Silviu Iliuţă's Blog, page 186

Mie imi place de doamna Lizeta.

Mie a inceput sa imi placa de Lizeta, avocata cu ochelarii Gucci. Pana la urma ce rau a facut femeia? Si-a cumparat un obiect cu logo vizibil si urias, ca sa fie sigura ca afla tot poporul ca are bani. Pai nu asta fac 90% dintre romani? 

Cum iesi oleaca pe strada te izbeste treningul Adidas, imbracat de un nene cu salariu minim pe economie care poarta slapi de 4 lei, luati la kilogram, te loveste sapca Nike sau iti sar in ochi pantofii sport Puma, purtati cu mandrie prin inundatii si noroaie. 

Nu exista in lumea asta o natie mai dornica sa isi afiseze brandurile decat a noastra. Va spun ca ne-am pune Gucci si KK si pe masina de spalat, daca am putea. Urmatorul smecher care o sa se imbogateasca va scoate pe piata scobitorile de unica folosinta pe care o sa scrie Swarovski si vor avea pietricele mentolate la capat. Pietricelele alea cu brand se vand ca painea calda la noi. Daca ar scrie pe ele  Clujana sau Danubiana, nico naibii n-ar cumpara scobitorile, le-ar considera naspa, tu!

Il stiu pe unu’ atat de obsedat sa arate ca poarta haine de firma incat cumpara de pe net logo-uri care seamana cu originalul si le duce la croitor sa le aplice. Chiar si pe chiloti.

Si ce a facut doamna Lizeta? A aratat poporului ca poa’ sa dea 900 de dolari pe o pereche de ochelari. Asta daca nu cumva n-a dat 100 vreunui smecher care i-a furat din fabrica din China, apoi a aplicat un logo. Si pentru banii astia si-a facut atata publicitate incat toata Romania a aflat cine  e doamna Lizeta. La cate poze cu ea sunt pe net, cred ca pana si ultimul cocalar din fundul tarii viseaza acum, in timp ce isi molfaie scobitoarea la birt, sa aiba ochelari si bani ca Lizeta. Sunt poze pe geamurile tractoarelor cu doamna Lizeta, a ajuns poster in vestiarele si baracile patriei. Cu o investitie minima, doamna si-a facut reclama la nivel national, iar voi faceti misto de ea. Zece ani daca si-ar fi facut piblicitate pe Facebook, 15 ani daca ar fi aparut la televizor, n-ar fi reusit nici 10% din ce a reusit acum.  Credeti voi ca peste cativa ani o sa mai stie cineva cum s-a remarcat doamna Lizeta? Nu! O sa ii stie numai numele si atat.

Cand zici “avocat”, zilele astea iti vine in minte doamna Lizeta, nu altcineva.  Apoi, daca ma intrebi pe mine, ca om care oricum nu  iubeste specia asta, prefer sa vad avocati cu ochelari ciudati si cu par verde decat cu costume negre si cu bat in cur.

Ganditi-va la asta inainte sa mai radeti de ea!

 Ia carti, neamule, la oferta:

The post Mie imi place de doamna Lizeta. appeared first on Cronici pe bune.

Avocatei lui Radu Mazare i-a crescut un Gucci pe ochi.

De la domnul Dorin Ciobica am preluat aceasta imagine superba cu doamna Lizeta Haralambie, avocata sfintiei sale, preacuratul Radu Mazare.

Se face acest Gucci mare sa fie in ochii la tuata lumea, sa afle si ultimul cocalar ca duamna Lizeta a trecut de la KK pe Gucci, s-a umplut contul si e veselie misto, sa se bucureze lumea.
Cat de tare e sa fii havocat si sa pui pe tine lantzaul de haur si asa ochelari ochiosi.
E fromos!

Oferta carte noua si de haur:

The post Avocatei lui Radu Mazare i-a crescut un Gucci pe ochi. appeared first on Cronici pe bune.

Anunt important de la CFR.

