Sergio L. Palacios's Blog, page 2

April 30, 2018

„Ce-i, maaaah… Ne grabiiiim ?”

Analizandu-ma, am ajuns sa am despre mine o parere care nu e foarte proasta in aceeasi masura in care nici teribil de buna nu e. In mare, cred ca sunt ok. Sau, ma rog, relativ ok. Nu-s nici prea-prea, nici foarte-foarte. Stiu ca cei care-si pun pe chelie tichii de guru intr-ale dezvoltarii personale si predica despre nemurirea sufletului si atingerea orgasmului existential multiplu ne sfatuiesc sa nu ne comparam cu altii. Ca, vezi Doamne, fiecare are propria carare prin padurea vietii si ca intersectiile cu alte carari nu ne schimba nici unicitatea amprentelor si nici felul, si asta unic, in care ne miros picioarele. Dar la fel de bine stiu ca nimeni nu se poate abtine sa nu traga cu ochiul spre capra vecinului. Unii discret, cu coada ochiului altii, vorba lui Jon Ronson, holbandu-se de-a dreptul. Asa am realizat eu ca nu sunt nici mai bun, dar nici mai rau ca altii. Comparandu-ma. Si descopar ca nici daca ma dau de trei ori peste cap sau infulec pe nemestecate tavi intreg cu jaratec nu sunt si si nu fac si nici nu voi fi sau voi face vreodata ceea ce sunt si fac oamenii cu adevarat de valoare ai tarii asteia. La fel de bine stiu insa ca as putea face mult mai bine lucruri pe care altii le fac. Printre acestea, sunt aproape sigur ca sunt cu mult mai bun decat 80% dintre cei care presteaza pe partea de creatie a advertisingului autohton. Ca atatea reclame si spoturi publicitare idioate pe metru patrat cum sunt in media de la noi, zau ca nu cred sa mai existe in vreun colt de lume. Unii vor sari de noada-n sus si vor spune ca o reclama nu trebuie sa fie nici mai buna, nici mai inteligenta decat publicul tinta caruia i se adreseaza. Ca-i la fel de aberant sa crezi ca-i poti vinde o carte sau un stilou lui Vanghelie pe cat e de improbabil si sa-l convingi pe Plesu sau pe Liiceanu sa cumpere McMici. [image error] Eu sunt insa de parere ca un mesaj publicitar poate la fel de bine sa aiba si efectul comercial scontat dar sa si educe. Cat de putin. Un spot publicitar al unei companii m-a emotionat peste masura. Asta. In aceeasi masura, un alt spot al aceleiasi companii ar putea fi considerat infantil daca n-ar fi la limita de jos a retardului, dupa cum ar putea fi considerat slabut daca n-ar fi de-a dreptul idiot. Deci : Scriptic : Mesajul generatiei online pentru intreaga lume Ma numesc Ana si vreau sa-i spun sefului meu ca-mi dau demisia. Si lumii intregi ca … m-am cuplat cu seful meeeeeuuuu… Incerc si eu o replica : Mesajul generatiei print pentru generatia online   Ma numesc “Seful lu’ Ana” si vreau sa-i spun Anei ca am primit demisia si i-am aprobat-o. Si ca, daca n-ar stat pe messenger si Facebook toata facultatea si ar fi pus si ea mana pe-o carte   sau ar fi socializat “pe bune” cu oameni reali, palpabili,    ar fi stiut ca orice sef de sex masculin “ii face cuib” fiecarei prospaturi care apare-n firma   . Ca, cine stie, poate-i pica la asternut la drum de seara.    Si ca, dupa ce se consuma “episodul” e bine ca fiecare sa-si vada de viata si cariera lui.   Si lumii intregi ca Ana si-a dat demisia si astfel a ramas un post vacant in firma.Pitipoancele Persoanele interesate pot trimite CV-uri insotite de o fotografie elocventa incepand de maine, orele 09.00 a.m. la adresa de e-mail : vanez_gasculite@90.60.90.ro sau pot trimite cereri de prietenie pe contul meu de Facebook. E misto online-ul, sau ce ?
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on April 30, 2018 09:32

April 19, 2018

Avocatul „diavolului”

