Liviu Szoke's Blog, page 5
May 16, 2022
Semnal editorial 481: Comandă primul volum din seria-fenomen „Heartstopper”!
Charlie și Nick merg la aceeași școală, dar nu au vorbit niciodată… Până când, într-o zi, sunt obligați să stea împreună. Se împrietenesc repede și, în scurt timp, Charlie se îndrăgostește de Nick, chiar dacă nu crede că ar avea vreo șansă.
Dar iubirea lucrează în moduri surprinzătoare, iar Nick este mai interesat de Charlie decât realizează oricare dintre ei.
Heartstopper este atât o poveste duioasă despre iubire, prietenie și loialitate, cât și un roman grafic incredibil de încântător de la început până la sfârșit. Acesta este primul volum din seria Heartstopper, urmează și altele.
„Un volum absolut încântător! Drăguț, romantic, duios. Mi-a plăcut la nebunie!”
— Rainbow Rowell, autoarea romanului Nu renunța, Simon
„Veți zâmbi urmărindu-i pe Nick și Charlie cum ajung să se cunoască unul pe celălalt și veți ofta în timp ce se îndreaptă cu pași timizi spre povestea lor de iubire. Să te îndrăgostești nu a fost niciodată atât de fermecător!”
— Ngozi Ukazu, autorul romanului Check, Please!
„Realistă, dar plină de speranță, această poveste despre descoperirea sinelui îi va emoționa pe cititori.”
— School Library Journal
„Cu toate privirile rușinoase aruncate pe furiș și cu toți obrajii înroșiți, e aproape imposibil să nu te lași fermecat de poveste. Romantismul din Heartstopper îi va vrăji pe cititori!”
— Booklist
„Heartstopper va cuceri cititorii cu romantismul său înduioșător, povestea sa prietenoasă pentru comunitatea queer și legăturile amoroase presărate cu puțină dramă. Acest roman grafic se ridică la înălțimea titlului său!”
— The Bulletin of the Center for Children’s Books
„M-a dat pe spate! Heartstopper este o poveste foarte tandră, naturală și deosebită. Am citit fiecare volum pe nerăsuflate.”
— The Nerd Daily
„Romanul grafic queer pe care ne dorim să-l fi avut în liceu.”
— Gay Times
Alice Oseman s-a născut în 1994, în Kent, Anglia, și este scriitoare și ilustratoare cu normă întreagă. În general își petrece timpul uitându-se în gol la ecranele computerelor, punându-și întrebări despre lipsa de sens a vieții, sau făcând orice se poate ca să evite o slujbă de birou. A mai scris trei romane YA: Solitaire, Radio Silence și I Was Born for This. Alice Oseman este producătorul executiv al serialului Netflix, Heartstopper. Romanele ei YA au fost nominalizate la YA Book Prize, Inky Awards, Carnegie Medal și Goodreads Choice Awards.
Traducător: Iulia Dromereschi
Suport: 288 pagini, paperback
ISBN: 978-606-9072-66-0
59,00 47,20 LEI
Trailer film: https://www.youtube.com/watch?v=FrK4xPy4ahg&list=TLGGMJyDHLu8518xNjA1MjAyMg.
May 15, 2022
Lecturi 299: John Marrs – Pasagerii
Nota Goodreads: 4,09 (21 531 note)
Descrierea editurii: „Cine trăiește? Cine moare? Tu decizi. Te afli în mașina ta fără șofer când brusc ușile se blochează, ruta se schimbă și nu mai ai niciun control asupra vehiculului. După care o voce misterioasă îți spune: „O să mori”. Pe măsură ce mașinile autonome devin varianta mai sigură și mai de încredere, opt oameni se trezesc în această situație înfiorătoare. Printre ei, se numără o vedetă de televiziune a cărei glorie a apus, o tânără însărcinată, o femeie abuzată care fuge de soțul ei, un emigrant fără acte, un cuplu căsătorit și un bărbat care vrea să se sinucidă. Camerele de filmat ascunse în mașinile lor transmit către milioane de oameni din întreaga lume panica teribilă care-i cuprinde. Dar publicul își va arăta adevărata față când va fi întrebat: <>”
Rar mai apar romane SF în colecția Fiction Connection a Editurii Trei, dar și când apar… Al doilea roman al scriitorului englez John Marrs care apare în această colecție este tot unul crime ce pleacă de la o premisă care nu peste mult timp nu va mai fi SF: mașini complet autonome, care nu mai au nevoie deloc de șofer și care sunt conduse de un sistem IA ce face totul în locul pasagerului; acesta nu trebuie decât să comande una, ca și cum ar chema un taxi, sau să-și cumpere una (pe bani deloc puțini) și s-o țină în garaj, iar când are de gând să plece undeva, doar își informează IA-ul instalat pe mașină, îi oferă direcția și mașina face tot ce ține de condus, în timp ce pasagerul urmărește un film, citește știrile, se joacă un joc sau se uită pe geam în timp ce savurează un pahar de whisky (pentru că nu va mai avea de ce să fie oprit de poliție ca să i se teste alcoolemia), bașca nici nu va mai trebui să ducă grija facturii la energie încărcându-și mașina acasă sau la vreo stație specială, căci acum acestea rulează pe străzi inteligente, cu sistem automat de încărcare al vehiculelor ce rulează pe ele.
