Răzvan T. Coloja's Blog, page 4

Postare non-standard și absolut surprinzătoare despre noul meu ringtone…



The post Postare non-standard și absolut surprinzătoare despre noul meu ringtone… appeared first on Razvan T. Coloja.

My Raspberry Pi 3 B+ cluster

So yeah – mi-am făcut un cluster din Pi-uri. 1GB RAM, Procesor ARM la 1,4GHz fiecare, 1 port ETH Gigabit, 4x USB 2.0, alimentare de la 5V și un rack. Un USB HUB și un switch care a intrat la mi-li-me-tru în rack-ul cu 5 etaje. Pus Raspbian lite pe ele, legat prin cabluri UTP.

Voila.

Let’s see it in action a bit:

 

Clusterul îl controlez fie printr-un BASH parsând comenzi cu drept de admin folosind fab (cu un pachet Python numit fabric și scriptul de mai jos), fie cu clusterssh și un /etc/clusters predefinit.

Script fabfile.py în ~ rulând pe Python și fabric 1.x:

from fabric.api import *
env.hosts = [
#RPi1
'pi@192.168.1.126',
#RPi2
'pi@192.168.1.252',
#RPi3
'pi@192.168.1.124',
#RPi4
'pi@192.168.1.150',
]
# parola in plaintext but fuckitall, you only live once
env.password = 'PAROLA'
# lanseaza comanda pe toate 4 Pi-urile
@parallel
def cmd(command):
sudo(command)

Conținut /etc/hosts:

192.168.1.124 rpi3
192.168.1.126 rpi1
192.168.1.150 rpi4
192.168.1.252 rpi2

Conținut /etc/clusters (pentru clusterssh):

picluster pi@rpi1 pi@rpi2 pi@rpi3 pi@rpi4

Hub-ul USB pe care l-am luat nu duce 5V la toate așa că am luat altul de pe eMag – unul cu sursă direct la priză, fără transfer de curent prin cablu USB și adaptor. Nici cablurile USB pe care le-am luat nu-s OK, pierd curent, așa că le-am înlocuit cu altele. Între timp am mai comandat un rack de 5x ca să suplinesc treptat cu Pi-uri clusterul, până ajung la 10x bucăți.

Am și un router TP-Link care merge și cu USB 3G, și ca AP, și ca router. Ca înălțime e fix de înălțimea switch-ului și de aceeași lățime, deci încape și el în rack perfect:

Ei – și Pi-urile sunt legate prin cablurile UTP la switch, switch-ul legat prin eth0 la router, routerul făcut AP sau ceva și legat prin WiFi la ASUS-ul meu dual-band, probabil pe banda de 2,4 (cred că atâta duce pe WiFi) și pus totul frumos în priză undeva pe dulap, lol.

Fun times.

Temperatura e OK (coolerele sunt pe drum oricum). Cablurile și/sau adaptoarele USB de alimentare de la rpi1, rp2 și rpi4 trebuie schimbate că nu conduc bine curentul, aparent.

Compilând pachete R din CRAN simultan

The post My Raspberry Pi 3 B+ cluster appeared first on Razvan T. Coloja.

News from the underground – 17 martie 2019

N-am mai scris pe blog de ceva vreme. S-au întâmplat multe în ultima vreme.

Mi-au apărut niște articole. De exemplu acesta de psihologie pe eBihoreanul: ”Afecțiunile psihice, între mit și adevăr”. Sau acesta de pe LinuxConfig.org: ”How to install software in RHEL 8”.

 
Work

 

Nici nu știu cu ce să încep. Începem cu LinuxConfig.org. Care editor m-a sunat din Australia și m-a angajat part-time, că mi-a citit CV-ul. Așa că mă voi ocupa de scris articole ca freelancer și am și salariu fix în USD pentru corectură și întreținere articole. Omul mi-a citit CV-ul, i-a plăcut, m-a invitat să-i scriu un text, am vorbit la telefon pe la vreo 2 dimineața or României vreme de vreo jumătate de oră și m-am trezit angajat acolo.

Am luat bursă de performanță la Sociologie, la partea de licență. Singurul cu 10 pe linie din an. Cumulat cu bursa de la doctorat iau ceva mai mult de salariul mediu pe economie dar tax-free, direct pe card. La doctorat am trecut cu bine de prezentarea referatelor semestriale iar semestrul ăsta la licență l-am început tot cu un 10. I’m loving it.

La cabinet efectiv a plouat cu clienți în ultima vreme. Ca norocul pot să-i programez când vreau așa că am vreme după cursuri. Amân de luni de zile să-mi depun dosarul de psiholog autonom la Copsi pe consiliere și psihologie clinică pentru că asta presupune interviu iar interviul presupune drum la București. Iar de ăla efectiv nu am chef acum.

M-am apucat să fac cursul Cisco CCNA Routing & Switching din Oradea cu cei de la Net Academy ca să-mi dau examenele ICND1 (100-101) și ICND2 (200-102) după ce termin prin august cele patru module. Mi-am luat și-un router Cisco 1800 cu CompactFlash și mă joc cu PacketTracer. E mișto că toate comenzile sunt sinonime ale celor din Linux așa că în CLI-ul unui Cisco mă simt acasă. Tot anul ăsta vreau să dau și examenele RHCSA și RHCE. Cum ceea ce scriu în prezent pentru LinuxConfig e despre RHEL 8, cu ocazia asta văd ce mai e nou prin beta-ul celor de la RedHat.

Se pare că am să predau la o asociație de două ori pe săptămână programare și robotică Arduino unor grupe de copii + informatică unor grupe de adulți. Partea bună – e la trei minute de mers pe jos de mine. Partea și mai bună – e vreo 8-10 ore pe săptămână cu concentrația brută în weekend.

 

StudentHelp dedicated server

 

Am făcut un Intranet pentru studenții de la Facultatea de Științe Socio-Umane a Universității Oradea. Rulează pe un Raspberry Pi Zero W pe care am dat vreo 50-60 de lei, un MicroSDHC de 32GB care a costat vreo $4 plus o carcasă de vreo 25 de lei și un adaptor de 5V pentru MicroUSB pe care-l aveam pe-aici. Pus să booteze în CLI, pus LAMP pe el, un WordPress securizat cu Hueman și ceva module free apoi populat cu studii, documentare, tutoriale video SPSS și R, suporturi de curs pentru toate specializările, baze de date R și SPSS, teste psihologice gratuite, cărți în PDF și EPUB, software de statistică și sociologie. Îl donez facultății, am vorbit deja cu doamna decan și-l pot instala într-o sală de unde nu va pleca nimeni cu el în buzunar.

Și here’s the catch: nu are acces la net și se accesează printr-un server Radius. Te conectezi la WiFi-ul StudentHelp și orice accesezi în browser te duce la index.php-ul site-ului. Cu versiune de mobil și desktop compatibile cu Windows, OS X, Linux, iOS și Android. Practic orice browser care știe PHP/CSS și afișa imagini. Intri în clădirea V din campus, cauți pe pereți unul din stickerele pe care le-am făcut pentru ocazia asta, urmezi instrucțiunile, intri de pe smartphone sau laptop sau tabletă și-ți downloadezi de pe StudentHelp tot ce-ți trebuie. Luni îl bag în priză la Universitate și pun posterele A3 pe care le-am făcut ca să afle lumea de el. Sunt curios câte request-uri http duce simultan un Raspberry Pi Zero W.

Luni duc o canapea nouă la cabinet. Are vreo doi metri lungime și sper să încapă în locul celeilalte pe care vreau să o donez unei asociații. Am dus deja un aspirator și un nou aparat de cafea luna asta. Aparte de vană am acolo tot ce-mi trebuie ca să supraviețuiesc apocalipsei măcar două săptămâni.

Mi-am luat niște Raspberry Pi-uri săptămânile trecute. Apoi niște HAT-uri pentru ele. Apoi HAT pentru servomotoare, și servomotoare și cabluri și fire și adaptoare și mufe GPIO și ciocan de lipit și carduri MicroSD cu sacul și next thing I know fac cluster de Raspberry Pi-uri, o masă Smart cu 4-5 ecrane, mașină de scris cu ecran eInk de 9,7” și server pentru facultate. Raspberian e bazat pe Debian așa că ”home sweet home”. Am luat un Raspberry Pi Zero, un Raspberry Pi Zero W, un un Raspberry Pi 3B+ (altul e pe drum cu ecran tactil LCD aferent și mai iau săptămâna asta care vine încă 3 sau 4, HAT-uri tactile, cu butoane fizice, plăci de extensie, HAT-uri pentru detectare gesturi, senzori de temperatură, presiune, coolere pasive, coolere active, adaptoare DSI – a whole shitload of them. Am luat un LCD mai vechi cu diagonala de 81cm care va fi ecranul pricipal al mesei, mai am unul de 1380×740, ultra-wide, cu diagonala de 13” și grosime de doar 3mm, vine un eInk de 9,7” din China, un alt LCD de vreo 2x7cm dintr-un Nook vechi va fi pe post afișaj date sistem/vreme, unul de 3,5” pe post de ecran tactil. Servomotoarele vor ridica și coborî ecranele în masa din lemp acoperită cu un strat de 8mm de sticlă securizată. Cameră web de 5mp pentru conferințe SkyPe. Raspberry Pi 3 B+ duce lejer 1080p așa că masa va afișa pești care înoată, apă curgătoare, peisaje, chestii abstracte. E-ink-ul va afișa mail-uri și feed-uri RSS cu știri. Ecranele mai mici – notificări sau alte chestii.