Sunt scarbit si dezgustat de linsajul mediatic starnit pe tema filmuletului care o are ca protagonista pe invatatoarea de la Scoala 10. De valul de indignare care le-a marit ficatii tuturor ipocritilor din tara asta. Practic zilele astea nu existi daca nu condamni atitudinea incalificabila a acelei invatatoare. Singura problema ar fi sa gasesti epitete noi, termeni nefolositi inca, modalitati originale cu care si prin care s-o porcai si s-o pui la zid pe nenorocita. Si asta e cam greu fiindca s-au folosit deja cam toate si, daca te repeti, risti sa nu ti se auda vocea in corul de huiduieli.  V-ati gandit sa propuneti sa fie batuta ? Ei bine, aflati ca exista deja o astfel de propunere. Si uite-asa, ma vad pus in incurcatura. Ca vreau sa fiu si eu strop din tsunamiul revoltei populare. Vreau si eu sa fiu frumoasa adormita care se trezeste dupa ce-o pupa ala si constata ca in jurul ei se petreceau lucruri de care nu avea habar. Doar ca e complicat. Sunt barbat, ea e femeie si multe din lucrurile pe care as putea sa le propun sunt ingradite de acest statut. Ca nu pot, spre exemplu, sa cer sa fie arsa cu tigara. Naspa, ca ar fi fost distractiv, ma gandesc. Oricum, am tras o serie de invataminte din toata problema asta. La viitoarea sedinta cu parintii n-am sa ma mai ridic in picioare sa spun ce nu-mi convine. E-o atitudine de cacat. Ce ? Vreau sa ma dau matur si responsabil ? Aiurea. Mai bine filmez cu telefonul si dau la presa. Am insa mai multe probleme vis-a-vis de asta. Dirigintei fiului meu nu-i plac sedintele cu parintii. Ne-a spus inca de la inceputul clasei a IX-a ca nu va face sedinte cu parintii decat daca vor fi hartii de semnat. Si-n plus, la acea prima sedinta cu parintii, dupa ce diriginta a spus ce a avut de spus, timp de vreo 10 minute, apoi ne-am luat la revedere si a iesit din clasa, o doamna a spus sa mai ramanem si a tinut un soi de discurs. Ca, zicea, ‘mneaei, sa punem la punct niste chestii. Buna oratoare, nimic de zis. Ne-a spus ca exista o programa scolara care contine un set de informatii pe care copilul tau, in timpul scolii trebuie sa le asimileze. Si ca asta e singurul aspect pe care un dascal trebuie sa il atinga si in care sa performeze ca norma obligatorie a serviciului public pentru care este platit. Dar ca noi ne-am dori ca dascalii acestia sa fie mai mult de-atat. Ca ne-am simti bine stiind ca in cele 6 ore de curs profesorii sunt ceea ce suntem si noi pentru copiii nostri. Adica parinti. Dar asta nu e-n fisa postului, asa-i ? Scrie acolo ca trebuie sa-i stearga mucii atunci cand ii curge nasul ? La naiba, nu scrie. Asa ca, a mai spus doamna aceea, daca tot avem pretentia ca acesti profesori sa fie parinti pe sfert (am inteles logica aici, 24:6=4, adica, da, un sfert de zi), asa cum noua, parinti pe restul de trei sferturi, ne place sa primim cadouri de la copiii nostri de ziua noastra, ar fi bine sa facem cadouri si acestor sferturi de parinti care, intre doua ecuatii predate le sterg si mucii plozilor din dotare. Si ca putem face lucrul acesta in doua moduri : individual – dar asta nu ar fi ok fiindca ar putea aparea situatia neplacuta a unor tratamente diferentiate aplicate copiilor, sau colectiv – care e mai ok fiindca vine din partea intregii clase, suma este astfel mai mare si cadoul poate fi unul mai insemnat ca valoare. [image error] Noi, ceilalti parinti, in loc sa o filmam pe nesimtita, am zis ca optam pentru a doua varianta. Bai, parca zici ca ne drogase fiindca, in acel moment, parerea acelei doamne chiar ni s-a parut a fi de bun simt. Desi a mai venit cu o propunere. Cica persoana pe care o vom desemna pentru spaguirea lipsita de scrupule a „sferturilor de parinti” sa se ocupe in primul rand de procurarea unor plicuri si sa primim fiecare dintre noi 10-20 de astfel de plicuri identice. Iar atunci cand va fi cazul, sa punem suma respectiva intr-un astfel de plic pe care sa-l lipim. Daca n-o sa dispunem de toata suma, sa punem cat avem. Daca n-avem, sa punem ziare fiindca sunt de inteles si situatiile financiare mai precare, numai sa nu se simta aiurea copilul care vine cu mai o suma mai mica sau chiar fara acesti banuti de cadouri. Secretizarea asta prin plicuri avea sa le creeze impresia copiilor ca toti au contribuit in mod egal. Una dintre mamici a spus ca ea are o situatie financiara mai feric ita si ca va pune de fiecare data mai mult decat se va cere pentru a suplini eventualele „ziare”. Normal c-au mai sarit si altii, atinsi in orgoliul lor de oameni potenti financiar, cu astfel de oferte de suprasponzorizare. Mde, liceu de fite. Ma rog, de-atunci si pana astazi, diriginta s-a tinut de cuvant. S-au mai tinut doar doua sedinte cu parintii si alea pur formale. Copiii ne sunt ok, liceul este unul cu rezultate mult peste medie si noi le spaguim in continuare pe nesimtitele care au creat aceasta stare de lucruri.  End of story. Si d’aia ma gandeam eu asa : 1. daca angajezi o bona care sa aiba grija de copilul tau atunci cand tu nu esti acasa, bona pe care, logic, o platesti oricum pentru ceea ce face, de 1 si 8 martie sau cand e ziua ei de nastere, ii cumperi ceva sau o filmezi cu mobilul ? 2. e bine ca la Pungesti oamenii aceia au iesit sa protesteze sau trebuiau doar sa filmeze cu mobilul ? 3. intr-un cerc de adulti, maturi, normal constituiti la nivel de mansarda, atunci cand intervin puncte de vedere contradictorii, ne spunem parerea sau filmam cu mobilul ? 4. daca mancam ceva aiurea si ne stricam la burta, luam un Imodium si ne facem un ceai de menta sau filmam cu mobilul ? Si mai ales be) 1. cat de veche e dom’le practica asta fiindca eu imi amintesc ca si parintii mei procedau in acest mod prin anii 80 ? Oare parintii lui Nica a lui Stefan al Petrii Ciubotaru strangeau bani de ziua lu’ ta’xu lu’ Smarandita ? 2. cand aflam si noi numele acestor eroi ai neamului care dand dovada de un curaj iesit din comun au filmat totul si au demascat-o pe aceasta nenorocita care a dus tara de rapa ? 3. cand o impusca ?  si 3bis. executia se da la teveu sau filmeaza cineva cu mobilul ?
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on April 19, 2018 09:32

April 9, 2018

Despre chinezarii, Vanghelie si flote.

