Liviu Szoke's Blog, page 12

Semnal editorial 459 + Fragment în avanpremieră: Bogdan Teodorescu – Călător prin lumea mare (ed. a II-a)

Călător prin Lumea Mare

Bogdan Teodorescu

Autorul volumului „Călătorii prin izolare. Mâncăruri din continente

Ediția a doua.

Prima ediție 2011.

ISBN 978-606-749-592-8

208 pagini, 35  lei

Martie 2022

Călător prin Lumea Mare – ediția 2022

Prefaţa acestei cărţi apărute în 2011 se numea „Gaudeamus – să ne bucurăm”. În acelaşi celebru imn studenţesc vechi de mai multe sute de ani, strofa a treia începe cu versurile – „Vita nostra brevis est/ Brevi finietur.” Ceea ce s-ar traduce – „Viaţa noastră este scurtă/ Şi se va termina curând”. Aceasta este o realitate a propriei noastre condiţii. O înţelegem foarte repede şi învăţăm apoi să funcţionăm în ea.

Viaţa este limitată şi mai mereu are un final neaşteptat şi nedorit. Pandemia a adăugat elemente suplimentare de nesiguranţă şi ne-a făcut încă şi mai conştienţi de perisabilitatea propriei existenţe.

Nu ştiu dacă lumea noastră va mai arăta vreodată ca înainte de 2020, dar nici nu sunt sigur că acest lucru contează. Cred că e important să ne bucurăm din nou şi, dacă această bucurie provine din turism, atunci haideţi să călătorim din nou! Vă urez din nou lectură plăcută, dar mai ales, drum bun!

Bogdan Teodorescu, București, februarie 2022.

Cuprins:

  * Gaudeamus – să ne bucurăm   * 1. Biserici şi comerţ. Novgorod, Rusia  * 2. Bârlogul lupului. Gierloz, Polonia  * 3. Breathless. Teotihuacan, Mexic  * 4. Capătul lumii. Cape Town, Africa de Sud  * 5. Cruciatul. Bouillon, Belgia  * 6. De veghe-n lanul de lalele. Keukenhof, Olanda  * 7. Diego, Frida, Troţki şi toţi ceilalţi. Ciudad de Mexico, Mexic  * 8. Gustările bunicii. Tallinn, Estonia  * 9. Hitchcock. Helsinki, Finlanda  * 10. Iarna piroanelor lungi. Italia, Austria, Ungaria  * 11. Iz Rossii s liuboviu. Sankt Petersburg, Rusia  * 12. La amurg, într-un pom, o capră. Taroudant, Maroc  * 13. La meci cu mama mea. Barcelona, Spania  * 14. La smochine. Mystras, Grecia  * 15. Leka noci. Veliko Târnovo, Bulgaria  * 16. Nabi Ayoub. Salalah, Oman  * 17. Never walk alone. Mombasa, Kenya  * 18. Nişte babuini. Durban, Africa de Sud  * 19. O îngheţată la castel. Trakai, Lituania * 20. 1293. Riga, Letonia  * 21. Omul cu masca de fier. Insulele Lerins, Franţa  * 22. Piramidele. Gizeh, Egipt  * 23. Ploaie. Victoria, Seychelles  * 24. Stridii. Knysna, Africa de Sud  * 25. Sus şi jos. Meteora, Grecia  * 26. Umbra şi Întunericul. Tsavo, Kenya  * 27. Urmuz s-a născut în exil. Londra, Marea Britanie  * Acasă. 

Fragment din „Urmuz s-a născut în exil. Londra. Marea Britanie.”

Vorbind de spectacolele de musical din Londra, am însă o altă poveste vag corelată cu acestea. Luasem bilete să vedem Spamelot, o comedie teribilă realizată de celebrul grup britanic Monthy Pyton pornind de la legendele regelui Arthur. Eram într-o oarecare criză de timp aşa că am intrat într-un local din apropierea teatrului să mâncăm repede ceva.

O casă veche, probabil din epoca victoriană, la parter barul, la etaj restaurantul. Scaune acoperite cu pluş vişiniu închis, mese negre, din lemn masiv, simboluri heraldice pe pereţi. Eram singurii clienţi. O tânără drăguţă şi graseiată ne aşează lângă un geam, ne dă două meniuri şi ne lasă să alegem.

Eu n-am minte şi mă opresc asupra unui produs pe care nu-l ştiam, haddock. Acum ştiu. E un peşte înrudit cu codul, din Atlanticul de Nord, foarte gătit în Anglia, Scoţia, Irlanda şi SUA, al cărui nume de dicţionar în România este eglefin. Drept care atunci când juna graseiată reapare o întreb:

– Ce este haddock-ul?

– Good question, îmi răspunde ea şi pleacă.

Noi ne amuzăm un pic, apoi un pic mai mult şi după vreo 7-8 minute de amuzament pe burta goală apare un alt personaj. Negru, înalt, elegant, posesor al unei engleze desăvârşite care ne întreabă ce dorim. Să mâncăm spunem noi. Da, zice el, uşor îngândurat. Dar numai uşor…

– Aţi vorbit mai devreme cu o chelneriţă…? mă întreabă omul politicos în continuare.

– Da, recunosc eu. Am întrebat-o ce este haddock-ul şi cred că s-a dus să se intereseze.

– Haddock-ul este un peşte foarte gustos şi noi aici îl preparăm foarte bine, îmi spune domnul de culoare descriindu-mi în câteva cuvinte sosurile şi legumele care însoţesc peştele la ei în local.

– Foarte bine. Un haddock atunci pentru mine şi nişte rinichi pentru soţia mea.

– Da… Vedeţi… E o problemă. 

Omul nostru era chiar încurcat.

– Chelneriţa cu care aţi vorbit, Sylvie, e franţuzoaică. Nu e de mult timp la noi. De aceea nu ştie ce este haddock-ul.

– Nu-i nicio problemă, replic eu. Se întâmplă… 

– E o problemă… Vedeţi, în urma discuţiei cu dvs, Sylvie a realizat că nu este pregătită pentru această meserie, că nu poate face faţă. Şi a plecat… Şi-a dat demisia.

– Îmi pare rău, zic eu. Sper că nu i-am provocat neplăceri…

– Nu, nu. Dvs nu aveţi nicio vină. Ea este însă o fiinţă mai sensibilă, nesigură pe ea. Asta e.

– Ok… Deci rămâne un peşte pentru mine şi o porţie de rinichi pentru soţia mea.

– Ştiţi că povestea nu se încheie aici. Sylvie are un prieten, un pakistanez, Ahmad. Un băiat excelent. Se ştiu de mai multă vreme, dar ea a trebuit la un moment dat să se întoarcă în Franţa, se vedeau numai în week-end şi au apărut probleme. Diverse persoane i-au transmis lui Sylvie că Ahmad umblă cu alte fete cât ea era plecată şi lucrurile au devenit atât de complicate încât Ahmad s-a dus după ea în Franţa, a adus-o în Londra şi i-a găsit un loc de muncă. Acum că ea a plecat, a plecat şi el.

– De unde?

– De aici. Ahmad era bucătarul nostru. A demisionat şi el.

Mi-am cerut scuze pentru tot ce se întâmplase, dar i-am explicat interlocutorului că tot ce făcusem a fost să întreb ce este haddock-ul. 

– Nu aveţi nicio vină. Staţi liniştit… Se vor calma şi se vor întoarce.

– Bun atunci. Haideţi să mâcăm… Ştiţi avem bilete la teatru.

– Da… Dar dacă a plecat Ahmad, nu avem mâncare. Vă pot oferi nişte bere, nişte cartofi prăjiţi, nişte măsline.

Nu voiam nici bere, nici cartofi prăjiţi şi cu atât mai puţin măsline, voiam să mănânc şi nu mai era timp de alt restaurant. Aşa încât personajul cu care dialogam de ceva timp ne întreabă luminat parcă de o inspiraţie interioară:

– Vreţi un chebab?

– Faceţi chebab?

– Nu noi… Uitaţi-vă … şi îmi arată pe geam un magazinaş de peste drum. Acolo este cel mai bun chebab din Londra. Ahmad susţine asta şi credeţi-mă, se pricepe. Vreţi?