Și primul Raspberry Pi 3 B+ a ajuns împreună cu alte chestii mișto: – Pimoroni SkyWriter HAT – Senzor de Gesturi pentru Raspberry Pi (ca să putem manevra și prin gesturi ceea ce e pe ecran, nu doar prin touchscreen); – Set 3 Radiatoare pentru Raspberry Pi 3 (pentru răcire pasivă); – Shield Raspberry Pi Blinkt! pHAT (pentru că luminițeeee!); – 3x Cablu HD – mini HD cu Ethernet; – 2x Carcasă de Plastic Transparentă pentru Raspberry Pi Zero; – Proto Hat pentru Raspberry Pi v3 (ca să expandăm puțin modulul; mai vreau să iau două plăci de expansiune cu câte 3 seturi de 40 pini fiecare dar de la alt shop); – Cablu USB OTG; – Adaptor de la HDMI Mama la Mini HDMI Tata (de ce am luat 3 numai eu știu…); – Incarcator TP4056 cu MICRO USB pt. Baterie LiPo (1A) cu Protectie (am mai luat unul de pe eBay dar ăsta a ajuns mai rapid și-a costat doar 4 lei; mai rămâne să caut baterie, deși am deja suportul de plastic pentru 4×1,5V).

 

Pew-pew, space gun.

 

My ”Koi Smart Table” Project

 

Un server grafic X.org pe Debian Linux pentru ecranul principal (display:0), un al doilea de control pentru LCD-ul tactil din dreapta (display:1) și al treilea pentru ecranul eInk (display:2). Butoanele de pe display:1 vor fi prezente sub formă de slide derulabil. Practic .lnk-uri cu SVG-uri predefinite care lansează scripturi BASH (pornește SkyPe fără window border, centrat sau cu dimensiunile cutare pe fondul cutare; afișează pe display:0 cu mplayer în fullscreen clipul ăsta de 1080p cu pești înotând și rulează prin sox MP3-ul cutare cu sunet de apă curgând; afișează pe display:2 text cu fontul cutare, feed RSS de pe CNN sau cel mai recent e-mail din inbox-ul GMail; rulează clipul YouTube cutare în fullscreen la 720/1080p sau în format PIP cu background-ul ăsta animat alcătuit din fișier video brut; etc).

 

Sticlă ranforsată, margini șlefuite, 5-8mm grosime. Acoperă display:0 și display:2. Camera web e integrată în masă și se ridică dacă atingi pivotul care o ascunde, cu lentila îndreptată spre mijlocul laturii de jos a mesei.

 

3.5 inch 480 x 144 pixel color control touchscreen display [va fi display:1 în X.org]

The TV. Mi-am dat seama că nu duce mai mult de 720p. Ceea ce e OK.

 

Ecran LCD de 13”, ultra-wide, lățime de 29,5cm, grosime de doar 3mm (!). Nu mai știu ce rezoluție are dar e mai mult decât decentă. Dintr-un laptop vechi ASUS. La grosimea și înălțimea asta va sta în interiorul mesei și se va ridica dintr-o fantă, pe verticală, cu ajutorul unor servomotoare, ca să afișeze filme sau alte chestii.

HDMI VGA DVI LCD LED Controller Board kit For LG LP133WH2-TLE1 1366X768 13.3″. Are HDMI, DVI, chiar și VGA, mufă jack-in audio – $24.35.

HAT-urile vor fi legate la două extension board-uri Raspberry Pi și extinse ca tentaculele la locurile lor aferente prin cabluri IDE mamă/mamă de 40 de pini.

Making the design plans on an 13” eInk tablet is half of the fun. The Servo HAT goes on top, the extension boards in the middle

Luat de pe eBay un Servo HAT pentru 16 motoare servo, gata făcut pentru Raspberry Pi. Wohoo. Acum voi avea cu ce manevra părțile mecanice (urcat/întors/coborât ecrane și fante ascunse).

Schiță brută placă Servo HAT.

It has motors and mekatronics and stuff.

Luat de pe eBay și-un 128×64 1.3″ LCD OLED Display HAT SPI/I2C pentru Raspberry Pi 2B, 3B, Zero, Zero-W. Ca să am pe ce afișa informații de sistem în panoul ascuns de administrare (IP, uptime, temperatură CPU, memorie, consum CPU, output ”df -haT”, grep de chestii direct din dmesg și altele).

Extensie USB pentru Pi Zero-ul W.

 

Placă HUB RFID programabilă pentru acces pe bază de cartelă. Don’t ask, trust me.

 

Si au venit in timp record si cele doua placi de expansiune…

 

HDD Toshiba de 1TB, 2,5”, SATA. Dacă tot punem clipuri HD să ruleze pe masă, să am de unde alege. Ori iau un adaptor pentru RaspberryPi ca să ruleze tot de pe HDD, ori leg HDD-ul la un USB și să fie accesat de Linux ca external drive. Cred că e OK oricum. E doar la 5400 RPM dar pentru stocare e chiar OK. Nu va face operații complexe.

 

Enclosure HDD extern de 2,5” SATA. HDD-ul de 1TB a intrat în el. Pentru stocare externă prin USB.

Proto Hat pentru Raspberry Pi v3. Placă de expansiune pentru senzori and stuff.

Două bucăți TP4056 Micro USB 5V 1A Lithium Battery Charging Protection Board TE585 Lipo Charger Module. Ca să poată intra Raspberry Pi-ul în hibernare când opresc alimentarea ecranelor de la priză; să nu fie necesar un reboot de fiecare dată când dau curent la smart table. Mai caut o baterie de 5V dar cred că una de telefon ajunge. 99 cenți + transport gratuit de pe BangGood.

Driver HAT pentru SPI E-Ink Raw Display [display:2]. $11.39. 2x bucăți, că facem și-un eInk typewriter.

CSI/DSI cable extender (pentru display:1): $3.35.

2x cablu CSI de 1m fiecare. Unul pentru ecranul eInk, altul pentru cel LCD tactil. $0.83 bucata.

Pimoroni SkyWriter HAT – Senzor de Gesturi pentru Raspberry Pi. Detecție a gesturilor în 3D 4 straturi PCB Detecție de până la 5cm Informații de poziționare și gesturi în 3 Python API Merge și acoperit cu strat mat de lemn, plastic, sticlă. Pentru făcut swipe cu mâna peste masă și mutat poze, schimbat clipuri video, dat comenzi prin gesturi făcute peste suprafața mesei.

Shield Raspberry Pi Blinkt! pHAT. Are o matrice de 1×8 LED-uri RGB alimentate direct de la Raspberry. Fac din el fie semnalizator LED de funcții active, fie volum metru vizual.

Blat de masă din sticlă securizată 1200 x 650 mm. Grosime de 8mm. E perfect pentru ce-mi trebuie mie. 237 RON + transport.

Design masă – alpha 01.

Design webcam popup.

 

My Raspberry Pi 3 B+ mini-cluster

 

Clusterul îl fac din 4 Raspberry Pi-uri 3 B+, un suport acrilic pentru ele, un switch mic cu patru porturi și un router mobil care știe AP/3G.

Raspberry Pi 3 B+. WiFi de 2,4GHz și 5GHz IEEE 802.11.b/g/n/ac, procesor Quad Core la 1,4GHz pe 64biți, 4x porturi USB 2.0, HDMI pentru display:0, slot MicroSDHC pentru sistemul de operare, aplicații și fișierele 1080p, slot Webcam, alimentare la doar 5V, Bluetooth 4.2/BLE, port DSI pentru ecranul tactil display:1”, funcții PoE, port CSI pentru camera video, output stereo.

 

Ecran TFT de 3,5”. Va sta în vârful rack-ului cu un BASH script rulând pe el, afișând informații de sistem (temperatură, IP-uri, iptraf, adrese MAC, output dmesg, informații legate de funcționarea clusterului).

