Sergio L. Palacios's Blog, page 3

Pentru fatucile care mai cred ca Rubens a avut drept modele niste saormiste pescuite dintre clientele unei fastfudarii din centrul vechi

Continui seria postarilor datorate faptului ca traversez o zona mov-violet-lila ( e-acelasi lucru ? :roll: Intreb finca’s barbat si inca unul dintr-acela pentru care “piersica” va fi vesnic un fruct si nu o culoare) a existentei, cu scuzele de rigoare pentru cei/cele care vor gasi anumiti termeni ca fiind nepotriviti comparativ cu discursul meu obisnuit. Imi rezerv insa dreptul la jeomenfisism si las deoparte genul de autocenzura care imi zbiara in urechi cum ca o injuratura tradusa in latina ar putea avea chiar si-o sonoritate nobila. Gagicile lui James Bond termina, toate, prost (asta daca termina fiindca filmele lui 007 nu sunt tocmai exxxplicite in sensul asta). Raman ca niste fufe de duzina cautand disperate un marker fosforescent cu care sa faca semn zilei din calendar. Ala a fost zvacul lor suprem. Zambetul de Gioconda pe care-l lasa posteritatii,  chiar daca au inteles gresit mesajul fotografului de “Pasaricaaaa …” si-n loc de „Elle” sau „Vogue” le-au ajuns pozele-n „Playboy”. E clar ca James Bond-istele nu au nicio o sansa sa supravietuiasca povestii. Ele nu merg mai departe. Sunt ca albinele : inteap-o data si-si dau duhul. N-a reusit nici macar  personajul Sophiei Marceau, ce sanse ar avea altele cu mult mai sterse ?  Posteritatea le va retine in aceeasi masura in care Tonciu, Pestritu si restul panaramelor asistentelor tv vor reusi sa mai ramana pe post de “de bifat” in agenda vreunui atarnache de Dorobanti peste vreo 10 ani. Uneori, cand am si ciorba si felul doi in frigider si nici nu pot dormi dupa tura de noapte, imi fac timp trei minute pentru a mi se face mila de fatucile astea. Prea crude sa realizeze adevaratul pret al unor toale de mall, a unor posete de firma sau al unor telefoane „bengoase” batute kitchios in cioburi de sticla pompos denumite cristale Swarovski, intra si devin cat ai zice “peste” (“pimp” pentru anglofoni ;)), prizoniere al unui cerc, extrem de potrivit numit in cazul asta, vicios. [image error] Cerc din care exista doar doua posibile iesiri : cea in care devin niste curve batrane, acrite si zbarcite  pe care nu le mai vrea nici macar un adolescent tocilar si acneic care a reusit sa adune tariful de 25 de lei pentru a parasi rusinoasa lume a virginilor, sau cea in care, crezand ca l-au apucat pe Dumnezeu de picior, ajung mirese la nunta de fite a vreunei beizadele a carei principala preocupare ulterioara va fi sa-i reaminteasca, cu pumnii si eventual picioarele, faptul ca a luat-o dupa ce o tavalise juma’ de Bucuresti si-un sfert din sectorul agricol Ilfov. Si ar mai fi si o a treia varianta, procentual aproape improbabila, in care isi aduna ridurile in bratele tremurand a sevraj ale unui poet ratat si cirotic, care s-a trezit intr-o joi dintr-un octombrie ca “are ceva” din Cartarescu desi a citit din el doar “Femeile”, asa cum un manelist cu siguranta a citit din Creanga doar “Povestea pulei”. Poetul o sa ii asculte fascinat so rdidele aduceri aminte si chiar va incerca sa mazgaleasca pe coltul atins de grasimi al unei cutii de pizza, trei versuri metaforico-absconse in timpul in care ea va fi iesita in capot sa ia juma’ de vodca si douaj’ de felii de parizer de la “boutique”-ul de la scara vecina. Spun deci ca imi e mila. Insa constat ca au trecut cele trei minute pe care, o data intr-un cincinal sunt dispus sa le cheltui pe seama unora care, in ciuda aparentelor, ar putea fi in rarele momente de luciditate, mai tristi ca noi. Asa ca inchei aici, admitand totusi ca, pe undeva, au si ele dreptatea lor. In minele de la Rosia Montana (ca tot e la moda subiectul), iubitei locotenentului francez i se va spune pururi “fa”, tot la fel cum lor, o data, un parlamentar cherchelit li s-a adresat cu “domnisoara”.

