Cristina Boncea's Blog, page 25

Cărți achiziționate și de oferit mai departe

Pentru că încă sunt într-o continuă febră de achiziționare a cărților datorită aplicației Vinted și nu numai, urmează să vă prezint noii membri ai bibliotecii mele într-un nou videoclip. De asemenea, am vrut să menționez câteva titluri și aici, astfel încât să fiți la curent cu activitățile mele.

Colecția FeminIN și noul roman al lui Radu GăvanIarmaroc la Cuibul de Mijloc în BrașovCărți pentru copii de pe VintedAlte cărți de pe Vinted Colecția FeminIN și noul roman al lui Radu Găvan

Recent, am decis să achiziționez boxsetul “FeminIN” de la Publisol, o colecție de zece titluri scrise de autori români cu scurte comentarii pertinente care să ne ofere o perspectivă modernă asupra poveștilor. Am tot văzut aceste cărticele peste tot, însă nu mi se pare că această colecție se bucură de atenția pe care o merită.

Deoarece cărțile sunt destul de scurte, probabil voi reuși să parcurg câteva dintre ele anul acesta și voi reveni cu recenzii. Prima pe lista mea va fi cu siguranță Femei de Mihail Sebastian – îmi este dor de stilul lui literar. Mai vreau să menționez că acest set conține și o cutie de ceai și că arată adorabil în biblioteca mea.

De asemenea, recent am primit și ultimul roman publicat de Radu Găvan, pe care voi începe să îl lecturez puțin mai târziu! Până acum, nu am fost dezamăgită de niciuna dintre cărțile sale.

Iarmaroc la Cuibul de Mijloc în Brașov

Sâmbăta aceasta, 22 iulie, urmează să particip la primul iarmaroc organizat de Cuibul de Mijloc pe Strada de Mijloc din Brașov. Mă veți găsi la un stand cu haine și cărți la prețuri avantajoase, cărora abia aștept să le găsesc o nouă casă.

Sunt sigură că voi petrece încă o zi minunată la această splendidă locație și voi reuși să cunosc oameni grozavi! Voi reveni după eveniment cu o postare în care să povestesc cum a fost și să vă spun mai multe despre Cuib.

Cărți pentru copii de pe Vinted

În premieră aflați că am reușit să îmi cumpăr atât de multe cărți pentru copii de pe Vinted încât nu încap pe un singur raft. Cred că interesul meu a început cu volumul Interpretarea basmelor de Marie-Louise von Franz pe care-l citesc în prezent, lucru care s-a potrivit cu puzderia de volume care au apărut dintr-odată la vânzare în aplicație.

Nu am mai citit de foarte mult timp o carte pentru copii și nu obișnuiam să fac acest lucru, însă acum cred că am dobândit maturitatea necesară pentru a parcurge astfel de titluri cu un ochi antrenat. Câteva dintre ele, precum Pânza Charlottei sau Podul către Terabithia îmi sunt cunoscute și dragi din propria copilărie; celelalte sunt titluri destul de populare pe care nu am apucat să le parcurg încă.

În orice caz, aceste colecții de la editura Arthur arată adorabil și mă bucur că am reușit să le găsesc la prețuri mici în aplicația mea favorită! Sper să le citesc rapid și să revin cu recenzii pe blog.

Alte cărți de pe Vinted

În acest caz, vreau să păstrez cât de cât misterul în ceea ce privește restul achizițiilor mele. Pot doar să vă spun că sunt încântată de toate, desigur, și că sunt foarte recunoscătoare pentru apariția aplicației în România – găsiți aici un ghid detaliat pentru a utiliza Vinted cu succes!

Vă aștept pe YouTube cu un nou book haul cât de curând, dar și cu un wrap up cuprinzător și, sper eu, plin de cărți încântătoare! Voi ce cărți v-ați mai achiziționat?

Articolul Cărți achiziționate și de oferit mai departe apare prima dată în Cristina Boncea .

Călătoria mea în Creta (iulie 2023)

Chiar ieri am revenit în țară, după 7 zile petrecute pe cea mai mare insulă grecească – Creta. Experiența mea nu a fost una dintre cele mai plăcute, iar în cele ce urmează voi oferi toate detaliile necesare.