 

Cluster casing cu 5 locuri, pentru clusterul de Pi 3-uri.

 

Switch cu 4 porturi pentru cele 4 Pi-uri care vor deveni cluster. +1 port care va intra în routerul de acasă. Mic, compact, nu are nevoie de ETH Gigabit că n-am să downloadez filme pe clusterul de Pi-uri.

Router 3G portabil cu funcții AP.

 

Chestia asta e bestială. HUB USB 3.0 cu butoane mecanice On/Off și LED-uri de activitate. Pentru clusterul de 4 Pi-uri e perfect, că nu mai am nevoie de HAT On/Off pe plăci și ci pot opri/porni manual care nod din cluster vreau, când vreau, manual. HUB-ul USB are și mufă de alimentare la priză. Livrează 5V pe fiecare port. It was love at first sight.

 

4x cabluri UTP de 50cm fiecare pentru cluster.

 

6x MicroSDHC de 16GB din care 4 merg în Rasperry Pi 3-urile pentru cluster.

Niște căblăraie USB 2.0.

 

My DIY WiFi Booster

 

Am făcut și-un WiFi booster dintr-o cutie de Pringles. Amplifică banda de 2,4GHz cu vreo 20%. Pictat cu negru și vopsit cu rășină epoxidică, pus un stativ – done. Gata în 14 ore. Cuta de Pringles are fix diametrul necesar captării eficiente a semnalului frecvenței de 2,4GHz și este căptușită cu folie de aluminiu pe interior. O îndrepți spre sursa semnalului emis și amplifică recepția.

Un vechi adaptor TP-Link compatibil cu orice OS. Cred că are 12 ani cel puțin. E perfect. Îl scoatem din carcasa de plastic deoarece nu avem nevoie de ea. Pătratul metalic cu 9 găuri de pe placa adaptorului e antena wireless. Va trebuie să stea fix în centrul diametrului cutiei de chips-uri Pringles.

 

Un extensor USB 2.0 ca să ajungă la laptop.

 

Un ”lsusb” ne arată cum detectează kernelul Linux modelul modulului WiFi: Ralink-ceva-ceva țțx.

 

Modulul wireless extern este văzut de Linux. Ar fi culmea să nu, că e vechi și ultima oară l-am folosit prin 2008. Prindea praf în sertar în era asta în care și eReaderele au WiFi.

 

O veche capsă de protecție de mufă de încărcare iPod Touch. Placa adaptorului intră fix în chestia asta dar trebuie să-i scobim acoperișul.

 

Done. Plasticul e scobit, finisat. O altă bucată de plastic va fi pe post de stabilizator al modulului WiFi în cutie.

 

Ceva chestie pe care am găsit-o într-o trusă de scule. Cutia Pringles va sta pe chestia asa cu vârful ridicat. Mecanismul ăsta simplist din plastic permite mai multe scări de elevație ajustabile.

 

Am vopsit cutia pringles cu vopsea acrilică neagră. Nu de alta dar să arate mai OK și să ascundă marcajele ambalajului. Se usucă repede.

 

Puteți folosi și silicon, dar eu am folosit Superglue ca să prind inelul oval din plastic în jurul modulului, fix lângă mufa USB iar cei doi piloni din plastic deasupra inelului. Mufa va ieși afară din tubul cutiei, prin lateral dar pilonii nu vor permite extragerea întregului modul WiFi care va rămâne astfel cu antena WiFi în centrul diametrului cutiei Pringles.

 

Dacă USB-ul modulului va ieși în lateralul cutiei, stativul cu înălțime ajustabilă va fi prins de partea de jos a laturii cutiei cu unul sau trei șuruburi (plus, probabil, Superglue).

 

Cutia am dat-o cu rășină epoxidică. Îi dă aspect lucios, protejează vopseaua, întărește structura per ansamblu și permite folosirea superglue-ului pe rășina uscată.

 

Dimensiuni pentru o recepție cât mai bună pe banda de 2,45GHz.

 

Adaptorul va intra în fanta asta făcută la 49mm de bază.

 

Vârât adaptor, stabilizat pilonii din plastic cu superglue, întărit cu silicon ca să nu se miște când bag/scot cablul USB.

 

Stativul prins cu șurub și fixat bine cu silicon.

 

Vedere în interior. Antena Wifi trebuie să fie fix în mijlocul diametrului.

 

Ready to fire my WiFi cannon.

 

WiFi booster receiver-ul funcționează. Testat. A găsit rețele WiFi în jurul meu despre care habar nu aveam că există. Ceea ce înseamnă că erau prea îndepărate ca să le prindă adaptorul WiFi in laptop. Dar le detectează chestia asta.

 

New HDD for the old NAS

 

Am primit cadou de la Ciprian un HDD SATA de 500GB. Așa că NAS-ul meu WiFi AirLive a prins iar viață. Voi ține pe el tutorialele video și documentarele.

 
Food

 

Am făcut o ciorbă de fasole de zile mari acum o săptămână:

Ciorbă de fasole. Se lasă fasolea uscată în apă peste noapte. Se fierbe de trei ori în apă cu o lingură rasă de sare. În ultima apă adăugați și o linguriță de chimen. Se taie doi cârnați subțiri felii, o ceapă mare în cubulețe, se bagă în oală vreo 6 linguri de sos de tomate, două de untură de gâscă, trei lingurițe de ulei, două linguri de smântână și fasolea fiartă și spălată. O lingură de sare, o linguriță de piper alb, o linguriță de praf de chimen, două lingurițe de leuștean uscat, 1/2 de linguriță de chili roșu și cinci frunze de dafin uscat. Foc maxim vreo 30-45 de minute și amestecat din când în când.

Iar azi dimineață am făcut micul dejun pentru wifey:

”Wake up, wife!” breakfast. Omletă din două ouă, cu șuncă, ardei gras ras, parmezan ras și ceapă călită tăiată mărunt. Se adaugă sare, piper alb, leuștean uscat și două frunze de mentă. Pită prăjită cu unt, rețetă clasică. Și cafea.

 

Other stuff

 

Și n-ați văzut cu adevărat cascadă ASCII până n-ați importat un fișier SQL măricel cu mysqldump pe un Raspberry Pi la 700MHz. Vreo 2 minute de ”Matrix frate”.

Ador tehnologia panourilor solare. Tot cumpăr pe chestii care se pot încărca de la soare. În acest episod un nou-achiziționat bec care ziua stă în dulie și se încarcă de la lumina ambientală iar noaptea se aprinde și merge vreo 6-8 ore încontinuu.

În rest mă joc cu PacketTracer și urmăresc mesaje SYN în Wireshark. Am de scris niște articole azi, de terminat un website pentru un client, caut componente și HAT-uri pentru Raspberry Pi. N-am mai lucrat cu automatizări de când aveam vreo 14 ani. De pe vremea când eram cu Ștefi clienți fideli la ”Dioda”, un magazin cu chestii pentru electroniștii orădeni: tranzistori, rezistențe, plăcute integrate, cabluri, motorașe. Ei – și cumpăram noi chestii de-alea și sudam cu ciocanul de lipit și cositor pe ele până arătau bizar și dacă le conectai la o baterie începeau să țiuie. Făceam țiutori. Exista un kit pentru elevi numit ”Sirenă Waw-Waw”. Altul care făcea leduri să pâlpâie.

Apoi am crescut și-am comutat pe chestii mai serioase, de adolescenți; petarde adică. Pentru că

1. Why not blow shit up for fun?

2. We were retards.

Acum tot adun pe chestii pentru masa aceea Smart cu componente pentru plăci Raspberry Pi și va trebui să iau pistolul de lipit în mână, din nou.

Măcar acum știu că dacă începe să țiuie procesorul nu e semn bun.

Și tot ascult Helmet în cmus când lucrez. Superb ultimul lor album.

wpa_supplicant.conf din Raspbian stochează username-ul și parola de la WiFi în plaintext. Slap me sideways.

Am scris și un mic tutorial R pe Psihoradea: ”Mici trucuri folositoare în R”.

> install.packages(c(“scales”, “plotly”, “highcharter”))

Și compilează Raspberry Pi Zero W pachete R din CRAN de aseară, de mama focului. 5V, consum de curent minim. Pot compila pe el tot repository-ul R CRAN apoi îl pun în buzunar și-l alimentez de la telefon dacă vreau, lol. I love micro-technology.

Need more Pi’s.

Am constatat cu surprindere ca PC-urile din laboratorul IT de la Socio-Umane sunt niste leviatani mai mult decat decenti ca specificatii, cu ecrane de vreo 20+ inci si SuSE Linux ruland pe ei.