Exista un Dumnezeu al transplantului renal

Iarasi un subiect relativ fierbinte al zilelor trecute pe care nu am vrut, in prima faza sa-l atac. Dar am revazut aseara un film care mi l-a reamintit. Filmul e mai vechiut, mare parte dintre voi cred ca l-au vazut : “John Q”, in care fiului lui Denzel Washington i se refuza un transplant de cord datorita faptului ca nu erau asigurati si nici nu puteau acoperi pretul ( si este “pretul”, nu costurile sau cheltuielile) unei asemenea operatii. In disperare de cauza omul ia ostatici un grup de aflat intamplator in spital si negociaza din postura de terorist dreptul fiului sau la viata. Acuma, odata introducerea facuta, probabil ca banuiti continutul postarii : transplantul renal de care a beneficiat, peste rand, sarind lista de asteptare, actorul Alexandru Arsinel. Pentru a ma face inteles exact, voi incepe prin a va “dezvalui” cine este pentru mine Alexandru Arsinel : vesnic siamez in actul artistic cu la fel de celebra Stela Popescu cu care a impartit frateste presul rosu de la intrarea in incapatoarea grota a actorasilor de mana a taspea ( unde “t”≥ 2). Ca termen de comparatie, as fi fost tentat sa- i incadrez pe cei doi  in categoria actorilor de comedie tip “Vacanta Mare” in timp ce greilor genului le-as fi rezervat categoria “Divertis”, dar cred c-as fi comis o nedreptate, fiindca inclusiv la “Vacanta Mare” am intalnit texte mai incarcate de inteligenta decat in sketch-urile celor doi. Dealtfel, unele dintre textele de la “Vacanta Mare” (ce-i mult nu tocmai multe) chiar mi-au placut, in timp ce de la cei doi n-am retinut-o decat pe Stela batand la o usa in rolul de tanti Aglaia. Rol in care, ca de fiecare data, imparte celebritatea. Cu un papagal. Alexandru Arsinel a ajuns celebru datorita unui singur tip de personaj care i se potrivea, ce-i drept, manusa. Altceva, un alt caracter, o alta tipologie, cu alte trasaturi comportamentale, de atitudine sau de limbaj, nu a incercat. Cam putin pentru un actor care se respecta, suficient pentru un actoras de teatru de revista provincial sau de emisiuni de divertisment. Genul de actor care nu poate fi “predat” la scolile de actorie decat foarte succint, en-passant, cat sa se stie ca a existat si el. Despre care afli totul, absolut totul, urmarind fie si-o singura reclama la Catena : “Aveti card de pensionar ?  Nu, de student !”. Daca ma deranjeaza lucrul asta ? Daca e un motiv suficient pentru a-l blama si condamna ? Nicicum. Alexandru Arsinel nu este o persoana dezagreabila. L-am cunoscut si personal, impartind o masa ca invitati ai patronului unei terase din Eforie Nord cu ceva mai multe veri in urma. El si cu Stela Popescu aveau spectacole seara si o parte din noapte, la mai multe restaurante, baruri si hoteluri de pe litoral, alaturi de alti artisti si reprezentatia de la acea terasa era punctul terminus a prestatiilor lor cotidiene. [image error] De aceea au ramas mai mult, la un sprit prelungit pana spre zori si ei doi si Dorobantu si Cristina Stamate si inca altii pe care nu mi-i amintesc acum. Cei pomeniti erau in stanga si in dreapta mea, Stela si Arsinel in fata, de aceea amintirile sunt mai exacte. Si pot spune ca Arsinel este o prezenta mai mult decat agreabila. Genul de om langa care te simti bine. Deschis, reconfortant. Are ceva din bonomia unui bunic. In acea seara l-am auzit si cantand si a fost o surpriza placuta pentru mine. Dar de aici si pana la a-l include, Madalin Voicu- dixit, in “patrimoniul national”, apai e cale lunga, dragii mei. Din aceasta cauza, felul in care a ocolit lista de asteptare, nu imi pare suficient si nici scuzabil. Si nu il depunctez nici la capitolul varsta, desi poate la 20 si ceva de ani ai putea avea pretentia la un alt tratament decat cineva care “si-a trait traiul si si-a mancat malaiul”. Gravitatea bolii e un alt subiect sensibil : domnului Arsinel i-au fost transplantat rinichii unui donator desi era departe de calvarul unei dialize zilnice. Nici pe acesta nu am sa il comentez. Mi-ar fi placut insa sa aflu de la Dumnezeii care tin acea lista de asteptare ca Arsinel era singurul dintre cei aflati in suferinta compatibil cu organul i s-a transplantat. Sau macar ca gradul de compatibilitate era mai ridicat decat al altora. Dar nu am auzit acest lucru. Si din aceasta cauza, o fapta nobila a unor oameni realmente deosebiti cum sunt medicii chirurgi, apare manjita de polemica unei simple mangle mioritice orwelliene in care “toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decat altele”. Sa nu ma intrebati ce as fi facut eu daca as fi fost in situatia lui Arsinel. Am sa ofer un indiciu afirmand ca imi este draga viata. Dar am sa spun si ca respect dreptul la viata al altora. Ar fi fost, deci, teribil de greu. No, acum stiind ca majoritatea cititorilor acestui blog sunt domnisoare si doamne, incerc sa le impac pe cele pe care postarea mea este posibil sa le fi suparat, citand (din memorie) sfaturile pe care in “John Q”, Denzel Washington i le da fiului sau crezand ca va muri si ca acesta va creste fara a-l avea in preajma : “Acum esti mic, dar cand vei creste si vei cunoaste fete si femei, sa te porti intotdeauna cu ele ca cu niste printese, pentru ca asta sunt”.