“Ar fi pacat sa ratati sejurul la Sinaia, din decembrie 2019!” a declarat reprezentantul CFR.
”Daca pleci azi,  la final de iunie, pe ruta Bucuresti-Constanta, spre exemplu, nu lua costumele de baie, caci nu ai ce face cu ele iarna, cand vei ajunge. Ar fi bine sa nu sa iei la tine schiurile si haine groase. Dar si rochia de Revelion! Sa fie, in caz ca trenul are o mica intarziere.
Pe ruta Arad-Mangalia sunt niste probleme, asa ca ar trebui sa ai in vedere, daca pleci spre Constanta intre 26/30 iunie, sa iti iei la tine si un costum pentru Revelionul pe care il vei petrece in vagonul 3. Ia si rochie lunga pentru nevasta, salata boeuf, sarmale etc… Avem noi unde sa le tinem la rece. Direct in vagon. Asta daca nu e prea cald si atunci ar trebui sa iei tuica pentru a o fierbe pe caloriferele CFR.
Cat despre vacanta de Paste, nu o rata! Daca pleci din Vest spre Bucuresti in perioada 1-30 iulie, pune in valiza si cozonac sau oua rosii si miel.
La multi ani, romani, in orice vagon ati fi!”

The post Anunt important de la CFR. appeared first on Cronici pe bune.

Un smochin, un muezin.

Primul lucru pe care-l afli cand ajungi in Palestina e ca nu stiai nimic despre Palestina. Ca orice roman bombardat de stiri te astepti sa vezi peste tot teroristi si dementi care se arunca in aer. In loc de asta, cum pui piciorul in lumea araba te izbeste un miros puternic de zatar, un condiment miraculos ce se arunca din belsug pe iaurtul gras. Apoi faci cativa pasi si te opresti. Te straduiesti sa intelegi ceva din forfota din fata ochilor tai si mai ales incerci sa nu te lasi calcat de masini. Muezinul rasuna in tot orasul, un copil vinde covrigi, un arab merge pe strada urmat la doi pasi in urma de doua neveste, smochinele sunt ieftine, chiar si cele invelite in ciocolata, se aude muezinul, un arab cu suras larg incearca sa iti vanda o limonada verde ca matasea broastei si knafeh (un dulce divin), iar bazarul este plin de tasbih (margelele de rugaciune) si shakula (covorasul).

Te indragostesti iremediabil de lumea in care ai pasit in momentul in care gusti primul suc de rodii. Atunci inchizi ochii si iti aduci aminte de Khaled Hoseeini, autorul Vanatorilor de Zemeie, lasand sa iti curga lichidul pe la colturile gurii.. Eu de Khaled mi-am amintit, desi nu e palestinian. Pesonajul lui trecea mereu pe langa un copac care facea rodii si m-a facut sa salivez o carte intreaga. Dar tu te poti gandi doar la cel mai proaspat si mai bun suc din lume.

Admitand ca
nu am inteles nimic din situatia politica din zona, foarte incurcata, o sa va
spun doar cateva cuvinte despre viata. Viata din Orientul Mijlociu.

Daca ai jucat pe calculator jocul acela cu broscuta care sare printre masini, incercand sa traverseze strada, acum e momentul sa aplici ce ai invatat. Trecerile de pietoni din Betheleem, Hebron si celelalte orase sunt absolut orientative, iar traversarea se face pe oriunde si de cele mai multe ori implica o doza mare de risc

6% dintre
palestinieni sunt crestini, iar cei  mai
multi dintre ei lucreaza in afaceri cu alcool. In Bethleem vin  multi turisti, iar magazinele care vand bere,
rom si vodka sunt infloritoare. Apropo de bere, cea mai nefericita combinatie
este aceasta, o otrava de 16 grade care te pune in cap dupa prima cutie.

Palestinienii
ii iubesc pe romani. Au ramas cu asta de pe vremea lui Ceausescu, pe care l-au
considerat prietenul lor. Tie, ca roman, ti se pare extrem de ciudat sa auzi
lucruri bune despre Ceausescu si mai intrebi o data. Ti se raspunde:

-A, stim ca
a fost un dictator nenorocit, dar noi nu am avut prea multi prieteni, iar el
era unul dintre ei.