Vrem, fiindcă altfel facem foamea încă vreo trei ore şi vrem şi fiindcă povestea trebuia să se termine cumva.

Omul coboară repejor, îl vedem pe geam traversând strada şi aşezându-se la rând. După un foarte scurt interval de timp începe să ne facă nişte semne. Deschid geamul şi-l aud strigând:

– Chebabul să fie picant sau nu?

Lansare LIBFEST

Sâmbătă 02 aprilie ora 20.00 – „Poftă bună și drum bun!”

lansarea volumelor „Călător prin lumea mare” (2022) și „Călătorii prin izolare. Mâncăruri din continente” (2021), în Seria de autor Bogdan Teodorescu.

Invitați: autorul Bogdan Teodorescu, editorul Bogdan Hrib

Editura Lebăda Neagră are plăcerea să vă anunțe noutățile editoriale ale lunii martie!

LUCA BUGGIO

Orașul vrăjitoarelor

Titlu:  Orașul vrăjitoarelor

Titlu original:  La città delle streghe

Autor: Luca Buggio

Traducător: Ioana Baciu

Colecția: Green Spot

Domeniu: Roman istoric / Ficțiune / Literatură străină contemporană

Public: Publicul larg

Dimensiuni: 130×200 mm

Pagini: 528

Greutate: 300g

Conținut ilustrativ: Nu

Format: Paperback broșat

ISBN Print: 978-606-9682-43-2

ISBN pdf: 978-606-9682-42-5

ISBN ePub: 978-606-9682-45-6

Data apariției: Martie 2022

Preț: 55 lei

Volum câștigător, în 2020, al concursului literar Garfagnana in Giallo / Barga Noir, secțiunea Crime istorice. 

Orașul vrăjitoarelor: Un roman la limita dintre realitate și iluzie, dintre lumea materială și lumea spiritelor, cu crime misterioase în prim plan și un război în plan secund, în care atmosfera pur gotică se completează perfect cu adrenalina specifică unui thriller.

La începutul anilor 1700, politica lipsită de scrupule a lui Vittorio Amedeo al II-lea a condus Ducatul de Savoia în război împotriva Franței. 

Laura, care a crescut în apropiere de Nisa, de teama represaliilor francezilor este nevoită să fugă împreună cu familia și concetățenii ei în capitala Savoiei, crezând că va fi în siguranță la Torino. Ea va descoperi curând că orașul nu este nici pe departe un oraș ca oricare altul.

Există lucruri despre care nu se poate vorbi decât sub ocrotirea Sfinților, pentru că Omul Crucii este mereu la vânătoare de suflete și ar putea oricând să asculte. Prezențe misterioase cutreieră străzile când se lasă noaptea, iar cadavre mutilate sunt găsite în dimineața următoare.

Gustìn, cândva un huligan de stradă și fost deținut, acum pare că este omul potrivit pentru a face treaba murdară, dar și pentru a vâna bandiți, vrăjitoare și ucigași în serie.

Viețile lor se intersectează în timp ce orașul se pregătește să reziste asediului care va decide destinul războiului și al Ducatului, tremurând în fața semnelor diabolice și bazându-se pe semnele cerești.

Orașul vrăjitoarelor este un roman istoric încărcat cu un puternic mister ezoteric care va incita necruțător cititorul. O carte care invocă dreptatea pentru cei nevinovați și care te face să-ți dorești ca magia să existe cu adevărat!

Luca Buggio s-a născut la Torino, unde locuiește și lucrează. Absolvent de inginerie, este și scriitor, actor și regizor de teatru. De asemenea, este directorul asociației culturale Compagnia dei Saltapasti, care pune în scenă spectacole de teatru și organizează cursuri și ateliere de actorie.

A debutat în 2009 cu La danza delle Marionette (Dansul marionetelor). Prin intermediul romanului Orașul vrăjitoarelor, volum apărut la editura La Corte Editore, autorul ne transpune în magia de final al Evului Mediu torinez, într-o atmosferă specifică atât genului gotic, cât și thrillerului.

DAVID GILMAN

Englezul

Titlu:  Englezul

Titlu original:  The Englishman

Autor: David Gilman

Traducator: Ingrid Beatrice Coman-Prodan

Colectia: Black Spot

Domeniu: Thriller politic / Ficțiune / Literatură străină contemporană

Public: Publicul larg,

Dimensiuni: 125×190 mm,

Pagini: 440 pagini;

Greutate: 200 g

Continut ilustrativ: Nu

Format: Paperback (softcover)

ISBN print: 978-606-9682-89-0

ISBN pdf: 978-606-9682-91-3

ISBN ePub: 978-606-9682-90-6

Data aparitiei: Martie 2022

Pret: 49 lei

Romanul Englezul a fost desemnat, în 2020, thrillerul anului de către Financial Times.

Un război clandestin la granița deșertică dintre Mali și Algeria. Crimă și răpire pe străzile suburbane din vestul Londrei. Un inspector de poliție CID din Moscova care investighează asasinarea a patru dintre colegii săi de către Mafia rusă. Un tânăr ofițer MI6 care se confruntă cu posibilitatea ca o operațiune de lungă durată să fie compromisă fatal.

Legătura dintre toate acestea este Englezul: Dan Raglan, un outsider, un exilat, fost membru al Legiunii Străine Franceze, ucigaș pe deplin instruit.

Acel război s-a încheiat, dar Raglan nu poate evita amintirea urmărilor șocante și căutarea lui de răspunsuri se va transforma într-o căutare a răzbunării. Aceasta îl va duce în pustietatea devastată de iarnă a regiunii Sverdlovsk din Rusia, la Colonia Penală numărul 74 unde sunt închiși cei mai brutali criminali ai țării.

Dar cum va putea pătrunde el într-un loc de maximă securitate? Mult mai important, cum va ieși de acolo?

Englezul: Un thriller internațional zguduitor, cu ritm necruțător de alert, cu scene de acțiune și de luptă superb coregrafiate, în care sunt îmbinate scene de răpire, crimă, mutilare, tortură, sexualitate, care începe în munții Africii, continuă pe străzile Londrei și se termină în Rusia.

David Gilman este un scenarist și romancier englez, care a devenit scriitor cu normă întreagă începând cu anul 1986. Până atunci, a lucrat în diverse zone ale lumii ca șofer, lucrător forestier, pompier, fotograf, vitrinier, manager de marketing și soldat într-un regiment de parașutiști. Vasta sa experiență de viață se va reflecta și în volumele sale de mai târziu și-l vor ajuta să obțină o serie de distincții, printre care amintim Premiul Polar Jeunesse (pentru ,,The Devil’s Breath”). A fost selecționat pentru Manchester Book Award și Spellbinding Award, nominalizat pentru Medalia Carnegie și ales pentru lista de lecturi recomandate de guvernul Regatului Unit pentru băieți. A fost, de asemenea, pe lista scurtă pentru premiul Isinglass Teen Read Award 2010-2011 din New Hampshire, SUA.

,,Englezul”, aflat pe lista Wilbur Smith Adventure 2021 pentru cel mai bun roman, este primul volum din seria thrillerelor care îl prezintă pe Dan Raglan, un cavaler contemporan care a servit în Legiunea Străină Franceză. A doua carte din serie, ,,Trădarea”, va fi publicată de editura Lebăda Neagră în octombrie 2022.

ARNO STROBEL

Aplicația:  Ei te cunosc. Ei știu unde ești.

Titlu  Aplicația

Titlu original:  Die App –  Sie kennen dich. Sie wissen, wo du wohnst.

Autor: Arno Strobel

Traducator: Andreea Scrumeda

Colectia: Black Spot

Domeniu: Thriller psihologic / Ficțiune / Literatură străină contemporană

Public: Publicul larg,

Dimensiuni: 125×190 mm,

Pagini: 310 pagini;

Greutate: 150 g

Continut ilustrativ: Nu

Format: Paperback (softcover)

ISBN print: 978-606-9682-55-5

ISBN pdf: 978-606-9682-57-9

ISBN ePub: 978-606-9682-56-2

Data aparitiei: Martie 2022

Pret: 45 lei

De la autorul bestsellerului Offline, un nou thriller: Aplicația – Ei te cunosc. Ei știu unde ești.

