Liviu Szoke's Blog, page 9

Semnal editorial 466: Reeditare „RUSIA LUI PUTIN” de Anna Politkovskaia

O dezvăluire devastatoare a politicii președintelui statului rus, venită din partea celui mai radical jurnalist al țării

Autor: Anna Politkovskaia

ISBN: 789737288486

Traducere din engleză: Viorica Horga

Aceasta este o carte despre Vladimir Putin, scrisă de cel mai radical jurnalist al țării. 
 
Putin este produsul celui mai sumbru serviciu secret al țării; el nu a reușit să-și depășească originea și să înceteze să se poarte ca un locotenent-colonel din KGB-ul sovietic, ocupându-se cu „aranjarea” concetățenilor săi dornici de libertate.

Jurnalista Anna Politkovskaia, premiată și admirată pe plan internațional pentru reportajele curajoase care au ca subiect predilect războaiele cecene, și-a îndreptat privirea scrutătoare și lipsită de îngăduință către omul care, până nu demult, era o figură îndrăgită a mass-mediei occidentale. Fost spion KGB, Vladimir Putin a fost numit președinte al Rusiei în 2000. Încă de la intrarea lui pe scena publică, s-a prezentat ca un conducător deschis, luminat, dornic să dezvolte relațiile cu Occidentul. Spre deosebire de mulți alți jurnaliști europeni și americani, Politkovskaia n-a avut niciodată încredere în imaginea de presă a lui Putin. Din poziția privilegiată pe care o ocupa, ea și-a propus să demonteze imaginea lui Vladimir Putin atât ca om, cat și ca brand, argumentând faptul că nu este decât un produs însetat de putere al propriului său trecut, incapabil să reziste impulsului de a suprima dreptul cetățeanului la libertate. Politkovskaia susține că Putin nu este acel tip de conducător pe care și l-ar dori majoritatea contemporanilor săi ruși. Pentru a-și ilustra teoria, ne descrie strânsoarea de fier a mâinii lui Putin din punctul de vedere al cetățenilor, a căror viață a fost afectată de acest tip unic de tiranie. Afaceri ale Mafiei, scandaluri în regiuni, corupție militară și judiciară, declinul intelectualității, tragica rezolvare a cazului creat de asediul terorist asupra unui teatru din Moscova – toate aceste subiecte constituie tema analizei nemiloase, dar întotdeauna umane, a Annei Politkovskaia. Descrierea aprofundată a instituțiilor civile nou-create, supusă privirii mai puțin iscoditoare a Vestului, n-ar fi putut veni într-un moment mai bine ales.

Anna Politkovskaia a fost corespondent special pentru revista rusească Novaia Gazeta și a acționat ca mediator în episodul tragic al asedierii unui teatru din Moscova, în timpul musicalului Nord-Ost. Numită de mulți “conștiința morală pierdută a Rusiei” și recunoscută pentru rolul ei de apărătoare a drepturilor omului până la a-și pune în pericol propria viață, a fost răsplătită cu numeroase onoruri internaționale. Pe 7 octombrie 2006, trupul curajoasei jurnaliste și scriitoare a fost găsit în liftul blocului unde locuia. Fusese împușcată în cap și în piept cu un pistol Makarov.

A apărut REVISTA ONLINE GALAXIA 42 #25 – Martie 2022

EDITORIAL Poate un război să însemne speranță? , de Lucian-Dragoș BogdanTRADUCERI Cabala , de Sergio Gaut Vel Hartman Un prieten nou , de Alex ComanPOVESTIRI Îmbrățișări de Lună Nouă , de Balin Feri Autobiografie , de Adrian Mielcioiu Spovedanie , de Alen Schiopu Un bărbat, o femeie și cinci peștișori argintii , de Mircea CărbunaruFRAGMENTE DE ROMAN Zogru – fragment , de Doina Ruști O lacrimă de Batavia , de Sergiu SomeșanȘTIINȚĂ Avem în comun cu ucrainenii mai multe decât își pot imagina unii… , de Florin StanciuESEURI Întoarcerea literară a lui Gheorghe Săsărman , de Lucian-Vasile Szabo Mașinile electrice ale lui Thomas Edison & Henry Ford , traducere de Andreea TănasieOPINII Scenarii SF pentru lumea anului 2022 , de Alexandru LambaPRIVIND SPRE VIITOR Scenarii întunecate , de Lucian-Dragoș BogdanCLASICII LITERATURII FANTASY Tolkien (3): Frodo Baggins, judecat pentru trădare? , de Laura SorinINTERVIURI Îmi plac sintezele, iubesc perspectiva – Interviu cu scriitoarea Doina Ruști , de Alexandru LambaRECENZIE DE CARTE Zogru – arc fantastic peste timp, în spațiul românesc , de Alexandru Lamba Babel, singurul loc în care poți trăi este imaginația , de Daniel TimariuO FALIE ÎN TIMP 353 a doua faptă eroică a lui Bullimar , de Marian TruțăATELIER CRITIC Atelier critic #22 , de Ciprian-Ionuț BaciuKAGUYA O manga… altfel: Gen cel desculț , de George T. ȘipoșCRONICĂ DE FILM Seriale și filme SFF #16: noutăți pentru luna martie 2022 , de Daniel Timariu Misiune Spațială (Voyagers) , de Daniel TimariuBENZI DESENATE CDBD! – Jurnal de lecturi BD #10 , de Eduard Pandele Bug #1, #2 și #3 (Enki Bilal) – Casterman , de Eduard PandeleNOUTĂȚI EDITORIALE Noutăți editoriale #20 , de Daniel Timariu