In toate zonele locuite de palestinieni preturile sunt relative. De cele mai multe ori nu sunt afisate, iar valoarea unui produs este direct proportionala cu prostia pe care e inspira moaca ta. Daca ai moaca de prost e mai scump. Aceeasi esarfa care pe mine m-a costat 10 secheli, a fost vanduta de Ahmed unor spanioli cu 30, iar unor japonezi cu 50. De unde am dedus ca nu am moaca de prost. Asta pana ce o colega a cumparat-o cu 5.

Ahmed are un magazin cu de toate in centrul Betheemului si o rupe binisor pe romaneste, de la mile de turisti ce i-au trecut pragul. Atunci cand uita vreun cuvant, baga imediat un “Doamne Ajuta!” , care il scoate din incurcatura. Chiar daca nu ai chef de shopping si ai intrat doar pentru o apa plata, te pomenesti iesind din magazinul lui cu trei perechi de sandale de camila, doua crème de la Marea Moarta si un briceag. Desi n-ai purtat in viata ta sandale si n-ai folosit niciodata briceag. Si nici nu ai de gand. Intre timp ai baut vreo patru ceaiuri si l-ai asteptat pe Ahmed sa inchida restaurantul pe care il are mai jos, pe strada, sau sa mearga sa isi ia masina de la reparat.

Romancele care
intra in pravalia lui Ahmed vor neaparat sa il insoare. Asta si pentru ca atunci
cand il intrebi daca are sotie, raspunsul lui este evaziv: “Doamne Ajuta!”

In bazar, un arab este urmat de trei sotii. Se opreste la o taraba cu aur si le cumpara niste lantisoare, dupa gustul lui. Asaza podoabele la gatul lor, cu manuta lui, iar femeile zambesc. Cativa pasi mai incolo, o femeie cara sacosa, iar barbatul fumeaza linsitit si ii indica ce sa mai cumpere.

Daca ti-e dor de brandurile tale preferate, stai linistit! La palestinieni gasesti aceleasi marci. Aproape. Dar cafeaua e mai buna decat originala.

Un palestinian ne-a spus ca daca il ajutam sa isi ia o sotie din Romania ne da 1000 de euro. Ii plac romancele, pe unguroaice le considera curve, iar pe rusoaice prea scumpe. A fost in Bucuresti trei zile, s-a plimbat pe malul raului ala mare din centru si a vazut cel putin 50 de potentiale sotii. Din pacate, atunci nu avea bani si nici camile, nu ii lasase tatal sau afacerea cu fast food, nu facea falafel pentru turisti. Ne da cerere de prietenie pe Facebook si ne pune sa-i promitem ca-l vom ajuta.

Tabara de refugiati palestinieni

Cea mai mare problema a zonei este apa. In Aida Camp, tabara de refugiati palestinieni, apa este controlata si portionata de israelieni si nu e niciodata destula. Nici nu mai conteaza de ce parte esti, a israelinenilor sau a palestinienilor, atunci cand vezi copii traind intr-un loc ca asta, copii care nu au voie sa iasa dintre niste ziduri, te cuprinde revolta. Te intrebi cum dracu de in lumea asta plina de politicieni, de interese, de orgolii, toti sefii guvernelor o duc bine, iar copiii umbla prin praf, stau inchisi intr-o inchisoare mai mare, au vazut pana la varsta de 6 ani mai multe grenade explodand decat papuso, ochii lor au plans de atate ori de la gazele lacrimogene, iar multi dintre ei nu au ce manca. Ei sunt tot ce conteaza, chiar nu vede niciun politician asta?!

In tabara Aida nu trebuie sa mergi daca ai inima slaba. La poarta este o cheie mare care simbolizeaza faptul ca palestinienii care si-au parasit casele acum multi ani se vor intoarce intr-o zi acolo. Copiii sunt fericiti ca vad straini, vizitatori, si se lipesc imediat de tine.

