Sergio L. Palacios's Blog, page 5

Chestionarul lui Proust

Nu, nu este o leapsa. De cateva zile voiam sa raspund, vazand chestionarul completat de mai multi bloggeri. Here I am 1. Principala mea trasatura - empatia2. Calitatea pe care doresc sa o intilnesc la un barbat - sinceritatea3. Calitatea pe care o prefer la o femeie - inteligenta4. Ce pretuiesc mai mult la prietenii mei - rabdarea5. Principalul meu defect - naivitatea6. Indeletnicirea mea preferata - scrisul si discutiile ‘filozofice’ cu mami7. Fericirea pe care mi-o visez - sa reusesc sa intru la facultatea de arhitectura, sa fiu buna in aceasta meserie si sa-i fac mandri pe ai mei de mine, sa am multi bani si o familie mare, mare.8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire - sa moara mama9. Locul unde as vrea sa traiesc - intr-un Bucuresti mai frumos si mai organizat10. Culoarea mea preferata - lila11. Floarea care-mi place - trandafirul alb12. Pasarea mea preferata - nici una in mod special13. Prozatorii mei preferati - Franz Kafka, Kobo Abe, Haruki Murakami, John Sandford, Gabriel Garcia Marquez, Mircea Eliade.14. Poetii mei preferati - Nichita Stanescu, Ion Minulescu, Maria Ba rbu.15. Eroii mei preferati din literatura - Lucas Davenport (Legile Crimei by J.Sandford)16. Eroinele mele preferate din literatura - nici una in mod special17. [image error] Compozitorii mei preferati - stiu si eu ?!18. Pictorii mei preferati - Salvador Dali, Nicholas de Stael, Paul Cezanne19. Eroii mei preferati din viata reala - mami si tati 20. Ce urasc cel mai mult - violenta fizica si verbala21. Calitatea pe care as vrea s-o am din nastere - pe care as fi vrut sa o am, poate. nici una in mod special22. Cum as vrea sa mor - este o mare rautate din partea mea sa spun ca … mi-as dori sa mor in familie. departe de spitale, departe de toti cei care mi-au facut rau, langa cei pe care ii iubesc.23. Greselile ce-mi inspira cea mai mare indulgenta - cele pe care le inteleg, care nu au putut fi ocolite … cred24. Deviza mea - “Daca vrei, poti!” P.S. In acest moment am observat ca s-au facut 1,991 de vizite pe acest blog si m-am bucurat. Pentru ca 1991 nu este un numar oarecare pentru mine. Yupiii. P.P.S. Ceasul nu e pus bine, de aceea acest post apare ca fiind in 16, nu 17. Nu stiu cum sa-l fixez, de aceea am sa va rog, cine stie sa-mi lase un mesaj.

The Personality Defect Test

My Score: Starving Artist You are 28% Rational, 42% Extroverted, 42% Brutal, and 57% Arrogant. You are the Starving Artist! Like some sort of emaciated Frenchman, you sit in your fancy little chair and contemplate beauty, meaning, flowers, and all kinds of other ridiculous crap. You are more intuitive than logical, and are primarily guided by your heart and emotions. You are also very introverted and gentle. Of course, this does not mean that you do not have an ego. In fact, you are surprisingly arrogant for someone so emotional and gentle. This is why you are best described as a starving artist. You are very introspective and quite sure of yourself, as any accomplished artist is, yet your views are impractical, guided by feelings, and overly gentle. You probably find math, logic, and similar intellectual pursuits offensive to your artistic sensibilities, and you prefer the open-endedness of artistry because it’s infinitely easier to ponder the beauty of a sock than to build rocketships. So really you have no reason to be arrogant, you big doofus, because the skills you value (emotion, spirit, art, etc.) in yourself are valuable only on a subjective level, meaning your arrogance is purely masturbatory, like the insipid self-pleasuring of some twat who spouts artistic nonsense only for the pleasant tinkling sound it makes upon his indiscriminating ears. [image error] In short, your personality is defective because you are arrogant, introverted, introspective, gentle, and thoroughly irrational…posessing most of the traits needed to be a starving–and useless–artist. So get out there, write a few short stories that are allegories for the indestructible spirit of socks, and starve! To put it less negatively: 1. You are more INTUITIVE than rational. 2. You are more INTROVERTED than extroverted. 3. You are more GENTLE than brutal. 4. You are more ARROGANT than humble. LOL. Cine o crede si p-asta ? Chestia asta poate fi ca un soi de semnal de alarma … desi unele chestii sunt adevarate, altele mai putin. Si apoi, ceea ce ma intereseaza si ma bucur ca a iesit asa sunt ultimele 4 chestioare Whatever [ click aici pentru test, daca il mai doreste careva ]