Declaratia zilei de ieri, cu mari sanse de a ajunge declaratia anului desi abia de suntem in debutul lui, ii apartine in opinia mea lui … Mareeeeeean Vaaaangheeeelieeee !!! Primarul care este. Primarul pe persoana fizica. Au vorbit iarasi nepermis de multi despre condamnarea lui Nastase. Ce pisici mai era de spus sau de comentat pe tema asta ? Fiecare dintre noi avea deja o opinie formata si nimeni si nimic nu va schimba asta. In plus fata de altii (si-acum regret ca, desi am vrut sa scriu despre asta la vremea respectiva, am zis ca nieeee…, nu merita…) eu eram 99% sigur ca va fi condamnat. De unde stiu asta ? Simplu.  Sentinta ar fi trebuit pronuntata pe 19 decembrie. Nimic, dar absolut nimic nu justifica amanarea pronuntarii pentru 6 ianuarie. Isi imagineaza cineva ca cei 5 judecatori au procedat asa pentru a putea ca, in tihna Craciunului si a Revelionului sa aiba ragaz sa analizeze mai atent dosarul ? Aiurea ! STIAU ca il vor condamna si, crestines te, i-au oferit sansa de a petrece sarbatorile in familie. Fiindca n-am scris despre asta atunci cand am intuit-o, am pierdut inca o sansa de a-mi reafirma latura profetica. In real life am spus-o. Insa in real life nu mai e nicio surpriza pentru nimeni ca am, mai intotdeauna, dreptate. Exceptie fac numerele la 6 din 49 unde Loteria Romana are mare grija ca profetiile sa nu se indeplineasca decat atunci cand considera ei ca e ok si doar in cazul unor profeti alesi si verificati anterior. Cam ca in proverbul conform caruia norocul si-l face omul cu mana lui.  Dar, sa revenim la Vanghelie. Omul ne-a obisnuit cu declaratii coplesitoare, configurationiste, covarsitor copro-concupiscente. Sa ne-amintim doar de : „E inadmisibil ca niste cetateni ai Romaniei sa nu aiba acces la studiile superioare doar din cauza ca nu stiu sa scrie sau sa citeasca. Vrem invatamant si manuale universitare intr-o limba pe care si analfabetii sa o poata intelege. Nu e vina lor ca sunt analfabeti, asa s-au nascut, nu au ales sa fie in felul acesta”. Fie numai si pentru aceasta zicere si Vanghelie ar trebui ales pe viata presedinte al Cacademiei Romane. Portofoliul lui cuprinde insa sute de alte ziceri, una mai adanca si mai pro-fund-a ca alta. Declaratia de ieri a fost insa de alta natura. E din categoria „Gura pacatosului, adevar graieste”. Fiindca condamnand condamnarea lui Nastase (si cacofonia si repetitia sunt intentionate : cacofonia pentru a intra mai bine in pielea personajului, repetitia fiindca in place sa folosesc cat mai multe cu vinte din familia verbului „a condamna” atunci cand pomenesc numele vreunui politician), Vanghelie a spus : „Se creeaza un precedent periculos !” No, eu ce sa mai adaug „peste” oratorul de Ferentari ? Sa te auda Dumnezeu, coane Vanghelie si sa fie asta un precedent care sa duca la condamnarea tuturor politicienilor care au furat (asta e exprimare pleonastica ? :roll:) Dar daca statutul de profet n-am reusit sa il consolidez, hai macar sa lucrez putin la statutul de basist. Fiindca ieri am auzit din nou vehiculat celebrul dosar „Flota”, in apararea lui Nastase care, vezi Doamne a fost condamnat intr-un dosar in care prejudiciul era neinsemnat comparativ cu cel creat de Basescu, cel care „a vandut flota comerciala a Romaniei, a patra flota comerciala din lume”. Si fiindca, vorba Monicai Tatoiu : „M-am saturat sa aud tractoristi vorbind despre finantele tarii”, am sa va prezint si propria pozitie, asupra caruia v-as ruga sa va aplecati putin fie si numai pentru faptul ca apartine unui om care stie ce este si cu ce se mananca shippingul. Iar punctul lui de vedere coincide pana la suprapunere cu al meu. Deci, de la Laurentiu Mironescu citire : “Marturisesc smerit si politically incorrect … Cand a inceput cu Flota, cu cele 300 de nave nave vandute pe un dolar si cum presedintele nu stiu ce-a facut. Ca lumea vorbeste sa se afle-n treaba e de inteles, intr-un fel. Tara e cum e, oamenii o duc greu, e in firea lucrurilor sa porcesti ceva sau pe cineva … Ca o persoana care se da ocupata pe taramul expertizelor sau ce zicea domnu’ ca e, bate campii cu gratie despre o chestiune inexistenta, aici deja e altceva. O mai spun o data, poate destelenim ceva … 1. Flota Republicii Socialiste Romania era aprig sustinuta de stat. Aprig. Financiar, comercial, tehnic, operational, whatever; 2. Mai sus numita flota era pe pierdere sanatoasa, cu peste jumatate din nave blocate pe motive tehnice si datorii, la 31 decembrie 1989, de 29 milioane de dolari; 3. Noua Romanie rezultata dupa 1989 a declinat ajutorul, pana atunci constant, pentru flota, aruncand Navromul in groapa cu lei a propriilor neajunsuri financiare, comerciale, tehnice, operative; 4. Navromul s-a impartit in trei: Romline, Navrom si Petromin. Fiecare dintre aste trei companii a incercat sa capteze fonduri cum a stiut, evidentiindu-se doua solutii: inchiriere in Bare-Boat sau asociere cu armatorii finantatori; 5. Cazul Flota se refera la 14 (deci 14, da ? nu 100, nu doua sute, nu 300, nu a 4-a flota comerciala a lumii) nave ale Petromin-ului la care solutia Bare-Boat se aplica mai greu, fiind vorba de nave mari, imobilizate pe motive tehnice grave. Petromin s-a asociat cu unul dintre marii armatori atunci, ca si astazi, Klaveness. Unul a pus navele, altul banii pentru finantare. Banii pentru finantare veneau de la banci. Banca nu finanta atunci, ca si acum, pavilion romanesc. Vrei bani? Bun … iti duci nava in Liberia. Petroklav a infiintat Petroklav Liberia, navele au fost transferate acolo pe un dolar, ca doar nu era sa platesti bani pe taxe ca idiotul, s-a primit finantarea, navele au circulat inca aproape 10 ani. Dupa recuperarea investitiilor, dupa vanzarea navelor depasite de 25 de ani in majoritate, dupa ce mii de navigatori romani au facut serviciu si au fost platiti anii astia, au ramas vreo cateva milioane de dolari. La Petromin. End of story. 6. Pe o motivatie fantasmagorica, in opinia unor domni procurori care se ofereau sa fie utili politic, ce-am scris mai sus e coruptie. Daca se poate, a presedintelui. Au facut ei o expertiza si-au pus-o la dosar. Ba s-a mai gasit si un navigator s-o semneze, fara s-o citeasca … sef electrician, devenit peste noapte specialist in management naval. Un cacat. Si raportul si semnatarul. Cazul flota, adica dosarul celor paispe nave ale Petromin-ului, a ajuns unde trebuia. La gunoi, unde tre’ sa gasim inventiile si facaturile. 