Lecturi 293: Fred Vargas – Vârcolacul

Fred Vargas – Vârcolacul (Commissaire Adamsberg II: L’ H omme à l’envers, 1999) 304p., TPB, 13×20, Crime Scene Press, 2022, Trad. Simona Brânzaru, Red. Alexandru Arion, 32,4 (36) lei, ISBN 978-606-8959-83-2

Nominalizări: Crime Writers’ Association Gold Dagger

Nota Goodreads: 3,77 (4 915) note

Descrierea editurii: „Lupii din Parcul Național Mercantour au fost lăsați liberi. O idee minunată, în ton cu vremurile, ar zice unii. Însă nu și păstorii. Mica lor comunitate e zguduită atunci când o oaie de la stână e ucisă.Dar când o femeie strigă „lupul” și e descoperită cu gâtul tăiat, superstițiile ies din nou la suprafață. În regiune se răspândește un zvon teribil: poate că nu e vorba despre un animal, ci despre un vârcolac… Și cum suspectul principal, bărbatul singuratic de la marginea satului, dispare în cel mai (ne)convenabil moment cu putință, comisarul Adamsberg și echipa lui pornesc pe urmele Fiarei din Mercantour, care pândește în noapte cu ochii ca niște tăciuni aprinși.”

„- Nu-i o chestie. Este semnul că este vârcolac. Are păr pe dinăuntru pentru că este un om de-a-ndoaselea. Noaptea se inversează, iar pielea lui acoperită cu păr iese la iveală.

– Ca și cum Massart n-ar fi altceva decât un palton cu blană întors pe dos?

– Dacă vrei.

– Și dinții? Sunt și ei reversibili? Sau și-i pune deoparte pe timpul zilei?”

Nu mă voi apleca acum asupra sorții oarecum triste a seriei Comisarul Adamsberg pe imprevizibila piață noastră de carte, căci o voi face mâine, când voi scrie despre primul volum al seriei, Omul cu cercurile albastre. N-a fost nevoie decât de vreo treizeci de pagini din acest al doilea volum al seriei, Vârcolacul, proaspăt apărut la Editura Crime Scene Press în traducerea Simonei Brânzaru, pentru a-mi da seama că am în față o capodoperă a genului polițist. Și că trecutul tenebros și întortocheat al comisarului Jean-Baptiste Adamsberg, eroul seriei lui Fred Vargas, se cere cercetat mai îndeaproape.

Am avut dreptate, Omul cu cercurile albastre face oarecum lumină asupra începutului carierei de polițist a lui Adamsberg la Paris, însă demonii trecutului și mai îndepărtat își fac din plin simțită prezența în volumul apărut acum mai bine de un deceniu la Editura Trei în colecția Fiction Connection (într-o traducere excepțională făcută de Ileana Cantuniari). Așa că puteți sta liniștiți, voi, cei care nu ați citit primul volum (care nu se mai găsește de mult pe piață, poate doar pe la anticariate), căci Vârcolacul se poate citi foarte bine și dacă nu sunteți familiarizați cu povestea din Omul cu cercurile albastre, pentru că nu se face absolut nicio referire la ea și au și trecut ani buni între ele (atât în lumea ficțională a lui Adamsberg, cât și în cea reală, a publicării romanelor, pe care le despart nu mai puțin de opt ani), iar unul dintre cele mai fascinante personaje din primul volum, subalternul lui Adamsberg, Danglard, antiteza acestuia și, totodată, cel care îl completează de minune pe excentricul comisar, este doar pomenit în acest al doilea volum.

Un volum ce te duce poate cu gândul la povestea din Câinele din Baskerville a lui Arthur Conan Doyle și, probabil, și la poveștile cu vârcolaci sau cu Fiara din Gevaudan, pomenită în treacăt la un moment dat și aici. Camille Forestier, iubirea și obsesia lui Adamsberg, a dispărut la finalul primului volum și s-a pierdut în lumea largă, căci s-a prins de mult că nu poate rămâne cu mințile întregi alături de Adamsberg. S-a retras într-un sătuc din munți, unde continuă să compună muzică și să o facă pe instalatoarea pentru cei din zonă. Are un iubit, un zdrahon originar din Canada pe nume Lawrence, expert în lupi, care a plecat din țara natală pentru a studia ultimii lupi sălbatici din Pirinei.

Toate bune și frumoase, până într-o zi când câteva oi sunt descoperite sfâșiate de, se bănuiește, un lup uriaș, cum nu s-a mai văzut vreodată pe acele meleaguri. Bineînțeles că se pornește vânătoarea când tot mai multe oi sunt sfâșiate și lăsate așa, cu răni căscate pe trupuri, nefiind devorate, ci parcă doar ucise de dragul uciderii. Se pare că un lup a prins gust de sânge de animal domestic, deci trebuie doborât. Însă degeaba se adună oamenii ca să-l vâneze, degeaba se strâng pe la colțuri să șușotească, degeaba suntem în prag de mileniu trei, căci odată ce este lansat zvonul cu vârcolacul pomenit la începutul articolului, bolovanul și-a început deja rostogolul la vale.