Detalii tehniceCum a fost transportulCum a fost cazareaCe am vizitatPlaja AmoudaraOrașul HeraklionTaverne greceștiPalatul din KnossosLaguna Balos-GramvusaConcluzii despre CretaDe reținut Detalii tehnice

Ultima mea vacanță din acest an a fost cea din luna martie, la Paris, când vremea mi-a fost potrivnică, iar timpul petrecut în străinătate mi s-a părut prea lung. Ei bine, din nefericire am repetat experiența și în Creta, unde am prins o săptămână caniculară și am petrecut ultimele două zile ale concediului în cameră.

Am ales să merg în Creta deoarece era singura destinație atrăgătoare spre care puteam zbura din Brașov. Aeroportul din Ghimbav s-a bucurat de primii săi călători începând de luna trecută, iar eu îmi doream neapărat această facilitate. Am achiziționat un pachet cu zbor și cazare de la Viotop Travel, o agenție tot din Brașov. La rândul lor, au colaborat cu Christian Tour pentru a-mi face rezervările necesare.

Călătoria mea a început pe 10 iulie și s-a încheiat pe 17. În oferta pentru care am optat erau incluse zborul, transferul de la aeroport și cazarea, fără mese. Costul inițial al călătoriei a fost de 588 de euro; m-am bucurat de o ofertă early booking deoarece am achitat la sfârșitul lunii aprilie. Trebuie să menționez că probabil am achitat și un “supliment single” la cazare pentru că am călătorit singură.

Cum a fost transportul

A fost pentru prima oară când am zburat cu Aegean Airlines, un zbor de tip charter cu durata de aproximativ două ore. Nu mi s-a părut foarte diferit față de alte companii low-cost. Din fericire, nu am întâmpinat întârzieri nici la dus, nici la întors.

La întoarcere însă mi s-a repartizat tot pentru prima oară un loc lângă una dintre ieșirile de urgență și cu această ocazie am aflat de regulile speciale care se aplică în acest caz; beneficiul este spațiul extra pentru picioare, de care mă bucurasem inițial. Cel mai mare dezavantaj pentru mine a fost faptul că nu mi-am putut ține geanta aproape.

Aeroportul din Ghimbav este cel mai curat pe care l-am văzut, fiind atât de nou. Este amenajat într-un mod simpatic și minimalist, însă în spațiul comun de așteptare nu există decât un dozator de apă – tonomatele pentru snacksuri sunt doar la intrare. Sper ca în curând să se deschidă măcar o cafenea în incintă.

Nu am întâmpinat probleme nici legat de bagajul de cală, inclus în pachetul achiziționat, însă am avut parte de momente bune de panică la întoarcere, când autocarul care trebuia să mă ducă de la cazare la aeroport a întârziat 35 de minute. Cretanii nu excelează în a se mișca eficient, așa că am ajuns la poarta zborului meu cu doar 45 de minute înainte de momentul decolării – lucru neobișnuit pentru mine.

În timp ce așteptam autocarul în dimineața ultimei zile.

Doar când să mă întorc din New York City în București în 2017 am mai avut o întâmplare de tipul “nu mai scap odată de aici”, însă unul din reprezentanții agenției Christian Tour de pe insulă mi-a fost de ajutor de această dată.

Cum a fost cazarea

Am fost extrem de nemulțumită de cazare, lucru pe care l-am comunicat agenției și, indirect, proprietarilor. Se pare că nu m-am documentat suficient despre Creta și Grecia în general, deoarece standardele lor pentru o cazare de trei stele nu corespund deloc cu cele europene (aveam în minte Ibis-ul unde am stat în Paris ca etalon). Așadar, la ei este perfect normal să plătești între 6-10 euro extra pe zi pentru a utiliza aerul condiționat, iar pensiunile, precum cea la care am fost eu cazată, oferă prosoape curate și servicii de menaj doar o dată pe săptămână.

Problema pe care o aveam eu cu Angelika Apartments, unde am fost cazată, a fost faptul că pe Booking și toate site-urile de gen se menționa că menajul este zilnic. Am ales această cazare pentru priveliștea către munți pe care o oferea, însă acum cunosc mult mai multe criterii ce trebuie luate în considerare înainte de a selecta o cazare adecvată în vacanță. Pe lângă neînțelegerea legată de menaj, pe care am soluționat-o împreună cu proprietarii (ei oferiseră informații reale, însă agenția colaboratoare de acolo a omis să le menționeze), somnul meu a fost acompaniat de lătratul câinelui pe care aceștia îl țineau în lanț noaptea și clopotele de la gâtul caprelor de vizavi.