Am descoperit si un altfel de masaj in Bucuresti

Atingerea, este unul dintre cele mai intime si sacre gesturi pe care o persoana le poate face. Inca de la inceputurile societatii umane atingerea a fost folosita ca si gest care exprima dragostea, fie ca este cea dintre un parinte si un copil, un om si un animal iubit, sau chiar si intre un vindecator si o persoana care se afla in suferinta. Atingerea este modul in care noi, ca si fiinte umane ne exprimam afectiunea, prin care vindecam inimi frante sau muschi obositi dupa o zi lunga de munca.
Interpretand atingerea ca fiind un act tamaduitor, vindecatorii au inceput sa foloseasca diferite tehnici pentru a alina durerea celor care aveau probleme musculare, ale luptatorilor care se intorceau raniti din razboi, dar si a celor care sufereau din cauza unor accidente. Masajul, ca si practica in sine poate fi datat in urma cu 3000 de ani in India, tehnicile antice erau transmise pe cale orala de la vindecator la vindecator. Atestarea documentara a acestui tratament medicinal a aparut pentru prima data in manualele de medicina antica descoperite pe teritoriul Egiptului. Acestea au fost datate cu radio-carbon, iar expertii au afirmat ca au fost create in anul 2500 i.e.n.
In secolul al 8-lea i.e.n. terapia prin masaj a facut cunostinta cu civilizatia europeana. Avand in vedere faptul ca Grecia era in acea perioada un adevarat centru cultural si un punct de intalnire pentru filosofi, atleti si negustori, masajul a fost practic importat prin intermediul acestora. Hippocrate, celebrul istoric grec afirma in scrierile sale ca masajul este modalitatea principala prin care durerile corpului pot fi atenuate si recomanda aceasta practica atletilor care aveau dureri dupa antrenamente.
Romanii vizitau saloane de masaj erotic
Romanii au adoptat rapid aceasta practica tamaduitoare, dar i-au dat o natura erotica imediat ce acesta a inceput sa devina mai popular in randul populusului. Avand in vedere natura intima si relaxanta a masajului, romanii au creat locuri speciale in baile lor publice in care o persoana, dupa ce statea o perioada in sauna sau in baile calde putea sa primeasca un masaj erotic din partea unei femei instruite special in aceasta arta. Aceasta practica a devenit populara imediat in special in randul legionarilor, dar si a atletilor care preferau sa fie masati de o persoana de sex feminin decat de un vindecator batran. Tinerele care practicau aceasta meserie erau foarte bine vazute de societatea romana in special datorita atingerii lor tamaduitoare, dar si datorita frumusetii lor.
Stimularea zonelor erogene a fost inca din acea perioada considerata a fi o tehnica recomandata pentru imbunatatirea performantelor masculine atat in domeniul sportului, luptei, dar si in pat. Femeile obisnuiau sa angajeze maseuze pentru a isi stimula sotii, dar si pentru a invata tehnicile acestora ca sa le aplice mai tarziu pe parcursul preludiului.
De-a lungul timpului masajul erotic a devenit atat de popular incat acum a devenit o practica acceptata social care se desfasoara in locatii special concepute pentru a oferi servicii de inalta calitate.
Saloanele de masaj erotic, din ce in ce mai populare
In epoca moderna, masajul erotic poate fi intalnit in doua cazuri. Acesta este folosit de parteneri, inainte sau dupa actul sexual pentru a avea o experienta cat mai intima, relaxanta si puternica. In cadrul preludiului sunt folosite deseori si uleiuri aromate, speciale pentru a imbunatati senzatia atingerii si pentru a stimula si mai mult simturile. De asemenea cei care vor sa simta pe pielea lor puterea intima si relaxanta a masajului erotic, au aparut saloanele concepute special in acest sens. Acestea sunt localuri elegante, rafinate unde clientii pot servi o bautura, se pot relaxa si pot chiar socializa inainte sa se aseze pe masa de masaj.
Persoanele care lucreaza in astfel de saloane sunt instruite in mod special in arta masajului erotic. Pe langa folosirea uleiurilor speciale si atingerea suava,calmanta si senzuala, maseuzele folosesc si tehnici speciale care antreneaza relaxarea muschilor, alina durerile cauzate de efort si induc clientul intr-o stare de calm profund.
Astfel de saloane sunt deseori frecventate de sportivi care vor sa isi aline durerile musculare intr-o companie placuta, dar si de persoane care cauta o modalitate de relaxare diferita. Maseuzele care sunt angajate in astfel de saloane sunt alese conform a doua criterii principale, inteligenta si aspectul fizic. Multi clienti vor pe langa masajul erotic pe care il primesc sa poarte si o conversatie si sa fie intretinuti, de aceea, maseuzele trebuie sa fie atat inteligente cat si amuzante si rapitor de frumoase.
Saloanele de masaj erotic sunt o solutie foarte buna pentru barbatii care doresc sa isi alunge stresul, si grijile. In compania unei femei care stie sa isi foloseasca atingerea pentru a duce un barbat pe culmile placerii si pentru a-i desfata simturile, toate durerile musculare, dar si problemele vor fi complet inlaturate.