Pare prea bine ca să fie și adevărat. Cel mai bun cartier, o casă modernă unde totul este controlabil printr-un sistem smart-home, oricând, de oriunde și extrem de sigur. Hendrik și Linda sunt în al nouălea cer de când s-au mutat aici. Este casa pe care și-au imaginat mereu că o vor împărți împreună toată viața. 

Dar într-o noapte Linda dispare. Niciun mesaj, niciun indiciu, nici cea mai mică urmă a ei. Poliția nu dorește să se implice prea mult, iar Hendrik este pe punctul de a exploda. Ar fi putut cineva să intre în casă în acea noapte? Și dacă a făcut-o, de ce Aplicația nu a declanșat imediat alarma?

Hendrik devine din ce în ce mai circumspect. Și pe bună dreptate, pentru că se pare că nu doar Aplicația știe unde locuiește el…

„N-ai nevoie de semn de carte când citești thrillerele lui Arno Strobel pentru că nu le poți lăsa din mână! Sunt captivante și-ți dau palpitații!” (Sebastian Fitzek)

Arno  Strobel (n. 1962 în Saarlouis) este un reputat autor german de thrillere. A studiat ingineria aprovizionării, s‑a specializat ulterior în IT, implementând proiecte ale acestei tehnologii în cadrul unei bănci din Luxemburg. Încurajat de succesul nuvelelor pe care le publica pe Internet, a scris primul său roman Magus. Frăția în 2007. Primul său thriller psihologic, Der Trackt, a început seria celor apro­ximativ 20 de romane Arno Strobel, bestseller ale revistei Der Spiegel, iar de atunci a rămas unul dintre autorii favoriți de pe această listă. Din 2014 se dedică exclusiv scrisului, reușind să entuziasmeze pu­blicul german prin abilitatea de a implica cititorul în investigațiile protagoniștilor și prin numeroasele schimbări de situație, care țin un ritm ridicat al acțiunii.

Editura Lebăda Neagră a publicat în 2021 Offline, iar în pregătire are un alt roman al autorului, Mörderfinder

Online & live: Nichita Danilov, Simfonia mută

Miercuri, 9 martie, începând cu ora 18.00, pe paginile de Facebook Editura Polirom: facebook.com/polirom.editura și Librăria Humanitas de la Cişmigiu: facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu, va avea loc lansarea volumului Simfonia mută, recent apărut în colecția „Fiction Ltd” a Editurii Polirom.

Invitați, alături de autor: Bogdan Crețu și Marius Miheț

Moderează: Adrian Mureșan

Despre carte

Realismul magic al nuvelelor și povestirilor din Simfonia mută, potopit câteodată de note de fantastic și absurd, nu se desfășoară nici o clipă în gol: el are întotdeauna o acoperire psihologică și, de ce nu, mitologică. Importante nu sunt atât întâmplările, cât atmosfera și, mai cu seamă, mulțimea personajelor ce bântuie paginile cărții. Ele vor rămâne mult timp în memoria cititorului fiindcă o parte din acestea sunt, de fapt, arhetipuri. De aici și nota de fantastic, precum și grotescul sau umorul absurd. Izvorând din inconștient, ele parcă vin din interiorul peșterii lui Platon, contaminând și transfigurând prin trăirile lor tulburi contingentul. Cadrul e cât se poate de real sau chiar hiperreal pe alocuri, recognoscibil în multe pagini, personajele însă, în ciuda conturului lor realizat cu precizie aproape chirurgicală, par scăpate de la balamuc, având aerul unor năluci proaspăt ieșite pe poarta propriului infern existențial. Ironică uneori, neașteptat de tragică alteori, Simfonia mută este tocmai cea care, paradoxal, dă glas celor mai ascunse gânduri și sentimente ale fiecăruia dintre noi, iar glasurile care răzbat dinăuntrul ei nu sunt altceva decât expresii vii ale tumultului nostru interior ce ne bulversează, adesea, conștiința. În acest sens, fiecare povestire este, mai mult decât orice altceva, o oglindă când limpede, când dureros de contorsionată a existenței noastre în lume.

Nichita Danilov (n. 1952) este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al PEN Club European și colaborator permanent al cotidianului Ziarul de Iași. În 2004 a fost decorat cu Ordinul „Cavaler al Artelor” Clasa A, acordat de Președinția României. Prezent în antologii de poezie din țară și în reviste și publicații din străinătate. Dintre volumele publicate: Fântâni carteziene (1980, Premiul USR); Arlechini la marginea câmpului (1984); Mirele orb (1995, Premiul pentru poezie al USR, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova); Centura de castitate (2007, Marele Premiu pentru Poezie „Nichita Stănescu”, Premiul de excelență al Asociației Scriitorilor din Iași, Premiul USR); Imagini de pe strada Kanta (2011, Premiul revistei Observator cultural); Portrete fără ramă (2012, Premiul pentru cea mai bună carte a anului dat de ARIEL); Recviem pentru țara pierdută (2016, Premiul USR – Filiala Iași); De la Caragiale la Urmuz sau realitatea în formă de conservă (2020). De același autor, la Editura Polirom: Nouă variațiuni pentru orgă (1999, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova); Tălpi. Șotronul (2004, Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Iași); Locomotiva Noimann (2008, Marele premiu al revistei Poesis, Premiul pentru Proză al revistei Argeș, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași); Ambasadorul invizibil (2010, 2018); Omul din eprubetă (2021, Premiul pentru proză al Revistei Ateneu, Premiul Scriitorul lunii aprilie 2020, acordat de USR cu sprijinul Primăriei Municipiului Iași).

Lecturi 285: Chris Whitaker – Începem cu sfârșitul

Chris Whitaker – Începem cu sfârșitul (We Begin at the End, 2020) 536p., TPB, 13×20, Editura Trei, 2021, Colecția Fiction Connection, Trad. Andrei Covaciu, Red. Roxana Nacu, 38,35 (59) lei, ISBN 978-606-40-1180-0

Premii: CWA Gold Dagger pentru cel mai bun roman crime 2021

Nominalizări: Goodreads Choice Award pentru cel mai bun Mystery & Thriller 2021

Nota Goodreads: 4,19 (53 647 note)

Descrierea editurii: „Corect. Greșit. Viața o trăiești undeva între ele. Duchess Day Radley are 13 ani, se declară proscrisă și este apriga apărătoare a fratelui ei de 5 ani, Robin, și părinte pentru mama ei, Star, care nu reușește să aibă grijă nici de ea și nici de copii. Walk n-a plecat niciodată din orășelul din California unde au crescut el și Star. A ajuns șerif, dar nu poate uita că a depus mărturie cândva împotriva celui mai bun prieten, Vincent King, care a ajuns în închisoare. Și este excesiv de protector cu Duchess și fratele ei. După 30 de ani, Vincent este eliberat. Iar Duchess și Walk trebuie să înfrunte problemele care apar odată cu întoarcerea lui.”

Am să încep și eu cu sfârșitul și am să vă spun că nici de data asta instinctul nu m-a înșelat: de când am văzu prima oară coperta cărții pe site-ul Editurii Trei, mi-am zis că va fi o poveste tragică și sfâșietoare, că va fi o lectură incomodă, greu de înghițit și de digerat, că peisajul de pe copertă a fost special ales pentru a sugera nu doar nesfârșita întindere a preeriilor americane, ci și sentimentul de infinit, de pierdere, de deznădejde ce străbate parcă fiecare paragraf al acestei cutremurătoare povești. Și că povestea îmi va intra la inima și va deveni una dintre lecturile preferate ale anului. Ei bine, am avut dreptate. Dar să n-o lungesc cu sfârșitul.

