introduse in organism ca „piese de schimb” pentru a repara celulele sau organele defecte. Cercetarile asupra celulelor stem continua sa promoveze cunoasterea modului in care se dezvolta un organism dintr-o singura celula si cum celulele sanatoase inlocuiesc celulele deteriorate in urma a diferite accidente sau ca efect al unor afectiuni sau tratamente.

Despre cacofonii, cai, caini si alte acareturi (partea I)

Ma starnisem la un moment dat si luasem in calcul faptul ca acest blog poate sa capete si valente educative, contribuind prin subiectul unor postari si prin calitatea si caracterul stiintific al informatiilor oferite la formarea si dezvoltarea personala a celor ce, constient sau dintr-o regretabila eroare, ii trec pragul si, ghinion curat, se mai si incumeta sa mai citeasca ceva de pe aici. Si pornisem in aceasta academica intreprindere incercand sa dezvalui originea numelui de “Neagra” dat marii noastre cea de toate zilele. Apoi, cursul evenimentelor si repeziciunea cu care istoria se scrie in acest debut de mileniu, coroborat cu indolenta si lenea crasa care ma tin ostatic in cea mai mare parte a timpului, au facut ca acest generos proiect sa fie abandonat.  Astazi fac primul pas in a-l relua, pornind cu elan si daruire intr-o tentativa de compendiu care sa analizeze o zicere cu iz de ancestralitate, o dovada a continuitatii prezentei inteligentei in spatiul carpato-dunareano-pontic, in ciuda celor care afirma ca la acest moment nu suntem decat o natiune de prosti si de idioti. Doar ca acest proverb mie imi vine putin peste mana. Oricat m-am straduit, nu l-am putut gira cu totala mea aprobare. E posibil sa fie lucruri care imi scapa, e posibil ca felul in care vad eu lucrurile sa nu fie tocmai cel mai potrivit. Dar am serioase rezerve atunci cand aud pe cineva spunand : “Nu mor caii cand vor cainii“. Si cred cu tarie ca se impune o serioasa dezbatere pe text fiindca dupa 1989, doua sunt exprimarile ce se aud ca un lait-motiv, preponderent si agasant, in discursul clasei noastre politice : “greaua mostenire lasata de guvernarea anterioara” – atunci cand simt nevoia sa isi scuze propriul esec in a face ceva bu n pentru amarata asta de tara si prea-plecatii ei locuitori si “nu mor caii cand vor cainii” atunci cand li se da la gioale de catre opozanti, DNA, DIICOT si ANI si fac pe vitejii adaugand si o nuanta de amenintare discursului care incearca sa-i scoata basma curata fiindca, vezi Doamne !, nici usturoi n-au mancat. Si sincer, inclin sa le dau dreptate fiindca halena lor aduce mai degraba a iz de canalizare decat de usturoi. Ultimele doua dati in care  s-a folosit aceasta din urma expresie au fost chiar in cursul saptamanii trecute. Prima data de catre Andrei Nastase, cu referire la calul de ta’xu si la cainele de Basescu (btw copilule, sa scrii “Dansul” in interiorul unei propozitii atunci cand te referi la tac’tu, e ori e indiciu clar a faptului ca esti neamt – ca aia scriu toate substantivele cu litera mare, ori dovedeste ca esti prost. Cum prima varianta cred ca va fi vehement contestata de mama ta – ca nu cred sa fi calcat in strachini in tinerete, ramane sa alegi dintre variantele ramase pe cea care ti se potriveste). Iar a doua oara de catre Lia Olguta Vasilescu atunci cand a facut referire la iapa de Gabriela Vranceanu Firea Pandele si cainii de penelisti care o submineaza in intentia ei de a deveni baroneasa de Ilfov. Indepartandu-ne in timp, Iliescu, Basescu, Constantinescu, Boc, Antonescu, Zgonea, si da, chiar Vanghelie – nu va tot mirati atata, d ar si multi, multi altii, au avut momente in care au considerat ca folosirea acestui proverb este oportuna si “da bine” la mase. Motive suficiente pentru a nu mai pierde timpul si a trece la analiza zicerii. Calul si cainele sunt cu certitudine doua reprezentante ale regnului animal defavorizate de soarta. Si cand spun asta am in vedere faptul ca specialistii par sa fi evitat sa se aplece cu atentie si rigurozitate asupra lor si sa refuze parca sa incerce intocmirea de studii si tratate exhaustive si complexe, atata timp cat e clar ca o lucrare laborioasa are cu certitudine dimensiuni apreciabile, intinzandu-se pe sute de pagini, pagini in care demersul stiintific se impleteste nefericit cu efortul sustinut si continuu de evitare a cacofoniilor. “Ca calul” si “ca cainele” nu fac in mod cert casa buna cu rigorile publicistice ale unui autor care se respecta. Cacofonia, hai sa fim seriosi si sa spunem lucrurilor pe nume, este la o privire mai atenta, o fita lingvistica. Aproape un snobism de comunicare. Vezi, Doamne, deranjeaza fonetic. “Zgarie” la ciocan, nicovala si scarita. Vax ! Sunt o caruta de alte lucruri care deranjeaza auditiv cel putin in aceeasi masura si fata de care