Andain ft. Dj Tiesto - Beautiful Things (live)

Am descoperit-o acum cateva zile pe blogul lui Angel si si-a castigat un bine meritat loc in playlistul meu. Pentru cei care iubesc muzica trance, in special. Oricum, merita ascultata. Din pacate nu am gasit-o in format .mp3 si atunci nu o pot asculta decat in calculator. Can I change my mind did I think things through It was once my life - it was my life at one time Got up early, found something’s missing my only name. No one else sees but I got stuck, and soon forever came. Stopped pushing on for just a second, then nothing’s changed. Who am I this time, where’s my name I guess it crept away. No one’s calling for me at the door. And unpredictable won’t bother anymore. And silently gets harder to ignore. Look straight ahead, there’s nothing left to see. What’s done is done, this life has got it’s hold on me. Just let it go, what now can never be. I forgot that I might see, So many beautful things. I forgot that I might need, to find out what life could bring. Take this happy ending away, it’s all the same. God won’t waste this simplicity on possibility. Get me up, wake me up, dreams are filling this trace of blame. Frozen still I thought I could stop, now who’s gonna wait. No one’s calling for me at the door. and unpredictable won’t bother anymore. and silently gets harder to ignore. look straight ahead, there’s nothing left to see. what’s done is done, this life has got it’s hold on me. just let it go, what now can never be. Now what do I do can I change my mind did I think things through It was once my life - it was my life at one tïme [image error] descoperit-o acum cateva zile pe blogul lui Angel si si-a castigat un bine meritat loc in playlistul meu. Pentru cei care iubesc muzica trance, in special. Oricum, merita ascultata. Din pacate nu am gasit-o in format .mp3 si atunci nu o pot asculta decat in calculator. Can I change my mind did I think things through It was once my life - it was my life at one time Got up early, found something’s missing my only name. No one else sees but I got stuck, and soon forever came. Stopped pushing on for just a second, then nothing’s changed. Who am I this time, where’s my name I guess it crept away. No one’s calling for me at the door. And unpredictable won’t bother anymore. And silently gets harder to ignore. Look straight ahead, there’s nothing left to see. What’s done is done, this life has got it’s hold on me. Just let it go, what now can never be. I forgot that I might see, So many beautful things. I forgot that I might need, to find out what life could bring. Take this happy ending away, it’s all the same. God won’t waste this simplicity on possibility. Get me up, wake me up, dreams are filling this trace of blame. Frozen still I thought I could stop, now who’s gonna wait. No one’s calling for me at the door. and unpredictable won’t bother anymore. and silently gets harder to ignore. look straight ahead, there’s nothing left to see. what’s done is done, this life has got it’s hold on me. just let it go, what now can never be. Now what do I do can I change my mind did I think things through It was once my life - it was my life at one tïme

M-am saturat de lumea asta de cacat!