7. Cat despre restul lamentarilor oamenilor care n-au o idee foarte clara cu privire la flota … 300 de nave vandute pe un dolar? De unde prostia asta? Navele au fost vandute pe foarte multi dolari, in cazul unora, in contul datoriilor, in cazul altora … arestate si pierdute aproape degeaba, altele. Se putea face mai bine, banul public protejat, tonajul romanesc reinnoit? Ohoho … la greu. Nu s-a intamplat. Motivatie? Simplist, s-ar putea rezuma in timing … momentul istoric parcurs de flota imediat dupa 1989 a fost neprielnic din toate punctele de vedere … nu erau bani, nu era expertiza, nu erau oameni. A fost o democratie prost inteleasa intr-o lume foarte stricta, care sanctioneaza orice greseala. Si, dupa cum se vede, ne-a sanctionat … Chiar si asa, adunat, navele Navrom tot au generat peste jumatate de miliard de dolari … (…) A fost o vreme, in care subiectul “flota” era la fel de discutat ca ultimul meci al nationalei. Marturisesc, ma uitam tamp cum persoane fara pic de pregatire in domeniu emiteau panseuri cu valori de teoreme cu privire la transportul maritim. (…) Fiecare nava are povestea ei. Fiecare nava a cazut pentru motivele ei. [image error] Unele arestate pentru datorii armator, datorii la echipaje, motive tehnice de neremediat, unele s-au scufundat, altele s-au vandut in contul datoriilor altor nave si tot asa … A, ca toate se puteau face mai bine, ca se puteau vinde la second hand cand inca mai valorau ceva iar fondurile astfel obtinute puteau sta la baza unui parc de nave performante, privatizabile ulterior, asta-i altceva … toate astea si multe altele se puteau face, da. Nu s-au facut, nu. Si e simplu de tras concluzii acum, dupa douaj’ de ani … dar atunci, cu datorii de peste treizeci de milioane de dolari in piata, cu o flota ca un muzeu plutitor pe cap, cu echipaje care se certau pentru te miri ce … cu presiuni de la tot felul de personaje care de care mai publice care se visau armatori si care generau tot felul de anchete prin presa vremii … complicat de asumat decizii chirurgicale. Si au ramas neasumate. Statul roman trebuia sa-si asume flota, atunci, imediat dupa 1990. Trebuia sa gestioneze problema. Avem niste nave, multe, doua treimi in pana. Avem o datorie enorma. Avem optiunea asta si asta si asta. Nimeni nu si-a asumat nimic iar finalul se stie. A, ba da, scuze. Calarind valul simpatiei internationale, printre interviuri si materiale prin Paris Match, guvernul, prin vectorul cu pulovar rosu fara gat, si-a asumat decizia de a retrage sprijinul financiar acordat flotei maritime comerciale, decizia de nu mai finanta cele aproape 70 de constructii noi, aflate in diverse faze prin santiere si, nu in ultimul rand, si-a asumat decizia de a infiinta o scoala navala la 5 km de alta existenta … si-a asumat numai prostii. (…) Am de mult oful asta pe suflet. Lucrurile trebuiau spuse. Trebuiau spuse atunci. Acum … fara vreo strategie maritima care sa-si doreasca o Romanie maritima, am ramas cu un parfum penal peste toate cand, de fapt, este vorba de multa incompetenta si dezinteres … fara nave, fara armatori romani, am ramas fara obiect de lucru pentru o resursa umana care, dupa 20 – 30 de ani de marinarie, abia prindea calitate reala. Pacat. (…) A existat o vreme, sa zicem 1990 – 1991, in care s-ar fi putut face cate ceva pentru conservarea pavilionului roman. O vreme complicata a fost. Daca factorii de decize are fi avut coaie, ar fi decis sa vanda vreo 150 de nave, iar cu banii obtinuti ar fi construit 25 – 30 noi si moderne. Si asa, tot am fi adunat vreo 160 – 170 de nave functionale care s-ar fi putut privatiza pe bune, care ar fi mentinut pavilionul Romaniei la pupa unor nave, care ar fi dat de munca la foarte multa lume. Pe mare si la uscat. Factorii de decizie n-au avut obiectele mai sus mentionate in dotare … iar flotei i-au trebuit vreo 10 – 12 ani sa dispara urat din viata noastra. Nave arestate pentru datorii la furnizori, arestate de echipaje care si-au adus aminte, prin comportament, ca numai cu o generatie in urma pandeau vitele pe islaz … Daca ar fi sa fac un clasament, personal, al cauzelor din care s-au pierdut navele Romaniei socialiste, as pune pe primul loc incompetenta care puncteaza de doua ori: incompetenta si dezinteresul factorilor de decizie si incompetenta proaspetilor armatori berbotisti, scuzati scrierea fonetica dar as vrea sa-i fac cat mai de rahat cu putinta … dupa asta, rolul absolut distructiv pe care l-au avut sindicatele in anii de inceput … in loc sa disciplineze oamenii, sa actioneze in interesul lor, pe termen lung, s-au comportat ca niste portavoci tembele, cu propria agenda comerciala, cu magazine pentru marfuri in consignatie, cu alte alea … Cor uptia, traficul de favoruri vine tarziu, in anii FPS-ului, cand se luau aprobari de vanzare pentru nave vandute cu luni bune in urma … In anii de inceput, da, era loc de intors … daca s-ar fi vandut raiele energofage si obosite moral, la scrap sau second hand si s-ar fi investit in 15 portcontainere, sa zicem, si inca vreo 15 product carrier, acum am fi respirat inca … Ah, si am uitat ceva … presa … sau anumiti corifei ai ei. Erau sefi de ziare care-si doreau vapoare, domnule … si, ca sa le capete, ce razboaie au declansat ei prin ziarele pe care atunci le citea cam toata lumea. Unii dintre cruciatii de presa au si luat un vapor sau doua. Altii n-au luat si au avut grija sa-i besteleasca in lungi campanii de presa pe cei din cauza carora n-au devenit ei armatori. Si timpul a trecut si fiinta maritima a Romaniei a intrat la apa pana a ajuns ce este azi. O administratie maritima care are circa o nava sub propriul pavilion, doua scoli si-o sub-scoala de marina, care nu sunt de marina, de fapt. Un centru de perfectionare, unde lucrez si eu si de unde ma uit cu ingrijorare la vremurile care vor veni. Cu un lucru bun am ramas. Am ramas cu vreo 20.000 de oameni care merg pe mare, e drept, in flota lumii. Pregatiti peste medie. Apreciati, zic eu, accept si corectia de subiectivism. Trendul este descendent, de inteles. Scolile produc mult dar breveteaza putini, oamenii care au pus echipajele romanesti pe lista alba a flotei lumii sunt cu 20 de ani mai in varsta fata de cand luau lumea-n piept … se mai retrag, se apuca de altceva … (…) Povestea flotei maritime comerciale este povestea economiei Romaniei. Ca s-au numit Tractorul, Roman, Sidex, Intreprinderea de motoare grele Resita, industria mineritului, Republica, 23 August si multe altele, intreprinderile de stat au ingenunchiat odata lasate fara subventia masiva a bugetului de stat. Toate, fara exceptie. Si toate, fara exceptie, puteau aduce mai mult tarii. N-am fost pregatiti pentru concurenta, pentru munca asidua, n-am fost pregatiti pentru multe…” Am spus ieri ca nu voi mai scrie la modul incrancenat. Dar am ca scuze : a) textele (desi repet, sunt de acord 100% cu cele scrise), nu-mi apartin. Sunt fragmente din postari de pe blogul lui Laurentiu Mironescu, care, nu-i asa ?, li se va parea unora subiectiv, ca-i marinar de-a lu’ Basescu; si b) textele nu sunt nici pe departe incrancenate ci poarta mai degraba amprenta tristetii unui om care a pierdut pe cineva drag. Fiindca asa e cu marinaria : cand o cunosti ajungi sa o iubesti ca un nebun, pana cand moartea va va desparti. Si daca pierderea flotei e sa doara pe cineva, apoi nu doare pe nimeni mai mult decat ne doare pe noi marinarii. Lasati-ne pe noi sa ne plangem mortii fiindca chiar nu avem nevoie de bocitoare de ocazie care nici macar numele mortului nu-l stiu. Sunt, slava Domnului, destule de plans in tara asta : munti defrisati, combinate, fabrici si uzine ajunse fier vechi, hoteluri si complexe turistice privatizate mai mult decat dubios, resurse si bogatii date pe -a moaca si nu in ultimul rand, halul in care am ajuns noi, oamenii acestei tari. Si fiindca intuiesc ca voi fi intrebat sau va fi adus in discutie la comentarii subiectul, am sa spun eu acum ca sa evitam sa ne mai contram aiurea : nu am habar despre ceea ce contine dosarul vilei din Mihaileanu. Dar, daca Basescu a facut vreo manarie si acest lucru va fi dovedit, voi fi primul care voi sustine ca trebuie sa plateasca. Fiindca nimeni nu trebuie sa fie mai presus de lege. Nici macar in Romania. Iar la final va las anunturile unui domn. Daca primul nu va face cu ochiul, poate aveti vreo canapea care scartaie…
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on April 09, 2018 09:32