Dar există un schepsis: orice sistem poate fi penetrat, oricât ar părea de infailibil inițial, în ciuda tuturor măsurilor de precauție luate de producători și de guvern înainte de-a se da liber la circulație mașinilor complet autonome. Și ca și-n cazul poveștii din Aplicația lui Arno Strobel (despre care am discutat tot la un blog tour, nu cu mult timp în urmă), cum ar fi ca un hacker să preia controlul nu doar asupra unei singure mașini (case inteligente, cum era cazul în Aplicația), ci asupra a opt mașini și să le modifice coordonatele, amenințând totodată că acestea se vor ciocni într-un anumit punct peste câteva ore dacă nu… dacă publicul și autoritățile nu-i vor îndeplini o cerință?
Iar aceasta e simplă: să salveze un singur pasager dintr-o mașină, altminteri le va detona pe toate în timp ce străbat străzi pline de oameni, iar pagubele (și victimele) vor fi mult mai mari. Cei opt sunt o polițistă cu doi copii, soțul acesteia, un constructor ce duce o viață dublă, o gravidă care este gata să nască și care cară un bagaj nedorit în portbagajul mașinii, o vedetă de televiziune aflată la apus de carieră care și-a dedicat mare parte din viață făcând opere de binefacere în favoarea spitalelor (exact ca Jimmy Savile în viața reală, doar că nițel sucit, vă recomand documentarul realizat de Netflix ca să vă dați seama despre ce e vorba) și azilurilor, un individ depresiv rămas fără serviciu, o indiancă abuzată de soț, mamă a cinci copii și care nu cunoaște o boabă de engleză, o emigrantă fără acte care vrea să-și aducă în „primitoarea” Britanie și fiica rămasă în Africa și un fost soldat rămas fără două membre în urma războiului din Insulele Falkland, acum niște zeci de ani.
Am uitat să vă spun că anual se formează Juriul pentru Anchetarea Vehiculelor, un grup de oameni complet incorect politic și lipsit de scrupule (în frunte cu cel mai detestabil individ pe care l-am cunoscut în ultima vreme) care analizează diverse accidente în care sunt implicate mașinile autonome și care s-au soldat cu morți, căci după cum spuneam mai sus, niciun sistem nu este de neînvins, pentru a decide cine a fost vinovat de accident și dacă e cazul să se plătească niște despăgubiri. Ghinionul face ca în acest an să fie aleasă și o asistentă specializată în pacienți care au suferit traume psihice și care este complet împotriva vehiculelor autonome și a felului în care guvernul, mână în mână cu producătorii de mașini, mușamalizează cazurile dând de fiecare dreptate mașinii (mortul e vinovat întotdeauna, evident).
„Dar Libby știa că ancheta dădea rareori vina pe IA, un sistem văzut aparent ca infailibil. Citise despre familii furioase, îndoliate, care protestau față de verdictele nedrepte ale juriului, ce puneau fățiș cauza unui accident fatal în seama apropiaților lor. Rudele celor morți n-aveau drept să facă apel și, în consecință, familia care își pierdea principalul susținător urma să-și piardă și casa.”
Iar Hackerul care preia controlul celor opt mașini se pare că are puteri aproape nelimitate, căci știe totul despre oricine, amplasând inclusiv camere în sala unde delibera juriul pe cine să mai tragă la răspundere și să lase niște familii nu doar îndoliate, ci și falite și frustrate, transformând încăperea și situația într-un spectacol cu distribuire mondială. Căci nu doar cei din cameră trebuie să aleagă un favorit pe care să-l salveze, ascultându-i povestea lacrimogenă, ci și întreaga lume. Care, la fel ca la un reality show, trebuie să-și aleagă preferații. Așadar, pe cine ai salva dintre cei opt? Hai, șase, după ce Hackerul se înfurie și omoară doi dintre pasageri înainte de termen, pentru a dovedi că vorbește serios? Merită mai mult cineva să trăiască decât altcineva? Pe ce anume ne-am baza o astfel de alegere? Puși în situația celor de-acolo, am fi în stare să o facem și, dacă da, pe ce criterii am face-o?
Autorul știe să-și prindă cititorul în mreje de la prima pagină. Povestea este alertă, te captivează imediat, informațiile sunt strecurate cu abilitate, cu țârâita, te ajută să-ți formezi o părere despre un personaj (inclusiv despre cei care formează juriul, că doar oameni sunt și ei), pentru ca imediat să se răstoarne totul la 180 de grade când Hackerul intervine și scoate la iveală niscaiva informații picante, niște detalii pe care nu le cunoștea decât cel implicat direct, astfel încât să vadă o lume întreagă justețea alegerii exact acelor pasageri și nu a altora. Pentru că nimic nu este lăsat la voia întâmplării într-o poveste impecabil construită până spre final, când totul o ia la vale și te amețește cu multitudinea răsturnărilor de situație (eu aș mai fi redus din ele, că, sincer, mi s-au părut prea multe).
„- Spune-mi, domnișoară Dixon, cam ce te-ai fi așteptat să facem? i-a replicat Jack. Chiar crezi că am fi permis ca mașinile să ia toate deciziile? Nu suntem tâmpiți; bineînțeles că vom menține un control strict asupra lor. Ni s-a permis o inimaginabilă și unică posibilitate în viață de a-i proteja pe cei care modelează această societate, care salvează vieți, care au o contribuție, care fac acest loc mai bun pentru noi toți. Este de datoria noastră să-i punem pe ei pe primul loc. Crezi că ar trebui să irosim această șansă în numele unei egalități care n-a existat niciodată, de fapt, în această țară? Vorbim aici mai degrabă de o modernizare a sistemului de clase sociale. Dacă ai avea nevoie de o operație care să-ți salveze viața, ai vrea ca bisturiul să fie în mâna unui medic sau a unuia care umple rafturile la supermarket? Cine ai prefera să te salveze dintr-o clădire în flăcări? Un pompier antrenat sau cineva cu dificultăți de învățare?