Azi sunt trista. Nu, e putin spus trista … Sunt profund dezamagita de atatea din jurul meu, incat putinele lucruri strict legate de mine care intr-adevar ma fac vesela, nu ma pot scoate din starea de rau in care am cazut. Prima problema care m-a daramat si fizic si psihic a fost o veste urata despre sotul profesoarei mele de romana. A murit. Am tinut si inca tin atat de mult la profesoara asta, incat am sunat-o repede pe mama, de parca ea ar fi stiut ce poate sa faca .. de parca ar fi avut vreo legatura. Of! Imi pare atat de rau sa vad ca lucrurile nasoale se intampla in general celor ce sunt buni, soarta lor are cele mai multe piedici, de parca ar trebui sa demonstreze incontinuu cat de puternici sunt ca sa le depaseasca, in schimb, golanii, perversii si tot soiul de animale umane de genul asta, traiesc bine mersi pana ii loveste soarta si pe ei. Asta daca ii loveste la un moment dat. Deci, mi-e rau. Mi-e rau si nu inteleg cum poate fi soarta atat de dura. De ce sa o pateasca femeia asta extraordinara atatea lucruri urate? Totusi omul ala era sprijinul ei si pff .. ma gandesc cu groaza ce o sa-mi faca mie soarta. [nota: bate cu pumnul in lemn si se stramba] A doua chestie care ma ingrozeste si asta nu este o problema noua … UAMENII din jurul meu!! Multumesc lui Dumnezeu ca sunt intreaga la minte si nu ma uit la stirile de pe ProTv. Mda, ma refer la cazul pisicii omorate de doi golani care nu aveau o minge in care sa dea cu piciorul. Ce e mai nasol este ca asimilez imaginile de cosmar traite de pisica aia, cu lucrurile traite de mine si alti colegi din liceu, in compania unor nenorociti de golani, care iarasi nu au nimic de facut … Bine, nu se compara, insa acelasi tip de golani. Imi aduc aminte ca pe vremea cand eram eu in a 9-a, tot prin septembrie-octombrie, s-a dat la ProTv o stire ca o eleva de la noi isi omorase mama. Nu dupa mult timp, doi se bateau in curtea scolii cu o tzeava. Am fost si eu atatia ani batjocorita pe diverse motive … ca-s inalta, ca-s slaba, ca am nasu nush cum, ca sunt proasta etc. Mult timp mi-a pasat de lucrurile astea, dar nefiind prea puternica incat sa tin pasul cu ei, am hotarat sa dev in indiferenta, si lucrurile s-au mai potolit in timp. [image error] Doamne! Unde am ajuns ??? Suntem oameni ??? Suntem sau nu in jungla? Ce-i cu comportamentul asta? Nu, eu nu injur, pentru ca nu am puterea sa o fac. Nici sa plang nu pot, pentru ca ar insemna sa ma deprim realmente pentru lucruri rele care au trecut … Uneori ma gandesc ca liceul Tonitza este cel mai de cacat liceu din Bucuresti, cu cei mai mari golani s.a.m.d. Nu as avea de unde sa stiu nu? Nu stiu ce-ai trait tu. Poate si tu ai fost batjocorit in anii precedenti de colegi sau esti in continuare si cum necum trebuie sa rezisti sau sa le o intorci, insa nu cu violenta. Cum procedezi? Nu ti-a trecut niciodata prin minte ca astia par sa nu pateasca nimic din ce merita, niciodata? Numai tu esti cel care o pateste rau si pe deasupra mai trebuie sa si demonstreze ca rezista si stie sa-si apere interesele … DE CE ?! Deci nu inteleg. De ce traiesc in lumea asta de CACAT ?!? Nu mai sunt in stare … Prima zi de scoala imi e distrusa de fitzele unui dentist nenorocit; cand cred ca saptamana devine frumoasa, chiar placuta, (una din cele mai linistite saptamani de scoala din ultimii 6 ani, trebuie sa recunosc) … primesc vestea ca unii colegi merg cu flori la profa de romana. Si aici intervine alta problema care ma uimeste. Profa de romana a avut 2 clase. 10A si 10B-ul anul trecut. Deci … cel putin 50 de elevi. Din astia, au mers sa-i prezinte condoleante numai vreo 15. Iar de la mine din clasa numai 4. Ce-i asta? Era o profesoara buna. Mult prea buna. Stiu ca momentul e unul dificil, putin spus dificil, insa ii faceam o mare bucurie. Sunt clar mult mai sensibila ca ceilalti. Poate e un defect, dar pana acum s-a manifestat ca fiind o calitate. Oricum, nu asta conteaza atat de mult. Relatia mea cu profesoara era una mult mai profunda si mai puternica decat a oricarui alt coleg cu ea. Dar nu vreau sa revin asupra problemei pentru ca ..imi consum si picul de energie ramas. Postul asta e menit si ca o descarcare, pentru ca pur si simplu imi vine sa urlu dar si ca o intrebare. Pentru Dumnezeu! In ce lume traim? Asta e generatia care ne duce “cica” mai departe?!