April 7, 2018

Tot ceea ce trebuie sa stim despre celulele stem

Celulele stem sunt cele care au abilitatea de a se dezvolta in multe alte tipuri, de la cele ale muschilor pana la cele ale creierului si in anumite conditii au capacitatea de a repara tesuturi afectate. In prezent pot fi tratate peste 80 de afectiuni si se asteapta ca in viitor cifra sa depaseasca pragul de 100, celulele stem fiind ideale si in cazul unor probleme complexe precum paralizia sau Alzheimer.
Diferite tipuri
Exista doua tipuri principale de celule stem: cele embrionare si cele adulte, astfel ca primele dintre acestea sunt cele obtinute in urma fertilizarii in vitro si sunt pluripotente, ceea ce presupune ca pot fi dezvoltate in orice alt tip de celula din corp. In acelasi timp, exista doua tipuri de celule stem adulte, cele care provin de la tesuturile dezvoltate complet, cum ar fi pielea, creierul sau maduva osoasa, insa numarul acestora este foarte redus si se pot regenera doar ca anumite tipuri de celule. Cel de-al doilea tip sunt celulele stem pluripotent induse, care sunt celule adulte manipulate in laborator astfel incat sa dobandeasca caracteristicile celulelor embrionare.
In medicina
Afla mai multe despre celulele stem si afectiunile pe care le pot trata, singurele ideale in acest sens fiind cele care sunt prelevate din sangele maduvei osoase. Asadar, fiecare celula de sange din maduva osoasa se dezvolta in prima faza ca o celula stem, fiind imature si au capacitatea de a produce alte celule de sange care se maturizeaza si capata functiile necesare. Celulele sunt folosite in cadrul unor proceduri precum transplantul de maduva osoasa care ajuta bolnavii de cancer sa produca noi celule dupa ce propriile celule stem au fost distruse in urma terapiilor prin radiatie sau chimioterapiei.
Oamenii de stiinta sunt de parere ca in viitorul apropiat aceste celule stem vor fi folosite pentru a ajuta regenrarea tesuturilor afectate in urma a diferite boli, precum cei care sufera de afectiuni cardiace in cazul carora se vor dezvolta noi celule ale inimii in laborator, care sa fie transplantate, astfel incat vindecarea sa se faca in cel mai scurt timp. Alte tratamente se concentreaza pe diabetul de tip 1, probleme ale coloanei vertebrale, Alzheimer, Parkinson, artrita, osteoporoza si nu numai.
Cercetari in prezent
Afla mai multe despre cercetarile efectuate de oamenii de stiinta in prezent, care cauta modalitati prin care celulele stem sa poata fi folosite in cazul tuturor persoanelor intrucat in ziua de azi acestea pot fi transplantate doar catre rudele apropiate, in restul conditiilor fiind refuzate de catre sistemul imunitar al beneficiarilor. In acelasi timp, sunt efectuate cercetari pentru a descoperi solutii pentru dezvoltarea celulelor stem adulte pluripotente intrucat se gasesc in cantitati reduse in corp si acestea pot contine multe anormalitati ale ADN-ului.
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on April 07, 2018 07:26