Iar când o femeie temută de toată lumea, grasa Suzanne, este descoperită omorâtă de lup (sau de vârcolac, cine știe?), lui Camille îi cer ajutorul fiul adoptiv al lui Suzanne, Soliman Melchior Diawara, și ciobanul plin de înțelepciune supranumit Străjerul, pentru a-l găsi pe cel care a omorât-o pe biata Suzanne și a „i-o trage”, după cum se exprimă ei. Normal că eroina noastră Camille nu poate fi de acord cu o crimă din răzbunare, ea însă consimte să conducă o rablă de camion folosită pentru transportul animalelor, care duhnește a seu, pentru a porni alături de cei doi pe urmele Vârcolacului. Chipurile, pentru a-i face dreptate lui Suzanne, nu din spirit de aventură și dor de ducă.

Vârcolacul are însă un plan bine stabilit, cu un traseu desenat pe hartă, căci omorârea lui Suzanne a fost doar începutul. Omoară oi, omoară moși, Camille, tânărul african Soliman și Străjerul sunt mereu pe urmele lui, Adamsberg își face și el greoi apariția tocmai de la Paris, venind la mama naibii pentru a-l prinde pe cel care a omorât un puști, dar și pentru că la televizor a văzut de la bun început știrea cu Vârcolacul ucigaș de oameni, iar în reportajul respectiv i s-a părut că vede o femeie care seamănă leit cu iubirea lui pierdută, Camille.

Cum însă femeia, croită parcă pentru a-l completa și a-l menține pe linia de plutire pe nonconformistul și genialul Adamsberg, nu reușește decât cel mult să rămână pe urmele Vârcolacului, în vreme ce acesta își vede nestingherit de misiunea lui ucigașă, cu toate că cei trei justițiari au la dispoziție traseul prestabilit al ucigașului cu fiara după el (căci acum bănuiesc cu toții că au de-a face cu un lup de dimensiuni impresionante care omoară la comanda unui om, nimeni altul decât un soi de paria din satul unde trăia Camille, cu toate că acesta nu prea avea motive să omoare oameni și oi deopotrivă), aceasta nu are încotro și îi cere, la sfatul Străjerului și al lui Soliman, ajutorul unui polițist care gândește altfel, care se ghidează după alte metode decât ale anchetatorilor normali la cap.

Și, printr-o serie de coincidențe extraordinare, cu toate că ultimul lucru pe care și-l dorea Camille pe lumea asta era să reia legătura cu Adamsberg, comisarul de la Paris, pe urmele căruia umblă de zor o roșcată schiloadă ca să îi tragă un glonț în burtă în semn de răzbunare pentru omorârea accidentală a unui interlop parizian, este cooptat pentru prinderea Vârcolacului.

Adamsberg, despre care voi scrie și mâine mai în detaliu, căci prefer ca astăzi să mă aplec mai mult asupra poveștii Vârcolacului, este un anchetator complet diferit de cei pe care i-ați cunoscut până acum. Asemănător poate doar cu Harry Hole al lui Nesbø, el nu se ghidează după logică, analizând probe și fapte concrete, ci mai mult după instinct. Stă și cugetă pe îndelete, rumegă idei și frânturi de informații complet insignifiante pentru alții, după care sare ca uliul pe un suspect care se dovedește a fi exact făptașul care fusese în tot acel timp sub nasul tuturor, dar care, cameleonic și alunecos ca un șarpe, izbutise să înșele vigilența celor porniți pe urmele sale, neștiind însă că mintea sucită a lui Adamsberg funcționa după alte coordonate și că acesta pândise tocmai indiciul mărunt, manevra greșită, pentru a-l prinde taman când credea că scăpase.

O călătorie inițiatică pentru Soliman, una de regăsire pentru Camille, urmată când și când de canadianul Lawrence pe motocicletă, căci acesta auzise, nu se știe cum, că pe urmele Vârcolacului pornise fostul iubit al lui Camille și, simțindu-și amenințată femela, amușina precum un lup alfa ca nu cumva să vină vreo potaie ca să se dea pe lângă ea, dar și o altă anchetă nonconformistă marca Adamsberg, plus o poveste impecabilă și teribil de alambicată, Vârcolacul confirmă, dacă mai era nevoie, geniul lui Fred Vargas, căreia i se face în sfârșit dreptate prin publicarea, de data aceasta în ordine (promite editorul actual), a extraordinarelor povești cu comisarul Adamsberg. Recomandată!

„- Dimpotrivă, Soliman. Toți amanții lui Camille – pentru că despre Camille este vorba, nu-i așa -, toți amanții lui Camille iau din apa mea și toate amantele mele din apa ei. În amonte nu suntem decât ea și cu mine. În aval se întâmplă să fie multă lume. De aceea apa este mult mai tulbure în josul ei decât mai sus.

– Ah, da, a spus Soliman, perplex.

– Ca să simplific, a spus Adamsberg.

– Așa încât acum tu urci de-a lungul râului tău? a întrebat Soliman ezitând.

Adasmberg a aprobat.

– Așa încât, chiar dacă aș fi făcut acei nenorociți de cincizeci de metri, dacă aș fi putut să pun mâna pe ea, m-aș fi regăsit în aval de sistemul vostru hidrografic de tot rahatul?”

PS: paginile 250-251, cu Catalogul Uneltelor pentru Profesioniști, cu ciomagul aproape magic al Străjerului, cu câinele Mașina de tricotat, cu oaia George Gershwin, cu relația strânsă care se înfiripă, pe de o parte, între Adamsberg și Camille (se reînfiripă, de fapt), iar pe de alta, între Adamsberg și cei doi justițiari, sunt o adevărată dovadă că literatura scrisă de Fred Vargas poate sta oricând, plină de demnitate, alături de marile opere literare nu doar ale genului polițist, ci ale literaturii în general.