In ciuda faptului ca traiesc intr-o uriasa cusca, nu am vazut copil care sa nu zambeasca. In interiorul taberei de refugiati au scoli, gradinita, cimitir, iar toti pretind ca duc o viata normala. Medici, profesori, ingineri, lume pestrita, marxisti, oameni cu vederi socialiste, musulmani, crestini, un pusti prin sangele caruia curge revolta. Ar trebui sa stai un an acolo ca sa intelegi prin ce trec si cum sunt oamenii aia, asa ca n-o sa ma pretentia ca i-am inteles macar putin.

Viata beduinilor nu seamana cu nimic din ce ai vazut pana acum. Pentru ei desertul e totul, iar tu, cetatean european care parcul la botul calului, copaci in jurul casei, care vede zilnic abundenta de fructe si legume, nu poti intelege cum pot trai niste oameni inconjurati de piatra seaca. Desertul Iudeii este un mare loc stancos cu iesire la Marea Moarta, in care arareori poti vedea cate un tufis sau un maracine, viitoare mancare pentru camile.

La 53 de
ani, Mohamed Abu Izmail, care inseamna Mohamed Fiul lui Izmail, are 14 copii si
doua neveste. Legea ii spune ca poate avea maxim 4 sotii, cat timp isi poate
permite sa plateasca intre 15 si 20 000 de secheli familiei fetei (aproximativ
4200 de dolari), cam cat pretul unei camile. Mohamed zice ca nu ii mai trebuie
si a treia nevasta, e destul pentru el, dar ca sunt beduini care au si cate
patru. Copiii lui Mohamed sunt veseli si prietenosi, obisnuiti sa stea multe
luni pe an in temperaturi ce depasesc 45 de grade.

Mancarea in adapostul beduinilor este senzationala. Totul are alt gust, iar ei folosesc la preparare mult lapte de camila. Cum spunea si un celebru bucatar care calatoreste in jurul lumii: “daca ceva arata bine si are gust bun, mananca!”Numai nu te intreba niciodata ce e. S-ar putea sa nu iti placa raspunsul. De altfel, peste tot mancarea te face sa iti lingi degetele de trei ori, chiar daca-s pline de praf.

La finalul a
3-4 ore de mers noapte prin desert, ajungi la Marea Moarta, iar rasaritul iti
taie rasuflarea. Asta daca esti mai sensibil si ai suflet de poet. Daca nu, “e
doar un soare rosu, in plm, pentru asta am mers noi atata pe jos”, cum ar spune
un clasic.

Beduinii sunt mandri de masinile lor 4×4,pe care le conduc intr-un mare fel. O cursa reusita prin desert este aceea in care nu ai calcat nicio camila, iar cei din masina nu au dat cu capul de tavan de mai mult de doua ori.

Beduinii nu traiesc numai in izolare cu familiile lor, ci au si sate. Intr-un astfel de sat, care a stat mereu in calea autoritatilor ce incearca de ani buni sa il demoleze, beduinii si-au construit o scoala din cauciucuri si balega, cu ajutorul unor fundatii internationale. Scoala arata asa:

[image error]

A fost
singurul mod de a construi care nu necesita o autorizatie pe care nu ar fi obtinut-o
niciodata.

Diverse organizatii le-au donat panouri solare, dar le-au fost luate de catre soldati. Daca ii vizitezi pe beduini, trebuie sa stii ca orice le donezi va fi confiscat. In afara de lucruri marunte, gen ciocolata pentru copii, sucuri si fructe. N-am vazut in viata mea un copil mai fericit decat un pusti care strangea in brate o cutie rece de Sprite pe care apoi a imparti-o cu cei 5 frati.

Beduinul care ne-a dus cu masina la intoarcere, mi-a spus  de trei ori ca jeep-ul sau are aer conditionat. L-am intrebat de ce nu se muta din desert, mai ales dupa ce mi-a povestit ca si aici apa e marea lor problema, fiind controlata de guvern. Noaptea, beduinii merg cativa kilometri, pana la conducta dintre orase, si o inteapa, apoi cara apa cu butoiaiele. Multi dintre ei sunt arestati, dar odata eliberati nu au de ales si fac exact acelasi lucru.