April 5, 2018

Oda Omului-Dorel

Daca toata lumea ar gandi in momentul asta cum, si la ce, gandesc eu, ar fi maaare buluceala in terminalul de plecari de pe aeroportul Otopeni … Cei 588 de parlamentari, Guvernul in par cu toate esaloanele 2, 3, pana la t inclusiv si alte cateva mii de „oameni de bine” s-ar inghesui sa ia primul avion catre … un’ s-o nimeri, numai sa scape… Dar ma gandesc in acelasi timp ca avem totusi si dreptul la zambet asa ca am sa incerc sa va distrag atentia de la toate mizeriile la care clasa politica, in integralitatea ei, ne supune in absolut fiecare zi a vietii noastre. Si as putea face asta printr-o postare sau aratandu-va sanii. Cum a doua varianta nu-i tocmai cea mai potrivita desi mie imi pare ca sanii mei sunt destul de ok, ramane varianta unei postari care sa va faca sa zambiti. Adelina mi-a sugerat intr-un comentariu sa grupez toate incercarile mele lirice fiindca, spunea ea  «…e pacat sa nu le grupezi intr-un sertar pe toate. Sa mai intre domnitele si sa mai suspine. Sa mai intre babutele si sa zica “eh, maica …”». Acum nu’s cum sa va zic da’ pentru mine Adelina e sora mai mare pe care n-am avut-o, asa ca nu stiu prea bine la ce si cum foloseste, dar simt nevoia sa o ascult. Si recidivez in domeniul liricului, pentru ca doar ce am finalizat o trilogie de aproape-so nete intitulata “Dorel : drumul; jobul; cui prodest ?” Cum insa caruta la care m-am inhamat a presupus un efort consistent fiind o intreprindere laborioasa, aproape epopeica, iar eu nu-s tocmai vreun armasar pur sange, rog sa scuzati eventualele stangacii. I. Drumul Plecat-am la 3 la Fetesti, cu tot cu nasul, 10 Aveam seminte-n buzunar si bere de la rece. Si eram singur in vagon, duhnind a toate cele, Ca o corola de minuni si-o carie-n masele. Si scot o ceapa din sacou si-un sendvis plin cu branza Fiindca parizeru’ de ieri imi cazu greu la ranza. O mica halta. Pe peron, o fata ca un inger Bag doua des’te intre dinti, si-ncep, discret, s-o fluier. Cu maine zilele-ti adaugi, dar cat mai am de traaaas… Un kil de vin, juma’ de rom si sase tuici in nas … Ce creier trist mi-au daruit parintii din parinti De am ajuns un manelist si-un prost de navetist. Ca rude mari, imparatesti, nu sunt in stirpea mea Ca ai mei toti, pe cati ii stiu, trag zdravan la masea. II. [image error] Jobul. Ziua-ncepe cu o barfa cu subiecte din „Can-Can” Si cu un review de-aseara din ce-o fost in „Suleyman” Dupa, cautam cu ochii umbra deasa de copac, Cat sa ne servim cafeaua, 8 tigari si un coniac. Fluieram dup-o pipita, mangaiem pe burta-un caine, Stam cu curu pe bordura, facem planuri pentru maine Spargem un pumn de seminte, dam pe gat un kil de bere, Ne-nghiontim, zicem 3 bancuri, facem baza de-o muiere Si-uite-asa, pe nesimtite, cucul canta a amiaza Ora unu-i ora sfanta cand mananca orice loaza. D-apoi noi, oamenii muncii, transpirati, storsi de puteri Cum sa nu ne umplem matul cu sunci, carnati si jumeri ? Ziua sta sa se sfarseasca, fiindca-i clar ca dupa doua Cadem brusc cu toti pe ganduri si ne scarpinam la oua. III. Cui prodest ? Doi cu sapa, trei cu mapa nu se-aplica-n jobul meu, Ne-o-mnultat cu 5 prea-bunul, milostivul Dumnezeu. Voi ce ne priviti ironic si ne judecati in pripa N-ati stiut in viata voastra ce e aia o „echipa” Tot ce facem se darama, cam ca-n bancul cu Manole Doar ca noi n-avem o Ana, s-o zidim in alveole (stiu cuvantul din curs POSDRU, sunt calificat cu scoala Nu ca prostul de Mitica care zice „albeoala”) Cat de-utila-i munca mea ? Cum sa iti explic, mai nene? Ca perechea de chiloti care-o tragi peste izmene De gandesti superficial, ai sa spui ca e in van Dar, bai tata, in cartier, numai io is Superman. Sigur, de jobul imi  cere, pot muta din loc un munte si-apoi pot seca o mare Dar ganditi-va voi bine, cate riscuri pot apare…  Va doriti voi asta ? Oare ? P.S. Daca pana acum vi l-ati imaginat pe Dorel doar in ipostaza lucratorului ce sparge conducte ba cu tarnacopul ba de la manetele unui excavator, iata ca exemplare reusite ale acestei specii pe nedrept neocrotite de lege, se regasesc si printre pompieri. In exemplul de mai jos, proprietarul unei masini care dispune de un sistem de preincalzire care este declansat de un senzor la scaderea temperaturii exterioare sub o anumita valoare pentru ca motorul sa ramana caldut iar motorina sa-si mentina fluiditatea si sa nu devina vascoasa (sistem denumit Webasto sau Siroco, functie de producator) devine victima interventiei prompte, energice dar demne de o cauza mai buna, a unor musculosi, si doar atat, pompieri.
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on April 05, 2018 07:21

April 3, 2018

Ghiveci cu varza si ciuperci

Ca mazgalitor de hartie, ma pozitionez aproape permanent intr-una din cele trei stari de agregare cu care fiecare dintre voi sunteti destul de familiarizati, daca nu satui : 1. sunt intr-un blocaj fara iesire. Nu stiu nici de unde sa apuc, nici cum, nici de ce. In starea asta nu scriu decat poezie. E si motivul pentru care incercarile mele lirice au de suferit fiind mai degraba rezultatul unor calcule matematice ale silabelor 2. Am o idee fixa si chef de scris. Gandurile curg fluent si, oarecum inteligibile fara a a apela la  suprasenzorial, coerente. Imi ies atunci texte care la prima lectura imi plac, la a doua, stramb din nas si as modifica cate ceva pe ici pe colo iar la a treia le-as da in cap cu sfantul “delete”. Ceva in genul unui act sexual cuminte in care, anterior desfasurarii ostilitatilor, iti impaturesti cu grija lenjeria intima si o asezi langa pat. Esti satisfacut in aceeasi masura in care amestecul comportamentului cazon in derularea evenimentel or te intriga si te face sa te simti ca un prestator de servicii ieftine. 3. In capul meu e varza. Dar varza rau, nu asaaa… Din nefericire, varza nu este singurul ingredient din propozitie asa ca pot oricand s-o pun de-un bors rusesc. Ies texte pe care doar eu le inteleg si asta doar dupa doua cafele tari. Pe astea nu le public desi imi sunt cele mai dragi. Imi creaza mie insumi o stranie si paranoida senzatie de unic proprietar de sensuri. Si nu le public de teama ca se va gasi cineva care sa le-nteleaga si-atunci se-alege praful de mitul unicitatii. Ar fi ca si cum cineva mi-ar fura amprentele pentru-a comite o gainarie gen spargerea unui cotet alimentar de cartier de unde sa suteasca doua pachete de tigari, juma de vodca, un breloc cu Steaua si baterii pentru telecomanda. Si ar mai fi a patra stare. Dar e si rara si nici nu prezinta caracteristici proprii definitorii fiind in fapt un amestec al celorlalte trei stari enuntate anterior. E ca si cum uiti de oala de bors rusesc pusa pe ochi, apa scade prea mult si-atunci, ca sa salvezi aparentele, o cotesti catre ghiveci. In dimineata asta bifez cu succes in dreptul numarului 4. [image error] Am 1000 de ganduri, niciunul suficient de interesant pentru a ma apleca cu seriozitate asupra lui. Mi-am impaturit chilotii dar ‘mneaei nu a venit la intalnire. Am scris o poezie dar nici macar subiectivismul nu ma poate determina sa o privesc altfel decat ca pe o facatura ieftina. Asa ca, din solidaritate de breasla si de zodie macar – daca de altfel de solidaritati nu poate fi vorba, pentru astazi va propun un test primit pe e-mail cu ceva mai mult timp in urma. E mai vechiut, foarte posibil sa il stiti dar, de, sa dam Cezarului ce-i al Cezarului : “Dureaza 30 de secunde… mai mult dureaza pana iti revii! Descopera acum cine este adevaratul tau model in viata ! Fa intai calculul, apoi manevreaza cursorul pentru a vedea cine este eroul/eroina ta. Fara smecherii !!!Calcul: 1. Alege un numar intre 1-9. 2. Inmulteste cu 3. 3. Adauga 3. 4. Inmulteste din nou cu 3. 5. Ai obtinut un numar format din 2 sau 3 cifre. 6. Aduna-le. Numarul obtinut va arata cine este eroul si modelul tau. Acum mergi in jos. 1. Albert Einstein 2. Audrey Hepburn 3. Barbara Streisand 4. Amadeus Mozart 5. Bill Gates 6. Ghandi 7. Maica Tereza 8. Roger Federer 9. Traian Basescu 10. J.F.Kennedy Stiu, stiu ca are charisma. Poate intr-o zi vei putea sa fii si tu ca el. De ce mustacesti? P.S. Nu mai incerca cu alte numere, el este modelul tau si implicit modelul nostru national si trebuie sa acceptam asta. Pana la urma, omul asta, indiferent ce vor spune unii sau altii, este, pe felia lui, un invingator. A castigat absolut toate confruntarile pe care le-a sustinut, fie ele electorale cu adversari directi sau incercari de suspendare atunci cand oponentii detineau o confortabila majoritate.” Asa ca, La multi ani ! Traian Basescu, cu adaugirea pe care o fac de fiecare data atunci cand fac o urare unui politician roman : ce ne doresti tu noua sa iti dea Dumnezeu si lu’ matale ! Later edit : Si iata, in sfarsit, o gura de “pacatos” care, nu-i asa ?, adevar graieste : „Nu-i urez nimic, sunt convins ca va avea ceea ce merita”, a spus Adrian Nastase, atunci cand a fost intrebat de jurnalisti ce ii ureaza presedintelui tarii la implinirea a 62 de ani.
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on April 03, 2018 07:21