tag: 5 melodii preferate

Zice Maria Barbu sa fac un top al celor 5 melodii nelipsite din playlistul meu a.k.a. preferate, right? Hmm, sa vedem: 1. Above & Beyond Vs. Andy Moor - Air For Life (Original Mix) 2. E Nomine - Vater Unser Part 2 (Psalm 23) 3. Yahel - Bomb Creator (Ambient Mix) 4. [image error] The Rolling Stones - Rain Fall Down 5. Amy Winehouse - You Know I’m No Good Mdeah. A se mentiona ca topul se cam schimba in functie de starea de spirit … Mai departe catre Luce si my UK sister (Mely).

Sfarsit de an scolar - part 1

  Iata ca a venit vremea sa inchei si eu inca un pas din viata mea. Clasa a 10-a. Desi in jurul meu s-au intamplat lucruri mult mai valoroase decat terminarea anului meu scolar, eu tot nu pot sa nu ma uit cu atentie in urma si sa imi dau seama ca anul acesta a fost cel mai bun pentru mine. Cu o medie mai mult sau mai putin buna, cu multe absente dar atentie mare la ore am reusit sa merg ascendent, asa cum trebuie. De acum un an m-am maturizat extraordinar de mult. Nu mai sunt fetita aceea mica si naiva care crede pe oricine, care nu are nici o ocupatie in afara de a lenevi si a sta pe internet. Nu. Este incredibil cum si cat de mult ne putem schimba atunci cand ni se intampla o chestie urata. Eu de exemplu am suferit din cauza unei iluzii. Credeam ca iubesc, eram cu capul in nori tot timpul si pana la urma am suferit ca un caine. Nu cred ca m-as fi putut ridica din pasa proasta daca nu era mama alaturi de mine, ca intotdeauna, si daca nu imi atragea atentia asupra lucrurilor bune din viata mea. Faptul ca am o familie minunata, doua surori frumoase si destepte care intotdeauna imi vor fi alaturi, doi parinti care spre deosebire de oamenii din jur, nu ma vor trada niciodata si ma vor sustine in tot ceea ce fac. Si simpla ei imbratisare si vocea tandra in momentul in care credeam ca lumea s-a sfarsit pentru mine, au fost mai mult decat binecuvantate. Ii multumesc pentru asta. Ii multumesc pentru faptul ca a avut grija de mine in ciuda faptului ca nu am fost nici un elev model si nici o fiica exemplara. Acum dupa toate incercarile prin care am trecut, punand la socoteala nu numai testele la care am fost supusa de-a lungul anilor in liceu alaturi de scumpii mei colegi, dar si aceasta experienta urata din vara, simt ca sunt mai echilibrata. Mai independenta si poate chiar mai rationala. Pot privi totul la rece si nu multe ma mai impresioneaza. Ceea ce insa ma doare este faptul ca din cauza unui nenorocit nu am mai reusit sa am incredere in persoanele care chiar voiau sa ma ajute, si astfel m-am insingurat. Mi-o fi facut bine inchiderea asta in mine? Poate da, poate nu. Totusi nu vad si nu am vazut niciodata lumea in alb si negru. Pentru mine conteaza diversitatea, culorile si astfel pot sa imi spun ca exista o cale de mijloc dar pe care la momentul acesta nu o pot identifica. Asadar, asa cum am inceput acest post … M-am maturizat. Am mai crescut cu un an si ma simt ciudat. Ma simt nepregatita pentru ceea ce urmeaza. La mine este mai dificil pentru ca sunt la un liceu de arte plastice, unde in clasa a 11-a ne alegem sectia pe care vrem san e specializam: grafica, design ambiental, pictura, desen s.a. La inceputul anului eram ferm convinsa ca vreau design ambiental, sa fiu arhitecta ca tata. Sau mai bine zis … sa ma fac designer de interior, ca