O nota
comuna la palestinienii cu care ne-am intalnit: nu negociem cu americanii. Toti
vor sa se gaseasca o solutie pentru situatia incordata din Cisiordania si Gaza,
dar niciunul nu e dispus sa negocieze cu americanii, pe care ii considera
teroristi. Si  nu negociaza Ierusalimul,
pe care o considera capitala Palestinei.

De cealalta parte, israelienii vor neaparat capitala la Ierusalim si de aici pozitiile divergente. Din pacate, la cum i-am simtit si pe unii, si pe altii, nu vor ajunge prea curand la o solutie.

Ca idee, amestecul Vioricai Dancila in problema asta mult prea complicate a fost privita asa: un medic palestinian, casatorit cu o romanca, ne-a spus ca de cate ori organiza Ziua Romaniei, veneau foarte multe familii si petreceau. Anul acesta i-a fost teama sa mai organizeze pentru ca exista foarte multe resentimente dupa declaratia Vioricai.

Asa-i cand iti bagi capul intr-o palarie mult prea mare si cand ajumge sa te reprezinte in lume o aeriana semidocta.

Ierusalim

In Ierusalim, ajung la cel mai scump cimitir din lume, langa Zidul Plangerii, Kotel. Un loc de veci costa sute de mii de euro, iar foarte multe personalitati si-au rezervat deja un mormant, in dorinta de a fi mai aproape de divinitate.

La Zidul Plangerii
vei intalni mereu evrei ultrareligiosi. Uni spun despre ei ca sunt temelia
statului Israel, altii ca sunt niste paraziti. Refuza sa fac stagiul militar,
desi in Israel este obligatoriu, iar multi dintre ei stau intr-o camera
speciala de langa Zid si se roaga. Rugaciunea este pentru ei si o afacere, in
sensul in care multi israelieni care nu au timp sa vina la Zidul Plangerii sa
se roage ii platesc pe acestia sa o faca.

[image error]

Evreii ultrareligiosi
ii urasc pe crestini si de cate ori vad un preot ortodox care vine la Zidul
Plangerii se poarta urat cu el. Nu mai devreme de acum cateva zile a fost un
incident in care un preot a fost scuipat in momentul in care incerca sa isi
spuna rugaciunea.

[image error]

Tel Aviv

La Tel Aviv se fumeaza, e Amsterdam al Orientului Mijlociu. Fumeaza suedezii, israelineii, americanii, toti. Oricand poti vedea la masa langa tine un joint. E la liber, e tolerat, nimanui nu ii pasa. Israelienii il iubesc pe Trump, unul ii pupa poza din ziar.

Musulmanii
fac baie imbracati, cat mai izolati de restul lumii.

Tel Aviv e mult mai curat decat tot ce am vazut pana acum in Orientul Mijlociu. Se vad banii, se simt banii. Te ustura si la buzunar. O bere e 25 de lei in Jaffa, iar un hamburger la plaja ajunge la 60. Arata ca Europa, ai preturi de Europa.

O negociere cu un evreu nu se termina niciodata. Chiar si atunci cand ai impresia ca ai terminat de negociat, mai incearca sa iti ia un sechel sau sa iti vanda doua bucati, in loc de una. Daca ai nervii tari, intra in magazine, daca nu, fa un larg ocol spre plaja.

As mai scrie, dar tocmai mi-am desfacut bagajele si m-am enervat. Smochinele, mandria mea si comoarile cumparate din Bethleem, mi-au disparut din geanta. Probabil ca erau cu potential terorist ridicat si din codita lor se puteau face cuie pentru grenade. Ca sa nu mai zic de semintele explozibile. Viata e trista fara smochine!





Cronici pe bune.