Chiar dacă studioul pe care l-am primit era decorat într-un mod simpatic, fierbătorul de apă avea rugină pe fund, făcându-l astfel inutilizabil, și multe alte obiecte erau în aceeași stare. De asemenea, am avut o reacție alergică pe față după ce m-am așezat accidental cu obrazul pe una din pernele de pe canapea. Nu mai menționez faptul că apa menajeră îmi făcea părul să arate mai rău decât înainte de a intra să îl spăl. Lucruri de genul acesta voi avea în minte data viitoare când voi alege o destinație de vacanță și o cazare pentru câteva nopți.

Angelika Apartments se afla departe de orice. Pentru a ajunge în zona comercială sau la plajă era nevoie să merg cu autobuzul. Din fericire, stația era aproape, doar că trebuia să trec peste un pod plin de rahat de rațe și gâște care trăiau în lacul din apropiere. Prin urmare, am avut parte de o neașteptată experiență pitorească, care, combinată cu temperaturile insuportabile, nu a reprezentat chiar idealul meu de concediu.

Pentru a conchide, menționez că proprietarii acestei cazări sunt un cuplu de vârstnici foarte simpatici, care au încercat să îmi facă experiența plăcută și mi-au mulțumit în repetate rânduri că i-am ales. Celelalte persoane cazate aici erau în mare parte adolescenți veniți cu Erasmus din Germania. Persoanele de contact de la Viotop Travel au fost extrem de amabile și serviabile, așa că subliniez încă o dată că vina pentru nemulțumiri îmi aparține mie în mare parte pentru lipsa de documentare suficientă.

Ce am vizitat

În după-amiaza în care am ajuns, am vrut neapărat să merg la plajă. Am făcut un ocol de aproximativ un kilometru de unde stăteam și am ajuns într-un loc în care puteai să călărești un cal pe plajă, contra-cost. Caii erau ținuți în condiții groaznice, lucru pe care l-am văzut confirmat și în recenziile de pe Google. Plaja din acea zonă nu era extraordinară, de asemenea, mai ales pentru că se afla în apropierea unei uzine care polua foarte tare.

Plaja Amoudara

A doua zi, la recomandarea ghidului, m-am dus pe plajă în Amoudara. De dimineață nu era aproape nimeni, iar toate restaurantele erau închise. Abia în jurul orei 11 am reușit să mănânc ceva, dar era deja prea cald pentru a-mi mai fi foame. M-am întors la cazare și am mai ieșit abia pe seară, când vremea era plăcută – în jurul orelor 19-20.

Orașul Heraklion

Ziua mea preferată a fost cea de-a doua, când m-am dus să mă plimb prin Heraklion. A fost un drum de aproximativ 50 de minute cu autobuzul. Aveam în minte să vizitez muzeul arheologic, care mi-a plăcut foarte tare. Nu mi-am dat seama câtă influență au avut egiptenii și turcii asupra grecilor.

Am avut intrare gratuită cu pașaportul, deoarece am 25 de ani. După ce am vizitat muzeul, la care se formase deja o coadă la 15 minute de la deschidere, m-am plimbat prin centrul orașului.

Am decis să intru într-un salon de înfrumusețare pentru a-mi face cozi împletite. Am fost foarte mulțumită de aspectul lor, dar și de preț și de cât de repede am fost servită. Această coafură pe care am păstrat-o timp de trei zile mi-a fost de mare folos în ceea ce privește canicula.

Tot în acea zi am văzut și Portul Venețian, o priveliște superbă. M-am plimbat printre zecile de magazine cu suveniruri, am ajuns chiar și la celebrul bazaar, iar când m-am întors m-am oprit la un alt salon unde mi-am laminat sprâncenele. Am fost foarte mulțumită de raportul calitate-preț la serviciile de înfrumusețare.

Heraklion mi s-a părut ca orice capitală modernă și m-am simțit bine să părăsesc peisajul rural din zona unde am fost cazată. Drumul de întoarcere a fost însă îngrozitor. Era deja ora de vârf, autobuzul era plin de oameni, iar traficul îngreunat. Până am ajuns la stația mea, denumită Apollonia după resortul de lângă, toată lumea coborâse deja. Chiar dacă există aer condiționat în autobuze, iar acestea au un aspect destul de modern, nu face față la atât de mulți oameni în miezul zilei.