– Adică judecați viețile oamenilor și pe baza dizabilităților? a întrebat Muriel.
– Firește că da! a râs Jack.” (p. 352)
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Pasagerii. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
Literatura pe tocuri: https://literaturapetocuri.ro/pasagerii-de-john-marrs-editura-trei-recenzie.html
Cărțile mele și alți demoni: http://www.cartilemele.ro/2022/05/recenziile-lui-gica-74-pasagerii-de.html
Andrei Cioată: http://falled.blogspot.com/2022/05/pasagerii-de-john-marrs-recenzie.html
Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/pasagerii-john-marrs-recenzie/
Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/05/14/recenzie-pasagerii-de-john-marrs/
Citește-mi-l: https://citestemil.ro/
Pălărisme: https://palarisme.ro/
Analogii Antologii: https://analogiiantologii.com/
May 14, 2022
Bogdan-Alexandru Stănescu despre „Abraxas” la Librăria Humanitas de la Cișmigiu
Luni, 16 mai, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bulevardul Regina Elisabeta 38, București), va avea loc o discuție pornind de la romanul Abraxas de Bogdan-Alexandru Stănescu, apărut de curând la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd.”.
Vor vorbi alături de autor: Radu Paraschivescu, Eugen Ciurtin, Dan Croitoru
Va modera: Mirela Nagâț
Abraxas: numele mistic al zeului contradictoriu ne descuie porțile palatului de oglinzi deformante al realității iluzorii în care trăiește Michi Lucescu. Izolat de oameni și de viață într-o odăiță sărăcăcioasă închiriată în podul unei case vechi, acesta se lasă purtat de fluxul memoriei pe holurile unui bloc cu rădăcini în copilăria sa. Palierele îmbrăcate în gresie și faianță verde, ca o piscină interioară, conturează treptat imaginea unei ciudate Case cu Lei în care a locuit cândva împreună cu Prințesa Ralu, mama lui teatrală și strivitoare ca o forță a naturii. Din această casă vie, străjuită de doi lei de piatră și lipită de cimitirul evreiesc, vedem Bucureștiul cenușiu al ultimului deceniu comunist și pe cel pestriț din anii de după Revoluție. În rătăcirile sale prin blocul amintirilor, Michi deschide pe rând ușile celor 11 apartamente și pătrunde în câte un vechi cinematograf bucureștean, devenind concomitent spectator și protagonist al unui film al ratării și (auto)distrugerii. Episoadele acestui film, în care își joacă propriul rol sau poartă măștile altora, se derulează în puncte diferite din timp și spațiu, de la evul întunecat al cruciadei lui Frederic Barbarossa până la un viitor postapocaliptic înghițit de ape, trecând prin Viena lui Iacov Levi Moreno, Parisul lui Ilarie Voronca și New Yorkul lui Delmore Schwartz. Dar din toate aceste reflexii, unele senine, altele neguroase, se compune sufletul personajului, al Omului. Căci Abraxas este deopotrivă lumină și întuneric, este viață și moarte simultan, este dragostea și uciderea ei. Este lumea întreagă.
Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979) este scriitor, eseist, traducător, editor, doctor în filologie. A debutat cu cronică literară în revista Luceafărul (1999), a fost inclus cu proză scurtă în majoritatea antologiilor „Prima mea…” (ART) și a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom, 2010). A mai publicat: Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (poeme, Cartea Românească, 2012, nominalizat la premiile revistei Observator cultural și Radio România Cultural), Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelștam (eseu, ART, 2013), anaBASis (poezie, Cartea Românească, 2014, nominalizat la premiile Radio România Cultural), Copilăria lui Kaspar Hauser (roman, Polirom, 2017, 2021, Premiul pentru proză în cadrul Premiilor „Nepotu’ lui Thoreau”, Premiul pentru proză al revistei Ateneu, Premiul Radio România Cultural, Premiul Festivalului primului roman de la Chambéry, Franța, nominalizat pe lista scurtă a Premiului European pentru Literatură, tradus în franceză, croată, maghiară, bulgară și macedoneană), Caragiale. Scrisoarea pierdută (roman biografic, Polirom, 2019) și Adorabilii etrusci (poeme, Charmides, 2021). A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Edward Hirsch, Paul Auster, Daniel Mendelsohn, Louise Glück și Philip Roth.
May 13, 2022
Interviu extraordinar cu Marat Gabidullin, fost comandant în armata mercenară Wagner
În premieră, dezvăluirile unui mercenar plătit de oligarhi ruși!
Marat Gabidullin, fost comandant în armata privată Wagner și autorul volumului Memoriile unui mercenar din grupul Wagner, i-a acordat Ioanei Bâldea Constantinescu, jurnalist și brand manager Corint, un interviu în care vorbește despre misiunea în Donbass, atrocitățile comise de mercenarii ruși în Siria și actuala invazie a Ucrainei de către Rusia.
„Prima mea misiune a fost în Republica Populară Lugansk. Populară era doar cu numele, ea în fapt era o juntă militară. Poate juntă militară e prea dur, pentru că am fost după aceea și în Donețk. În Lugansk măcar mai erau niște aparențe de democrație. Această primă misiune m-a făcut să mă gândesc, pentru că mi-am dat seama că eu nu voiam să iau parte la astfel de proiecte agresive îndreptate împotriva unui stat vecin. De fapt, mai mult decât atât, unui popor frate, pentru că ucrainenii sunt frații noștri. Din fericire, Cel de Sus m-a ajutat și m-a ferit să iau parte la acțiuni militare directe împotriva Ucrainei. Apoi a venit Siria și acolo n-am mai avut nicio ezitare, pentru că eram implicați într-o luptă împotriva ISIS, știam că dreptatea este de partea noastră. Până la urmă, totul depinde de inamic. Azi ești de partea binelui, mâine ești de partea răului, pentru că până la urmă ești un mercenar.”