Sunt mișto taximeriștii din Oradea. Cel de la Fulger care m-a dus dimineață la Universitate a pornit cu mine în mașină și-a început să se uite visător pe geamul din stânga lui. Așa – la modul ”îmi amintesc când eram tânăr ce frumos se unduia grâul în ogorul în care, copil inocent fiind, mă ascun-…” moment în care a trebuit să urlu la el un ”băi-băi-BĂI!” ca să fie atent din nou la drum și să n-o spulbere brusc pe fata de vreo 13 ani care trecea calmă pe zebră. A pus frână la 5cm de ea. Efectiv mi-a rămas gravată în memorie fața fetiței ăleia. Dacă n-o observam eu probabil acum șoferul ar fi fost pe la poliție dând declarații.

Niciun ”mulțumesc”, nicio remarcă. A pus frână brusc, apoi și-a continuat drumul.

La fel de visător a fost și când am ajuns la facultate. M-a lăsat vreo 8m mai încolo de poartă, că visa din nou cu ochii deschiși și-a trebuit să-i spun să oprească aici și acum, deși cum vreo 15 secunde mai înainte îi repetasem destinația.

Tot de la Fulger a fost cel care m-a adus acasă de la Universitate. Ăsta a condus exemplar, dar mi-a cerut un ”8 lei” estimativ, că – desigur – n-a pornit aparatul la începutul cursei; pentru că un ban în buzunarul lui și nu al firmei. Efectiv n-am mai avut răbdare să-i zic ceva. I-am dat 8 lei.

Culmea e că oamenii ăștia zic că Uber fac transport de persoane ilegal și organizează lungi proteste. Să-i scoată din circulație pe ĂIA, să rămână EI. Că nu e mișto cu concurenți care nu mestecă semințe, nu ascultă manele, nu taxează cursa după ureche și nu se bazeză pe client să fie atent la drum.

Thumbs up.

Iar după pauza asta de blog mă pun la a treia cafea și apoi pe scris articole.

Cheers.

The post News from the underground – 17 martie 2019 appeared first on Razvan T. Coloja.

Despre anunțurile de angajare – traducere și interpretare

Îmi place să citesc anunțuri de angajare. La finalul lor găsești tot felul de grădini paradisiace care merită interpretate corespunzător.

Permiteți-mi să vă ofer o traducere rapidă:

– Pachetul salarial în funcţie de abilităţile candidatului

Traducere: ”NOI decidem cât și cum iei, nu tu”.

– Bonusuri în funcţie de performanţă

Traducere: ”Nu vei lua bonusuri niciodată dar vrem să dai ce-i mai bun din tine în speranța că le vei lua într-o zi; o numim ‘stimularea performanței angajatului’ la noi în companie”.

– Posibilitatea de a participa la cursuri de specializare şi posibilitatea de dezvoltare profesională

Traducere: ”Posibilitate EXISTĂ, dar asta nu înseamnă implicit că o vei avea vreodată”.

– Integrarea într-o echipă tânără, cu mediu de lucru profesionist şi modern

Traducere: ”Angajăm tineri, că-s naivi și mai ușor de prostit cu promisiuni”.

– Salariul confidențial.

Traducere: ”Ne e jenă să-ți spunem aici în public cât oferim, că riscăm să speriem 95% din posibilii aplicanți”.

– Vei lucra cu tehnologie de ultimă generație.

Traducere: ”Avem niște calculatoare și un router de 120 lei”.

– Program flexibil.

Traducere: ”Vii când vrem noi, pleci când vrem noi, iar în weekend vezi că te sunăm spre seară”.

– Mediu stimulant, dinamic.

Traducere: ”Te lucrăm ca pe animalele de tracțiune”.

– Permis categoria B.

Traducere: ”O vei duce acasă și pe soția șefului după ce termini de devirusat rețeaua; și să nu uiți să ne iei plăcinte”.

– Startup angajează…

Traducere: ”Ca statut suntem absolut orice intră între ‘ABC’ și ‘magazin de șaibe decorativ-medicinale’ dar suntem la început cu ideea asta ciudată a noastră așa că nu te aștepta la bani mulți lol”.

– …teambuilding…

Traducere: ”Uneori ieșim la o pizza și plătim noi”.

– Căutăm persoană dinamică…

Traducere: ”Ca secretară vei face de toate, de la debugging cod SQL și până la spălat pe jos”.

– …cu minimum 5 ani experiență în…

Traducere: ”Să le facă bine și ieftin”.

The post Despre anunțurile de angajare – traducere și interpretare appeared first on Razvan T. Coloja.

News from the Interspace – 15 februarie 2019

Zile foarte pline. Deja nu mai știu încotro să mă îndrept. Peste o săptămână am prezentare de referat la doctorat, mai am de revizuit lucrarea. Am și două măriri de notă la licență săptămâna viitoare. Trei examene deci.

Mi-a apărut un nou articol de psihologie pe Bihoreanul: ”Din manipulările narcisiștilor”. Tot cei de la Bihoreanul s-au oferit să-mi pună pe site la ei reclamă la cărți, dacă tot scriu pentru ei articole de psihologie și piese de opinie. Vor merge prin rotație și la numărul lor de vizitatori pe zi îmi prinde bine. Arată cam așa cea de azi:

Mai îmi scrie lumea care cumpără Tainele psihologiei, apropos de ea. Ieri mi-a scris o persoană, azi am vorbit cu alte două. Tuturor le place se pare. Mai primesc și poze ca cea alăturată.

În vară se reeditează ”Fabrica de furnici” la Crux Publishing. Până atunci termin manuscrisul cărții de sociologie la care lucrez acum și cel mai probabil, dacă place editorului, se publică și aia. Încerc s-o fac să iasă bine dar mai am să mă documentez destul.

Am lucrat două zile pe un site al unui client și l-am pus pe on-hold la cererea acestuia, deși era 50% gata. Am de scris o droaie de articole dar niște evenimente de zilele acestea m-au cam pus pe stop o vreme. Un deces în familie, sesiunea, lucrările, clienții la cabinet care aveau deja programare.

În schimb îmi sosesc coletele rând pe rând. Zilele trecute mi-a sosit Sony PSP Street 1004-E. Nou, i-am luat un adaptor de card Memory Stick Pro la MicroSD și un MicroSDXC de 64GB. Am pus pe el ISO-uri și eboot ROMs grămadă. Trebuie să recunosc că-s rămas în urmă cu grafica din jocuri, mai ales că astea de pe PSP sunt vechi de vreo 7-9 ani. Dante’s Inferno arată mișto de tot dar ce mă interesează pe mine e asta de mai jos. The sole reason I bought this thing:

Sunt mare fan Heretic și mi se pare fascinant să-l am la purtător. Am mai pus pe el HeXen, Wolf3D/SoD, Worms, Lemmings, Duke3D, Quake, Warcraft II, Dune 2000 – astea vechi de tot. Zsuzsa se joacă Need For Speed Most Wanted 5-1-0, că aparent soția preferă astea mai noi.

Azi mi-a sosit și un HDD enclosure cu WiFi pentru unități de 2,5. L-am luat ca să îl leg la SmartTV, să aibă IP-ul lui și să pot copia pe el filme prin WiFi. Am băgat un HDD de 2,5 de 500GB în el, e mai mult decât suficient. Nu cred să se umple vreodată. Firmware-ul e simplist, ceva OpenWRT cu interfață web mai acătării. Știe USB 3.0, funcționează atât ca NAS cât și ca HDD extern, cred că știe și BitTorrent dar nu-s sigur. Oricum știe EXT4 și NTFS, Samba și FTP și parcă NFS. L-am legat în USB-ul TV-ului, acolo să rămână pe veci amin.

Mi-am luat și un window-mount pentru tabletă. De-ăla de-l lipești pe partea interioară a parbrizului să înfigi tableta în el. L-am pus pe perete în baie unde stau când fumez ca să nu împut casa. Mă uit la tutoriale Python și R. Am pus și-o cameră video WiFi cu IP propriu cu vedere spre masa din curte la care se adună alcoolici să-mi urle în cap noaptea. Bag pe night vision, pornesc stream-ul pe tableta fixată în perete și mă uit cu ură la ei în timp ce trag din țigară.

Mâine vine un alt MicroSDXC de 128GB, tot de pe eMag luat. Să am ceva mai mare de 64GB pe care să țin documentarele, că fișierele sunt tot mai mari pe zi ce trece.

Am un articol despre Red Hat Linux 8 de scris pentru un site, un altul pentru Linux Magazine, un altul pentru altcineva, vine și referatul la doctorat – oi avea un weekend glorios. Și încă nici nu mi-am revenit după săptămânile trecute.