tot ma pasioneaza acest subiect. Acum, sunt la sfarsitul anului si imi dau seama ca nu m-am pregatit deloc pentru ceea ce voiam. Cand am dat de toti elevii care voiau la sectia cu pricina, cati se bat pentru cele 12 locuri m-am facut alba la fata. Nu numai ca mi-a venit sa lesin, subestimandu-ma profund, dar am fugit. Am fugit de mine si de toti ceilalti si intr-un final m-am decis sad au la altceva. [image error] Scenografie. Cum e acolo? Nu stiu. Voi reusi sa intru cu media pe care o am? Nici asta nu stiu. Dar nu de aceea ma simt nepregatita, sau nu numai din aceasta cauza. Este vorba si despre despartirea de colegii pe care i-am avut din clasa a 5-a si pana acum. Fiecare va merge la sectia pe care si-o doreste sau la care intra in urma mediei pe care si-a facut-o in acesti doi primi ani de liceu … Dar eu? Ce se va intampla cu mine? La inceputul anului eram fericita ca voi scapa de cei care m-au chinuit, m-au incoltit si mi-au facut numai rele. Acum insa gandesc altfel. Imi dau seama, ca si ei de altfel, ca se mai incheie o perioada si nu ne vom mai vedea atat de des ca pana acum. Ne-am obisnuit unii cu altii si chiar daca nu vrem o sa ne fie dor, sunt sigura ca nu numai mie. Mi-e teama de nou, mi-e teama ca nu voi fi capabila sa imi fac noi prieteni si voi ajunge din nou sa fiu incoltita. Desi vreau sa fac totul altfel, sa abordez viata mult mai bine decat am facut-o pana acum continuu sa-mi fie teama. De ce? Poate m-am deprimat vazand-o pe sor-mea care a terminat liceul si care va intra la facultate, va fi intr-un mediu cu totul nou. Nu stiu. Din nou si din nou, nu stiu ce sa spun, ce sa fac, ce se va intampla cu mine. Este interesant cum nu ajunge sa-ti fie teama decat in ultimul moment. Asa cum se intampla inaintea examenelor cand nu te poti concentra decat in ultimul moment cel mai bine, desi unii sunt altfel, eu asa am fost dintotdeauna si ma urasc pentru chestia asta. Iti dai seama ca nu mai ai timp, ca totul se poate spulbera intr-o clipa daca nu esti atent si trebuie!! Trebuie sa faci ceva … dar acum … eu nu stiu ce pot face bun pentru mine. Nu voi da nici o proba pentru scenografie, nimic. Totul va fi in functie de medie. Totul pe calculator. As vrea sa cred ca totul va fi bine. Acum nu pot gandi limpede. Nu am dormit bine azi-noapte, dimineata am fost la festivitatea surorii mele care a terminat liceul si a fost mai mult decat epuizant sa stau in picioare aproape doua ore si alte aproape 3 in masina, asteptand sa iasa sor-mea mica de la scoala, din nou sa iasa sor-mea mare si tot asa … Ma intreb cum sunt oamenii maturi care muncesc toata ziua.. cum mai sunt in stare sa gandeasca a doua zi la serviciu si sa mai si munceasca? E clar ca inca nu m-am maturizat suficient. Am 16 ani si 4 luni si nu ma simt pregatita pentru clasa a 11-a si totusi simt ca trebuia sa se termine pana la urma si acest cliclu. Offf… Maine dau test la matematica pentru ca am o singura nota (mare oricum, dar vreau una si mai mare) sis per din toata inima sa-mi mearga bine ca sa-mi fie incheiata situatia. Sunt obosita, deprimata si nici nu stiu ce-am putut sa scriu mai sus. Deprimarea m-a impins sa scriu, sa ma detasez un pic, sa privesc totul la rece, desi in urma cu cateva minute ii spusesem mamei ca sunt satula sa mai scriu despre mine. Poate toate inseamna ceva sau poate nu ….