Taverne grecești

Între plaja Amoudara și cazarea mea se găseau numeroase restaurante și magazine. Când se lăsa căldura, după-amiaza, mergeam să mănânc câte ceva. Menționez că abia dacă am avut o masă întreagă în fiecare zi; căldura era mult prea puternică, iar preparatele lor așa-zis tradiționale nu erau extraordinare la tavernele unde am mers.

Din fericire, am reușit să mă împrietenesc cu un localnic, angajat al restaurantului Petousis, unde m-am bucurat de deserturi delicioase și conversații interesante. Această legătură temporară a mai înfrumusețat puțin zilele mele de concediu.

Palatul din Knossos

La sugestia acestui nou amic, m-am dus a doua zi dimineață să vizitez Palatul din Knossos. M-am trezit în jurul orei 9, iar drumul cu autobuzul până acolo dura în jur de o oră. Am avut intrarea gratuită și aici, însă erau atât de mulți turiști prezenți încât n-am reușit să văd mare lucru. Am dat câteva ture, am făcut câteva poze, după care am mers la un restaurant din apropiere să mănânc ceva (o jumătate de salată grecească).

Deși m-am hidratat, aproape am leșinat în autobuzul spre cazare. Era atât de plin încât șoferul nu mai permitea altor călători să se urce, iar eu am putut să mă așez abia după câteva zeci de minute. Chiar și atunci mă rugam să nu-mi pierd cunoștința, lucru care era cât pe ce să se întâmple. Prin urmare, experiența nu a meritat.

Laguna Balos-Gramvusa

Vineri, 14 iulie, urma să merg într-o excursie de o zi pe care am achiziționat-o de la reprezentatul agenției Christian Tour. Îmi sunase interesant să văd celebra plajă roz, să mă plimb cu barca și să iau masa de prânz astfel. Vă spun că am avut o experiență similară în Sulina, care a fost de zeci de ori mai plăcută decât acele istovitoare ore petrecute în excursie, când nu-mi doream decât să fiu acasă.

Cea mai interesantă parte a excursiei mi s-a părut drumul cu autocarul până în port, când ghidul, o româncă stabilită de mulți ani în Creta, ne-a povestit diverse lucruri despre această insulă. Ne-am îmbarcat pe un vas arhiplin, unde abia dacă aveai loc să stai pe jos și am ajuns în cele din urmă la “Laguna Balos-Gramvusa, cea mai frumoasă plajă din Europa”.

Aici, o apă foarte mică trebuia traversată pentru a ajunge pe o mică plajă amenajată în capătul celălalt. Am făcut câțiva pași, după care m-am întors pe vas și am dormit, întrucât temperatura mi se părea insuportabilă.

Aici s-a staționat aproximativ două ore, după care căpitanul ne-a dus la o altă plajă din apropiere, o insulă pe care se afla un castel în vârf, din ce am înțeles. Am făcut de asemenea câțiva pași pe nisip, după care m-am întors pe vas să-mi continui somnul chinuit.

Erau zeci de oameni pe aceste plaje și, deși eram și eu echipată, nu m-am simțit în stare să rămân în aer liber. În această vacanță am învățat cât de mult detest “să fac plajă” și că această activitate nu e deloc pentru mine. De asemenea, mâncarea disponibilă la bord și inclusă în prețul călătoriei arăta execrabil.

Am plecat la ora 7:30 dimineața și am ajuns înapoi la cazare la ora 21:30, complet epuizată. Din fericire, hotărâsem să plătesc totuși pentru aerul condiționat din cameră, așa că măcar am putut dormi la o temperatură satisfăcătoare, spre deosebire de primele 2 nopți când nici cu ușile de la balcon deschise nu reușeam să mă odihnesc.

Singurul loc pe care l-am mai vizitat în ultimele 2 zile ale șederii mele a fost supermarketul din apropiere. Din nefericire, aici nu se găseau fructe proaspete, dar am reușit să supraviețuiesc cu un bol de noodles și câteva snackuri. Trebuie să menționez că piersicile, nectarinele și pepenele verde din Creta sunt absolut delicioase!