Duchess Ray Dudley este o fată aprigă de treisprezece ani care în scurta ei viață a avut parte de suficientă dramă cât să doboare zece oameni. Mama ei, Star, preferă să ducă o viață plină de promiscuitate și abia poate produce (pe căi nu tocmai ortodoxe) suficienți bani pentru a-și crește copilașii, în timp ce lasă parcă pe umerii slăbănogi ai fetiței sale toate greutățile unei lumi pe care ea singură (plus soarta crudă) și-o face insuportabilă. Însă Duchess, care se autointitulează proscrisă și îi avertizează pe toți că de proscriși trebuie să te ții la distanță, se încăpățânează să nu accepte niciun „rahat” (cum se exprimă ea) de la nimeni și să aibă grijă așa cum poate de frățiorul ei mai mic, Robin, în vârstă de cinci ani, dar și de mama ei atunci când vine beată moartă acasă și e în stare să se sufoce cu propria vomă în somn.

Walk este polițist în micul orășel Cape Cove din California, la malul oceanului, unde ajută bătrânici să treacă strada, să dea jos pisici din copaci sau să țină în brațe capriciosul patruped al unei tipe cât timp aceasta intră în magazine pentru a sporovăi cu cine s-o nimeri pe acolo (scene care mi-au amintit pe loc de câteva cadre din excelentul Me, Myself and Irene), dar și să patruleze pe străzi pentru a menține ordinea, ordine însă care nu este tulburată decât de meschinele certuri dintre vecinii lui Star și Duchess, Milton, un măcelar păros mare amator de vânătoare, care a dezvoltat, se pare, o adevărată obsesie pentru focoasa Star, și Brandon Rock, un fante apus obsedat de trasul de fiare și de vechitura lui de mașină la care ține mai ceva ca la propriul copil (nu că ar avea vreunul).

Pe lângă faptul că Walk este îngerul păzitor al familiei Dudley, având grijă așa cum poate de copilași și de mama acestora, el este de treizeci de ani măcinat de vina de a fi depus mărturie împotriva celui mai bun prieten al său, Vincent King, cel care, într-un moment de neatenție, pe când avea cincisprezece ani, a dat cu mașina peste o fetiță și a omorât-o. Nu știa nimeni însă ce s-a întâmplat și toți au plecat în căutarea ei la acea vreme, crezând-o răpită de vreun maniac, însă cel care a descoperit-o a fost Walk, prietenul, cum spuneam, lui Vincent, care, în loc să-l trezească pe acesta și să-l convingă să meargă la poliție pentru a-și mărturisi fapta, a preferat să-l toarne și să-i pecetluiască astfel soarta. Vincent însă n-ar fi făcut treizeci de ani de pușcărie dacă, în timpul detenției, nu ar fi fost atacat de un alt deținut pe care l-a omorât în bătaie. Acum Vincent este în sfârșit liber și o poate lua de la capăt. Misiune imposibilă însă, căci nu poate uita că el este responsabil de cumplita dramă care le-a distrus viața nu doar lui Star, ci și a copiilor acestora, ba, de fapt, a întregii familii a lui Star. Pentru că fata omorâtă de el cu mașina în urmă cu treizeci de ani era nimeni alta decât sora lui Star, Sissy, gest care, mai apoi, a dus la sinuciderea mamei celor două.

Dar să revenim la Duchess. Cum spuneam, ea este o proscrisă. Și se comportă ca atare. Este spurcată la gură, ambițioasă și extrem de inteligentă, vicleană și încăpățânată, într-un cuvânt, e dată naibii! Are grijă ca ori de câte ori mama ei vine lovită de la barul la care lucrează să se răzbune așa cum consideră de cuviință pe cel care a îndrăznit să îi rănească mama. De aceea îi zgârie mașina lui Brandon (și creează o încurcătură dată naibii) și de aceea incendiază clubul unui gigant pe nume Richard „Dickie” Darke, cel care avea o relație cu mama sa, un mic gest meschin al unei puștoaice care va declanșa însă un lanț de evenimente cu consecințe tragice.

Pe scurt, Star ajunge să fie omorâtă în propria casă, iar la locul faptei este descoperit un Vincent King plin de sânge, și cum obsesia acestuia la adresa lui Star era bine-cunoscută, este arestat și se pare că va fi condamnat la moarte. Cei doi copii sunt trimiși la peste o mie cinci sute de kilometri distanță, să locuiască la tatăl lui Star, Hal, despre care habar n-aveau și pe care, credeau ei, nu-l interesase absolut deloc nici soarta singurei fiice rămase în viață, nici cea a nepoților. El este însă cel care va începe să repare sufletul distrus al lui Duchess și să însenineze zilele micuțului Robin, cel care fusese martor din umbră al uciderii propriei mame, el este cel care, cu o răbdare colosală, demn de un adevărat Iov, pe care soarta l-a lovit din greu, va fi cel care va insufla o rază de speranță în inima parcă de piatră a lui Duchess. Până într-o zi, când se produce inevitabilul. Când soarta nemiloasă lovește din nou și greșeala de gândire a unui copil conduce la un alt lanț de evenimente cutremurătoare.

„Hal și-a mai pocnit o dată articulațiile degetelor.

– Predicatorul a spus că noi începem cu sfârșitul. Aș fi trăit niște ani ceva mai suportabili dacă n-aș fi crezut, fie și pentru o secundă, că Sissy o duce mai bine altundeva, nu într-un sicriaș din lemn. Cu toate astea, fac acest efort, în fiecare duminică fac acest efort.”

Cu toată tinerețea sa, Chris Whitaker așterne o poveste care pur și simplu te înfioară de cât de tragică, dar și de cât de complexă este. Nicio piesă nu rămâne neașezată la locul ei, nicio replică nu este aruncată aiurea, fără a avea consecințe peste consecințe, niciun personaj nu este de umplutură, nicio faptă nu rămâne nepedepsită, nicio acțiune ce pare inițial secundară și neimportantă nu rămâne fără să își găsească o surată, un deznodământ, un locșor al ei perfect. Duchess, în pofida caracterului insuportabil, îți intră aproape imediat la inimă și, pe măsură ce soarta îi dă noi și noi lovituri, tot mai crunte, ajungi s-o înțelegi perfect. Într-o lume mult prea crudă cu copiii pe care ar trebui să-i protejeze mai mult ca pe orice, Duchess reprezintă un personaj de pus în ramă, iar ea, lumea, ar fi un loc mai bun dacă ar exista mai mulți oameni ca Walk. Sau dacă remușcările ar putea schimba trecutul.

În pofida lungimii sale, Începem cu sfârșitul este exact genul acela de poveste pe care orice scriitor ar visa să și-o imagineze, orice agent ar trebui s-o descopere, orice editor ar visa să o publice, orice cititor ar visa să o devoreze și orice recenzent ar visa să o disece pe îndelete și să o întoarcă pe toate părțile. În ciuda stilului uneori laconic, lipsit adesea de prepoziții și gerunzii (în capcana căruia traducătorul a căzut cu grație), această fermecătoare și dramatică poveste este adesea de un lirism sfâșietor. Te cutremură și te bucură totodată, te face să îți pierzi speranța în lume, dar apoi te face să revii și să îți spui că totuși chiar și criminalii ajung să se izbăvească și să fie iertați, că oamenii, buni (cum e Walk, de exemplu, a cărui boală îl face cu atât mai extraordinar, sau Thomas Noble, cel cu o infinită răbdare la capriciile lui Duchess) sau răi (cum păreau a fi suferindul Vincent sau gigantul cu ochi morți Dickie Drake, și ei cu o căruță de demoni în spate) ajung până la urmă să-și găsească fericirea, că soarta, oricât ar fi ea de crudă, ajunge până la urmă să te mâne mai departe, să te ambiționeze și să te facă, în pofida unor alegeri greșite de pe parcurs, să răzbați oricât de nemiloase ar fi loviturile care sfârșesc nu prin a te doborî, ci prin a te face mai puternic. Cu siguranță una dintre lecturile preferate ale anului!

„Duchess a inspirat adânc, apoi a spus:

– Nu te-ai mai întors.

Bătrânul s-a oprit, și-a îndreptat spatele și s-a răsucit spre ea.

– Nu te-ai mai întors. O știai pe mama. Știai cum era și ce fel de viață ne-ar fi așteptat. Știai că abia era în stare să își poarte de grijă. Tu ești mai mare decât mine. Ești înalt și dur, iar noi aveam nevoie…

Duchess s-a oprit, începând să se joace nervoasă cu funda din păr, apoi a continuat cu glas domol, nevrând parcă să-i arate bătrânului cât de adâncă îi era durerea.