April 2, 2018

Duzini de „D”-uri dedicate

Descumpanit de dorul diminetilor de duminica declar deschis : DESTUL ! Dupa dealurile domoale, dupa desisul depravatei desfrunziri, duetul drumurilor desperecheate, desuet dar discret, de dihotomicul dans dedus din defileul duplicitarei disonante, ducea dorinte descuamate de diminutivare, dezvaluind desenul decolteului damnatelor depresiuni. Dijmuind datinile, Dumnezeul drumetilor da din desaga darurilor desertul devenirii. Din damigeana destupata, duhul dezinformeaza doritorii de directii decolorate.  Desprindere de dogma decisivului descris de decompensarea destinului ? Declarativ, dezvinovatesc decadenta disperarii, dispretuind dictatura destinatiilor definitive. Dreapta ? Degeaba… Doar deslusind dimensiunea despartirii descifrezi descompunerea depeselor de dragoste. Departe, dantela debarcaderului din Delta Dunarii domina discursul dialogurilor descriptive, denaturand difuz dar decent, defunctul diurn. Dormi ? Deja ? Deocheato ! Deprimant de depersonalizata, dezbracata, denunti dermic desfatarile despuierii, desferecand diafane despartituri, denigrand dialectica disculparii desfraului. Dar, da ! Dispersia, diseminarea dragalaseniei, divizeaza  discutia despre disparitia „doi”-ului. Dovedeste-ti declaratiile ! Da-mi ! Defineste „deschis” ! Defibrileaza-te ! Daruieste-mi diametre dezvelite de detaliile deghizarii decorative. Dorinta ? Da. [image error] Durere ? Doar daca … Dedicatii : Duchess ( Duchess & Dodger), Doamna, Doinitelul, Deep Dimensions, Drumulet de Dor, D’Agatha, Dictatura ?, Divinitate, Dante, Dezinvoltura Deconcertanta, Déjà vu ?, Durabilitate, Doru, Decenta, Debut, Decofeinizata ? diminetilor, Dobreasca, Degetica, Delfinuta, Dressing Dreams, D’Artagnan, Dovlecuta, Diapozitive de demult, Dixit !, Dacica, Descantec diafan, Daruind dragoste de dascal, Damadecaro, Delicatete, Deschisa, Didactica dialogului, Destructurand despotismul decrepitilor, Dudu(M)itzaa. Dator ? Da !
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on April 02, 2018 07:20

March 9, 2018

Ce Alegem, Masina De Spalat Rufe cu Uscator Inclus sau Separat?

Tendinta in ziua de astazi, cand vine vorba de electrocasnice si intr-o multime de alte cazuri, este sa ne simplificam viata cat mai mult. De multe ori, putem face asta cheltuind ceva mai multi bani. Unii o fac cu masinile de spalat vase, ce ii ajuta sa economiseasca ore bune de munca in fiecare saptamana. In alte cazuri, cum ar fi uscarea rufelor, investitia se poate face intr-un uscator dedicat sau intr-o masina de spalat ce are o asemenea functie inclusa. In cele ce urmeaza vom arunca o privire la avantajele de a achizitiona o masina de spalat rufe cu uscator inclus, fata de alegerea de a lua un uscator dedicat.

In primul rand, sa ne uitam un pic la avantajul folosirii unui uscator, fata de clasica optiune de punere a rufelor pe sarma in balcon sau pe un suport undeva in casa. Desi aveti un consum suplimentar de energie lunar, plus costul uscatorului electric la achizitionarea produsului, pe termen lung economisiti o gramada de timp daca alegeti aceasta optiune. Rufele nu mai trebuie uscate si de multe ori nici macar calcate, pentru ca modelele de calitate au incluse programe anti-sifonare. Doar scoti rufele din uscator si le calci doar pe cele mai delicate, gen camasile.

Beneficiile unui astfel de aparat electrocasnic sunt clare, mai ales daca nu aveti loc sa intindeti rufe. Ati putea raspunde ca si un uscator de rufe are nevoie de spatiu, dar nu este neaparat cazul. Daca luati un model de masina de spalat rufe ce are uscator incorporat, atunci acel spatiu suplimentar pentru inca o masina nu mai este necesar. Chiar si daca alegeti optiunea uscatorului separat, veti descoperi ca sunt suporturi speciale ce va permit sa montati aparatul deasupra masinii de spalat rufe, daca chiar nu aveti cum sa le montati una langa cealalta.

Printre avantajele folosirii unei masini de spalat rufe cu uscator, mentionam:

•    faceti economie de timp, avand rufele uscate si gata de folosire dupa circa o ora
•    sanatatea va este protejata, hainele nemaifiind expuse in aer liber la praf, insecte si bacterii
•    economisiti spatiu, pentru ca rufele nu mai trebuie intinse prin balcon sau in casa, pana se usuca
•    puteti programa uscatorul, astfel incat hainele sunt caldute si gata de folosire cand este nevoie de ele
•    masinile de spalat cu functie de uscare nici macar nu mai necesita mutarea rufelor dintr-o masina in alta, intreg ciclul de spalare si uscare putand surveni unul dupa altul

Dupa cum puteti vedea, sunt foarte multe avantaje in favoarea folosirii unui uscator de rufe, fie a unuia separat sau a unuia incorporat. Daca sunteti oricum dispusi sa va schimbati masina de spalat rufe, atunci puteti lua direct una cu uscatorul inclus.