Inflatie de regi

Sa-mi dea si mie cineva un bobarnac cand se termina mascarada asta cu-ngropaciunea autoproclamatului sa ma incumet si eu sa dau drumul teveului. Dar si cu el stins, tot n-am scapat neatins de valul de durere ce a cuprins intreaga tarisoara. Ma rog, am aflat ca absolut toate televiziunile de stiri si-au dat in petec rau de tot. Puschea pe limba lor, ca tare le mai place postura asta de viermi rontaind harnic din curu’ mortilor, care-or fi fost sau care-or sa mai fie. Ma si intreb de ce nu fac demersuri pentru schimbarea numelui meseriei in nomenclatorul de joburi si-n loc de „reporter corespondent” sa se numeasca „cioclu corespondent”. Si uite-asa, pe alte canale media si tot m-am procopsit si eu cu-o serie de informatii despre ceea ce purtatorul de cuvant al Jandarmeriei Sibiu a numit „evenimentul funebru” fara a lua in calcul si celalalt sens al adjectivului : trist, jalnic, lugubru, sinistru. Si-aflai ase :  – factura emisa de spitalul turci (sfanta naivitate !, habar nu aveau osmanlaii pe mana cui incape contabilitatea lor … ) a fost redusa in urma discutiilor de la 350.000 de dolari la doar 47.000. Si-aici mi s-a sprins mie un beculet … Conasu’ Ponta, angajeaza-i mai, la matale la Guvern, pe negociatorii astia si pune-i sa discute pe marginea sumelor pe care FMI-ul si alte banci pretind ca le datoram, trimite-i si pe la Bechtel,  si la recalcularea redeventelor din contractul cu OMV-ul (trai-ti-ar familia, coane Nastase ca bine ai mai brodit-o pe asta !), implica-i in intocmirea contractelor pe Rosia Montana si exploatarea gazelor de sist (da, mai, stim ca le faci chiar daca tu-ti imaginezi ca mergi pas-pas, pe burta) ba si la Moscova dupa tezaur poti sa ii trimiti. Dar la faza cu tezaurul tre’ sa ai grija sa le explici de doua ori : e vorba s-o negocieze, nu s-o sparleasca ! – pe toata perioada doliului femeile rrome nu vor spala si nu se vor spala. A scris si Petru despre asta, punand in versurile unei epigrame, dezastrul olfactiv pe cale sa se produca. Nu e departe de adevar faptul ca o parte insemnata a etniei pare sa fie permanent in doliu dar asta-i perfect explicabil : sunt din ce in ce mai multi asa ca-i logic sa aiba si morti multi. - „imparatul” Iulian a glasuit cam asa : avem forte proprii de ordine care or sa goneasca toti saracii care se-apropie de casa „regala”. Saracii sa isi vada de saracia lor, nu sunt bine veniti aici ! Pai bine, bre, „majestatea” lu’ matale si-acu-i or mai vrea muschii tai, asa-ti tratezi tu co-etnicii ? I-ai trimis pe toti la produs cu mana-ntinsa, din nordul Dunarii si pana la Cercul Polar de nord dar cand vine vorba sa te scobesti si tu in buzunar de 2 lei amarati, faci fite, carpanosule ? Nu-i frumos, maaaai … Da-le bani falsi, da-le-un covrig mucegait ceva, da’ nu-i lasa, bre „majestate” cu ochi-n soare, ca si ei e ai tai, manca-t&r squo;-as … – si iote na !, colac peste pupaza, astia si in materie de regi se inmultesc mai repede ca noi. [image error] S-o dus unul, aparura doi. Cica unu-i international si altu-i numa’ pentru Rromanica. Si tot colac, si tot peste aceeasi pupaza, imperatore Iulian zice ca nu ii recunoaste. Mai, asta-i tiganie, sau mi se pare mie ? Si as mai scrie, mai, da’ …. Breaking News !!!  : Ramona Gabor a aterizat la Otopeni, sosita de urgenta-n tara pentru inmormantarea maica-sii !!! Baaaa … Deci ala mare, negru, care respira greu, pana la urma era ta-xu sau ma-sa ??? Nu mai pricep nimic … Later edit : e vorba de alt mort, m-am lamurit. De fapt e-o moarta, Dumnezeu s-o ierte ! M-a indus in eroare numele “Gabor”.  ;) Ieri, Ana Maria mi-a amintit de 23 august cel de acum fix 23 de ani. Ea spune ca pe vremea aia facea pe majoreta pe mijlocul bulevardului Tomis. N-am stiu asta, ca ma duceam s-o vad. Oricum, aveam o „draguta” ce locuia la TD-uri (asa au fost original numite blocurile situate pe partea dreapta a Tomisului, dupa cum, logic, cel e de pe stanga se numesc TS-uri ) asa ca impuscam doi iepuri dintr-o data. In loc de asta, am impuscat o betie sora cu coma alcoolica. Abia ce revenisem din primul voiaj de stagiu si fiindca nu puteai schimba valuta decat la bisnitari (lucru nu tocmai recomandat unuia care nu vroia sa primeasca in locul dolarilor un somoiog de ziare mestesugit impaturite), gasisem un nene hotspatar la „Zorile” care-accepta si plata in valuta. De 5 dolari primeam patru’j de beri. Din aia scumpa, de 12 lei sticla, pasteurizata (dolarul era cam 100 de lei). Doar ca eu terminasem bancnotele de 5 asa ca am sacrificat una de 1o. Mi-am luat inca 5 colegi disponibili pentru asa un maraton si impreuna am ras cele 80 de beri care acopereau valoarea verziturii cu fata lui Hamilton. Logic ca am iesit toti muci de la „Zorile”, mai mult in patru labe decat bipezi. Ulterior mi s-a spus ca in timpul „deplasarii” recitam din Minulescu.