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Vârcolacul. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde vor apărea recenzii în zilele următoare:

Literatura pe tocuri: https://literaturapetocuri.ro/

Citește-mi-l: https://citestemil.ro/

Cărțile mele și alți demoni: http://www.cartilemele.ro/

Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/

Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/

Carti Recenzii Analogii Antologii: https://analogiiantologii.com/

Semnal editorial 465: James S.A. Corey – Cibola în flăcări

Explozii apocaliptice, reactoare scoase din funcțiune, teroriști, crime în masă, limacși ucigași, iar acum, o epidemie de orbire.

E o planetă îngrozitoare! N-ar fi trebuit să venim aici.

Poarta deschisă spre necunoscut s-a dovedit promisiunea unui nou început, însă cursa pentru colonizarea unei noi planete cu un potențial imens iscă un conflict de interese ce se transformă rapid într-o luptă pentru supraviețuire. James Holden și echipajul Rosinantei primesc sarcina de a media conflictul până la luarea unei decizii cu privire la proprietatea asupra ei. Diferendul nu reprezintă însă singura problemă, deoarece o civilizație străveche, despre care se crede că este responsabilă de protomoleculă, a abandonat pe planetă hibrizi între mașinării și viața organică, care se trezesc amenințător la viață.

Starea obișnuită a naturii este să-și revină după cel mai recent dezastru.  

Era un truism al biologilor ecologiști, pe care îl rosteau așa cum un credincios ar fi spus o rugăciune.

Detalii despre carte

Traducător: Cezar Petrilă

ISBN: 9786069000618

Recomandată

Tip coperta: hardcover

Pagini: 624

Semnal editorial 464: Iain Reid – Intrusul

O nouă carte tensionată, obsedantă, descrisă drept roman filozofic de suspans și ficțiune horror pe un fundal SF, de la autorul bestsellerului Mă gândesc să-i pun capăt.

Junior și Henrietta duc o viață confortabilă și solitară la ferma lor, departe de luminile orașului, dar în strânsă legătură unul cu celălalt. Într-o zi, sosește un străin cu vești alarmante: Junior a fost ales în mod aleatoriu să călătorească departe de fermă… foarte departe. Iar partea cea mai neobișnuită abia începe. Instituția care se ocupă de călătorie s-a gândit deja la toate: pentru ca Henrietta să nu-i simtă lipsa lui Junior cât va fi plecat, ea va avea o companie, și încă una foarte familiară…

Narat într-un stil percutant și sugestiv, romanul explorează natura relațiilor domestice, autodeterminarea și semnificația faptului de a fi (sau a nu fi) o ființă umană.

„Reid dovedește încă o dată că este un maestru al atmosferei și al suspansului. Cititorii nu vor putea lăsa cartea din mână.” – Publishers Weekly

„Reid lovește din nou, surprinzându-și cititorii cu răsturnări de situație, deznodământ și concluzii explozive.” – Booklist

„O poveste despre un pericol ce crește implacabil, cu atât mai terifiantă, cu cât este spusă pe un ton liniștit, de o elegantă simplitate.” – Scott Smith

„Într-o succesiune de pagini stranii, Iain Reid îți smulge lumea cunoscută de sub picioare și te lasă prins în capcana celei mai obsedante întrebări dintr-o căsnicie: pot fi înlocuit?” – Claudia Dey

„Deopotrivă o disecție chirurgicală a căsniciei și un thriller psihologic perfect dozat, zgârcit în detalii, această carte trebuie citită cu luminile aprinse.” – Kirkus Reviews

Iain Reid este un scriitor de origine canadiană. A început prin a scrie articole şi rubrici pentru diverse publicaţii naţionale. Lucrările de nonficțiune i-au adus aprecierea criticilor, precum şi premiul RBC Taylor Emerging Writer Award, în 2015. Mă gândesc să-i pun capăt este romanul său de debut. În 2020 a avut parte de o ecranizare pentru NETFLIX în regia lui Charlie Kaufman. 

Subiectele pe care le abordează nu sunt dintre cele mai confortabile, însă tocmai aceasta este intenția lui Reid. Singurătatea, întunericul, teama, atmosfera claustrofobică din scrierile lui, toate au drept sursă de inspiraţie copilăria petrecută la ferma familiei sale, într-o regiune rurală a Canadei.

DETALII

Anul apariției: 2022

Format: 14 × 21 cm

Număr pagini: 336

Traducere: Andreea Florescu

Autor: Iain Reid

Titlu original: Foe

Format ediție: Hardcover

Cod produs: 978-606-44-1141-9

Lecturi 292: Arno Strobel – Aplicația

Arno Strobel – Aplicația (Die APP, 2020) 310p., TPB, 12,5×19, Lebăda Neagră, 2022, Colecția Black Spot, Trad. Andreea Scrumeda, Red. Andreea Stoleriu, 45 lei, ISBN 978-606-9682-55-5

Premii: LovelyBooks Leserpreis for Krimi & Thriller 2020

Nota Goodreads: 3,77 (1 895 note)