Fragmentul de mai sus este disponibil în format video aici: https://we.tl/t-PjaB8q6IE4
În cursul zilei de luni vom difuza integral interviul pe platformele media Editura Corint și Veridica.ro, un proiect asumat de Alianța Internațională a Jurnaliștilor Români.
Rămâneți aproape!
Interviu extraordinar cu Marat Gabidullin, fost comandant în armata mercenară Wagner: „Ucrainenii sunt frații noștri. Din fericire, Cel de Sus m-a ajutat și m-a ferit să iau parte la acțiuni militare directe împotriva Ucrainei”
„Ucrainenii sunt frații noștri. Din fericire, Cel de Sus m-a ajutat și m-a ferit să iau parte la acțiuni militare directe împotriva Ucrainei”, a declarat astăzi Marat Gabidullin, fost comandant în armata mercenară Wagner, într-un interviu acordat Ioanei Bâldea Constantinescu, jurnalist și Brand Manager al Editurii Corint.
Gabidullin, în vârstă de 55 de ani, s-a alăturat armatei Wagner în 2015. În cartea sa, Memoriile unui mercenar din grupul Wagner, publicată de Editura Corint în traducerea Alinei Pavelescu, vorbește despre misiunile din estul Ucrainei și din Siria, unde mercenarii Wagner au susținut regimul președintelui Bashar al-Assad.
Înființat în 2014 ca o structură militară care să vină în ajutorul forțelor separatiste din Ucraina, grupul Wagner funcționează ca o armată privată a lui Vladimir Putin, finanțată direct de oligarhii ruși, care până în prezent a desfășurat operațiuni militare în Donbas și Lugansk, dar și în Siria, Libia, Republica Centrafricană și Mali.
Gabidullin vorbește despre o criză morală, declanșată de modul în care Kremlinul a negat constant existența mercenarilor, adesea sacrificați și folosiți drept carne de tun. El denunță corupția din interiorul armatei ruse și lipsa de respect pentru viața omenească a unor superiori despotici și slab instruiți din punct de vedere militar.
Răspunde direct la întrebări dificile, de tipul celei cu privire la filmarea din iunie 2017 cu mercenari Wagner torturând și ucigând prin decapitare, în cele din urmă, un presupus dezertor sirian în apropiere de Shaer, Siria.
„Acești nemernici trebuie cercetați și pedepsiți. Pe de altă parte, trebuie să înțelegem că această armată privată funcționează într-un vid legislativ. Acești soldați nu simt nicio responsabilitate. Ei pur și simplu își eliberează demonul lăuntric care scoate la iveală tot ce au mai rău în interiorul lor.”
Cartea lui Marat Gabidullin descrie atât episoade care țin de rutina vieții unui mercenar, cât și scene în care erori tactice care ar fi putut fi evitate au costat viețile camarazilor săi, niciodată amintiți în comunicările oficiale.
Autorul condamnă direct invadarea Ucrainei și folosirea mercenarilor Wagner în operațiunile militare desfășurate acolo, dar și îngrădirea dreptului la informație al publicului rus.
„Am vrut să le povestesc rușilor că există o astfel de structură, armata Wagner, de care noi rușii ne folosim în mod activ, deși, din cauza felului în care a evoluat istoria Rusiei în ultimii ani, ne prefacem că nu există.”
Ioana Bâldea Constantinescu este jurnalistă și face parte din echipa de comunicare a Editurii Corint. Interviul a fost realizat cu ajutorul lui Anton Breiner, lector dr. la Catedra de limba rusă a Universităţii Bucureşti, care a asigurat traducerea în și din limba rusă.
Volumul Memoriile unui mercenar din grupul Wagner de Marat Gabidullin e disponibil pentru precomandă pe site-ul Editurii Corint, cu livrare din 27 mai.
Credite foto:
Marat Gabidullin, membru al Grupului de mercenari Wagner, vorbește deschis despre luptele la care a luat parte. Printre misiuni se numără ajutorul dat rebelilor pro-ruși din regiunea ucraineană Donbas, susținerea președintelui Bashar al-Assad în Siria și confruntarea cu Statul Islamic. © Marie Barlois
Militar ucrainean în așteptarea luptei cu forțele fidele Rusiei din estul Ucrainei. Autoproclamatele republici populare ale Donețkului, respectiv Luhanskului, au beneficiat de ajutorul militar al Moscovei, inclusiv de cel al mercenarilor din Grupul Wagner. © Shutterstock
Ioana Bâldea Constantinescu, arhiva personală
***
Grupul Editorial Corint (GEC) are 28 de ani de experiență pe piața românească de carte, fiind unul dintre primele trei grupuri editoriale din România. În ceea ce privește cărțile de nonficțiune, a acordat o atenție deosebită domeniului istorie, care are nu mai puțin de patru colecții distincte: Corint Istorie (coordonator Ion M. Ioniță), Corint Istorie cu blazon (coordonator Filip-Lucian Iorga), Corint Istorie Autori Români (coordonator Florin-Răzvan Mihai) și Corint Istorii urbane (coordonator Adrian Majuru), cu zeci de apariții editoriale anual.
Semnal editorial 480: StoryCraft Publishing lansează „Liceul 13” de Radu Octavian
Liceul 13
de Radu Octavian
Dacă ți-au plăcut Death Note și 13 Reasons Why atunci vei iubi această carte!