Dupa 10 la Evaluare: “Tot timpul mi-am dorit sa ajung la mare. O sa ajung intr-o zi…”

Oferta carti:

Oferta carti:

Ctistina Postelnicu, din Orlea, judetul Olt, dupa 10 la evaluare:

“Este o surpriză. Adică mă aşteptam să fi făcut, dar nu-mi imaginam că va fi 10 fix. În unele momente a fost greu, când trebuia să învăţ foarte mult, dar tot timpul mi-am dorit să iau numai 10, pentru că îmi doream tot timpul mai mult de la mine. Prima dată am sunat-o pe mami, era în pauza de prânz. (…) L-am sunat şi pe tata, n-a putut să răspundă, dar după m-a sunat, i-am spus şi a fost foarte fericit. Mi-au spus că mă sprijină în orice decizie pe care o voi lua, nu-mi impun ceva“, a mai spus Cristina, care şi-ar dori foarte mult să vadă marea, însă este conştientă că părinţilor le-ar fi foarte greu şi îi înţelege. „Ştiu că se bucură foarte mult pentru mine şi probabil şi-ar dori să-mi ofere surprize şi de toate, dar eu îi înţeleg că nu pot.  Nu îmi doresc nimic în mod special, îmi doresc să fie fericiţi, prin reuşitele mele să le îndeplinesc şi lor visurile de părinţi. (…) Tot timpul  mi-am dori să merg la mare, dar dacă nu s-a putut… O să merg într-o bună zi“, a mai spus adolescenta pentru Digi 24.

Cristina imi aduce aminte de un pustan pe care l-am cunoscut in copilarie, Marius. Mama sa era femeie de serviciu la bloc, iar tatal ii parasise cand era el mic. La un moment dat, prin clasa a opta, inainte de treapta, profesoara de Matematica l-a intrebat cu cine face meditatii de e atat de bun. El a raspuns ca nu face, dar nu a fost crezut.

Profa de Mate, invidioasa  ca elevul avea 10 pe linie fara sa faca meditatii cu ea, a mers intr-o zi la el acasa. Era prin ‘89. A intrebat-o pe mama lui daca Marius face meditatii, iar ea i-a spus ca da. La scoala, a doua zi, profesoara, um amestec nefericit intre un calau medieval si Helga, sefa camerei de tortura a lui Hitler, a strigat in fata clasei:

-Marius este bun pentru ca face meditatii! Este un mincinos! a urlat.  Ia ridica-te in picioare si spune-ne cu cine faci ore!

Mariueica, un plapand cu urechi clapauge, s-a ridicat si a zis: 

-Nu va pot spune, am promis.

Iar alt elev, al doilea din clasa a completat:

-Cu mine. Cu mine face.

Al doilea din clasa era febletea ei. Tatal, mare smecher in PCR, elevul bun, profesoara il medita in particular. Cotoroanta, o tin minte si azi, s-a intosit la moaca, si-a dat jos ochelarii si a spus cu un sfert de glas:

-Dar tu… tu faci cu mine!

-Si cu Marius. Ce nu inteleg de la dvs., imi explica el.

Marius este azi in Canada, de 20 de ani. Te salut, prietene!

 

Cititul desteapta:

The post Dupa 10 la Evaluare: “Tot timpul mi-am dorit sa ajung la mare. O sa ajung intr-o zi…” appeared first on Cronici pe bune.

Mare e gradina Facebook! (221)

Noile carti, cu love, fun si ardei iute, de aici:

Decor oral pe crem? Greu de gasit asa ceva, mai degraba gasiti pe verde praz, la olteni.

Prima cratima a fost un accident, recunoaste!

Ancearca s-a respirii pe nas.

Asa facem! Asteapta in pozitia aia, pe strada, ca te sun!

Poti lua multe lectii de gramatica si patru pagini de literatura dimineata, pe stomacul gol, timp de o mie de ani.

Moga e mic copil pe langa tine. Sa te inscrii la Vocea Romaniei, sectiunea scoala ajutatoare de cantareti si compozitori.

OFERTA! 3 CARTI=59 de ron. Fii nebun, citeste!

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

p

The post Mare e gradina Facebook! (221) appeared first on Cronici pe bune.

Cum se poarta un caine suparat.