Descrierea editurii: „Aplicația – Ei te cunosc. Ei știu unde ești. Pare prea bine ca să fie și adevărat. Cel mai bun cartier, o casă modernă unde totul este controlabil printr-un sistem smart-home, oricând, de oriunde și extrem de sigur. Hendrik și Linda sunt în al nouălea cer de când s-au mutat aici. Este casa pe care și-au imaginat mereu că o vor împărți împreună toată viața. Dar într-o noapte Linda dispare. Niciun mesaj, niciun indiciu, nici cea mai mică urmă a ei. Poliția nu dorește să se implice prea mult, iar Hendrik este pe punctul de a exploda. Ar fi putut cineva să intre în casă în acea noapte? Și dacă a făcut-o, de ce Aplicația nu a declanșat imediat alarma? Hendrik devine din ce în ce mai circumspect. Și pe bună dreptate, pentru că se pare că nu doar Aplicația știe unde locuiește el…”

Faceți cunoștință cu Adam, cel mai avansat sistem de casă inteligentă disponibil pe piața din Germania, cel care, odată instalat la tine acasă, ți-o poate controla în întregime, de la sistemul de încălzire și de iluminat până la obloanele din inox aproape indestructibile, ușile masive cu clanțe la fel de masive, televizorul, mașina de spălat, practic mai tot ce poate fi controlat printr-un dispozitiv electronic. Firma care l-a construit pe Adam a apelat la câțiva hackeri renumiți pentru a testa sistemul și a-i descoperi eventualele breșe, pe care mai apoi le-a corectat înainte de a-l lansa pe Adam pe piață. Astfel încât nimeni să nu poată prelua controlul lui Adam, la care te poți loga printr-un cod PIN, dublat însă și de scanarea retinei proprietarului. Deci teoretic, doar cel care l-a achiziționat pe Adam și și l-a instalat în casă îl poate controla. Teoretic.

Hendrik este medic și, într-o seară, ia liniștit masa cu iubita sa Linda, însă este chemat de urgență la spital pentru o intervenție. Dar când se întoarce acasă, descoperă cu stupoare că Linda a dispărut fără urmă și fără să-i lase măcar un mesaj? L-a părăsit așa, nitam-nisam, chiar înainte de nuntă și fără să-i ofere măcar o explicație, în pofida faptului că era evident că-l iubește și că este dispusă să-l urmeze până în pânzele albe? Copleșit de grijă, merge imediat la poliție pentru a-i anunța dispariția, însă acolo este întâmpinat cu circumspecție deoarece cei doi polițiști sunt siguri că iubita pur și simplu l-a părăsit, nu că s-a întâmplat ceva necurat.

Degeaba le explică el că Linda îl iubește și că nu l-ar fi părăsit așa, în miez de noapte, deși îi lipsește tocmai valiza cu care fuseseră în vacanță în Italia, degeaba încearcă să îi facă să înțeleagă că cel care crede el că ar fi răpit-o a făcut o greșeală luând periuța de dinți care nu trebuia, degeaba încearcă el să-i convingă că Adam ar fi trebuit să surprindă un eventual intrus și răpitor, ci să-l și împiedice să intre în casă. Degeaba sunt toate astea, căci polițiștii îl sfătuiesc să meargă acasă și să se liniștească, pentru că Linda ori a fugit cu un amant, ori s-a săturat de el și explicația dispariției ei trebuie să fie una cât se poate de normală.

Însă în timp ce poliția stă cu mâinile în sân, Hendrik ia situația în mâini și, ajutat de o tipă care ia legătura cu el în urma anunțului dat pe Facebook pentru a-i spune că și soțul ei dispăruse de acasă, dar și de o misterioasă femeie care știe o grămadă de lucruri despre Adam, Darknet, hackeri germani de top, firme care construiesc sisteme inteligente care îți controlează casa, rețele și multe altele, se pune pe treabă pentru a descâlci nu doar misterul dispariției viitoarei sale soții, ci și modul în care a putut dispărea aceasta din casă, deși aveau montat un sistem de top. Dar adevărul este mult mai înspăimântător decât credeau inițial, iar pe măsură ce coincidențele se tot adună, anchetatorii de ocazie descoperă nu doar că un sistem considerat indestructibil poate fi controlat de către cine nu trebuie, dar și că oamenii nu dispar pur și simplu în neant cu o săptămână înaintea nunții fără ca măcar să ofere o explicație pentru gestul lor.

Povestea se citește ușor și nu oferă mari bătăi de cap cititorului. De asta are grijă din plin și sinopsisul oferit cu dărnicie de editură pe coperta a patra (apropo, faceți-vă un serviciu și nu-l citiți, ca mine, înainte de a începe cartea, pentru că vă va strica mare parte din bucuria lecturii, mai ales dacă apreciați și știți cu ce se mănâncă acest tip de literatură), însă imaginația lui Arno Strobel și subiectul extrem de interesant despre pericolele unei tehnologii ultramoderne, de care ajungem să depindem în totalitate și care ne poate lăsa baltă când ne e lumea mai dragă sau care poate fi controlată extrem de ușor de către cine nu trebuie, transformă această poveste într-una pe care chiar o citești cu sufletul la gură. Un mare plus pentru modul în care sunt descriși polițiștii, pentru tainele lor și pentru felul în care a ales să-i caracterizeze autorul, oferind un plus de suspans unei povești care și-așa avea din plin suspans, dar și pentru capitolele horror scrise cu italice, demne de un adevărat film de groază.