Colecția Storycraft se îmbogățește cu o apariție premium a scriitorului Radu Octavian, aflat la a doua lui carte, un Young Adult Horror care atinge cu finețe subiecte sensibile ale realității adolescenților.
Într-o noapte de iarnă, Maria Stanciu, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național “Scarlat Demetrescu” din București, se sinucide aruncându-se în fața unui tren.
Vlad Dinu, colegul de clasa al Mariei, ajunge în posesia jurnalului fetei și dezvoltă o curiozitate puternică față de motivul din spatele gestului ei. În curând, însă, un lanț de morți înfiorătoare, aparent accidentale, îi vizează, unul câte unul, pe foștii ei colegi.
Vlad ajunge să fie prins într-un joc periculos, în care trebuie să afle cine este criminalul, înainte ca acesta să ajungă la el și la restul colegilor lui. Însă, șocul absolut îl are în momentul în care observă că toate indiciile duc spre… Maria Stanciu.
“O clasa întreagă de liceeni, un păcat colectiv la care toata lumea închide ochii și o victimă care își caută răzbunarea. Radu Octavian este o voce proaspătă în lumea cărților YA Dark Fiction.”
– Daniel Zărnescu, editor
Despre autor
Radu Octavian se consideră un arhitect nebun când vine vorba de storytelling. A debutat ca scriitor la vârsta de 25 de ani cu romanul „Șapte Porți”, tot la editura StoryCraft Publishing.
Dacă îl lași să vorbească mai mult de cinci minute este imposibil să nu auzi o analiză psihologică făcută pe unul din personajele lui preferate sau despre colecția lui de concepte de carte care așteaptă să fie exploatate. Unul din obiectivele lui principale este să aducă la viață personaje inteligente și neînfricate, cu aptitudini pe care și-ar dori să le vadă mai des în viața reală.
Conform stilului caracteristic, pune în scenă doar lumi misterioase și pline de acțiune, în care forțele binelui și răului sunt diferențiate doar de o linie subțire. Explorează mai multe genuri, cum ar fi thriller, horror, science-fiction si mister. Scrie, în general, pentru publicul adult și pentru zona de young adults.
Despre StoryCraft PublishingStoryCraft Publishing este o comunitate de scriitori aspiranți, debutanți și publicați (peste 150 la numar), al cărei scop este să impulsioneze piața de carte și de film autohtone. În același timp, este o editură dedicată scriitorilor români și a literaturii române contemporane.
Comunitatea a fost formată începând cu luna iunie 2018, iar editura a luat naștere odată cu lansarea primelor cărți, pe data de 24 Septembrie 2020.
Detalii tehnice:Anul publicării: 2022
Colecție: Premium
Categorie: Young Adult
Gen: Horror Paranormal
Număr de pagini: 324
ISBN: 978-606-95057-6-2
Preţ de raft: 39 lei
Poți cumpăra cartea în etapa de precomandă cu 10% discount, de pe linkul de mai jos:
May 12, 2022
Romanul „Interior zero” de Lavinia Braniște a apărut în limba spaniolă
„Una dintre cele mai puternice voci ale literaturii tinere românești.” (Medana Weident, Deutsche Welle)
Romanul Interior zero (Polirom 2016, 2018) de Lavinia Braniște a apărut recent la editura spaniolă Automática Editorial, în traducerea lui Borja Mozo Martín, cu titlul Interior cero, şi va fi lansat la Madrid, vineri, 13 mai, ora 19.00, la Librăria Sin Tarimo (Calle de la Magdalena, 32).
Detalii despre eveniment, aici.
Interior zero este laureat al Premiului „Nepotu’ lui Thoreau” pentru cea mai bună carte de proză a anului 2016 și a fost, de asemenea, tradus în germană și polonă.
Despre carte
Cristina are treizeci de ani, lucrează la o firmă de construcţii, are un prieten, Mihai, şi locuieşte în apartamentul unui coleg de muncă. O existenţă aparent normală, dar care ascunde prea multe neajunsuri. Deşi încă tânără, nu vede un traseu bine delimitat al vieţii sale, locul de muncă o sufocă, e aproape toxic, iar iubitul îi oferă doar o relaţie la distanţă, fără prea multe perspective, apărând şi dispărând pe perioade mai lungi sau mai scurte. Nu ştie dacă îl iubeşte sau nu şi ar dori să clarifice lucrurile cu el, însă totul se complică din cauza unei sarcini nedorite. Ar vrea sa scape şi de job, de şefa obositoare şi colegii plictisitori, dar asta se întâmplă doar când firma dă faliment. Veşnica nehotărâre face ca toate marile decizii să fie luate de alţii pentru ea. Va reuşi oare să-şi depăşească condiţia? Îşi va găsi, într-un final, drumul pe care şi-l doreşte? Interior zero ne arată cât de uşor poate să treacă viaţa pe lângă tine şi cum alegerea căii mai sigure poate avea consecinţe mult mai grave decât ţi-ai putea imagina.