Concluzii despre Creta

După cum spuneam, cea mai frumoasă parte a călătoriei mele a fost jumătatea de zi petrecută în Heraklion, unde am reîntâlnit civilizația. Într-adevăr, cretanii sunt oameni foarte prietenoși și obișnuiți cu turiștii, însă pentru mine nu a avut foarte multe lucruri de oferit această insulă pe care nu-mi doresc să mă întorc niciodată.

Mă gândeam tot timpul la vremea pe care o lăsasem în Brașov, cu furtuni și vânturi reci, ideală pentru vară din punctul meu de vedere. Acum, mi se pare că regăsesc și aici aceeași caniculă din Grecia. Cert este că apreciez cu atât mai mult frumoasa noastră Românie și viața la țară pe care o duc în comuna Sânpetru, unde – deși nu complet lipsită de oi și capre – am parte de liniște.

De reținut Persoanele cu vârsta sub 25 de ani, inclusiv, au intrare gratuită la muzee și alte atracții turistice. Se poate plăti cu cardul în autobuz din luna mai 2023. Costul unei călătorii e de 2,50€; este mai ieftin dacă alegi să cumperi bilet fizic de la diverse chioșcuri. Apa de la robinet nu este potabilă. Nici măcar sticla mea reutilizabilă cu filtru marca Brita nu a făcut față și am cumpărat apă îmbuteliată de la supermarket.Toată lumea vorbește engleză și cam peste tot se poate plăti cu cardul. În anumite magazine se poate cere o taxă în plus pentru acest lucru. Te poți deplasa oriunde cu autobuzul, există foarte multe stații la distanțe mici una de cealaltă. Oamenii sunt prietenoși și e un loc destul de sigur, chiar și pe întuneric.Prețurile de la restaurante sunt la nivel european – între 10 și 15€ pentru fel principal și ceva de băut. În majoritatea am primit apă plată (din sticlă) din partea casei.

Prin urmare, verile nu sunt făcute pentru a fi petrecute în locuri și mai călduroase decât cel din care provii, iar eu am învățat acest lucru pe calea cea grea. De asemenea, mi-am dat seama cât de important este confortul de la cazare și să știi ce tip de călător ești: static sau activ. Spre propria mea surprindere, mi-am dat seama că fac parte din a doua categorie.

Articolul Călătoria mea în Creta (iulie 2023) apare prima dată în Cristina Boncea .

Cum se folosește aplicația Vinted: do’s and don’ts

Deoarece am primit mai multe mesaje în urma articolului meu despre aplicația Vinted și astfel noi utilizatori și-au făcut cont pe platformă, m-am gândit să ofer mai multe detalii tehnice pentru folosirea ei. În continuare este cea mai utilizată aplicație din telefonul meu, iar acum am strâns și mai multă experiență pe care o pot împărtăși cu voi.

Cum se trimite un colet prin Vinted?Cine ar trebui să folosească Vinted?Cei care pot livraCei care pot oferi fotografii de calitateCei care oferă prețuri avantajoaseCe n-ar trebui să faci pe Vinted?Cum se trimite un colet prin Vinted?

Pentru a putea trimite colete în mod corespunzător prin Vinted, tot ce ai de făcut este să te asiguri că în apropierea ta se găsește un punct de colectare Cargus sau lockere Sameday. În cazul meu, Cargus Ship&Go se află într-un magazin unde există o persoană care se ocupă de scanarea coletelor; am văzut însă că există și lockere propriu-zise.

În ambele cazuri, atunci când bifezi modalitatea preferată de transport (poate fi doar una dintre cele două), vei putea observa în aplicație care este punctul cel mai apropiat de tine sau îl poți selecta manual, dacă ai alte preferințe.

După ce ai vândut un produs, vei avea opțiunea de a genera o etichetă – fie pentru Cargus, fie pentru Sameday/Easybox. Trebuie observat cu atenție care dintre cele două servicii a fost bifat. Următorul pas este să îți împachetezi cu grijă produsul, astfel încât să nu se deterioreze la transport, și să îl duci la serviciul corespunzător. Nu trebuie să scrii nimic pe colet. Ai nevoie doar de codul QR de pe eticheta generată de Vinted.