PS: excelent și destul de înfricoșător este trailerul cărții (cred): https://www.youtube.com/watch?v=awfhzerQaDg&t=1s

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Aplicația. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Literatura pe tocuri: https://literaturapetocuri.ro/aplicatia-de-arno-strobel-lebada-neagra-recenzie.html

Citește-mi-l: https://citestemil.ro/aplicatia-arno-strobel/

Cărțile mele și alți demoni: http://www.cartilemele.ro/2022/03/recenziile-madalinei-23-aplicatia-de.html

Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/aplicatia-arno-strobel-recenzie/

Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/03/27/recenzie-aplicatia-de-arno-strobel/

Carti Recenzii Analogii Antologii: https://analogiiantologii.com/

Lansare de carte: „Stalin și poporul rus…” cu Gheorghe Onișoru și invitații săi, la Centrul de Studii Ruse și Sovietice

Vă invităm marți, 29 martie 2022, ora 12.00, în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române, la o discuție cu prof. unv. dr. Gheorghe Onișoru, autorul volumelor Stalin și poporul rus… Democrație și dictatură în România contemporană, Premisele instaurării comunismului (vol. 1) și Stalinismul în România (vol. 2), publicate în colecția Corint Istorie Autori Români. 

Alături de autor, la eveniment vor lua cuvântul domnii acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, acad. Victor Spinei, vicepreședinte al Academiei Române, dr. Florian Banu, Dr. Constantin Buchet, dr. Dan Cătănuș, dr. Florin-Răzvan Mihai și dr. Vasile Buga. Discuția va fi moderată de domnul Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române, Director General al Bibliotecii Academiei Române.

Evenimentul de lansare este organizat de Centrul de Studii Ruse și Sovietice ,,Florin Constantiniu” din cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, în parteneriat cu editura Corint.

Cele două volume Stalin și poporul rus… mapează procesul de comunizare care, în  România, a urmat un model gândit până la ultimul detaliu la Kremlin, dar a avut și caracteristicile sale, izvorâte din particularitățile istoriei românești din prima parte a secolului XX. Abdicarea regelui Mihai I la sfârșitul lui 1947 și proclamarea Republicii Populare Române imediat după aceea nu pot fi înțelese fără studierea și analizarea celor peste două decenii de democrație interbelică și a perioadei tulbure a celui de-al Doilea Război Mondial.

În Stalin și poporul rus… Democrație ș­i dictatură în România contemporană, Gheorghe Onișoru prezintă succesiunea de regimuri politice – democratic bazat pe Constituția de la 1923, autoritar al regelui Carol al II-lea în baza Constituției de la 1938, statul național-legionar și dictatura antonesciană – care a condus, într-un final, la actul de la 23 august 1944 și la încheierea Convenției de Armistițiu câteva săptămâni mai târziu. În același timp, autorul explică împrejurările instalării guvernului Petru Groza, primul cabinet cu prezență comunistă semnificativă.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, au urmat doi ani și jumătate de frământări politice, în care partide vechi și noi concurau pentru a intra în grațiile populației, pronunțându-se pentru reforme îndrăznețe. Cu ajutorul reprezentanților Uniunii Sovietice și bazându-se pe directivele lui Stalin, Partidul Comunist din România (redenumit Partidul Comunist Român) a exercitat presiuni tot mai puternice asupra regelui și a măcinat puțin câte puțin principalele partide de opoziție: Național-Țărănesc și Național Liberal. Constantin Titel Petrescu, liderul social-democraților, a fost îndepărtat de la conducerea propriului partid pentru că se manifesta tot mai critic față de guvernul Groza și deciziile acestuia.

Într-un context intern tot mai agitat și violent, cu sprijin sovietic evident și profitând de neputința britanicilor și a americanilor, comuniștii și „tovarășii lor de drum” au organizat și au câștigat alegerile generale din 1946, printr-un fals grosolan. Iar 1947 a fost anul asaltului final asupra ultimelor obstacole din calea comunizării totale a țării: Iuliu Maniu, colegii săi din conducerea Partidului Național-Țărănesc și regele Mihai I.

***

Grupul Editorial Corint (GEC) are 28 de ani de experiență pe piața românească de carte, fiind unul dintre primele trei grupuri editoriale din România. În ceea ce privește cărțile de nonficțiune, a acordat o atenție deosebită domeniului istorie, care are nu mai puțin de patru colecții distincte: Corint Istorie (coordonator Ion M. Ioniță), Corint Istorie cu blazon (coordonator Filip-Lucian Iorga), Corint Istorie Autori Români (coordonator Florin-Răzvan Mihai) și Corint Istorii urbane (coordonator Adrian Majuru), cu zeci de apariții editoriale anual. 

Premiul Oscar pentru „Drive My Car”, ecranizarea a trei povestiri de Haruki Murakami, apărute în volumul „Bărbați fără femei”

Drive My Car, adaptarea cinematografică a trei povestiri de Haruki Murakami – publicate în volumul Bărbați fără femei (Polirom, 2014; 2017) – , este laureatul Premiului Oscar pentru cel mai bun lungmetraj internațional.

Ecranizat în regia lui , Drive My Car a mai câștigat Globul de aur și Premiul Bafta, la secțiunea „Cel mai bun film într-o limbă străină”, precum și Premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul Internațional de Film de la Cannes (scenariu semnat de și ). Lista completă a premiilor și nominalizărilor, aici. Trailerul filmului, aici.