nimeni nu se arata la fel de indignat : muzica lui Guta, boncaluitul cerbilor, vocea lui Maruta, o toba de esapament sparta. Sunt numai cateva exemple in acest sens, luate pur si simplu la intamplare. [image error] Asta fara a aduce in discutie deranjul care, ca amploare, poate capata dimensiunile unei torturi psihice, deranj pe care il putem resimti la nivelul perceptiei senzoriale atunci cand luam in calcul simtul vizual sau cel olfactiv. Deranjeaza oare mai mult o cacofonie decat imaginea unui Fiat Multipla ? Decat dezastrul vizual produs de modul in care se imbraca Alex Velea sau Victor Slav, decat repulsia pe care o simti vazandu-i fata lui Capatos ? Am dubii ca ar fi asa. Ne inflamam cand vedem toate acestea ? Nope. Dar daca auzim pe cineva scapand o cacofonie intr-un discurs ne creste tensiunea, ne ambalam, ne tremura vocea de indignare, simtim ca ni se mareste lobul drept al ficatului si ca ne erupe mai abundent si mai amar vezica biliara, ne explodeaza splina, incep sa ni se clatine dintii si sa ne cada parul. Insa daca cineva se bese in lift, nici nu ne da sangele pe nas si nici nu sarim sa il linsam pe respectivul ci ne prefacem ca ploua, ca nimic nu s-a intamplat si preferam sa ne u itam aiurea in sus spre tavanul cabinei liftului, fixand preocupati un punct imaginar si apucandu-ne eventual sa fluieram discret o melodie de-a lui Fuego, ca singur si mult prea subtil indiciu ca s-a petrecut ceva care nu e tocmai pe placul nostru. Ei bine, o astfel de atitudine nu numai ca nu descurajeaza o astfel de practica ci, dimpotriva, exista riscul ca, daca flatulatorul in cauza este un fan infocat al rotofeiului si bucalatului cantautor, sa repete experienta numai de dragul de a-i auzi pe toti cei aflati in lift fluierand cat mai multe piese din repertoriul acestuia si considerand, pe buna dreptate ca ne-a produs o maaaare incantare, o imensa bucurie si ca, nu-i asa ?, mai vrem. Deci nu-i ok sa auzi pe cineva scapand o cacofonie dar e omeneste si acceptabil sa ajungi sa te ia cu lesin, intoxicat cu substante sulfuros-copro-halenoide intr-un spatiu de 4 metri cubi, nu ? Daca in cazul cacofoniei toata lumea sare de noada-n sus si se revolta vocal si energic, aratand cu deget ul spre criminalul limbii romane, in cel de-al doilea, poate doar prezenta in lift a mamei copilului de la Scoala 10 care sa il filmeze cu mobilul pe flatulator, in flagrant, si care apoi sa dea inregistrarea presei, sa mai determine o reactie de condamnare atat de vehementa. Si asta nu-i corect. Agresarea simturilor ar trebui tratata cu o aceeasi unitate de masura, fara discriminari. Unde mai pui ca, in cazul cacofoniilor, unii “experti” in limba chiar se preteaza la exagerari, fortand includerea in categoria blamatelor alaturari a unor constructii lingvistice gen “ca cineva” sau “ca ce”. Ca-i, slava Domnului, plina lumea de astfel de experti. Numai in dimineata asta am putut observa o veritabila punere la punct a unui agramat caruia un profesionist intr-ale limbii ii desena cum ca : “Pentru imperativul afirmativ (fii cuminte!)  si pentru conjunctiv (sa fii punctual), verbul “a fi” se scrie cu doi de “i”. I mperativul negativ se formeaza intotdeauna cu nu + infinitivul verbului: nu veni, nu pleca, nu uita. Deci, in cazul lui a fi, avem nu fi fraier!” Minunat, as zice punctand in plus si pentru umor, daca nu as fi observat acel «doi de “i”», care, in opinia mea, nu suna tocmai ok. Atat pentru astazi. Urmeaza ca intr-o expunere ulterioara sa ne aplecam asupra calului, identificand si in literatura clasica dar si in cea de specialitate, aspecte ale perceptiei pe care o avem despre acest animal si, separat, sa identificam folosind aceleasi resurse, care sunt reperele cele mai importante care definesc existenta si comportamentul cainilor. Pentru ca mai apoi, la final, sa combinam aceste aspecte si sa incercam sa determinam sursa conflictuala care ar putea genera o atitudine cum este cea descrisa in proverb, atitudine care ar putea conduce catre aparitia trio-ului “means, motive and opportunity” (mijloace, motiv si oportunitate) ce duc in opinia tampitilor alora de scriu scenariile tuturor serialelor politiste americane, catre crima. Deci, catre moartea calului. De fapt, la tentativa de omor asupra calului fiindca, asa cum suntem invatati de veacuri, calul nu moare, in ciuda dorintei exprese a cainilor. P.S. Un sfarsit de duminica minunat va doresc si voua ! :P Si P.P.S.: la psiluneli era ca tema “Pazitul fetei la rusi“. Am evitat sa scriu despre asta si m-am fofilat. Pai ce, sunt fraier sa le dau rusilor sfaturi despre cum sa le pazeasca ? Lasati-le, bre, libere ! Poate mai prindem si noi cate ceva ! ;)

Duzina de “cuvinte”. Dar, intr-o buna zi, ma voi razbuna pentru asta !!!