Primul pas..

Asa cum se spune, exista un inceput pentru toate, fie ele lucruri bune, fie rele. Nu stiu in ce masura inceperea unui blog este un lucru bun sau rau, dar stiu ca imi voi da silinta sa nu fie un alt blog creat la plictiseala, numai ca sa fie. Ca orice adolescent, dar daca stam sa ne gandim mai bine ca orice persoana, am incercat sa gasesc o formula cat mai buna pentru a ma exprima si de a comunica in acelasi timp cu ceilalti: cea mai buna este .. in cazul meu scrisul. Oricat de mult sau putin talent as avea la scris, oricat de rea ar fi dispozitia mea, mult mai bine ma exprim in scris, fiind de fel si o persoana ceva mai introvertita. Din pacate pentru multi dintre noi, lumea devine tot mai agresiva, comunicarea devine tot mai greu de realizat si astfel se nasc tot felul de probleme: de la adolescentii care incearca sa iasa din lumea violenta prin droguri si pana la barbatii maturi care prefera sa stea intr-un colt ascuns al unui bar amarat cu sticla in mana, in loc sa infrunte realit atea…   Blogul pentru mine pana de curand reprezenta un jurnal. Dar m-am gandit.. stai putin! Jurnalul e ceva privat pana la urma.. Locul in care iti insemnezi toate gandurile, sentimentele, trairile si care ramane al tau pana cand se iveste cineva care sa iti invadeze intimitatea (pentru ca.. [image error] asa se intampla!). Blogul in schimb nu este numai un monolog, aici ceilalti avand permisiunea ta sa iti citeasca notitele, parerile si in definitiv tot ceea ce se pare ca te preocupa, doar nu notezi idiotenii (eeh.. se mai ivesc si ocazii din astea). Din acest motiv m-am gandit ca ar fi cazul sa aplic si eu formula asta. Nu neaparat din marea dorinta de comunicare, ci din marea dorinta de exprimare. Spre deosebire de un caiet amarat in care se aduna notite inghesuite pe care dupa o vreme nici tu nu le mai intelegi, blogul este (pentru mine, subliniez!) cea mai buna forma de a ma asigura ca daca imi va veni vreodata cheful sa imi reiau ideile, sa reusesc fara sa trebuiasca sa imi pun ochelarii.   Ah.. si deja am inceput sa ma lungesc mai mult decat imi propusesem. Observ ca in acest ‘prim pas’ am inclus si cel putin un motiv pentru a-ti face un blog. Acum o sa ma opresc aici si voi vedea mai incolo ce voi face, cand voi avea cu adevarat ceva de spus. See ya!