Cea de-a 94-a gală de decernare a premiilor Oscar a avut loc ieri, 27 martie 2022, la Dolby Theatre din Los Angeles. Evenimentul a fost prezentat de Regina Hall, Amy Schumer şi Wanda Sykes. Gala a fost transmisă în direct în Statele Unite de postul de televiziune ABC şi a fost difuzată în peste 225 de ţări şi teritorii din întreaga lume. Lista completă a premiilor acestei ediții, aici.

Bărbați fără femei • Traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina şi Florin Oprina

Unul dintre cei mai bine vînduţi autori ai Editurii Polirom

În volumul său de povestiri, care, poate nu întîmplător, împrumută titlul celui de-al doilea volum de proză scurtă al lui Ernest Hemingway, Haruki Murakami desenează relieful interior al unor bărbaţi care fie au pierdut, fie n-au avut nicicînd pe cineva. Fără ezitări, abil şi nuanţat, Murakami explorează peisajul lucrurilor care îi unesc sau îi despart pe bărbaţi de femei, vorbind despre singurătatea bărbatului, sexualitate şi excentricitate, despre pierderi, regăsiri şi efectele devastatoare ale unor evenimente aparent minore; personajele lui sînt mînate în luptă de permanenta căutare a unui echilibru, a unui adevăr şi a unui fel de a-ţi trăi viaţa care să împace sinele tău adevărat cu aşteptările celorlalţi.

Haruki Murakami (n. 1949) este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982), distins cu Premiul Noma. În 1987 publică Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985), pentru care a primit Premiul Tanizaki, Dans dans dans (1988), Cronica păsării-arc (1994), nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002) şi În noapte (2004), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006) şi Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă (2007). În ultimii ani i-au apărut romanele 1Q84 (2009-2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013) şi Uciderea Comandorului (2017), volumul de convorbiri cu dirijorul Seiji Ozawa Pur şi simplu despre muzică (2011) şi volumele de povestiri Bărbaţi fără femei (2014) şi Persoana întâi singular (2020).

Editura Polirom la Bookfest Timișoara, ediția a IX-a, 31 martie – 3 aprilie 2022

Editura Polirom participă la Salonul de Carte Bookfest Timișoara, ediția a IX-a, cu peste 1000 de titluri, toate la reducere (30%). Mai jos, programul de evenimente al editurii.

Salonul de Carte Bookfest Timișoara (ediția a IX-a) va avea loc în perioada 31 martie – 3 aprilie 2022. Evenimentul, care se va desfășura sub egida Federației Editorilor din România, este organizat împreună cu Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș. Bookfest Timișoara se va desfășura în complexul expozițional Centrul Regional de Afaceri Timișoara (CRAFT), situat în zona centrală, chiar în incinta Complexului Studențesc.

Programul de evenimente al editurii Polirom la Bookfest, ediția 2022:

Sâmbătă, 2 aprilie

ora 12.00-12.45
Mircea Mihăieș,  Finnegans Wake, 628. Romanul întunericului
Invitat, alături de autor: Vasile Popovici
Moderează: Robert Șerbanora 12.45-13.30
Armand Goșu,  Între Napoleon și Alexandru I. Contextul internațional al anexării Basarabiei și Rusia. O ecuație complicată . Ediția a II-a adăugită, cu cele mai recente texte despre războiul din Ucraina
Moderează: Claudiu T. Arieșanora 16.30
Dan Lungu,  Șoferul din Oz
Invitat, alături de autor: Viorel Marineasa
Moderează: Radu Pavel Gheo

Duminică, 3 aprilie

ora 12.30-13.10

Veronica D. Niculescu, Pescărușul de la geam. Jurnalul unui cuib
Invitat, alături de autoare: Radu Pavel Gheo
Moderează: Robert Șerban

ora 13.10-13.50

Bogdan Creţu, Nichita. Poetul ca și soldatul

Invitat, alături de autor: Alexandru Potcoavă

Moderează: Adrian Botez

ora 13.50: 14.30

Robert Șerban, Oameni în trening

Invitat, alături de autor: Dan Lungu

Moderează: Adrian Botez

Lecturi 291: Leïla Slimani – Țara celorlalți

Leïla Slimani – Țara celorlalți (Le pays des autres, 2020) 336p., TPB, 13×20, Pandora M, 2022, Colecția Anansi. World Fiction/Contemporan, Trad. Daniel Nicolescu

Nominalizări: Andrew Carnegie Medal for Fiction 2022

Nota Goodreads: 3,74 (5 086 note)

Descrierea editurii: „Este anul 1944, iar Mathilde se îndrăgostește de Amin, un marocan sosit să lupte în armata franceză. După război, tânărul cuplu se stabilește în Maroc, încercând să întemeieze o familie. Însă dezamăgirile încep să se adune precum norii de furtună: lipsa banilor, rasismul și umilințele erodează stabilitatea cuplului. Lăsată singură acasă, pentru a crește cei doi copii într-o lume ale cărei reguli nu le înțelege, Mathilde își încalcă propriul statut de soție de fermier și sfidează șovinismul și codurile sociale ale țării, oferind servicii medicale populației rurale. Toate personajele romanului trăiesc într-o țară a celorlalți – în special femeile. Odată cu acest roman ce deschide o amplă saga de familie, Leïla Slimani abordează o tematică și un stil total diferite de cele care i-au adus consacrarea.”