Ce-am aflat azi moderând și banând în draci pe un grup de psihologie:

– oamenii devin schizofrenici deoarece suferă traume în copilărie;

– medicii ar putea să vindece schizofrenia dar adevărul e că sunt niște putori ordinare cărora le e mai ușor să nu facă decât să facă;

– să fie bine ca să nu fie rău;

– o doamnă asistentă medicală mi-a reproșat că n-am studii ca psiholog să o contrez pe tema schizofreniei și m-a acuzat că-s nesimțit când am întrebat-o ce studii are ea când afirmă că boala apare datorită oamenilor care-s triști;

– schizofrenia se vindecă prin simpla apariție a celor care lasă comentarii legate de rugăciune, duhovnicie și Dumnezeu;

– o doamnă n-a fost mulțumită de răspunsul meu cu privire la factorii genetici de perpetuare a bolii mintale și mi-a spus că ea voia să fie ceva ”mai simplu”, că dacă voia ceva complex întreba în altă parte;

– există faimoși cercetători care susțin aberațiile crunte ale unui anonim comentator român; când întrebi ce-au scris ăia ți se spune să cauți pe net, să vezi;

– e nevoie de iubire multă;

– oamenii cu stimă de sine scăzută fac toți schizofrenie.

Pam-pam: internautul român de secol XXI…

Viața la bloc decurge altfel ca de obicei. Judecând după cât de des îmi aud vecinii horcăind și scuipând aș spune că producția de flegmă din blocul meu s-a triplat în ultimele luni. E ca și cum principalul aliment din scară ar fi saliva iar locatarii dispun de surplus. Acești artiști ai expectorării sunt neobosiți. Îi auzi huruind din grumaz de la două blocuri distanță. Un domn strănuta ieri de zor afară. Ca o pușcă de vânătoare: rafale scurte, puternice, ceva între guițat și sunetul ăla pe care-l scoți înainte să vomiți. Și efectiv nu termina, că începuse deja de trei minute, așa că am fost curios să-l văd și eu pe omul-mitralieră. M-am uitat pe geam fix la timp: a strănutat puternic și sănătos, a făcut doi pași, a strănutat iar, și-a suflat calm mucii între degete, a șters bine de tot degetele dezmierdând temeinic gardul viu apoi a plecat mai departe strănutând. Un adevărat marchiz al alergiilor.

Zilele trecute am dat peste arhetipul patronului român căruia i se cuvin chestii. Mic, îndesat, cam durduliu, cu început de chelie, pardesiu la patru ace, aranjat. Dorelul își tocmai luase un laptop de la eMag. Tipul îi aduce laptopul, patronul îndreptățit se uită în stânga lui ca și cum ar fi observat ceva și zice ”Desfă.”. Pentru că suntem de viță nobilă și nu ne uităm la om când discutăm cu el. Timpul nostru e prețios, ordinele le dăm cu colțul drept al gurii.

Tipul de la eMag zâmbește, desface, îi împinge calm cutia. Patronul se chinuie să scoată laptopul și începe: ”Că să văd dacă are ecranul spart. Că dacă are ecranul spart nu mi-l mai luați înapoi, hă? Ziceți că e de la transport, știu eu”. Angajatul zâmbește, îi spune că ba da, are garanție, i se schimbă produsul în caz de probleme. ”Nu, că știu eu. Stai liniștit că mă uit eu acuma, fii fără grijă.” Totul pe tonul ăla al omului suspicios care știe că celălalt vrea să-l înșele dar el, omul suspicios, e mai iute la sinapsă și nu se lasă păcălit.

Podul Centenarului din Oradea.

Dacă aș fi religios și-a fi să fac acatiste pentru sănătatea cuiva atunci acela ar fi Bolojan, primarul Oradiei. Citeam alaltăieri că circulă o viroză prin primărie și-a prins omul flagel care l-a scos din circulație câteva zile. Efectiv am reacționat ca iobagii ăia de secol XIX care-și dau jos cușma și se roagă pentru primar. Cu diferența că ăia o făceau necondiționat, că altfel le lua primarul pământurile, iar eu pentru că tipul ăsta a făcut din Oradea un oraș așa cum trebuie să fie un oraș. Totul arată ca-n vest, e curat, mașinile RER sunt electrice, nu vezi câini vagabonzi pe stradă și rar prinzi câte un cerșetor. Noaptea poți ieși prin parc fără să-ți dea cineva în cap; există peste 300 de camere video care împânzesc orașul și anul ăsta se mai adaugă 600 la ciorchine. Tramvaiele au aer condiționat și plată cu cardul. Podurile arată ca scoase din ceva film SF. Alături de Brașov suntem orașul cu cel mai mare număr de turiști și suntem pe locul I la investit fonduri europene în infrastructura locală, cu 100% rată de adoptare și implementare. În instituțiile publice nu cere nimeni mită de teama primarului. Primăria are o fucking PIRAMIDĂ DE STICLĂ. Efectiv n-ai ce să-i reproșezi omului. Așa că da – când are gripă îmi dau cușma jos și sper să se facă bine în curând. Nu de alta dar n-am mai călcat în excremente pe strada principală de ani buni și nici nu vreau să-mi amintesc cum e s-o pățești.

Și-am făcut câteva pandantive and stuff zilele trecute și-au ieșit mișto:

Românii sunt campioni la a da titluri pompoase unor locuri de muncă banale. De la secretara care e ”Assistant Manager” la gunoierul care e ”Responsabil Resurse Salubritate”. Acum am dat întâmplător peste alt rang de nobilitate în ale banalului: ”Culture Architect”. Ce e un ”Culture Architect” vă întrebați? Păi ăla de-i zicea până în 2018 ”HR Business Partner”. Adică un fel de ”Marketing Specialist”/”Recruiter”, cum îi zicea prin 2016. Ăla de citește CV-uri și judecă cu creierul din dotare dacă firma merită să angajeze sau nu un val nou de ”Lvl. 2 Power Salahori”, adică ”hamali” în limbaj popular.

Ce mișto sună: ”Culture Architect”… Îl și vezi parcând violent un Lamborghini și coborând în costum Armani, gata să devoreze un nou teanc de CV-uri.

Nu mai avem chelneri, avem ”Camarillo”. Barmanii sunt ”Cocktail Specialist”. Fotomodelele sunt ”Hostesse”. În domeniul IT găsești cele mai multe astfel de titluri fabuloase. Acolo le poți inventa chiar tu: ”Assistant Programming Q-Base Marketer” sau ”SEO Expert Specialist”. Poți să-ți spui dacă vrei ”Mare Dragon BSD” că lumea va da din cap impresionată: ”Și de când lucrezi ca Mare Dragon BSD? Estimezi că ajungi până în 2020 la gradul IV de iluminare Kernel?”

De obicei cu cât e job-ul mai nasol cu atât mai regal e titlul. Bătăuș = ”Personal Security Molestator”.

Și-acum merg să mă culc pentru că mâine o iau din nou. Happy Valentine’s dumbkopfs.

The post News from the Interspace – 15 februarie 2019 appeared first on Razvan T. Coloja.

[recenzie] – “Snuff”, Chuck Palahniuk

Nu știu de ce, dar aveam chef de niște transgressive fiction cum are chef peștele de apă. Așa că am citit din nou Fight Club pe Nook, de încălzire, apoi am trecut la Snuff.

Romanul e în stilul caracteristic al lui Palahniuk, atât doar că lipsește auto-ironia din cărțile precedente. Acțiunea din Snuff tratează evenimentele care au loc în decurs de câteva ore în incinta unui studio de filme porno, unde o renumită actriță vrea să-și recapete gloria de altădată doborând un record. Recordul în sine constă în sex cu 600 de bărbați în aceeași tură. Romanul descrie lumea aceea ascunsă a actorilor de filme porno, văzută prin ochii a patru personaje: trei actori care-și așteaptă rândul la gangbang și o tipă pe nume Sheila care este organizatoarea evenimentului.

Ca de obicei, Palahniuk umple acțiunea cu dialog, iar dialogul îl întretaie cu mici spicuiri informaționale. Mici perle de istorie și mitologie urbană cum ar fi faptul că unii actori de filme porno cred cu tărie că nici prezervativele nu-i vor scăpa de boli venerice. Ori că o parte dintre ei aleg calea suicidului atunci când nu mai reușesc să strălucească pe ecran.

Se aduc mici reflectoare asupra modului de viață al celor din industria de filme pentru adulți, se categorisește acea industrie și se aruncă lumină asupra modului lor de viață. Asupra preferințelor sexuale, asupra felului în care oamenii intră în reverie la vederea unei starlete care le-a schimbat viața.