De ce e necesar uneori sa saruti o femeie

“A veniiiit, a venit, toaaamnaaa… Acopera-mi…” ei, acopera-mi pe naiba ! Ce sa-mi acoperi, ca n-ai ce ! :evil: Ca si toamna asta e tot un fel de Mos Craciun, nu vine la toata lumea la fel. La aia care-au fost cuminti vine-ncarcata cu di tati, la astia de-alde mine, le arde-o palma zdravana peste popou si ii trimite sa boceasca intr-un colt, rontaindu-si unghiile si meditand la efectele incalzirii globale asupra darului la nuntile de manelisti. Acu’ m-ar bate bunul Dumnezeu sa ma plang ca n-am si eu, acolo, de un sac de cartofi de Covasna adusi cu vaporul din Egipt sau de-o duzina de borcane de magiun. Altceva imi lipseste mie cu desavarsire in acest inceput de toamna si ceea ce-mi lipseste nu poate face obiectul unei tranzactii cu cardul. N-am timp !!! N-am timp nici sa respir la intreaga capacitate a plamanilor desi nici la capitolul asta nu cer prea mult, avand cilindreea scazuta de-atatia si atatia ani de, vorba veche, “beut tiutun&rdquo ;, ani care mi-au pus cu generozitate un strat gros de funigine pe cos. Iar lipsa timpului s-a observat si-aici pe blog, in calitatea indoielnica a ultimelor doua postari : prima, un filmulet de un umor  cu tenta mai degraba misogina iar cea de-a doua, un text scos din cufarul cu ciorne, text pe care in conditii normale l-as fi lasat acolo pana ce-ar fi fost ros de molii in ciuda naftalinei presarate in exces pe ganduri.  Si nici la comentarii nu am raspuns intr-o limita de timp decenta, asa cum fac in mod obisnuit :oops:  Regrete incerc si pentru ca lipsa timpului s-a tradus si in faptul ca nu v-am mai putut vizita pe bloguri mai ales pentru ca intuiesc faptul ca v-as fi gasit pregatiti cum se cuvine pentru sosirea toamnei. Cumva, vad eu cum pisici fac, am sa reglez din mers lucrurile si-am sa revin. Inchei aici cu lamentarile. Mi-am pus suficient poalele-n cap si nu ma risc sa raman prea mult asa, cu-atat mai mult cu cat in multi/multe dintre voi exista suficienta p otenta pentru a ma face sa ies destul de sifonat din toata treaba asta. Dar, daca tot sunt la capitolul pus cenusa-n cap, am sa spun si despre seara trecuta fiindca trebuie sa-mi spovedesc pacatul unor ore relativ incarcate de oare’sce ganduri misogine. Si asta deoarece, ca obligatie a jobului, m-am aflat in compania, altfel selecta – cel putin din vedere a fatadei vestimentare, a unor doamne implicate intr-un fel sau altul in haznaua viata politica autohtona. Doamne cu un discurs generos si cu un talent oratoric mult peste limita. Adica NU LE MAI TACEA GURA, mai ! :evil: Ce e mai rau e ca, daca ma intrebati cu ce-am ramas in cap dupa atata si atata vorbarie, am sa ridic din umeri. N-am retinut nimica-nimicuta. :shock: Decat faptul ca, la un moment dat, cu mintea fugita pe de-alaturi, mi-am explicat originea sarutului. Si sunt acum in masura sa afirm ca eu cred cu tarie ca e musai ca sarutul sa fi aparut atunci cand, vreun stramos exasperat, nedorind sa aplice vreo metoda neanderthaliana, violenta, de a-si determina consoarta sa taca, a ales sa ii astupe gura in acest fel. [image error] In continuarea acestei logici, se poate merge mai departe cu presupunerea: cu cat sarutul este mai lung, cu-atat protagonista este mai vorbareata iar masculul care presteaza mai scos din minti si dornic de o pauza mai consistenta. Fiindca hai sa fim seriosi, exista zone erogene cu un potential mult mai crescut decat buzele asa ca poate exista preludiu si in absenta unor saruturi patimase. Si tot aseara mi-am explicat si de ce s-au inventat cinele romantice si invitatiile la restaurant. Fiindca e clar, de cand e lumea si pamantul, carciuma a fost un templu-al masculinitatii si-asa a existat secole de-a randul, nepangarit de decolteuri generoase si rochii de seara despicate pana-ntr-acolo incat singura intrebare legitima devine : “Bai, tu ce zici, are chiloti pe ea sau nu ?” Doar ca, la un moment dat, un alt stramos atent la detalii a observat ca in ciuda faptului ca femeia poate face cu usurinta doua, trei sau chiar 5 lucruri deodata, exista si un lucru ce ii excede poliva lenta : nu poate sa manance si sa vorbeasca in acelasi timp. Si-atunci probabil ca, in ciuda protestelor celorlalti masculi mai putin intuitivi, si-a invitat consoarta la restaurant. Experienta dovedindu-se un succes, obiceiul s-a impamantenit. Ulterior, au fost identificate si alte cai de imbunatatire a metodei. Un lautar adus langa masa si omenit cu o bancnota, indiferent cat si cum presteaza, prelungeste perioada binefacatoarei taceri si creste doza de romantism a momentului care, intre noi fie vorba, indiferent de numarul de cuvinte rostite, duce cam catre-acelasi deznodamant. Asa ca 2000 de vorbe, doi bani nu fac, nu ? Gata, ma potolesc. Oricum am spus destule pentru a fi pus la zid si lapidat cu opinii contrare dar, de, asa am gasit eu de cuviinta sa ma razbun dupa o seara in care s-a vorbit excesiv de mult desi, in mare, nu s-a spus mai nimic. Slava Domnului ca s-a si mancat in timpul asta, ca sarutatul ar fi fost un pret pe care nu as fi fost dispus sa il platesc. :twisted: Si uite-asa mi-am reamintit ca, saptamana trecuta, am vazut pe raftul unei librarii o carte care mi-a atras atentia : “Tot ce stiu barbatii despre femei – editia completa, revizuita si corectata din punct de vedere politic, pentru noul mileniu”, autor Knutt Mutch, editura MMS, 2006. Logic c-am luat-o si am rasfoit-o. Si cam ce credeti ? Cartea contine 70-80 de pagini (cam la atat am apreciat eu grosimea volumului in cauza) de pagini … complet albe. M-am zgarcit si nu am cumparat-o desi era redusa de la 15,99 lei la doar 5 amarati de lei. Daca as fi avut-o aseara as fi putut trece pe prima pagina const atari laudative la adresa modului absolut sublim in care niste doamne au stiut sa sarbatoreasca Ziua limbii ramane, epuizand, probabil, o mare parte a fondului lexical.