Printr-o destul de ciudată coincidență, s-a nimerit ca în răstim de poate vreun an și ceva să citesc toate cele trei romane ale Leïlei Slimani apărute până acum în limba română (În grădina căpcăunului, despre care am scris pe Bookblog – nu pot da link deoarece site-ul e picat -, Cântec lin, despre care am scris pe blog, și, acum, proaspăt apărutul În țara celorlalți, publicat în colecția Anansi. World Fiction în traducerea lui Daniel Nicolescu). Spun ciudat deoarece nu prea este o autoare ale cărei scrieri să fie gustate de toată lumea, căci după ce le-am citit pe primele două am ajuns la concluzia că îi place să șocheze, să scoată cititorul din zona lui de confort și să-i arunce în față niște adevăruri necosmetizate, greu de înghițit, dificil de abordat și foarte ușor de ratat dacă nu le abordezi așa cum trebuie. Dar cum scriitoarea de origine marocană are talent cu carul și unul dintre volume i-a și adus un premiu Goncourt și un loc pe listele cu cele mai vândute cărți ale anului în Franța, se pare că tabăra celor care îi apreciază scrierile este mai numeroasă decât cealaltă.

În volumul În țara celorlalți, Leila Slimani schimbă direcția și abordarea și se apleacă asupra unui subiect complet nou pentru scrierile ei: finalul celui de-Al Doilea Război Mondial și începuturile Marocului modern. O adevărată saga de familie începe prin acest ambițios și amplu roman în care Mathilde, o tânără franțuzoaică, se îndrăgostește de Amin, un tânăr marocan venit să lupte în armata franceză și apoi, după terminarea războiului, pleacă în Maroc cu el, în satul natal al acestuia, unde se căsătoresc și apoi îl ajută să-și urmeze visul de-a deveni un important cultivator de fructe în regiune, izbutind acolo unde înaintașii săi n-au reușit nimic.

Mathilde însă nu știe că acolo este o altă cultură și că libertățile și spiritul liber de care s-a putut bucura în voie în Franța natală îi vor fi îngrădite în patria ei de adopție nu de către soțul care văzuse lumea și îi cunoștea caracterul viitoarei soții, ci de către societate în general. Pentru că schimbările nu se fac peste noapte, mai ales într-o societate obișnuită ca rolul femeii să fie acela de ființă complet supusă bărbatului, din vorba căruia să nu iasă sub nicio formă și căruia să îi dea ascultare orbește, indiferent că deciziile acestuia îi duc la faliment, îi fac să moară de foame sau le înjosesc copiii, punându-le viitorul în pericol. Înalta Mathilde însă, care îl domină din multe puncte de vedere pe cel pe care l-a urmat până în pânzele albe doar din dragoste, nu poate fi supusă cu una, cu două.

Așadar, Amin se pune pe treabă la ferma familiei, însă greutățile și lipsurile, plus frământările politice și sociale îi pun tot timpul bețe în roate și îl împiedică să-și ducă la bun sfârșit misiunea de a croi un viitor luminos pentru familia sa și de a le demonstra celor care nu cred în el că poate să răzbată acolo unde cei de dinainte n-au putut. Mathilde îl ajută și ea cum poate, muncind de dimineață până seara, având grijă de cei doi copii care li s-au născut între timp și îngrijindu-se, totodată, căci ideile mor cel mai greu, de cei nevoiași și bolnavi, cerând ajutor pe unde se poate și încercând să îi vindece sau să le facă viața un pic mai ușoară celor abrutizați de lipsa de cunoștințe, de ideile străvechi după care continuă să se ghideze, de înapoiere, într-un cuvânt, căci ăsta e cuvântul cel mai potrivit, de nepăsare, indolență, instabilitate și lipsă de organizare.

Povestea nu decurge liniar, autoarea alegând să sară într-un mod aleatoriu de la un personaj la altul și lăsând adesea firele narative în aer, lucru care cam îngreunează lectura. Ba o ascultăm pe Mathilde, ba pe fiica ei Aicha, un copil aproape la fel de nonconformist ca mama ei, dar care aproape sigur îi va călca pe urme în pofida încercării de educație tradițională pe care încearcă să i-o ofere rudele din partea tatălui și Amin însuși, ba sărim apoi la Amin și la prietenii acestuia care descoperă o persoană complet schimbată atât de experiența războiului pentru o altă țară, cât și de experiența cunoașterii lui Mathilde, ba ajungem la un fost camarad de-al lui Amin din alt război, ba la o cucoană cu un trecut spumos, ba la fratele ușor fanatic al lui Amin și mulți, mulți alții. Se cere o saga, așadar, pentru a înnoda toate firele, pentru a le continua și a le uni. Poate era nevoie de mai multe pagini, deși volumul de față reprezintă, se zice, începutul unei serii, așadar, există speranțe de continuări și de deznodăminte.

În țara celorlalți este o poveste despre misiunea aproape imposibilă de a te adapta la o viață complet nouă, după ce ai renunțat de bunăvoie la cea de dinainte, și de a o lua de la capăt într-un mediu total diferit. Mathilde este un astfel de exemplu, căci ea renunță la o viață oarecum nesigură în Franța, unde se bucura complet de libertate, dar unde parcă nu-și găsea locul din pricina caracterului nonconformist, însă în Maroc dă peste o lume complet nouă, peste o societate nu doar cu vechi metehne de gândire și de comportament, ci și într-o continuă schimbare pe care până și lui Amin îi este imposibil s-o înțeleagă, să se adapteze la ea și să țină pasul cu ea, devenind și el, la rândul său, un străin în țara celorlalți.