Se pune problema că unul dintre cei 600 de participanți la orgie este defapt fiul bastard al unui alt tip, fiu conceput chiar cu starul peliculei, femeia care tocmai e găurită pe rând de toți cei prezenți. Așa că avem aerul acela de incest plutind printre pagini, avem mister, avem mici detalii grafice care să te facă să te întrebi dacă fiul își va fute cu bestialitate mama și alte chestii tipice palahniukiene.

Snuff excelează prin informație și descrieri, făcând ca dialogul restrând ce poate avea loc pe parcursul câtorva ore să fie totuși interesant. Sfârșitul e o idee mai romaticizat decât mi-aș fi dorit să fie, puțin prea bombastic pentru gusturile mele și cumva forțat ca să dea un efect de ”nu mă uita” romanului.

Aparte de asta, cartea este interesantă și o recomand.

The post [recenzie] – “Snuff”, Chuck Palahniuk appeared first on Razvan T. Coloja.

News from the Interzone – 10 februarie 2019

Un weekend relaxat. A apărut pe VICE un articol în care mi s-a luat și mie interviu; ceva legat de ”Heretic” și jocurile anilor ’90. Alaltăieri mi-am luat un Sony PSP Street E-1004. După cum spuneam și-n articolul de pe VICE îl voiam pentru Heretic și Wolf3D. Am comandat de pe eMag și-un card de-ăsta pentru PSP – Memory-Duo-Ceva. Aștept să vină prin curierat luni sau marți ca să pot moda în sfârșit consola și să pot juca chestii pe ea, că așa am doar două discuri care au venit cu PSP-ul: FIFA-nu-știu-ce și Need-For-Ceva. Și cum nu-s mare fotbalist iar astea cu mașini mă plictisesc de moarte am băgat doar discul cu jocul cu mașini ca să vă cum merge și cam aia a fost experiența mea de până acum cu PSP-ul.

Miercuri am mărire de notă la un examen. În rest liniște și pace și doar niște articole de scris. Am făcut cumpărături iar de pe eBay azi-noapte.

Nu găsesc port MPD pentru Synology NAS-ul meu și mi-ar trebui. Că acolo șade colecția mea de muzică. Am citit că de la firmware-ul 5.x în sus mai greu îl instalezi iar eu am 6.3.x sau 6.4.x (ceva de genul).

Ultimul meu articol de pe Bihoreanul a stârnit niște reacții interesante. Prin ”interesante” înțeleg că nu m-a înjurat încă nimeni; dimpotrivă. Și zic că e interesant pentru că acolo se obișnuiește să se caute nodul din papură la orice text.

În rest e trupa asta de military industrial care sună absolut superb:

The post News from the Interzone – 10 februarie 2019 appeared first on Razvan T. Coloja.

News from the Underzone – 8 februarie 2019

Tot uit că deja suntem în 2019 și în titlu am scris inițial ”2018”.

Zile pline. mult prea pline. Teoretic vorbind sunt în vacanță, după sesiune. Practic vorbind am de lucru până peste cap. Fug de la cabinet acasă și înapoi. Cumpăr chestii de pe OLX, eBay și alte site-uri. Vezi de impozit. Vezi de certificări. Vezi de X și Y. Vorbește cu Z de Q. Upgradează CentOS, uită-te la documentarul ăla, citește Foucault, scrie articol, adună date statistice, fă planuri, examene în sesiune, lucrări de făcut.

Azi m-am trezit ca de obicei la 04:00 dimineața iar acum am prins puțină vreme să mai updatez și pe-aici chestii.

Păi să vedem. Mi-a venit exemplarul din Linux Magazine, cel în care publicasem ultimul articol. Mai am vreo 15 colete pe care le aștept (pe puțin): cărți, un monitor de 7”, un NAS WiFi, încărcător USB pentru tableta Archos 101 și alte nimicuri. Partea proastă e că Poșta Română se mișcă fix ca o nicovală ruginită în bătaia valurilor. Am colete pe care le aștept de 3 luni.

Acum vreo două săptămâni am publicat ”Cum arată populația orașului Oradea în cifre”. Am adunat niște date statistice de pe INS și a făcut niște grafice arătoase. 10.000 de afișări. Apoi am publicat ”Rocker în Oradea”. 15.000 de afișări. Ultimul e în ton de vioară tristă dar s-a răspândit printre rockerii din țară ca focul. Face parte din noua mea serie de articole de pe Ebihoreanul. Celor din redacție le place mult cum scriu pe Facebook (așa mi-au transmis) și m-au întrebat dacă vor să scriu și piese de opinie, nu doar articole de psihologie în săptămânal. De ce nu? Bag 10-15 texte de-astea pe zi fără grețuri.

Sesiunea a trecut cu bine. 10 pe linie la toate materiile, mai puțin la două unde aveam recunoaștere pe baza foii matricole și-așa m-am ales cu un 9 la Statistică și un 7 la Engleză (reminescență din 1998 când la Litere aveam o profă de engleză care pur și simplu nu mă înghițea). Am vorbit deja, merg la mărire de notă că vreau media generală 10 curat. Nu cred că mai pot lua bursă la nivel de licență (cred că am deja 3 ani de burse cumulați la facultățile anterioare) dar tot vreau s-o fac bine. Mai am prezentarea de referat la doctorat prin 21-22, mai trebuie să-l periez puțin cu update-uri, că textul e gata de vreo 7 luni și e cam vechi.

Și efectiv mă săturasem să tot mut stick-uri USB de la laptop la SmartTV așa că mi-am luat un WiFi HDD enclosure. Am un HDD de laptop de vreo 500Gb, leg NAS-ul ăla la rețeaua locală și de-acum transfer filmele direct pe HDD-ul legat la USB-ul televizorului. Spațiu de stocare suficient, problem solved.

Mai nou am mania de a cumpăra carduri MicroSD. De la 32GB în sus. Am un metal case pentru ele și tot pun: ăsta e cu filme, ăsta cu documentare despre pușcărie, ăsta cu tutoriale Python, ăsta cu… Acum vreau un PSP. Sunt extrem de ieftine și-mi iau unul second hand cu vreo 100-200 de lei. Orice jeg e OK, că ăla oricum numai jocuri vechi va pupa – Heretic, Wolf3D, Dune, Dune II, Duke Nukem, Rise of the Triad, Raptor. Mai mult pentru Heretic și HeXen îl iau. Am un Dingoo A380 dar ecranul e de vreo 4” iar ecranul PSP-ului e mult mai mare.

Am de scris o tonă weekendul ăsta: articole pentru clienți, articol Linux Magazine, articole Bihoreanul, studiu sociologic despre mediul penitenciar pentru revista X (numai să termin ”Discipline and Punish” de Michel Foucault odată; care Foucault e nebun-cobză BTW), cartea de sociologie la care lucrez… Mi s-a propus să țin și-un fel de workshop la Biblioteca Județeană cândva așa că va trebui să mă gândesc la chestii.

Beau cafea multă dar am mai redus din Pepsi. Mi se face dor de sectorul IT corporatist și mă uitam nostalgic la job-uri de admini Linux dar apoi îmi aduc aminte că mi-e mai bine așa, lucrând din cafenele când și cum am chef. În plus, mai am un an jumate de doctorat și licență în Sociologie și un job full-time nu doar mi-ar tăia din venituri dar mi-ar strica și planurile cu educația formală.

Am pus ochii totuși pe un router Cisco din 2014-2015. Aș putea rula în VMWare firmware-ul dar aș prefera ceva direct pe hardware. Cu Cisco am lucrat prea puțin și simt că am deficiențe în secoturl ăla așa că router Cisco va fi în casă. Zsuzsa ca fi încântată (presupun); nu de alta dar serverul Proliant încă zace prin cameră și tot uit să-l arunc.

Nu prea am avut vreme să-mi fac dosarele Copsi ca să intru psiholog autonom pe clinică și consiliere, chit că am ieșit de câteva luni bune din supervizare. Presupune și drum la București pentru interviu și mi-e pur și simplu groază să merg până acolo.

Bitcoin cade pe zi ce trece. E la $3.383 în dimineața asta. Așa – câte $20/zi în jos. Costă acum mai mult să minezi un Bitcoin decât valorează un Bitcoin în sine. Mișto și știrea cu CEO-ul cutare care avea un exchange în care stăteau 140 de milioane de dolari în monedă virtuală și omul zice că a cam murit și doar el avea parola la exchange. ”Ne pare rău, banii voștri s-au evaporat”. Acum citesc pe Twitter că omul se prea poate să-și fi înscenat moartea pentru că – se pare – își făcuse testamentul acum o lună, lol. Criptomoneda lovește din nou.