Calatoresti frecvent in strainatate? Afla care sunt cele mai avantajoase mijloace de transport

Ne place sa calatorim! In interes de serviciu sau din placere, intotdeauna ne prinde bine o gura de aer proaspat dintr-o tara sau dintr-un oras in care nu am mai fost. Transportul este o parte esentiala atunci cand ne facem lista de cheltuieli. Iar daca bugetul este limitat, ne dorim o calatorie confortabila si sigura, indicat ar fi un research amanuntit al optiunilor de transport pe care le avem. Iar optiunile sunt variate: pe calea aerului sau cu autocarul, mereu vom putea gasi avantaje sau dezavantaje. Trebuie doar sa le punem in balanta. Spre exemplu, daca chiar tu te regasesti in situatia de a cauta un furnizor de transport international de incredere, iti propunem sa facem o mica comparatie intre alegerea calatoriilor pe calea aerului si a celor cu autocarul. Daca lucrezi in strainatate si faci drumuri relativ des in Romania pentru a-ti vizita familia sau pentru a rezolva probleme urgente, autocarul este un mijloc de transport mai putin costisitor decat avionul. Per total, pe o durata mai mare de timp, facand o analiza a cheltuielilor, vei avea mai mult de castigat decat daca ai alege sa calatoresti de fiecare data cu avionul. Oamenii practici vor alege intotdeauna cel mai bun raport calitate-pret. De ce? 1.) La transportul cu autocarul sau microbuzul nu ai preturi aditionale. Indiferent de ziua in care iti vei cumpara biletul, costul acestuia nu va creste ca in cazul calatoriilor pe calea aerului. 2.) Beneficiezi de conditii excelente de drum. Autocarul nu mai inseamna compromisuri din punct de vedere al transportului. In ultimii ai, firmele de transport international de persoane si-au modernizat flota pentru a corespunde celor mai inalte standarde in materie de confort si siguranta. Astfel, chiar si cele mai lungi calatorii vor parea mai scurte datorita conditiilor de transport cat si ambiantei placute pe care soferii au grija sa o creeze atat prin opriri regulate, muzica, reglarea temperaturii conform cererilor etc. La Romfour – firma de transport international persoane, masinile cu care vei calatori sunt de ultima generatie. Beneficiezi de sistem audio-video, sistem de aer conditionat, priza individuala, scaune ergonomice rabatabile si spatiu pentru bagaje inclus in pret. 3.) Oferte si bonusuri Calatorind cu Romfour beneficiezi de multiple bonusuri de calatorie. Spre exemplu, la 10 calatorii internationale vei primi un voucher de voiaj gratuit pentru oricare din cele 13 destinatii spre care se opereaza curse. De asemenea, la 6 calatorii primesti un transport de colet gratuit. Mai ales in cazul in care calatoresti frecvent, toate aceste bonusuri vor fi un motiv in plus ca sa alegi aceeasi companie si sa fii alaturi de cei dragi cat mai mult timp posibil. 4.) Siguranta si versatilitate Atunci cand calatoresti cu avionul, intr-adevar, timpul petrecut pe drum este mult mai mic, uneori se poate reduce chiar si la cateva zeci de minute. Insa, de cele mai multe ori, esti conditionat sa iei un taxi de la aeroport pana la adresa. Calatoriile cu autocarele Romfour sunt de la adresa la adresa, ceea ce inseamna cheltuieli mai putine si lipsa grijilor in aceea ce priveste limba sau transportul bagajelor. Concluzionand, calatoriile cu autocarul au devenit foarte confortabile, asta la un pret foarte bun, iar bonusurile pentru voiaje frecvente fac aceasta optiune de transport si mai atractiva. Tu ai calatorit cu microbuzul sau autocarul pe distante mari? Si daca ai facut-o, cum ti s-a parut?