– Așa că, atunci când tu mi-ai arătat toată această frumusețe, toate lucrurile astea pe care tu le vezi și pe care crezi că le văd și eu… Trebuie să știi că toate pălesc în comparație cu ce am văzut eu în trecut. Movul ăsta, a arătat ea către afinele crescute la marginea drumului, îmi amintește de coastele ei lovite până s-au învinețit exact așa. Apa albastră… ochii ei, suficient de limpezi ca să-ți dai seama că nu mai exista îndărătul lor niciun suflet. Tu respiri aerul și crezi că e proaspăt, însă eu nu pot inspira nici măcar o dată fără să simt hăul de aici, a urmat ea, lovindu-se cu putere în piept. Eu sunt singură. Voi avea grijă de fratele meu, iar tu ne vei păsări pentru că nu-ți pasă de noi cu adevărat. Și poți spune tot ce dorești, tot ce crezi că mă va face să mă simt mai bine. Dar știi ceva, Hal? Du-te dracului. Cu tot cu Montana ta, acrii tăi și animalele tale…”

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Începem cu sfârșitul. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Literatura pe tocuri: https://literaturapetocuri.ro/incepem-cu-sfarsitul-de-chris-whitaker-editura-trei-recenzie.html

Citește-mi-l: https://citestemil.ro/incepem-cu-sfarsitul-we-begin-at-the-end-chris-whitaker/

Cărțile mele și alți demoni: http://www.cartilemele.ro/2022/03/recenziile-madalinei-22-incepem-cu.html

Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/03/05/recenzie-incepem-cu-sfarsitul-de-chris-whitaker/

Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/incepem-cu-sfarsitul-chris-whitaker-recenzie/

Carti Recenzii Analogii Antologii: analogiiantologii.com

Semnal editorial 458: Titlu nou la Editura Meteor Press – „KGB. Adevărata istorie a serviciilor secrete sovietice” de Bernard Lecomte

Uneori istoricilor le lipseste talentul de a sintetiza un fenomen de sapte decenii si de a extrage cazurile exemplare pentru a produce o istorie concisa, dar exacta, scrisa alert, ca un roman de spionaj. Insa nu si jurnalistilor priceputi precum Bernard Lecomte, caruia ii reuseste una dintre cele mai bune istorii a KGB-ului. Ziarist de investigatie, avand simtul subiectelor fierbinti si atractia pentru personaje puternice, el retine momentele-cheie ale existentei acestui serviciu de spionaj intern si extern, realizeaza portretele infricosatoare ale sefilor politiei politice sovietice – fanaticul Dzerjinski, alunecosul Iagoda, slugarnicul Ejov, abilul Beria, tacutul Andropov – si creioneaza destinele unor ofiteri de informatii sau agenti secreti care au intors lumea pe dos: Münzenberg, Mercader, Philby, Trepper, Kravcenko, Fuchs, Rosenberg si, nu tocmai intamplator… Vladimir Putin.

Teroare, asasinate, executii sumare, procese-spectacol, spionaj, influenta, manipulare, propaganda, disimulare, subversiune, lovituri de stat si lovituri de palat, toate acestea sunt specialitatea unei diabolice politii politice care, din 1917 pana in 1991, a sprijinit puterea regimului sovietic, daca nu cumva chiar a substituit-o. Iar in prezent, in Rusia, fie si cu initialele schimbate din KGB in FSB, pare sa fie in continuare insasi puterea.

ISBN: 978-973-728-836-3 

An aparitie: 2022 

Numar pagini: 304+8 pagini ilustratii 

Latime (cm): 13 

Inaltime (cm): 20 

Traducător: Mădălina Constantin

Lansare de carte #online: „Paradisuri pierdute“ de Eric Emmanuel Schmitt – miercuri, 2 martie, ora 19.30

Miercuri, 2 martie, ora 19.30 vă invităm să vizionați lansarea romanului Paradisuri pierdute de Eric Emmanuel Schmitt, recent apărut în traducerea lui Doru Mareș în seria de autor dedicată scriitorului, coordonată de Denisa Comănescu la Humanitas Fiction. Străbătând secolele, noul ciclu romanesc al lui Eric-Emmanuel Schmitt proiectat în opt volume și inaugurat de Paradisuri pierdute, se arată a fi o poveste de dragoste nemuritoare, care sfidează timpul, și totodată o amplă și amețitoare panoramă a istoriei umanității.

Participă: Marius Constantinescu,  jurnalist cultural, realizatorul emisiunii #Vizual (TVR3) și Cristian Pătrășconiu, jurnalist și scriitor. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction.

Cărțile lui Eric Emmanuel Schmitt s-au vândut în peste 200 000 de exemplare în România.

Mesajul lui Eric Emmanuel Schmitt pentru cititorii români cu ocazia apariției romanului Paradisuri pierdute poate fi urmărit aici.Paradisuri pierdute este începutul unei aventuri unice, avându-l ca protagonist pe Noam. Născut acum 8 000 de ani, într-un sat lacustru, în sânul unei naturi paradiziace, acesta este silit să se revolte împotriva alor săi când o întâlnește pe fascinanta Noura, grație căreia se descoperă pe sine. Înfruntă și o calamitate palpabilă: Potopul. Revărsarea apelor îl împinge pe Noam în istorie și, printr-un accident inexplicabil și aproape fatal, îi hotărăște destinul extraordinar, eliberat de constrângerile mortalității și împovărat de cunoașterea greșelilor omenirii. „Metoda lui Schmitt ajunge aici la apogeu: formulează marile întrebări filozofice, psihologice și sociale prin intermediul unor personaje-cheie. Legătura noastră cu natura, complexitatea relațiilor de dragoste și de familie, avantajele și dezavantajele progresului, automatizarea individului în cadrul grupurilor, rădăcinile rasismului, raportul cu invizibilul și divinitatea, percepția propriilor emoții: în romanul Paradisuri pierdute, strămoșul nostru Noam, dar și tatăl lui, Pannoam, uriașul Barak, soția Mina, fiul Ham, Noura, iubirea imposibilă, întruchipează toate aceste întrebări cu o profundă umanitate. O umanitate magnifică, marca dintotdeauna a scriitorului Schmitt.“ – Le Matin

„Pornind din negura timpurilor și până în prezent, Schmitt ne poartă pe valurile ample ale Istoriei și ale imaginației, cu un desăvârșit simț al narațiunii, al peripețiilor, al răsturnărilor de situație și cu o extraordinară abilitate de a crea personaje formidabile.“ – Le Soir

Un eveniment Humanitas Fiction #live pe paginile de streaming ale editurii: Facebook – Humanitas Fiction și Youtube Humanitas.  Înregistrarea audio va fi ulterior disponibilă pe paginile de podcast ale Grupului Humanitas: Spotify https://spoti.fi/3pdxUCI, Apple  https://apple.co/2RnzcP6, Google https://bit.ly/3d0ZgHx, Soundcloud https://bit.ly/Humanitas-Soundcloud și Deezer https://bit.ly/3cxg091Nota editorului francez despre noul proiect al scriitorului Eric Emmanuel Schmitt,  Străbătând secolele
Străbătând secolele lansează o provocare extraordinară: povestirea istoriei omenirii sub o formă pur romanescă, intrarea în Istorie prin istorisiri, ca și cum Yuval Noah Harari s ar întâlni cu Alexandre Dumas. Titanicul proiect îl frământă de treizeci de ani pe Eric Emmanuel Schmitt, iar această aspirație a sfârșit prin a și croi destinul. La umbra celorlalte texte ale sale (romane, nuvele, teatru, eseuri), autorul a lucrat neobosit, adunând informații istorice, științifice, religioase, medicale, sociologice, filozofice, tehnice, lăsându și în același timp imaginația să modeleze personaje puternice, impresionante, de neuitat, de care se atașează ori cu care se identifică.
Din această sinteză a formației sale intelectuale și a talentului de scriitor se naște o operă unică, iar aceasta ne poartă de la o lume la alta în sunet de fracturi culturale, scoțând la iveală momente în care accidente, evoluții, revoluții ajung să modifice civilizații. Și, de fiecare dată, prezentul luminează trecutul în aceeași măsură în care epocile încheiate clarifică evul contemporan.