In fiecare dimineata, imi beau cafeaua pe terasa cu Bella si Coffee. Eu ma uit in zare catre blocurile care s-au ridicat, jumatate de ora, si imi imaginez ca vad un mare si frumos camp, ca acum un an, in timp ce ele se intind la picioarele mele. De obicei, Bella adoatme si umple aerul de miresme rezultate in urma digestiei, in timp de Coffee sare pe mine, se catara pe picioare, isi ascute ghearele de umarul meu, vrea sa ma linga pe gat, varsa scrumieta si imi bea cafeaua. Ea e dementa:

Bella m-a iertat ca am lipsit o saptamana, e mai mare, stie ca ma intorc mereu, dar azi Coffee nu a venit, e suparata pe mine.

Am chemat-o de doua ori. Nimic. Apoi am adus-o cu forta, carand-o in brate ca un erou tocmai de la ea din casuta. Ce a mai ramas din casuta, pentru ca jumatate este roasa. Totusi, acoperisul inca se mai tine in picioare.

Acum, Coffe s-a asezat la picioare, cu spatele la mine si nici macar nu se chinuie sa-si bage botul in cana de cafea.

Sa vezi ca va trebuie s-o las sa rupa toti trandafirii din curte ca s-o impac!

Noile carti, la oferta:

The post Cum se poarta un caine suparat. appeared first on Cronici pe bune.

Asta inseamna sa ai echipa!

Ionit Radu

Baiatul asta ii mobilizeaza mai bine decat 100 de psihologi la un loc. Dupa ultimul discurs din vestiar, aproape ca imi venea si mie sa intru pe teren.

Manea

A jucat toate meciurile, iar cu CFR a casitigat doua campionate la rand.

In meciul cu Anglia a catigat aproape toate duelurile cu adversarul sau cotat cu mult mai multe milioane decat el. Dar nu joaca dolarul, nici euro. Suporterii care au lovit-o dupa meci pe sotia lui ar trebui trimisi depart, in jungla, printre maimute.

Nedelcearu

Ati zice ca a facut parte din apararea lui Dinamo, ciuca batailor acum cateva luni? Multa lume nici nu isi da seama ca e acelasi jucator.

Ianis

Cred sincer ca in acest moment este mare pacat ca Hagi nu e musulman si nu are vreo patru neveste. Cu 4-5 Ianis la nationala, peste cativa ani eram campioni mondiali. Stiti ce, la ce copii talentati face Hagi, cred ca daca se accidenteaza Ianis, o putem introduce linistiti pe sora lui.

Coman si Man

Asta inseamna sa joci fotbal fara stresul unui patron cioban care iese dupa fiecare meci si ba te linsaza mediatic, ba anunta ca te vinde cu o suta de milioane, na cu doua. Baietii astia doi sunt dovezile clare ca un cioban cu bani nu devine automat antrenor daca are bani.

Puscas

Baiatul asta e ca numele: iese din teaca, armeaza si te executa. In plus, noi n-am mai avut un atacant care stie sa faca atat de bine o preluare de la Ilie Dumitrescu incoace.

Radoi

Cu Franta a odihnit cativa jucatori, in vederea semifinalei. Asta inseamna sa ai co**e! Cand vreodata, in istoria noastra, vreun antrenor a mai odihnit un jucator pentru ca antrenorul vrea echipa tare in semifinala?!

2A29926E-4B4D-4CFA-AD3D-D06888959403

Poze-Digisort. filmare-Tvr.

Oferta, noua carte:

The post Asta inseamna sa ai echipa! appeared first on Cronici pe bune.

Si cu ei cum ramane?

Oferta:

Citesc siderat cum unii trag de bietul copil sa vina in tara, altii trag de el sa ramana in America. Senzatia mea e ca fiecare se impinge in copil, il trage de mana, presa ii stoarce lacrimile, poporul urla pe Facebook. Cred ca suntem un neam impartit mereu in tabere, lipsit de nuante, iar podurile dintre noi sunt distruse. Daca adevarul e undeva la mijloc, nu o sa il gasim niciodata.