Recomand sa colaborati cu Laurentiu Gales

Daca esti in cautarea unui fotograf profesionist, insa nu stii cum sa iei cea mai bune decizie, trebuie sa stii ca daca apelezi la www.laur-gales.ro, cu siguranta, nu vei fi dezamagit. Acesta are o bogata experienta in domeniu si promite abilitatea de a se adapta la viziunea si cerintele tuturor clientilor, astfel incat acestia sa fie pe deplin multumiti.
Pentru diferite ocazii
Fotograful Laur Gales isi poate oferi serviciile pentru fel de fel de evenimente, fie ca este vorba despre cele mai deosebite precum nunti sau botezuri, care implica o atentie deosebita la detalii, fie gale, aniversari, sedinte private si nu numai, intotdeauna se vor ajunge la cele mai bune rezultate.
O experienta bogata
Totul este posibil datorita experientei bogate care se capata numai prin multa munca si studiu. Asadar, acesta a participat la nenumarate evenimente, motiv pentru care a reusit sa isi alcatuiasca un portofoliu foarte bogat, cu care poate sa atraga pana si pe cei mai pretentiosi clienti.
Pretul corect
De asemenea, unul dintre criteriile mai putin importante de care trebuie sa se tina cont atunci cand se doreste alegerea unui fotograf pentru orice eveniment este pretul. Bineinteles, majoritatea persoanelor tind sa se orienteze catre cel mai mic tarif, insa de cele mai multe ori preturile mai mici inseamna si o calitate inferioara a serviciilor. Asadar, un pret mai ridicat este justificat nu numai de experienta bogata si de cunostintele fotografilor, ci si de faptul ca acestia trebuie sa fie la curent cu noutatile si aparaturile, astfel ca trebuie sa aloce bugete importante in acest sens. Cine apeleaza la www.laur-gales.ro se va bucura de un raport calitate – pret mai mult decat ideal si va beneficia de un proiect foarte placut, de care se va mandri la final, asa ca nu mai pierde timpul cu cei mai putin bine pregatiti.

Litlle Women / Fiicele doctorului March

Mi-am amintit, acum o luna si ceva, de filmul Little Women cel din 1994, cu Winona Ryder. Am vrut sa-l revad, dar am si cautat informatii pe internet despre el. Stiam ca Louisa May Alcott scrisese cartea , si am observat ca are mai multe ecranizari. Am ales dintre toate versiunile pe cele mai bune, si le-am vizionat pentru a face o paralela intre ele. Din start va spun ca, din punctul meu de vedere, cel din 1949 e cel mai bun. De ce? Deoarece actorii sunt alesi foarte bine alese, intruchipeaza neinchipuit de bine niste roluri ale personajelor, muzica este nemaipomenita, fiind martori la niste scene unde chiar actorii canta, si canta atat de bine incat nu-ti vine sa-ti crezi urechilor. Pentru a-mi argumenta afirmatia de mai sus, sa discut despre Jo. Ma scuzati, nu am vorbit despre actiunea filmului. Pe scurt: In timpul razboiului civil din America, dr. March pleaca in razboi lasand acasa sotia si pe cele 4 fete (Meg, Jo, Amy si Beth). Actiunea se petrece in jurul celor 4 fete, cu aspiratii diferite si caractere asemenea. Sa nu mai vorbim de comportamente. Meg este cea mai mare si cea realista, o fata foarte educata si linistita. Jo este copilul ambitios al familiei, scriitoare, nepasatoare in fata regulilor si a dragostei. Amy este cea rasfatata, iar Beth cea timida. Revenind, personajul lui Jo este cel mai bine intruchipat de June Allyson, despre a carei existenta, spre rusinea mea, nu stiam pana sa vad acest film. Singurul ei defect este faptul ca avea 32 ani in momentul turnarii filmului, lucru care se observa langa aspectul copilaros al superbei Elizabeth Taylor de numai 17 ani.  Stau si ma gandesc ca si in primul film ar fi putut juca, avand pe atunci 16 ani. Aceasta June Allyson este vesela, are un zambet miraculos si o pofta de viata nemaipomenita, lucruri esentiale pentru personajul Jo. [image error] Poate spune “Christofer Columbus” (replica ei in fata unui lucru care o uimeste peste puterea imaginatiei) intr-o maniera atat de debordant incat stai si te minunezi de unde are atata energie si vitalitate, atatea vise si imaginatie, si de unde gaseste puterea de a zambi miraculos. Pe locul doi se afla Katharine Hepburn, iar pe ultimul Winona Ryder ale carei calitati actoricesti nu le neg, insa nu-si avea rostul in rolul lui Jo. Winona este prea plapanda, prea firava si oarecum boema, incat nu intra prea bine in pielea personajului. In fiecare film am avut actori preferati, daca as putea as lua actori din fiecare film si as face un al 4-lea, numai ca o parte din ei nu mai traiesc din pacate. De exemplu, pe Amy o prefer jucata de Elizabeth Taylor, pe Beth de Claire Danes, pe Meg de Janet Leigh, pe Marmee – Susan Sarandon, Laurie – Christian Bale, etc. Oricum, se merita vazute toate filmele, daca aveti rabdarea necesara deoarece scenariile sunt in mare parte aceleasi (in special cele din 1933 si 1949, avand si un scenarist comun pe langa Alcott). Filmul din 1994 schimba anumite detalii, anumite scene, insa respecta in mare parte actiunea. An: 1933 Regie: George Cukor Scenaristi: Victor Heerman, Sarah Y. Mason, Louisa May Alcott Genul: Dragoste, Familie, Drama Durata: 117 minute Katharine Hepburn Jo Joan Bennett Amy Jean Parker Beth Frances Dee Meg           An: 1949 Regie: Mervyn LeRoy Scenaristi: Andrew Solt, Sarah Y. Mason, Victor Heerman Genul: Dragoste, Familie, Drama Durata: 121 minute June Allyson Jo Peter Lawford Theodore Laurence ‘Laurie’ Margaret O’Brien Beth Elizabeth Taylor Amy Janet Leigh Meg       An: 1994 Regie: Gillian Armstrong Scenaristi:Robin Swicord, Louisa May Alcott Genul: Dragoste, Familie, Drama Durata: 115 minute Winona Ryder Jo March Gabriel Byrne Friedrich Bhaer Trini Alvarado Meg March Samantha Mathis Older Amy March Kirsten Dunst Younger Amy March Claire Danes Beth March