Ma vad nevoit sa recunosc rusinat, atat cat ma pot eu rusina atunci cand ma rusinez – adica nu intr-atat incat sa cad la pat cu comprese imbibate in otet pe frunte si un termometru infipt teatral, dar invers, in gura, dar suficient  cat sa-mi pictez fastaceala pe obrajori in nuanta discreta a unui fond de ten aplicat pentr-un machiaj de zi, recunosc deci, ca de la asta am plecat :oops: , ca mi-am prins rau de tot urechile atunci cand am citit, marti, cele 12 – hai sa le spun “chestii”, propuse de clubul Psi pentru “duzina de cuvinte” de sambata aceasta. Si am fost nevoit sa lecturez insiruirea de cuvinte de doo ori. Prima oara n-am inteles nimic, a doua oara chiar mai putin de-atat. Ce-i drept, s-a incercat un procedeu deloc subtil de dregere si cosmetizare a busuiocului atunci cand s-a atribuit acestei duzini denumirea de “duzina de cuvinte imposibile”. De parca asta m-ar fi incalzit pe mine cu ceva. :evil: Si intuind probabil ca acest lucru nu va fi nicicum suficient pentru a-mi aduce neuronii facuti knock-out in simtiri, s-a mai adaugat in nota explicativa de pe blogul lui Psi ca asa ceva s-a mai facut. Asa, si ? Ar trebui sa ma simt mai bine stiind asta ? Iote ca nu ma simt mai bine ! I-am lasat Cameliei ( stiu ca prefera un alt apelativ dar ma razbun si eu cum pot :mrgreen: ) un comentariu sub forma unor ochi beliti a mirare. Mi-a trimis un e-mail cu print-screen-urile unui dialog pe Facebook prin care a incercat sa se scuze afirmand ca sunt mai multi membri ai clubului implicati in aceasta betie lingvistica, si ca “nu-i numai matul di vina”. Am putut si eu, parcurgand e-mail-ul, sa constat asta. Dar, again, niciun efect asupra stari i de confuzie amestecata cu un soi de manie proletara care ma cuprinsese. Fiindca, dragul meu mat pervazier : a) cine se scuza, se acuza ; be) daca trei hoti jefuiesc o banca infractiunea de care fiecare dintre ei se face vinovat este aceeasi ca si in cazul in care hold-up-ul ar fi fost “opera” unei singure persoane si ce) recidiva nu diminueaza gravitatea faptelor ci, dimpotriva, se constituie intr-o circumstanta agravanta ! Anyway, pot sa ma mai lamentez eu inca 5 ore si 26 de minute, nimic nu se compara cu prezentarea faptei nude. [image error] Iata, deci, “cuvintele” propuse : dezmat, psiridus, exasperante, iarnarcotic, vienelar, iubilura (asta nici macar nu-mi place cum suna desi inteleg cate ceva din logica alaturarii), corolarma, vaztuneric, asigurmand, olimpotab, curcosaur (singurul care nu se inscrie in, hai sa fortam lucrurile si sa-i zicem, “logica” insiruirii)  si canelurida. Si daca tot am inceput prin a ma declara rusinat, continui pe aceasta linie si marturisesc, cu toata smerenia de care este capabil un crestin de duminica, ca nu am postat pana ce nu au aparut cateva postari pe tema asta la care sa pot trage, cu discretia unui elefant care impleteste fulare, cu ochiul. Apoi, m-am incordat si a iesit asta : Oda si ridicari in slavi, Dar nu mai sus de inaltimea unui corcodus, Prea fericitei cazne pusa-n tavi De 4-5 ghidusi Pe care am sa-i gratulez cu numele de … psiridus. Din corolarma unui vinovat dezmat Jucata intr-un teatru la care n-am bilet, Nascut-a-ti dintr-o gluma sau poate din ambat, Un dublu tri-cvartet, Unind in slova sensuri cat s-ametiti mai rau, un ametit poet. Imi sufla-n vele aspru cu-vantul iarnarcotic Soptind exasperante ca am s-ating un mal, Asigurmand hranindu-mi cu portii de psihotic O ravna de hamal Ce cara o duzina de saci ingreunati de-un aer anormal. Simtit-am mana-mi grea, ca o olimptab-leta Ce duce-n spate dorul unor taste decente. Zaresc in vaztuneric doar forma desueta A unor dansuri lente, Scalambaieli