Dacă vreți să râdeți cu muci: iată cum cei de la Ripple (o altă faimoasă monedă virtuală de succes după Bitcoin) au anunțat parteneriate cu peste 200 de bănci gata să ofere tranzacții în moneda Ripple. Oamenii Bitcoin au jubilat – iată: trăim, totuși. Doar că fiecare din cele 200 de ”bănci” sunt pagini web statice, companii-fantomă ori pur și simplu nume inventate precum ”Mitsubishi UFJ”.

You can’t make this shit up.

Zicea un tip pe net zilele trecute că el folosește încă Gentoo Linux. Și mă gândeam că dacă o comunitate Amish nu piere arând ogorul cu pluguri din lemn și trebuie să bată untul în aparate speciale din fag dur, atunci și ăștia cu Gentoo mai supraviețuiesc cumva compilând fiecare freeking pachet pe care vor să-l instaleze cu emerge. Când mă gândesc la Gentoo îmi sare în minte un castel întunecat de Ev Mediu din care se aud urlete și lovituri de ciocan pe fier. Inchiziția tocmai se pregătește să-l ardă pe senor Aguardo pe rug pentru că a îndrăznit să pună frâne manuale la căruță iar asta nu e – desigur – pe placul lui Dumnezeu.

Vorbind de open-source a apărut LibreOffice 6.2 cu o nouă interfață cu tab-uri ce-l face să semene mai mult cu MS Office. Plus compatibilitate mai bună cu formatele Microsoft. Instalat, testat, frumos.

Și-am dat peste interviul ăsta televizat care mi s-a luat acum 10 ani și mă gândeam că a trecut un deceniu de când am publicat Fabrica de furnici:

 

Observ cu mirare că există încă locuri de muncă pentru sociologi.

GNOME cică primește un boost de viteză; nu că m-ar interesa, că eu stau pe MATE.

Câteodată îmi vin idei foarte ciudate pe care nu mă pot abține să nu le pun în practică. De pildă să mă uit cum intră Zsuzsa în baie și închide ușa după ea și instinctiv, ca atras de o forță invizibilă, mă trezesc cu gura lipită de unghiul acela de 90 de grade pe care ușa îl face cu canatul. Sau cu buzele aproape de gaura cheii. Și încep încet să suflu, și apoi să cresc suflul în intensitate și să-l slăbesc iar, de sună fix cum ar bate vântul și-ar face curent. După care plusez și încep să mimez un vânt nervos, de-ăla care mută copaci; un fel de vijelie care huruie pe la încheieturile ușii cu puncte înalte de 120kmph și puncte joase, abia simțite. Ei – și tot suflă vijelia aia la ușă și Zsuzsa stă și ascultă, convinsă că s-a pornit puternic vântul afară sau am deschis un geam. Și fac asta așa – cinci minute; până termină. Rareori mă plictisesc. Am devenit deja un artist al vântului mimat, un fel de Vali Vijelie al ușilor neînchise ermetic. Alteori trebuie să duc inventivitatea la un cu totul alt nivel și îmi lipesc încet unghiile de mijlocul ușii și încep să trag în jos. Și sună foarte creepy, așa – să auzi ceva dincolo de ușă, să nu poți pune degetul pe exact CE anume e dar să știi că e acolo. Și zgârii ușa aia încet, apoi mai apăsat și iar încet, așa cum îmi închipui că ar trebuie să procedez când voi bântui cu adevărat pe cineva. Mie unuia mi se pare foarte amuzant și-mi iau rolul în serios; cu dedicare. Că e vânt, că e fetița moartă din ”The Ring”.

După o discuție în romghiară am convenit cu Zsuzsa că există două tipuri de hipopotami:

1. Hipopoțami (hipopotami împopoțonați);

2. Hiperpoțami (pentru că hipo = ”mic” iar ”hiper” = mare).

Zsuzsa a tras concluzia că ”Hiperpopotam supraîmpopoțănat” e limita la care putem ajunge cu discuția.

Există un print shop în Oradea care e deschis non-stop. 24 din 24. E plin de studenți veniți la spiralat lucrări pe la 5 dimineața. Ei, și cum locuiesc aproape și e deschis oricând, atunci când am ceva color de imprimat sau o lucrare de spiralat pentru facultate merg acolo.

Chestia e că tot alți tineri și tinere văd de partea cealaltă a tejghelei. Cel mai probabil pentru că după două săptămâni de lucru acolo dezvolți tulburare de stres post-traumatic, că e coadă de obicei la imprimat chestii. Ei, și-am fost zilele trecute cu Zsuzsa pe-acolo și am dat iar peste o fată nouă. A venit agale spre noi, privire de om pierdut în spațiu. Dialog:

– Salut. Aș dori să imprim ceva pe folie transparentă.

Îmi spune că au folii transparente la 20 de bani bucata, îi explic că nu – vreau să imprim pe o coală A4 transparentă. Fata privește prin mine ca prin sticlă, ochii pierduți:

– Pe hârtie de cal?

– Pe CE?

– Pe… hârtie de cal?

– De ”cal”?

[se uita în gol cu ambele mâini strânse protector pe piept și ferindu-și gâtul cu degetele; se mângâia absentă pe gât cu inelarul]

Cum nu mai auzisem de hârtie de cal am cerut s-o văd. Ulterior mi-am dat seama că încerca să pronunțe ”calc”, dar cum roca și animalul sunt prieteni e ușor de priceput confuzia. Îmi aduce o hârtie mată.

– Nu. Pe plastic vreau să imprim. Pe o folie din plastic. Faceți așa ceva aici?

Se uită în gol confuză. Nu știe, dar zice ”nu facem”. Îmi amintesc că e nouă în job.

– Sunteți sigură? Nu puteți întreba un coleg?

– Nu facem.

Privirea în gol, expresie de victimă care retrăiește ororile intrării hoardei vikinge în satul natal. Pur și simplu pe altă planetă.

Am lăsat-o acolo. Merg peste 2-3 zile când vor fi angajat deja pe altcineva, că la cum arăta fata nu cred să mai reziste mult. În altă ordine de idei i-am făcut pe drum înapoi la Zsuzsa numai glume cu hârtie de cal: de la cum crești calul cu fotosinteză și până la cum îl faci plat ca să-l poți rula în fâșii subțiri. Despre cum hunii făceau nu doar mâncare din carne de cal dar și hârtie. Glume cu cai bidimensionali; glume despre cum storci calul de celuloză cu o presă specială – de-astea.

”Printed on 100% natural horse paper”.

Vine primăvara, se încălzește afară, ceea ce poate însemna un singur lucru: toți adolescenții și alcoolicii din Oradea vor poposi noaptea la masa din metal din fața blocului meu. Iar urlete, iar discuții într-o română aproximativă, iar sticle sparte la două dimineața. Ceea ce – implicit – înseamnă că iar va trebui să recurg la tehnici de gherilă urbană stil ”scara A, ap. 14”. Să ies pe palier și să le citesc răstit din ”Unchiul Vania” a lui Cehov până li se pare îndeajuns de dubios cât să plece îngândurați. Să ung băncile cu miere, preventiv. Să scriu cu cretă pe masa aia din metal ”gălăgie = moarte”. Să caut iar la trei dimineața de unde pot cumpăra gaz de mină, de-ăla pe lângă care o girafă în descompunere e parfum de rozmarin. Să cobor iar în mijlocul lor în miez de noapte și să-i înconjor tăcut cu lumânări aprinse până cel mai slab dintre ei începe să plângă.

Dar sunt pregătit. Am imnul vechiului URSS în format MP3, am boxe, mi-am luat o cameră video pe bază de IP cu senzori de mișcare și night vision iar ecranul de 7” special pentru ea e în drum spre mine. ”Scara A” contraatacă. Până în iunie fiecare adolescent din Oradea va ști că masa ”aia” din cartierul X e bântuită. La masa ”aia” nu bei.

Bellum sacrum bellum.

Acum 10 ani când spuneam că Google+ va da cu virgulă groasă toată lumea îmi explica faptul că Google tocmai a reinventat pâinea prăjită. Și că voi vedea eu cu miliardele lor vor schimba industria social media. ”Tu nu înțelegi: ARE CERCURI!”

Am râs atunci; acum doar zâmbesc.

Tot văd articole pompoase despre cum președintele Finlandei a stat pe scări la o lansare de carte deoarece nu mai erau scaune. Sau poze cu prim-ministrul statului ăluia nordic pe care noi nu-l vom ajunge ca economie never-evăr cum pedala cu bicicleta prin Amsterdam. Sau poză cu președintele altui stat ”de bine” care circula cu metroul.

Și citind aberațiile astea cu titlu de glorie parcă văd cu ochii minții vreo 300 de iobagi români cu fețe jegoase cum își dau încet cușmele de pe cap și încep să și le frângă în mâini aprobator. ”Mare lucru dom’le. ĂLA boier!”.