Simt, cititind postari, ca fiecare vrea o bucatica din copilul ala. Cumva, nici nu mai conteaza cum se simte fetita, nu mai intereseaza pe nimeni. Important e sa ni se des dreptate, sa ne aplaude cineva cand emitem pareri.

Pe copilul ala l-a intrebat cineva ce simte? Mai conteaza, fratilor? Sunt mii de copii pe liste de adoptii in Romania, iar Statul isi bate joc de ei in fiecare zi. Stiati asta, stim asta in fiecare zi, de ani buni. Am scris cateva articole pe tema asta si multi oameni care lucreaza in sistem mi-au spus ca nu e asa, ca mint, ca la noi e toz totul, ca suntem parte din UE.

Daca esti parinte si vrei sa adopti un copil, treci prin Furcile Caudine, urci Golgota. E mai usor sa faci rost de un AKM la Bucuresti, sa iti iei elefant si tigru si sa ii tii in curtea din Rahova decat sa adopti un copil. E o bataie de joc, iar copiii sufera mereu, ei sunt mereu la mijloc, intre legi, hartogaraie cat cuprinde, spagi, pile si alte mizerii.

Nu-s in tabara care cere ca acel copil sa ramana in SUA, nu-s in tabara celor care il vor in oras. Habar nu am, fratilor, care e adevarul. Nu e domeniul meu. Dar sunt in tabara alora care cer ca un copil sa nu fie tratat ca o vita. Si nu vorbesc doar de acest caz, ci de TOATE adoptiile. Asta de ce nu ne revolta in fiecare zi?! Retorica.

Cititi ce scrie Gabriel, trecut printr-o Casa de Copii.

Citeste:

The post Si cu ei cum ramane? appeared first on Cronici pe bune.

De cand rapeste copii Statul Roman?!

De cand am ajuns noi, romanii, sa ne ridicam copiii in felul asta?! Suntem tampiti? Cum sa ii agresam asa? Oricarui om normal ii creste pulsul instant. Am vazut imaginile si initial am crezut ca e vorba de un atentat terorist. Mascati, politie, pentru ce?! Ca sa ridice un copil?!

(Video: https://m.youtube.com/watch?v=IvmJqvN...
In Presa circula atatea aberatii incat nu ai cum sa le crezi. In momentul asta, dupa ce vizionez a treia oara filmul si dupa ce am citit tot ce se putea despre caz, nu stiu cine are dreptate: asistenții maternali (angajați ai statului plătiți să o îngrijească și educe pe perioada contractului sau până la adopție, care au reținut copilul ilegal) și părinți adoptivi (cetățeni români care au dorit sa-si ia copilul adoptat acasă, dar n-au reușit amiabil și au apelat la alti angajati ai statului). Dar stiu doua lucruri clare:
1. Din toata mizeria asta, copilul are de suferit, iar asta e o crima. Cred sincer ca aceia care au stabilit ridicarea copilului in acest mod nu au ce cauta in functii. Nu stiu cine sunt oamenii astia, dar trebuie dati afara imediat! In orice stat normal la cap nu s-ar fi ajuns niciodata aici. Ce e copilul acela, ma?! Un terorist? Ar trebui sa va dea in judecara si va si ultimul ban pentru trauma pe care i-ati produs-o.
2. Toti pro-rusii folosesc aceasta stire in scop de propaganda anti-americana. Oameni buni, sa o luam babeste: parintii din SUA sunt tot romani. Unde sunt americanii aici? Cei care au decis ridicarea copilului sunt tot romani! Despre ce vorbim? Ce vina au americanii?! Ai inceput aberariile cu “copil roman furat pentru tradic de organe”. Nicio dovada, toti citeaza o sursa locala care nu exista. O aberatie nedemonstrata de nimeni.
Chiar folosim orice prilej pentru a arata cu degetul apre altii, in loc sa ne uitam in oglinda si sa ne reparam greselile?!
Pe bune, ne revenim vreodata?
Cititul desteapta! Noia carte, oferta:

The post De cand rapeste copii Statul Roman?! appeared first on Cronici pe bune.