Această incredibilă trecere prin secole începe de la Potop și se continuă până-n vremea noastră. Prin iubirile și luptele lor, personajele cheie întruchipează evenimente sau mutații majore.

Fiecare dintre cele opt titluri ale acestei imense aventuri editoriale este legat de o vârstă decisivă a Istoriei lumii: 1. Paradisuri pierdute (sfârșitul neoliticului și Potopul); 2. Poarta cerului (Babelul și civilizația mesopotamiană); 3. Soarele întunecat (Egiptul faraonilor și Moise); 4. Lumina fericirii (Grecia secolului al IV lea î.Hr.); 5. Cele două împărății (Roma și nașterea creștinismului); 6. Mistificarea (Europa medievală și Ioana d’Arc); 7. Timpul cuceririlor (Renașterea și descoperirea Americilor); 8. Revoluții (Revoluții politice, industriale, tehnice).

În seria de autor „Eric-Emmanuel Schmitt“ au apărut: Milarepa, Domnul Ibrahim și florile din Coran, Oscar și Tanti Roz, Copilul lui Noe, Viața mea cu Mozart, Secta Egoiștilor, Evanghelia după Pilat, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri, Visătoarea din Ostende, Pe când eram o operă de artă, Concert în memoria unui înger, Cei doi domni din Bruxelles, Elixirul dragostei, Otrava iubirii, Femeia în fața oglinzii, Noaptea de foc, Adolf H. Două vieți, Omul care vedea dincolo de chipuri, Răzbunarea iertării, Doamna Pylinska și secretul lui Chopin, Félix și izvorul invizibil, Jurnalul unei iubiri pierdute, Paradisuri pierdute.

Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii și distincții literare, în 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cărțile lui sunt traduse în peste 40 de limbi.

Romanul Paradisuri pierdute de Eric Emmanuel Schmitt este recomandat de RFI România.

A apărut REVISTA ONLINE GALAXIA 42 #24 – Ianuarie-februarie 2021

EDITORIAL Diversitate în Galaxia 42 , de Daniel TimariuTRADUCERI Cei din urmă , de Frank Roger Cinci feluri de a salva întâmplător Pământul de invazii extraterestre , de Gareth D JonesPOVESTIRI Zeii nu mor niciodată , de Cristian Cârstoiu Satul pescarilor bețivi , de Ionuț Cheran O zi cât restul vieții , de Alexandru Ionuț Invitație la dans , de Mihai Macke IonescuPOEZIE Poeme în limba engleză , de Alexandra MedaruȘTIINȚĂ Despre arheologii amatori și detectoarele de metale , de Florin StanciuESEURI Gheorghe Săsărman: ficțiune speculativă și cenzură , de Lucian-Vasile SzaboPRIVIND SPRE VIITOR Pe coclauri cosmice , de Lucian-Dragoș BogdanCLASICII LITERATURII FANTASY Tolkien (2): Chiar trebuia să moară Gandalf? , de Laura SorinINTERVIURI You are not alone – interviu cu Ava Kelly , de Alexandru Lamba În privința „Fetei de pe Drumul Mătăsii” nu m-am grăbit și nu am greșit – Interviu cu Liviu Surugiu , de Alexandru LambaRECENZIE DE CARTE „AMURGUL ELKILOR” sau recumerarea ancestralului , de Mircea Doreanu Omulețul roșu, între Alazar și cyberspace , de Alexandru LambaO FALIE ÎN TIMP Colecția Povestiri Științifico Fantastice 346-347 — Aparatul de visat frumos , de Marian TruțăATELIER CRITIC Atelier critic #21 , de Ciprian-Ionuț BaciuKAGUYA O poveste japoneză cu extratereștri , de George T. ȘipoșCRONICĂ DE FILM Ani și ani , de Darius Hupov Seriale și filme SFF #15 , de Daniel TimariuCRONICĂ DE JOCURI Nowhere Prophet , de Marius Gordan Jr.BENZI DESENATE CDBD! – Jurnal de lecturi BD #9 , de Eduard Pandele Tidal Wave – Fortăreața Ploiești – 1 august 1943 , de Alexandru LambaIMAGINI / GRAFICĂ Arta vizuală a lui Mihai Macke Ionescu , de Mihai Macke IonescuNOUTĂȚI EDITORIALE Noutăți editoriale #19 , de Daniel Timariu Reviste SFF online și tipărite , de Daniel Timariu

Povești captivante și o nouă serie în colecția „Junior” a Editurii Polirom

Colecția „Junior” a Editurii Polirom se îmbogățește în această primă parte a anului 2022 cu titluri semnate de Haruki Murakami, Bill Bryson, Alice Pantermüller & Daniela Kohl, Sonia Fernández-Vidal, Jennifer Chambliss Bertman, Miranda Hart și Sara Platto. 

Totodată, Polirom lansează în această săptămână o nouă serie în cadrul colecției sale de carte pentru copii, „Junior. Istorie”, serie care debutează cu volumul Aventuri în timp. Al Doilea Război Mondial de Dominic Sandbrook.

În librării și pe www.polirom.ro :

• Bill Bryson, Despre toate, chiar că pe scurt, ediția pentru copii a bestsellerului internațional Despre toate, pe scurt, traducere din limba engleză de Anamaria Schwab • Cu ilustrații de Daniel Long, Dawn Cooper, Jesús Sotés şi Katie Ponder • Ediție cartonată • Vârsta recomandată 9+

Cu talentul său de povestitor, Bill Bryson face distractive și accesibile oricărei vârste răspunsurile la tipicele întrebări „Cum?” și „Cine?” din cadrul descoperirilor științifice. În această nouă și captivantă ediție a bestsellerului său internațional Despre toate, pe scurt, special adaptată pentru cititorii mai tineri, Bill Bryson explorează misterele timpului și ale spațiului și modul în care, cu totul surprinzător, a apărut viața pe minunata planetă care e pentru noi „acasă”.

Alte volume de Bill Bryson la Polirom, aici.

• Alice Pantermüller, Daniela Kohl, Jurnalul Lottei: E ceva necurat la mijloc!, traducere din limba germană de Raluca Trușcanu • Ilustrații de Daniela Kohl • Vârsta recomandată 6+

Iuhuuu! În sfârșit, vacanță! Cei mai mulți din clasa a V-a B rămân acasă. Doar familia mea merge la o fermă bio în Bavaria. Cu toate că Iacob și Simon, cei doi prostofrați ai mei, și cu mine am decis că vrem să mergem cu avionul pe o insulă din Marea Mediterană. Nu e corect! Deși la fermă există precis o grămadă de animale bio. Și eu iuuubesc animalele! Și în afară de asta, pot să exersez deja cu ele. Pentru că acum cunosc secretul flautului meu indian: poate îmblânzi șerpi. Mai ales cobre. Dar precis dansează și râmele după flautul meu.Trebuie doar să găsesc sunetele potrivite.

Vă mai recomandăm: Jurnalul Lottei: O droaie de iepurași & Jurnalul Lottei: Cât de oaie să fii?

• Sonia Fernández-Vidal, Ușa cu trei încuietori. 3. Cele cinci regate eterne, traducere din limba spaniolă de Silvia-Alexandra Ştefan • Vârsta recomandată 10+

Roman pentru înţelegerea ştiinţei din secolul XXI

Niko se trezește dintr-odată copleșit de probleme din ambele lumi. Timpul a luat-o razna și curge înapoi. Quiona, zâna cuantică, a rămas prizonieră în regatul Timpului și îi cere ajutorul. Ca să aducă din nou armonia în Multiversuri, Niko și prietenii săi vor trebui să traverseze găuri de vierme, să se teleporteze în locuri necunoscute, să creeze universuri de buzunar cu constantele universale modificate și să sfideze o grămadă de legi ale fizicii. Vor ieși ei oare victorioși din această nouă aventură cuantică?