„Lavinia Branişte a reuşit să scrie o carte uluitor de proaspătă, în limbajul imediat recognoscibil al rătăcirilor de acum, o carte în care realităţile interioare şi exterioare se arată nefalsificate, revoltătoare, în care trucurile şi eschivele nu se admit. Este şi o carte a adevărurilor despre femeile tinere, singure şi captive în mecanismul aşteptărilor şi al nevoii de validare, un roman despre micile cedări şi despre micile trădări de fiecare zi, despre forme de acomodare şi (iluzorii) strategii de evadare din teritoriul neîndurător al unei urbanităţi alienante, normative. Este o carte unică, autentică şi curajoasă, una atât de necesară.” (Alina Purcaru)
Lavinia Branişte s‑a născut la Brăila, în 1983, şi a studiat literatură şi limbi străine la Cluj şi Bucureşti. A scris poezie, proză şi literatură pentru copii. La Polirom i-au apărut romanele Interior zero (2016, premiul „Nepotu’ lui Thoreau”), Sonia ridică mâna (2019, premiul „Nepotu’ lui Thoreau”, Premiul pentru Proză al revistei Ateneu, Premiul Sofia Nădejde) şi Mă găseşti când vrei (2021).
May 11, 2022
Întâlnire online cu scriitorul David Foenkinos, prilejuită de lansarea romanului „Familia Martin“ – miercuri, 11 mai, ora 19.15
Editura Humanitas Fiction vă invită miercuri, 11 mai, ora 19.15 să urmăriți online dialogul scriitorului francez David Foenkinos cu Ioana Pârvulescu, scriitoare, și Mihaela Dedeoglu, jurnalist cultural. O întânire prilejuită de lansarea romanului Familia Martin – recent apărut în traducerea Simonei Brînzaru în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu.
„Bucurie, dragoste pe fugă, reîntâlniri, lacrimi care curg în sfârșit, toate acestea se regăsesc în Familia Martin, noul roman plin de prospețime al lui David Foenkinos.“ — Elle
Un eveniment #live & #online pe paginile Facebook – Humanitas Fiction și pe Youtube Humanitas. Înregistrarea audio va fi ulterior disponibilă pe paginile de podcast ale Grupului Humanitas: Spotify https://spoti.fi/3pdxUCI, Apple https://apple.co/2RnzcP6, Google https://bit.ly/3d0ZgHx, Soundcloud https://bit.ly/Humanitas-Soundcloud și Deezer https://bit.ly/3cxg091
Urmărește mesajul transmis de David Foenkinos cititorilor români cu ocazia apariției romanului Familia Martin aici.
Romancier, dramaturg și scenarist, David Foenkinos este considerat un autor important al generației sale. Romanele lui s-au tradus în peste 40 de limbi, toate sunt bestselleruri, iar unele dintre ele au fost ecranizate. În Familia Martin, David Foenkinos lansează o adevărată provocare pentru cititor, jucându-se cu granița care separă realul de ficțiune.
Naratorul, un autor în pană de inspirație, se hotărăște să iasă în stradă și să facă din prima persoană care-i apare în cale subiectul viitoarei sale cărți. Pentru a pătrunde în viața acesteia, devine el însuși personaj, bulversând traiectorii personale și destine. Familia Martin este o carte ludică, chiar dacă abordează subiecte sensibile precum singurătatea în cuplu, provocările adolescenței, hărțuirea la locul de muncă sau anxietățile inerente bătrâneții.
Madeleine Tricot, fostă croitoreasă pentru casa de modă Chanel, trăiește în același cartier de peste 40 de ani când, într-o bună zi, este abordată de un scriitor. Fiind prima persoană care-i iese în cale, acesta vrea să facă din ea personajul principal al cărții sale. Femeia îl lasă să pătrundă în amintirile ei și chiar să-i schimbe cursul vieții, ajutând-o să reia legătura cu marea sa iubire din tinerețe. Însă una din fiicele lui Madeleine, Valérie, și-ar dori să devină ea eroina cărții sau, și mai bine, întreaga familie Martin. Scriitorul îi acceptă propunerea, care se dovedește un bun prilej de a orchestra o serie de aventuri pline de suspans.
„Noul roman al lui David Foenkinos, ingenios și foarte bine scris, este poate cel mai foenkinosian dintre cărțile autorului, care construiește o operă singulară, străină de toate curentele literaturii franceze de astăzi. Stilul său emană un optimism incorigibil. Un roman sclipitor.“ — L’Obs
David Foenkinos s-a născut la Paris pe 28 octombrie 1974. Este romancier, dramaturg și scenarist. A studiat literatura la Sorbona și a urmat în paralel cursuri de muzică, visând, pentru o vreme, să înființeze o trupă. A debutat în anul 2001 cu romanul Inversion de l’idiotie. De l’influence de deux Polonais, recompensat cu Premiul Fran¢ois Mauriac, urmat în 2002 de Entre les oreilles. În 2004 publică Potențialul erotic al soției mele (Le potentiel érotique de ma femme; Humanitas Fiction, 2017), care obține Premiul Roger-Nimier în același an și îl face cunoscut pe plan internațional. Urmează un număr impresionant de romane, toate bestselleruri, unele distinse cu importante premii literare: în 2005, În caz de fericire (En cas de bonheur; Humanitas, 2008), Les cœurs autonomes în 2006, Qui se souvient de David Foenkinos? în 2007, carte care primește Premiul Jean Giono, în 2008, Despărțirile noastre (Nos séparations; Humanitas, 2011). Acestea sunt urmate de La délicatesse (2009, zece premii, ecranizat), Lennon (2010), Les souvenirs (2011, ecranizat), Je vais mieux (2013, ecranizat), La tête de l’emploi (2014), Charlotte (2014), care câștigă Premiul Renaudot și Premiul Goncourt des Lycéens, Le Mystère Henri Pick (2016, ecranizat), Către frumusețe (Vers la beauté, 2018; Humanitas Fiction, 2020), Deux sœurs (2019), Familia Martin (La famille Martin, 2020; Humanitas Fiction, 2022), Numéro deux (2022). Autor prolific, Foenkinos a publicat de asemenea proză scurtă, piese de teatru și două volume pentru copii: Le petit gar¢on qui disait toujours non (2011) și Le saule pleureur de bonne humeur (2012).