Suntem atât de primate ca neam încât ni se pare de-a dreptul feeric că un om ca toți oamenii merge pe bicicletă; sau cu metroul; sau stă pe scări. PENTRU CĂ NOI ȘTIM CĂ BOIERII NU STAU JOS, BOIERII ȘED ÎN PICIOARE PE PERNE DE MĂTASE. Așa e datina la români: dacă ai funcție trebuie să urci cu Bentley-ul până la etajul III al vilei și urinezi direct prin geamul fumuriu lăsat discret crăpat, în piscina cu șampanie.

Vasile își frământă cușma între degetele butucănoase și hârâie cu teamă de Dumnezeu către Geta: ”Adică ăla pedala așa, pe bicicletă, ca toți oamenii?!?”

Nu Vasile. Nu. Că tu n-ai mai văzut premier umblând pe jos sau președinte alunecând pe gheață. Chestiile astea-s de domeniul fantasticului și nu se întâmplă decât acolo unde omul e om iar președintele e cot la cot cu muncitorul și dalta lui.

Păi unde ajungem în ritmul ăsta? Să încerce Dragnea praz cu slană și tărie? Ca barbarii?

În rest mă relaxez făcând mâncare și pandantive and stuff. M-am relaxat mult în ultima vreme:

Behold wall of pics. Și nici măcar n-am avut chef să le fac poză la toate. Motivul pentru care unele poze au ieșit mai bine e că mi-am luat un studio foto în miniatură special pentru pandantive: lumină mată, trepied, led-uri, chestii. Încă experimentez cu el.

Și-acum că e weekend sper să apuc să citesc și eu mai mult. Am de lucru o droaie (clienți la cabinet până și sâmbăta, articole de tastat).

All in all, all is well.

The post News from the Underzone – 8 februarie 2019 appeared first on Razvan T. Coloja.

[recenzie] H.P. Lovecraft – Opere complete

Cu Lovecraft am făcut cunoștință prin clasa a IX-a. Terminasem cu Edgar Poe de câteva ori și tatăl meu mi-a spus să încerc și H. P. Lovecraft.

Există o strânsă legătură între cei doi autori, chit că-i desparte un secol în scriitură. Poe activa prin 1820, Lovecraft prin 1920. Lăsând la oparte subiectele alese de ei în povestiri și fascinația pentru macabru, Lovecraft recunoscuse în trecut că fusese un avid cititor de Edgar Poe pe când era copil. Mai mult, când și-a scris primele lucrări, și le-a semnat cu pseudonimul H. Poe Lovecraft.

Povestirile lui Lovecraft gravitează în jurul misteriosului și macabrului. Mai mult spre mister decât spre groază, spre deosebire de Poe care înclină balanța în zona cealaltă. Descrierile lui Lovecraft sunt lungi și detaliate. Prea lungi pe alocuri, aș zice. Acțiunea se extinde cale de câteva pagini, presărată cu imagini, sunete, mirosuri, în așa fel încât o plimbare prin pădure se întinde minute lungi. În unele povestiri îmi pierdusem deja interesul pe la jumătate, tocmai din cauza descrierilor balzaciene, devenite monotone de la un punct anume. Aici poate intervine și factorul vremurilor noastre, când Internetul, SMS-urile și accesul liber la informație a generat stilul milimetric al lui Palahniuk ori povestiri comprimate, alerte. Lovecraft întinde totul până dincolo de limita suportabilului unui om al vremurilor noastre.

Este poetic în descrieri, engleza fiind una cu elemente arhaice și fraze pompoase. Ce e ciudat la el e că lasă verbele esențiale la sfârșitul unei fraze lungi. Ceva de genul ”Imediat ce m-am trezit în dimineața aceea istovitoare de vară, cu norii învârtindu-se deasupra mea, aerul înmiresmat al florilor – ah, natură cu versurile tale blablabla – imediat ce am văzut frunzele copacilor zbătându-se semeț deasupra îmbelșugatelor coroane de blablabla, cu acel aer al lor de libertate vivace și culoarea verde blablabla, am tușit.” E un pic enervat să trebuiască să citești o frază întreagă, cale de 8-9 propoziții, ca să afli care e ideea ei de bază. Plus că are un stil anume de a formula aceste fraze, de te învârte și te amețește de nu mai știi exact de la ce a pornit toată ideea.

Pentru mine, cel puțin, unele texte au fost mai greu de urmărit.

Subiectele alese de Lovecraft variază de la ocultism la mitologie la culte la granița cu SF-ul. Este cunoscut îndeosebi pentru ”Call of Cthulhu”, o povestire care prezintă relatarea unor evenimente bizare din punctul de vedere al povestitorului. Un fel de detective work cu accent pe ocultism și fenomene inexplicabile, totul culminând cu un imens monstru astral care a existat din vremuri apuse și care pune stăpânire pe visele oamenilor, în speranța că într-o zi va putea să iasă din adâncul orașului său scufundat și să își însușească planeta din nou.

Dacă-l comparați cu SF-ul modern, Lovecraft este pentru William Gibson ceea ce The Outer Limits (seria din 1960) este acum pentru Matrix. În unele povestiri ai sentimentul că urmărești un film din seria Indiana Jones, în altele parcă citești Bătrânul și marea. Ambele cu un strop decent de mistică și ocultism. E o lectură lejeră, pe alocuri obositoare și doar umpic mai plictisitoare decât ar merita să fie. Unele povestiri se termină în doi peri, fără ceva concret, cam în stilul X-Files-ului, lăsându-te pe tine să umpli spațiile goale. Ceva de genul ”… iar ușa se deschise și năvălind din ea am văzut hoardele înaripate, urlând bezmetic și guițând.” Și punct. Întorci pagina și e un alt story deja.

Lovecraft pune accent pe mediul înconjurător, formând atmosfera cu ajutorul elementelor naturii, al mirosurilor, al chestiilor inanimate care sporesc efectul acela de groază și bizarerie. E o lectură numai bună pentru copilul tău, atunci când a împlinit măcar 14 ani, fără să îți fie teamă că va avea coșmaruri noaptea.

The post [recenzie] H.P. Lovecraft – Opere complete appeared first on Razvan T. Coloja.

Celuloză în stare pură

Suntem un popor de un snobism feroce. Fe-RO-CE. Sub 10% din populația țării a citit mai mult de o carte în viață (conform statisticilor INS de acum câțiva ani). Să citești în România e deja privit ca pe ceva între ”eveniment” și ”modă”. Pușcă netul de oameni care-și laudă bibliotecile și glorifică fericirea lecturii.

Cum să explic eu mai bine cât de bizară e chestia asta?

Imaginați-vă un sat rupt de lume cu o populație de vreo 75-100 de suflete. Case de chirpici și o singură tarabă care e totodată brutărie, ABC și birtul comunității. Din moși strămoși toată lumea poartă opinci din roată veche de Dacie 1310 și hainele sunt lăsate pe cale maternă din femeie în femeie, cârpite și răs-cârpite. Și intră în scenă Ion. Mergând cu căruța la furat de lemne Ion găsește o pereche de adidași rostogoliți de vânt sau uitați de un turist. Sunt pe măsura lui așa că Ion îi încalță. Când era copil a văzut o pagină ruptă dintr-un Nekerman vechi și un german din 1978 purta cam așa ceva.

Și de-atunci nu trece zi în care Ion, cu paharul de muștar plin de rachiu între degetele murdare, să nu vorbească la birtul satului sau prin vecini despre frumusețea alergatului. Sau ce sănătos e să mergi pe jos. Despre cum adidasul modelează laba piciorului mai bine decât opinca. Despre culori, șireturi, cauciuc alb. Seara Ion aprinde o lumânare și-o pune în geamul care dă spre uliță și-și pune adidașii acolo: să vadă întreg satul că el nu poartă opinci și să nu uite ce adidași are el.

La 270km depărtare e Brașovul. Lumea merge la servici, pedalează, urcă scări. Tot al treilea om are adidași în picioare și nimeni nu postează pe Facebook zilnic despre cum i s-a schimbat viața în bine de când se încalță cu adidași. Să ai pantofi e ceva normal; precum e comunismul în PSD.

Flashback către geamul crăpat și gălbui al lui Ion. Pe adidași scrie ”Punia” iar Ion se apleacă peste ei să-și întrebe vecinul căprar dacă are loc în pivniță de opt saci cu cartofi; că – uite – nu mai are unde să-și țină adidașii.

Așa și cu românii care anunță pe toată lumea că ei citesc. Ăia din civilizație se uită la voi ca la iobagii de Ev Mediu: confuzi, dar curioși cine-i Irina Binder.

The post Celuloză în stare pură appeared first on Razvan T. Coloja.