Vă mai recomandăm: Ușa cu trei încuietori & Ușa cu trei încuietori. 2. Calea celor patru forțe

• O nouă serie în cadrul colecției de carte pentru copii: „Junior. Istorie”

Dominic Sandbrook, Aventuri în timp Al Doilea Război Mondial • Traducere din limba engleză de Mircea Pricăjan • Ilustraţii de Edward Bettison • Vârsta recomandată 10+

Un caleidoscop de perspective ce reflectă în nenumăratele sale oglinzi imaginea celui de-al Doilea Război Mondial văzută prin ochii dictatorului, ai marelui om de stat, ai soldatului de rând, ai agentului secret, ai spărgătorului de coduri, dar și prin cei ai oamenilor obișnuiți și, mai ales, ai copiilor. Căci, într-un război total, nicio viață nu rămâne neatinsă…

În seria „Aventuri în timp” vor mai apărea: Primul Război Mondial, Alexandru cel Mare

În curând, în librării:

• Haruki Murakami, Strania bibliotecă, traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina • Cu ilustrații de Chip Kidd • Vârsta recomandată 10+

În timp ce se întorcea de la școală, tânărul narator al cărții se trezește întrebându-se cum se colectau impozitele în Imperiul Otoman, drept care se duce la biblioteca municipală să vadă dacă există o carte despre acest subiect. Asta e prima lui greșeală. Un bătrân ciudat îl conduce într-o sală de lectură specială, din subsolul bibliotecii, care se dovedește a fi, spre uimirea băiatului, un imens labirint. Cum va reuși el să scape din această bibliotecă de coșmar?

Alte titluri semnate de Haruki Murakami, aici. 

• Jennifer Chambliss Bertman, Vânătorii de cărți. Evadare din Alcatraz, traducere din limba engleză de Irina Iacob • Cu ilustrații de Sarah Watts • Vârsta recomandată 12+

Emily și James, celebrii vânători de cărți, se află în fața celui mai provocator joc de până acum. Garrison Griswold, cunoscut drept Willy Wonka al lumii editoriale, a pus la cale o nouă aventură – Sparge Stânca, o evadare din faimoasa închisoare Alcatraz – realizată împreună cu Errol Roy, cel mai faimos și mai retras scriitor american de romane polițiste. Celebritatea celor doi prieteni, câștigată în urma spargerii Codului perfect, a stârnit invidia multora, astfel că au început să primească amenințări. Oare cum se va termina totul?

Vă mai recomandăm: Vânătorii de cărți & Vânătorii de cărți. Codul perfect

• Miranda Hart, Fetița care și-a pierdut zâmbetul, traducere din limba engleză de Cristina Ștefan • Cu ilustrații de Kate Hindley • Vârsta recomandată 9+

Zâmbetul e foarte important în viață, îi spune măița mereu lui Chloe, iar ea are cel mai larg zâmbet din lume. Veselia și glumele ei binedispun pe toată lumea din jur, de la vecini, agenta de circulație sau directorul școlii până la prietenii ei cei mai buni. Numai că, tocmai la aniversarea de 11 ani, ia zâmbetul de unde nu-i! Chloe îl caută peste tot: sub pernă, sub pat, sub nas – evident! –, pe stradă și la școală, dar zâmbetul se încăpățânează să rămână pierdut…

• Sara Platto, Bună dimineața, Wuhan! Cronici (de-acasă) cu un adolescent, două pisici şi WeChat în timpul pandemiei, traducere din limba italiană de Lucia Gheorghiu • Cu ilustrații de Erika Lerma • Vârsta recomandată 10+

Pentru Matteo începe o viață cu totul diferită, petrecută în întregime între pereții apartamentului pe care îl împarte cu mama lui, Sara, medic veterinar și profesor la universitatea din oraș. Printre lecții virtuale și aventuri tragicomice cu pisicile Gingy și Deawy, Matteo și Sara se văd confruntați cu probleme și griji inedite, pornind de la întrebările cele mai banale: cum își vor procura hrana într-un oraș închis? Într-o lume ce pare a se lăsa cuprinsă de panică și care își schimbă permanent punctele de referință, cei doi găsesc puterea de a rezista în oamenii care îi înconjoară.

O colecție coordonată de Dan Croitoru • Toate titluri din colecția Junior, aici.

Lecturi 284: Mohlin & Nyström – Ultima viață

Mohlin & Nyström – Seria Karlstad I: Ultima viață (John Adderley I: Det sista livet, 2020) 504p., TPB, 13×20, Crime Scene Press, 2021, Trad. Maria Carmen Lung, Red. Alexandru Arion, 42,3 (47) lei, ISBN 978-606-8959-73-7

Premii: Crimetime 2020 pentru debut

Nota Goodreads: 3,91 (980 note)

Descrierea editurii: „Agentul american de origine suedeză John Adderley se trezește pe un pat de spital în Baltimore. A fost împușcat de mai multe ori și știe că e norocos să mai fie în viață. Însă la numai câteva paturi de el zace bărbatul care cu numai douăzeci și patru de ore înainte îi ținuse pistolul la cap. Cu zece ani în urmă, în Karlstad, în Suedia, adolescenta Emelie, unica moștenitoare a imperiului de modă AckWe, a dispărut fără urmă. Părinții ei cred că a fost răpită. Când polițiștii descoperă sânge pe o stâncă din apropierea casei, îl arestează pe un adolescent din partea săracă a orașului. Cadavrul nu e găsit, iar el nu poate fi pus sub acuzare. Cazul ajunge în prezent pe mâinile lui John Adderley. Deși trebuie să depună mărturie împotriva cartelului de droguri în care a fost infiltrat și intră în programul de protecție a martorilor, John cere să fie transferat la Karlstad. Cunoscând Suedia, pornește ancheta alături de polițiștii din localitate. Dar știe că traficanții din cartel au pus un preț pe capul lui. Iar pedeapsa pentru trădare este moartea.”

Doi părinți îndurerați de dispariția inexplicabilă a fiicei lor și un agent FBI sub acoperire care se trezește pe un pat de spital din Baltimore fără să știe prea clar ce s-a întâmplat cu el. Zece ani între aceste întâmplări. Fata, Emelie Bjurwall, fiica lui Heimer și a Sisselei, dispare în 2009, în timp ce, în 2019, agentul FBI de origine suedeză John Adderley tocmai a scăpat ca prin urechile acului de la a fi executat de traficanții de droguri nigerieni în a căror organizație s-a infiltrat. Ce leagă aceste două întâmplări una de alta?

John Adderley a copilărit până la doisprezece ani în orașul suedez Karlstad, aflat la marginea unui imens lac, de unde a fost luat de tatăl său și dus în America după ce acesta a descoperit că mama lui John făcuse un copil cu un alt bărbat. A urmat o nouă viața pentru micul John, dureros despărțit de frățiorul mai mic, Billy, rămas în Suedia, însă mama celor doi nu a uitat că are un fiu peste ocean care, culmea, mai este și polițist. Săraci lipiți, devin un soi de paria ai orașului după ce dispare Emelie Bjurwall, iar în locul în care dispare fata, pe niște stânci de pe malul lacului, sunt descoperite atât sângele ei, cât și spermă care se dovedește că îi aparține tânărului Billy. Billy este arestat imediat, însă cum cadavrul fetei nu e de găsit, este eliberat. Pata însă rămâne și toți îi vor face viața amară lui Billy, cu toate că nu va fi niciodată acuzat.

Acum mama lui John și a lui Billy, alcoolică și cu mințile duse pe coclauri, tocmai a suferit un atac cerebral și este internată într-un azi. Nu și-a uitat însă fiul din America și, mai ales, nu a uitat că acesta e polițist. Și dintr-un distorsionat simț al instinctului de mamă, deși a mai fost o dată refuzată de John, femeia îi scrie cerându-i să se întoarcă în Suedia pentru că este pe moarte și dorește ca John să rezolve misteriosul caz al dispariției lui Emelie, dar, mai cu seamă, să-l absolve de vină pe fiul cel mic, pe Billy, care, cu toate că nu a putut să explice proba găsită la aparentul loc al faptei, a susținut tot timpul că e nevinovat.