Romanul Familia Martin de David Foenkinos este recomandat de RFI România.
Câștigătoarea Concursului de Debut al Editurii Polirom, la secțiunea Proză, ediția 2022: Irina Anghel, Banchetul cerșetorilor
Polirom anunță câștigătoarea Concursului de Debut al editurii, la secțiunea Proză, ediția 2022: Irina Anghel, Banchetul cerșetorilor.
Irina Anghel: „Îmi plac povestirile polițiste, iubirile neterminate în ficțiune, prieteniile de tip societate secretă, jocurile de cuvinte, Rolling Stones și naratorii care se bagă neinvitați în poveste. Am ajuns să le combin pe toate și a ieșit, zic eu, o carte despre cum locurile și oamenii pe care-i pierdem se încăpățânează să rămână cu noi. Banchetul cerșetorilor a pornit de la un schimb de replici peste care am dat trăgând cu urechea într-o librărie în liceu și pe care l-am transformat atunci într-o povestire scurtă în care apar doar trei dintre personajele din carte (bineînțeles, unul nu apare, ci dispare). Mi-a rămas însă pe creier ideea că n-am ghicit nici jumătate din ce s-a întâmplat, de fapt. Așa că am petrecut următorii ani – și mai ales ultimele luni – scriind și rezolvând problema.”
Irina Anghel s-a născut la Iași. Este jurnalist la Bloomberg în Londra. Înainte de a se alătura redacției Bloomberg, a scris, printre altele, pentru Buletin de București, Economedia și Școala9. Are un masterat în jurnalism și politici economice de la Sciences Po Paris și este licențiată în economie politică la King’s College London.
Perioada de înscriere la ediția din acest an a concursului s-a încheiat la data de 4 martie 2022, cu 70 de manuscrise participante.
Premiul pentru manuscrisul declarat câștigător constă în publicarea acestuia în cursul anului 2022.
Câștigătorii edițiilor anterioare:
• Teodor L. Nedeianu, Geaca lui Kafka (2021): Premiul Tânărul Scriitorul al anului, Gala Tinerilor Scriitori/ Cartea de Poezie a anului 2021;
• Ema Stere, Copiii lui Marcel (2020): Premiul Uniunii Scriitorilor din România, secțiunea Debut, ediția 2021• Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2020, la secțiunea Debut-Proză;
• Roxana Dumitrache, Papa Nicolau și alte povestiri foarte, foarte scurte (2019);
• Iulian Bocai, Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu (2018): Premiul Festivalului Primului Roman de la Chambéry, Franța, ediția 2019 • Premiul revistei „Observator cultural” pentru Debut, ediția 2019;
• Alexandru Done, Downshifting (2017): Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2017, secțiunea Debut.
May 10, 2022
Semnal editorial 479: Kim Stanley Robinson – Ministerul pentru viitor
„O epopee tumultuoasă despre schimbările climatice și despre eforturile umanității de a schimba cursul evenimentelor înainte de a fi prea târziu.“
Polygon
Una dintre cărțile preferate ale lui Barack Obama
De la scriitorul vizionar al TRILOGIEI MARTE, o imagine tulburător de verosimilă a unui viitor iminent
În baza Acordului climatic de la Paris din 2025, se creează Ministerul pentru Viitor, ce are ca misiune apărarea tuturor ființelor vii, prezente și viitoare. Însă, la scurt timp, un val de căldură lovește India și provoacă moartea a douăzeci de milioane de persoane.
Frank May, unul dintre puținii supraviețuitori ai catastrofei, și Mary Murphy, care conduce Ministerul pentru Viitor, caută soluții pentru ca omenirea să facă față provocărilor aduse de schimbările climatice. Alături de ei, activiști, refugiați și oameni de știință povestesc despre cum le-au fost afectate viețile de criza ecologică și propun inovații din ecologie, economie și politică, pentru a crea un viitor mai bun.
Soluțiile există, însă aplicarea lor nu e ușoară, fiindcă întregul mod de viață al oamenilor trebuie pus sub semnul întrebării. Iar eforturile de azi vor da rezultate abia peste zeci sau chiar sute de ani.
„Robinson integrează cu măiestrie detaliile practice ale crizelor de mediu și proiectele de geoinginerie într-un portret cuprinzător și optimist al capacității omenirii de a coopera în fața dezastrelor. Această capodoperă de science-fiction adevărat trebuie neapărat citită de toți cei care își fac griji în legătură cu viitorul planetei noastre.“
Publishers Weekly
„Dacă i-aș putea convinge pe politicienii și pe cetățenii de pretutindeni să citească o carte anul acesta, atunci aceea ar fi Ministerul pentru Viitor.“
Ezra Klein
„În al doisprezecelea an de secetă continuă, orașul nostru a rămas fără apă. Desigur, am fost avertizați că așa se va întâmpla, dar chiar și în perioadele de secetă se întâmplă să mai cadă câțiva stropi de ploaie, însă prin strategia de conservare și asolament în agricultură, prin construirea de noi rezervoare și conducte către bazine hidrografice îndepărtate și prin săparea unor fântâni și mai adânci, și prin toate celelalte eforturi, am reușit întotdeauna să ne descurcăm cumva. Și toată treaba asta ne-a făcut să credem că va merge tot așa. Dar în septembrie a avut loc un cutremur, nu foarte puternic, dar aparent suficient încât să miște ceva în stratul acvifer de sub noi și foarte repede toate fântânile au secat, iar rezervoarele erau deja goale; bazinele hidrografice învecinate conectate la sistemele noastre printr-o conductă au secat și ele. În ziua de 11 septembrie 2034 nu a mai curs nici o picătură de apă din robinete.“
Data apariției23 mai 2022Titlu originalMinistry for the futureISBN978-606-43-1316-4Cod bară9786064313164AutorKim Stanley RobinsonTraducătorEmil SîrbulescuEdituraNemiraImprintArmadaColecțiaArmadaFormatPaperbackNr. pagini624Greutate (kg)0.5000May 9, 2022
Semnal editorial 478 + Fragment: Paul Gallico – Doamna Harris cucerește Parisul
Titlu: Doamna Harris cucerește Parisul (Mrs Harris Goes to Paris)
Autor: Paul Gallico
Traducere: Mihaela Adina Eros
Isbn: 9789737288493
Nr. Pag.: 190
Doamna Harris este o menajeră londoneză trecută bine de prima tinerețe, cu un umor și o energie molipsitoare, care ajunge să trăiască aventura vieții ei exact când nimeni nu s-ar mai fi așteptat.