Alexis Zorba – Nikos Kazantzakis

Orice as scrie eu acum despre aceasta carte, n-ar insemna nici macar cat un fir infim de nisip aruncat intr-un ocean pe timp de furtuna.  Acest roman al transformarii, al acceptarii de sine, al luptei cu sine este mult prea complex, mult prea amplu pentru a-l descrie eu, aici, acum. Povestea oricum, cred ca o cunoaste oricine. In mare, filmul pe care l-am vazut si eu de citeva ori reda aspecte din carte, fara a avea insa vocea si penita acesui minunat scriitor si farmecul acestei carti a carei taine eu abia acum am reusit sa le descopar. De rumegat, nici o sansa, cred ca mi-ar trebui alte cateva lecturi pentru a putea medita cu atentie la toate invataturile, la toate minunatiile ce ies ca niste raze dintre paginile unei carti. Pe tot parcursul lecturii mi l-am imaginat pe Zorba in persoana lui Anthony Quinn, nimeni altul. Si cu cata maiestrie il vedeam si-l auzeam, incercam sa patrund in cercul dansului sau si sa aplec urechea sa-i aud cantecul, cantecul iesit din minunatele sale maini si al sau santuri. Cum mi l-am imaginat strabatand lumea, si Rusia, si iubind atatea femei, gustand din pocalul cu vin grecesc si din carnea de oaie la protap de pe malurile Cretei. [image error] Cred ca e singurul vicios din literatura pe care-l admir, pe care-l respect, mai ales pentru gandurile, principiile si experienta ce l-au facut asa. Zorba a fost un om care a pretuit viata, care a acceptat omul prin omenia sa si nu prin rasa ori religie, care a preamarit femeia pentru simplul fapt de-a fi femeie si nu pentru ca e tanara sau frumoasa si cate si mai cate. Aveam intentia sa scriu niste citate din carte aici, dar sunt prea multe, iar eu prea egoista pentru a impartasi aceste minunate cuvinte, acele invataminte pline ori de candoare sau dezgust. Dar toate, in forma care o iau si intelesul ce-l intruchipeaza, ajung sa va unga sufletele si sa va para rau ca nu sunteti acolo la malul marii, pe tarmul Cretei, ascultand un santuri si comunicand prin dans… P.S. Nu voi intelege de ce i s-a spus Grecul in film si ulterior aparand si in titlul cartii, la editiile noi, el fiind de fapt macedonean si apoi, un copil al intregii lumi. P.P.S. Si Simonei i-a placut mult cartea, avind bunavointa sa mi-o si imprumute. Desigur, dupa citeva capitole, am si fugit la anticariat sa o cumpar, e o must have!

O sesiune de masaj te poate ajuta sa te relaxezi cu adevarat

O sesiune de masaj in Bucuresti poate reprezenta una dintre cele mai grozave modalitati de petrecere a timpului liber. Tot ce trebuie sa faci este sa treci pragul salonului Confidential, iar aici vei fi intampinat de o atmosfera primitoare, maseuze bine pregatite, servicii de cea mai buna calitate si alte surprize. Masajul este bine cunoscut pentru ca ajuta la combaterea stresului, dar si la nenumarate probleme de sanatate, insa este esential sa fie efectuat in cele mai bune conditii.
Relaxeaza-te asa cum se cuvine
Asadar, la Confidential vei fi coplesit de atentia maseuzelor si vei ajunge chiar si pana in al noualea cer. Nici un detaliu nu a ramas la voia intamplarii aici, motiv pentru care oricine va avea parte de o experienta cat mai placuta, de neuitat, iar aceasta reprezinta o posibilitate potrivita de depasire a tuturor problemelor, dar si a stresului, cel care atrage mai multe afectiuni in ziua de azi.
Scapa de probleme
Daca problemele de sanatate nu te lasa in pace, trebuie sa stii ca masajul erotic te ajuta sa depasesti multe dintre acestea, incepand de la starile de anxietate si vei ajunge sa te simti mult mai bine in pielea ta, dar si mai sigur pe sine. Problemele de natura cardiaca sunt, din nou, foarte des intalnite, iar acestea pot fi prevenite cu usurinta, alaturi de multe altele, precum lipsa libidoului sau impotenta.
Profita de serviciile disponibile
Totodata, o sesiune de masaj in Bucuresti este ideala la sfarsit de saptamana, iar lista de servicii este destul de variata, incepand de la masajul erotic obisnuit, la cel efectuat de doua sau mai multe maseuze si pana la cel pus in aplicare la hotel, pentru mai mult confort din partea clientilor. Nu trebuie omis nici masajul dedicat cuplurilor pentru ca acestea pot depasi cu usurinta monotonia.