Iar John, în pofida faptului că intră în programul de protecție a martorilor condus de FBI și, mai ales acum, ar trebui să rupă definitiv orice legătură cu trecutul, în pofida faptului că nu simte că îi e dator cu nimic mamei sale, se hotărăște totuși că trebuie să-și ajute fratele și se întoarce în orașul natal. Își schimbă numele pentru toți ceilalți, este acceptat în echipa de anchetă care a redeschis cazul dispariției lui Emelie Bjurwall, trece pe la azilul unde îi era internată mama, apoi pe acasă pe la Billy, și, deși ar fi trebuit să-și țină capul la cutie pentru a nu fi deconspirat și a-i lua urma răzbunătorii traficanți nigerieni, parcă încearcă dinadins să-și trădeze adevărata identitate. Însă pentru el cel mai mult contează să rezolve cazul, chiar dacă asta ar însemna să-și acuze fratele de crimă.

Iar ceea ce o mulțime de polițiști n-au reușit în zece ani, el reușește în doar o săptămână: să descopere cadavrul lui Emelie, într-o pădure, îngropat la rădăcina unui pin. Iar de aici o ia la vale bolovanul. Pentru că dacă ai cadavru, poți și acuza suspectul a cărui probă l-a plasat la locul unde se pare că s-a descoperit sângele victimei. Însă milionarul John, care, în pofida celor douăzeci de milioane de dolari moștenite de la întreprinzătorul său tată, continuă să-și exercite (dintr-un bizar simț al datoriei față de cetățeni și, poate, față de el însuși) meseria de polițist, în loc de a-și urma visul de-a picta sau (mă gândesc eu) să se retragă pe o insulă însorită, lucrează pe două fronturi: pe de o parte, reușește să-și acuze fratele descoperind cadavrul, dar pe de alta o angajează pe cea mai detestată avocată din zonă pentru a-l apăra pe acesta. Și tot el, John, îi sugerează avocatei să ceară să fie repetate testele făcute la momentul dispariției lui Emelie. Și, șoc! Proba de spermă de atunci nu îi aparținea lui Billy, ci altcuiva. Așa că acesta este eliberat. Deci se reia totul de la zero.

În paralel cu teribil de întunecatul caz de crimă pe care John încearcă să-l rezolve alături de o polițistă trecută prin ciur și prin dârmon venită de la Stockholm, cu toate că John fusese nevoit inițial să se retragă din anchetă după ce i se descoperise adevărata identitate și ieșise la iveală conflictul de interese, se desfășoară ciudata poveste a părinților lui Emelie: bogata moștenitoare a imperiului hainelor AckWe, Sissela Bjurwall, și Heimer, mare pasionat de alergări și obsedat colecționar de vinuri extrem de scumpe, pe care dispariția fiicei lor i-a transformat profund, cum era și normal. El s-a închis în sine, ea s-a retras în muncă. El n-a putut trece niciodată peste dispariția fiicei iubite, ea a încercat să își refacă viața și să se ocupe de afacerea familiei. Amândoi erau însă vinovați de depresia profundă care le afecta fiica și pe care ei o puneau doar pe seama stresului provocat de examenele grele de la Facultatea de business la care o trimiseseră, curmându-i visul de-a deveni jucătoare de Counter Strike de talie mondială și făcând-o să se retragă într-o viață promiscuă, drogându-se, chiar prostituându-se, mințindu-și și înșelându-și părinții, în timp ce aceștia credeau că totul e bine și frumos cu fiica lor după internarea la dezintoxicare.

Ei bine, nu, nu era totul bine și frumos în viața fiicei lor, numai că ei erau prea orbi ca să vadă simptomele. Nici măcar tatuajul cu bucket listul de pe brațul fiicei lor nu le-a ridicat semne de întrebare (abia spre final am înțeles de unde vine și titlul cărții – Ultima viață -, după o dureroasă și deprimantă discuție dintre John și fosta prietenă și parteneră de bărbați și doze a lui Emelie), ei trezindu-se din amorțeală și scăpând de vălul de pe ochi abia după ce fiica lor nu s-a mai întors deloc acasă. Și poate că ar fi continuat să-și vadă de viețile lor dacă n-ar fi apărut John ca să răscolească trecutul și să înceapă să facă săpături în stilul caracteristic: agresiv, nesăbuit, insistent, dar determinat și mânat de un sentiment în privința căruia nici măcar el însuși nu este pe deplin lămurit: vrea să-și absolve fratele de vină, vrea să se revanșeze pentru anii în care a lipsit din viața acestuia și-n care nu i-a dat măcar un telefon, vrea să croiască un viitor mai luminos pentru nepoata sa, fiica lui Billy, vrea să aducă pace în sufletele unor părinți aparent sfâșiați de durerea pierderii unicei fiice? Vrea el însuși să reușească să treacă peste atacurile de panică ce-l fac să paralizeze cu totul exact când trebuie să se urnească, să se pună în mișcare, să treacă la fapte, să tragă cu arma, să apeleze la antrenamentul de fost agent FBI?

Ultima viață este un roman nu bun, ci aproape excepțional. În pofida lungimii (peste cinci sute de pagini pline de detalii – eu aș mai fi scurtat un pic povestea lui Heimer, dar poate e doar o chestie de gust personal) și a unor mici scăpări pe care le pun pe seama faptului că este totuși un roman de debut (premiat), este unul dintre cele mai bune romane crime pe care le-am citit de ceva vreme încoace. Atât de apăsătoare și de întunecată este atmosfera descrisă de cei doi autori suedezi, atât de puternic este contrastul dintre, de exemplu, păturile sociale care conviețuiesc la doar câteva sute de metri depărtare în același oraș, atât de profunde sunt analizele de personaje, atât de alambicat e cazul și atât de bine strunită povestea, încât nici nu zici că e vorba de un debut.

O scriitură matură, bine ținută în mână, o temă clasică (întoarcerea unui personaj bântuit de demonii trecutului în orașul natal unde a avut loc o crimă, dispariția misterioasă a unei fete, acuzarea pe nedrept a unui paria convenabil plasat la locul faptei), dar tratată destul de neobișnuit, un personaj cu bune și cu rele (dar mai ales cu rele) și o lume pe care parcă am ajuns să o cunoaștem după atâtea romane crime nordice citite, dar care continuă să ne fascineze prin complexitatea, prin insolitul și prin modurile în care continuă să se reinventeze an de an. Recomandată!

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Ultima viață. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Literatura pe tocuri: https://literaturapetocuri.ro/ultima-viata-mohlin-nystrom-crime-scene-press-recenzie.html

Citește-mi-l: https://citestemil.ro/ultima-viata-mohlin-nystrom/

Cărțile mele și alți demoni: http://www.cartilemele.ro/2022/02/recenziile-lui-gica-62-ultima-viata-de.html

Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/02/26/recenzie-ultima-viata-de-peter-mohlin-si-peter-nystrom/

Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/ultima-viata-mohlin-nystrom-recenzie/

Carti Recenzii Analogii Antologii: analogiiantologii.com

Club de carte Paladin Extra #30: Stanislaw Lem – Solaris + Solaris (1972) & Solaris (2002)

Pe 25 februarie dezbatem cartea „Solaris” de Stanisław Lem (Traducere din limba polonă de Constantin Geambaşu), apărută la Editura Paladin în 2014 și cele două ecranizări ale acesteia.
Pe 25 februarie Liviu Szoke, moderatorul clubului nostru de lectură, vă întâmpină pe Messenger Rooms.
Pentru a participa:
– trimiteți un mesaj privat pe pagina de facebook Editura Paladin. Vom stabili acolo pașii următori.
– data limită pentru înscriere este 24 februarie (inclusiv).
– locuri disponibile: 15
Sinopsis „Solaris”:
Când doctorul în psihologie Kris Kelvin ajunge pe planeta Solaris pentru a studia oceanul care îi acoperă suprafaţa, este şocat să întâlnească acolo întruparea femeii iubite, care s-a sinucis cu mulţi ani în urmă, pe Pământ. Iar Kelvin nu este singurul cercetător care înfruntă amintiri dureroase.
E oare posibil ca oceanul solarisian să fie o enormă structură neuronală, capabilă să extragă amintirile pământenilor şi să le dea formă concretă?
Cartea este disponibilă pe site-ul Paladin în cadrul ofertei 3+1: https://www.editura-paladin.ro/info/carte/solaris