Descoperă din întâmplare o superbă rochie Dior în șifonierul uneia dintre clientele sale din lumea bună și din acel moment are o singură dorință: să-și cumpere și ea o minunăție ca aceea.
După trei ani de sacrificii, pleacă în cele din urmă la Paris pentru a-și împlini visul. Acolo are tot felul de peripeții nostime și escapade extravagante, își face o mulțime de prieteni și face pe toată lumea fericită în jurul ei, ca o zână bună.
Lecția de viață pe care o desprindem din această poveste „ca-n povești” este că îți poți împlini cu siguranță visul cel mai drag atunci când îi ajuți pe alții să și le împlinească și ei pe ale lor; și când împrăștii dragoste și bunătate în jur, depășești toate dificultățile.
–––––––––––––
„- Căutați o rochie pentru fiica dumneavoastră? a întrebat doamna Harris.
Bătrânul a clătinat din cap, deoarece copiii săi erau împrăștiați și plecați departe.
– Nu, a răspuns el. Vin aici din când în când pentru că-mi place să văd haine și femei frumoase. Mă înviorează și mă face să mă simt iar tânăr.
Doamna Harris a clătinat din cap în semn aprobativ.
– Că bine ziceți, a fost ea de acord.
Apoi, cu sentimentul plăcut că mai găsise pe încă cineva în care putea avea încredere, s-a aplecat spre el și a șoptit:
– Eu am venit taman de la Londra ca să-mi cumpăr o rochie Dior.
O revelație de moment, în parte minunata perspicacitate de francez și în parte o completare a memoriei pe care încercase să și-o reîmprospăteze l-au înviorat pe bătrânul gentleman și acum știa cine și ce anume era această femeie. I-a revenit în minte vechea imagine a holului murdar, a scărilor ce scârțâiau și a găleții din capul scării, dar acum lângă găleată stătea o persoană, o femeie corpolentă cu un șorț larg, pantofi prea largi, păr roșcat argintiu și piele pistruiată, comandanta solitară a unui regiment de mături, mopuri, ștergătoare de praf și perii. Ea fusese pentru el singura notă veselă din incintele posomorâte ale camerelor colegiului.
[…]
Își amintea că numele ei era doamna Maddox, dar pentru el și un alt francez din colegiu fusese întotdeauna Madame Mops, prietena lor, sfătuitoarea lor, furnizoarea de vești, sursa bârfelor și a știrilor interne.
Își amintea, de asemenea, că, dincolo de exteriorul aspru și comic, recunoscuse curajul femeilor care duceau o viață plină de greutăți și trudă neîncetată pentru a-și îndeplini datoriile lor simple de unele singure, condimentate doar cu sarea unor bombăneli minore și comentarii acide referitoare la ticăloșii și acei târâie-brâu care conduceau lucrurile. Acum o putea vedea din nou, părul său roșcat cenușiu atârnându-i în ochi, cu o țigară vârâtă după o ureche, cu capul clătinându-se de energie concentrată în timp ce curăța de zor încăperile. Aproape că putea să o audă vorbind din nou. Și pe urmă și-a dat seama că așa se și întâmplase.
Și asta pentru că lângă el ședea în cel mai exclusivist și mai sofisticat salon din Paris reîntruparea acelei Madame Mops din urmă cu jumătate de veac.
E adevărat, nu exista nicio asemănare fizică, pentru că vecina lui era subțire și istovită de muncă – uitându-se la aspectul mâinilor ei, bătrânul și-a confirmat bănuiala – dar nu așa o recunoscuse; o recunoscuse după comportament, după modul de a vorbi și, desigur, după ochii mici și îndrăzneți, dar mai ales după aura recongnoscibilă de curaj și independență și îndrăzneală ce o înconjura.
– O rochie Dior, o îngână el, o idee splendidă. Să sperăm că veți găsi aici în această după-amiază ceea ce vă doriți.” (pag. 100-102)
Așteptăm și o producție cinematografică prin iulie, în colaborare cu Casa Dior. O carte atât de pozitivă nu putea să nu-și găsească un răsunet în lumea filmului. Trailerul poate fi urmărit la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=_Io2tiPw5T8
De la prima sa apariție, în 1958, de-a lungul timpului, cartea a sedus numeroși regizori de film și de teatru. Adaptarea a mers mai departe și pentru un superb spectacol de 𝘮𝘶𝘴𝘪𝘤-𝘩𝘢𝘭𝘭: „Flowers for Mrs Harris”: https://www.youtube.com/watch?v=IewOtKzN710