Lenjerii de lux

M-am hotarat sa imi schimb lenjeria de pat dupa ce mi-am renovat dormitorul si voiam ceva care sa se potriveasca pana la cele mai mici detalii. Am cautat mult timp prin magazine, insa nu am gasit vreun model care sa ma multumeasca din toate punctele de vedere, fie preturile erau prea ridicate, fie nu erau disponibile dimensiunile de care aveam nevoie. Astfel, am incercat si la magazinele online, desi nu prea imi doream sa cumpar o lenjerie pe care sa nu o pot vedea inainte. Am gasit foarte multe site-uri, insa m-am oprit la lenjerii Casa New Concept pentru ca aveau o colectie variata de lenjerii de lux de care imi doream, preturile erau bune, insa aveam si posibilitatea de a face retur foarte simplu daca acestea nu imi placeau.
Asa ca acum sunt mai mult decat convins ca am luat cea mai buna decizie, pentru ca produsele nu m-au dezamagit deloc si se vede ca sunt de o calitate superioara. Nu numai ca arata grozav chiar si dupa ce le-am spalat de mai multe ori la masina, insa am si avut grija sa respect toate regulile specificate, pentru ca acestea sa promita o durata de viata cat mai lunga. O lenjerie de calitate face diferenta si pentru ca e foarte placuta la atingere si atunci cand te odihnesti te simti foarte bine invelit in aceasta.
Preturile sunt si ele foarte bune la CasaNewConcept, mult mai mici decat in magazinele obisnuite, insa si gama e mult mai variata, asa ca nimeni nu are nimic de pierdut. De asemenea, atunci cand am comandat eu se gaseau si foarte multe oferte, iar dintre toate cea mai atractiva era cea 1+1 gratis de care stiu ca au profitat numeroase persoane. Totodata, la fiecare comanda in valoare de minim 399 de lei transportul prin curier este gratuit, motiv pentru care produsele sunt livrate in cel mai scurt timp, iar totul e foarte comod si simplu. Raportul calitate – pret e ideal la acest magazin, profesionalismul nu lasa de dorit, nici produsele, motiv pentru care voi recomanda tuturor sa aleaga lenjerii de lux, fie din oricare alta categorie disponibila.

Spectru personal, ca maseaua de minte

Celor ce-si petrec noptile visand dimineti, dand de pascut girafelor roz sau poate dresand dupa puteri zorii zilei, celor ce-si schimba dintr-o ureche intr-alta cerceii ca pe boabe de strugure din dinte-n dinte, celor ce nu stiu sa zaca dar din comoditate ocupa locuri in fata, le propun sa-si echipeze bocancii cu sireturi cat mai late. Orice creanga are in final un dram de mandrie. Celor ce nu gasesc porti sa puna campurilor si gusta din confuzii in fiecare noapte, nu pot sa-si caute bunicii si gresesc mereu compartimentul de tren, celor ce se culca cu gratioase dansatoare si-si mijesc ochii intr-un decolteu fara vocatie, le sugerez pur si simplu sa treaca de la banal la incercare. Se pierde ceva? Doar tone de regrete, nimic mai mult. Dar si celor ce seamana c-un Chaplin psihopat, tarandu-si pantofii, mustata si bastonul prin praful rabdarilor mele, si celor ce nu ajung sa-mi mature podeaua, nici sa-mi adune bucatile de paine, le ofer spre mestecare o ultima idee: umpleti o sacosa cu pietre si spargeti capetele celor ce au mintea scaparanda. Nu cred ca le mai foloseste la ceva! Dar in special celor ce nu mai au sanse sa li se coloreze ziua, le dau din picaturile mele. Cand am prea mult negru, arunc cu stropi de ploaie si ma amagesc cu noi piramide de lumina. Optimism sau doar realitate alterata?

Bundita

Tu stii ce este aceea o bundita? Ei bine, exista foarte multe denumiri uzuale pentru aceleasi lucruri, dar in cazul de fata cu siguranta stii ce e aceea o vesta. O bundita reprezinta acelasi lucru cu mentiunea ca are legatura cu motivele traditionale romanesti si este un arhaism care s-a mentinut pana in zilele noastre.

Portul traditional
Fiecare cultura are un anumit tipar si anumite valori pe care se bazeaza majoritatea creatiilor populare.


Bundita poate fi purtata atat de barbati cat si de femei si reprezinta unul din articolele elementare ale portului traditional romanesc. In functie de fiecare zona sau regiune a tarii bundita poate fi facuta din mai multe materiale specifice si pentru anotimpuri calduroase sau reci.

Diferente regionale 
Fiecare zona din Romania are cateva motive traditionale specifice care sunt aplicate nu doar bunditelor ci si altor elemente vestimentare clasice. De exemplu, florile (trandafiri sau lalele) sau diferite personaje stilizate sunt cateva motive ce se regasesc mai mult in anumite zone. De asemenea, culorile folosite au un anumit simbol specific cum ar fi rosul - simbolizeaza viata. Alaturi de rosu, albastrul si verdele sunt doua nuante care semnifica natura si fortele divine.