ce-mbraca, nerusinat dar tandru, pretentii de balete Si ca un curcosaur lovit de iubilura Dintr-o canelurida zambind dulce amar. Nascut-am greu aceasta lirico-creatura Cu iz aristocratic de zid vienelar. Si-acum va pup pe gura, formal clientelar. Gasiti-i voi un titlu ca astea doua ore in care mi-am forcepsat neuronii, se traduc acum in imposibilitatea de a mai procesa lingvistic in vreun fel. Daca abilitatea de a te exprima ar avea ca unitate de masura Vanghelia, o eventuala masuratoare care mi s-ar face acum ar dezvalui ca nu depasesc 17-18 milivanghelii. Adica aproape de coma. Au mai scris : Vienela, Scorpio, Sonia, Ioana Soglu, Bogdan, Adriana1, Comicultural, Calatoria perfecta, Griska, Anacondele, Carmen Pricop, Adriana2, Roxana, Vavaly si Vladen. Si, da, Psi, pe care o consider in continuare principala vinovata pentru asta !

Lenjeria conteaza foarte mult in aspectul dormitorului

Iti doresti sa schimbi atmosfera din dormitor, dar nu dispui de un buget generos si nici nu esti pregatit pentru proceduri complicare care aduc mult disconfort? Trebuie sa stii ca exista si optiuni mult mai simple de care poti tine cont, iar o simpla lenjerie de pat poate face minuni. Asadar, te poti orienta catre VisePufoase intrucat aici este disponibila o gama foarte variata de lenjerii de pat si iti va fi foarte usor sa alegi exact ceea ce iti doresti.
Diferite categorii
Probabil ca ar trebui sa tii cont si de perioada anului atunci cand alegi lenjeria de pat intrucat sunt disponibile mai multe optiuni, unele care se dovedesc a fi ideale in lunile mai calduroase, iar altele sunt recomandate toamna si iarna. Astfel, la VisePufoase poti alege dintre lenjeriile satinate, din bumbac 100%, din fibra de bambus, creponate, Cocolino si nu numai, fiecare dintre acestea avand cateva plusuri importante de care merita sa se tina cont. La mare cautare sunt cele din bumbac 100% intrucat asigura un raport calitate – pret ideal si sunt ideale in toate dormitoarele intrucat sunt foarte versatile.
Nenumarate modele
Daca preferi lenjeriile simple ai de unde sa alegi, intrucat se gasesc multe astfel de produse, insa nu lipsesc nici cele cu imprimeuri care mai de care mai distractive, printre care cele cu animal print, cu peisaje, diferite mesaje, logo-uri, forme geometrice, cu motive florale si nu numai, pentru a fi indeplinite preferintele tuturor.
Simplu si rapid
In acelasi timp, pentru ca VisePufoase este un magazin online, clientii pot descoperi cele cateva mii de lenjerii de pat in decurs de numai cateva minute, motiv pentru care oricine va fi sigur de luarea celei mai bune decizii. Totodata, se fac si economii considerabile de timp intrucat nu mai e nevoie sa se piarda ore intregi prin magazinele obisnuite.
Mai mult confort
Cu totii ne dorim sa ne odihnim in cele mai bune conditii in dormitor, iar somnul poate fi influentat de calitatea lenjeriilor de pat, motiv pentru care este esential sa le alegem doar pe cele mai grozave, produse disponibile la VisePufoase, care nu vor dezamagi vreodata.
Usor de intretinut
Un alt plus este reprezentat de usurinta cu care se intretin lenjeriile atunci cand sunt confectionate din cele mai bune materiale, iar regulile pot fi descoperite direct pe ambalaj, fiind ideale pentru cei pentru care lipsa timpului liber reprezinta o problema.
Preturi bune
Nu in ultimul rand, preturile sunt accesibile pentru toate buzunarele, iar periodic sunt propuse pe site diferite promotii care pot fi descoperite cu usurinta, ceea ce presupune ca fiecare dintre noi avem ocazia de a gasi cele mai mici preturi pentru produsele de care avem nevoie, pentru a ne bucura de o afacere pe cinste.