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on March 09, 2018 06:07

March 2, 2018

Pretentia negarii evidentei pe motiv ca erai la coada la cartofi cand s-a produs

Pot exista momente in viata in care, cu maxima perplexitate pe care ar resimti-o regina Angliei daca ar fi ciupita de augustele fese de catre un majordom cu o cautatura pervers-sagalnica, sa constati ca practic pe neobservate unele lucruri s-au schimbat dramatic si nu mai pastreaza nimic din ceea ce erau odata. Gesturi, atitudini, imagini, stari de lucruri, iti apar in haine noi, haine nepotrivite, fistichii, cu doua numere mai mari sau, din contra, care stau sa crape pe la incheieturi. Stai si te uiti ca tolomacul, ca viezurele la manualul de algebra, si nu pricepi o iota. Cand mama ma-sii s-a mai intamplat si asta, tu unde erai, cu cine si de ce nu ai facut nimic pentru ca acel lucru sa fi ramas asa cum il stiai, asa cum iti placea si asa cum consideri tu ca ar fi fost mai bine sa ramana ? Cu ce si unde ai gresit ? Poti sa te dai cu noada de bitumul maidanului, sa-ti biciui pana la epuizare neuronii care mai sunt in stare sa treaca linia de sosire a unui gand intreg, articulat, sa revezi fila cu fila jurnalul anotimpurilor scurse peste tine, nu vei identifica un raspuns care sa te satisfaca pe deplin. Mai degraba afli daca a fost revolutie sau lovitura de stat in 89, mai usor gasesti raspuns la intrebarea cine l-a asasinat pe Kennedy sau daca americanii au ajuns pe luna ori au filmat aselenizarea intr-un studio al Hollywood-ului, decat sa reusesti sa atribui schimbarile din viata ta unor persoane cu nume si prenume sau unor fapte cu subiect si predicat. [image error] In primul rand insa, e vina ta ! Dar vei fi suficient de ipocrit incat sa nu-ti semnezi singur mandatul de perchezitie si condamnarea. E-n firea lucrurilor sa comporte schimbari si ele vor avea loc implacabil. Ca n-are timp nimeni sa te intrebe si pe tine daca esti de acord cu asta sau nu. Undeva, candva, plictisit sau obosit, te-ai delimitat de unele aspecte ale vietii tale considerand ori ca sunt insignifiante ori ca ele vor urma un parcurs firesc, logic, de bun simt. Teapaaaa !!! Viata se va incapatana sa iti taxeze adormirea si sa-ti dea una peste bot fix atunci cand duceai savarina catre gura. E cam ca-n dialogul unei ipotetice Nuti c-un posibil Nelu in care ea topita, infiorata, spune soptit, fixand cu o privire melancolica spre natang un colt de cer : - Neluleee … mai … Vino sa veeeezi … E curcubeu, mai … iar el , insotindu-si vorba c-un sfert de ragait de bere, intreaba ilegal de nonsalant : - Cur- cu- ce, ma ? Daca-ti pastrezi atunci luciditatea, daca mai gasesti putere sa fii onest cu tine insuti, vei intelege ca singurul lucru pe care-l vei mai putea schimba in acel moment va fi marca de bere care a produs ragaitul. Trei mii de vorbe, doi bani nu mai fac.
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on March 02, 2018 06:02

Nostradamusul din mine

Nu cred (sau nu ar trebuie) sa mai fie vreun secret pentru nimeni faptul ca-n mine zace in stare latenta, precum o musca amortita-n ger, si-o gena de tanar si talentat poet. Am spus-o si in preambulul acestei saptamani dar am spus-o mai la deruta, sa nu se prinda toata lumea. De obicei stiu sa pastrez un secret. Atat de bine incat, vorba parintelui Mulcahy (M.A.S.H.), sunt lucruri pe care nu mi le spun nici mie desi am cunostinta despre ele.  Complicat,  nu ? Who cares ? Ase-s poetii, mai … Alambicati, ermetici, introspectivi, exhaustivi, compehensivi si, logic, complicati. Acum, ca v-am lasat practic fara suflare, doborati de valul de modestie care erupe-n dimineata asta din mine precum un tril suav, melodios, de broscoi in calduri in miezul unei shakespeare-iene nopti de (inca) vara, e cazul sa ma si explic. Am scris in Gara o serie de poezele si un soi de sonete pe jumate (ca nu se-nscriu cu totul in tiparul acceptat al unui sonet „pe bune”, d’aia is pe jumate ) si nu am fost injurat nici macar cu trimitere la verisoare de gradul III, d’apoi spre rude mai apropiate. Si nici e-mailuri de-amenintare n-am primit.  Nici atunci, nici deunazi. Asa ca daca acum aveti ceva sa-mi reprosati, sunteti unicii care puteti fi aratati cu degetul. N-ati fost in stare sa-mi aratati mie alt deget, v-arat eu acum cu aratatorul. [image error] Ca a fost bun simt din partea voastra ori compasiune sau mila crestina, doi bani nu dau acum. Chiar si din tacere am cules incurajari asa ca-i perfect logic sa mi se fi urcat colesterolul lirismului la cap. Ce m-a suprins din cale-afara recitind una dintre compozitiile de atunci a fost un caldut vanticel de clarviziune surprins inca din titlu: „Hipoglucidic si hipertensiv” !!! La cata scoala am si eu, stiu clar ca darul clarviziunii nu e tocmai la indemana oricui. In felul asta, aura mea lirica excede spatiul ingust al unui poetel de scara de bloc si iese chiar si din cercul poetilor de cartier, razbatand pana haaaat … spre portile genialitatii. Porti la care, pentru moment, privesc cu profunzimea unui vitel. Dar, maaaai…, sunt acolo, daaaa ???  Sa n-aud galagie-n fundul clasei !!! Sunt la porti si bat cu pumnii sa mi se deschida, claaaar  ??? Ce-i drept, de-atunci si pan-acum, salamul la care se facea referire s-a transformat dintr-unul de Sibiu intr-o porcarioara ieftina si indigesta. Dar ce poet e ala, mai, care nu gusta din mizeria drumului catre insingurare, durere, ticneala, amaraciune, vodca proasta, toale soioase si mancare de la reduceri, in pragul expirarii ? Gata, ca am batut campii cat pentr-o toamna si cinci ierni intregi. Va las mai jos poezeaua. Comentariilor rautacioase e logic c-am sa le dau delete, da ?
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on March 02, 2018 03:49

Sergio L. Palacios's Blog

Sergio L. Palacios
Sergio L. Palacios isn't a Goodreads Author (yet), but they do have a blog, so here are some recent posts imported from their feed.
Follow Sergio L. Palacios's blog with rss.