În scurt timp, cumpărătorul va putea observa că ai trimis coletul și va putea urmări parcursul acestuia până la destinație. Important de menționat aici este că prețul transportului este întotdeauna achitat de cumpărător atunci când achiziționează un produs – vânzătorul nu se supune niciodată la costuri suplimentare.

Cine ar trebui să folosească Vinted?Cei care pot livra

Doar persoanele care au acces la un punct de colectare Cargus Ship&Go, lockere Sameday (cunoscute sub numele de “Easybox”) sau amândouă ar trebui să folosească aplicația. Pentru a trimite colete printr-o firmă de curierat sau Poșta Română există multe alte platforme, însă eu nu accept alte metode de transport pe Vinted.

De ce? Pentru că atunci când trimiți utilizând labelul generat de Vinted folosind una dintre cele două metode de mai sus, totul este supravegheat, iar coletele tale sunt în siguranță – fie că trimiți, fie că primești. Poți fi despăgubit pentru pierderea coletelor și îți poți primi banii înapoi în cazul în care produsele nu corespund descrierii vânzătorului.

De asemenea, marele avantaj pe care Vinted ni-l oferă sunt costurile scăzute de transport, undeva la 4-5 lei pentru colete mici și medii livrate pe teritoriul României. Oferta costurilor scăzute a fost prelungită până în toamna acestui an și este clar că nicio altă modalitate de transport nu o poate combate.

Am întâmpinat câteva situații în care tranzacția nu a fost dusă la bun sfârșit din această cauză: vânzătorul nu avea acces la Cargus sau Sameday. Acest lucru este în mod deosebit deranjat atunci când este utilizată funcția “Buy now” și banii rămân blocați o perioadă până tranzacția este anulată.

Cei care pot oferi fotografii de calitate

Un alt aspect de luat în considerare este calitatea pozelor. Dacă vrei să îți vinzi produsele, ai nevoie de fotografii reușite, de bună calitate și realizate într-o lumină bună. Multe persoane cer să vadă produsul probat de vânzător, în cazul hainelor, așa că asigură-te că telefonul tău este suficient de performant pentru a oferi acces la detalii.

Totodată, atunci când postezi un produs, adaugă cel puțin 2-3 fotografii. În cazul cărților, recomand câte o poză pentru fiecare copertă – față și spate. Dacă produsul tău, indiferent de natura lui, are vreun defect, menționează acest aspect! Adaugă poze cu imperfecțiunile și adaugă specificațiile necesare în descriere.

Cei care oferă prețuri avantajoase

Nu în ultimul rând, informează-te corespunzător atunci când alegi prețul produselor tale. Caută produsul respectiv pe Google și compară prețurile sau uită-te la produse similare postate deja pe Vinted. Prețul unui item second hand ar trebui să fie cel puțin jumătate din cel de achiziție din magazin, dacă nu vorbim despre produse rare sau de colecție. Un vânzător dispus la negociere va avea cu atât mai mult succes pe această platformă.

De asemenea, eu sunt mai înclinată să achiziționez produse de la cineva dacă are funcția de bundle discounts activată. Astfel, poți obține reduceri substanțiale în postura de cumpărător, iar vânzătorul va “scăpa” de mai multe produse deodată.

Ce n-ar trebui să faci pe Vinted?

După cum vă spuneam, folosesc de aproximativ două luni aplicația Vinted zilnic și am reușit să îmi achiziționez cărți, haine și accesorii de calitate. Cu toate acestea, am întâmpinat și câteva situații neplăcute, care pot fi evitate astfel:

Nu lăsa produse la vânzare dacă nu ești activ în aplicație. Funcția “Buy now” ține banii cumpărătorilor blocați câteva zile, ceea ce va rezulta într-un feedback negativ pentru tine și o experiență neplăcută pentru ambele părți. Poți activa funcția “Holiday mode” din setări atunci când ești plecat și nu poți trimite colete. Nu lăsa la vânzare produse pe care nu le mai ai disponibile. În special dacă cineva cumpără mai multe produse deodată (bundle), comanda nu poate fi anulată; nu poți decât să renegociezi prețul pentru cele care sunt disponibile. Folosește cu atenție funcția de “bundle discounts”. Dacă nu ești dispus să negociezi până la 40% reducere, de exemplu, la cinci produse cumpărate, gândește-te la asta înainte de a activa opțiunea respectivă. La fel, comenzile de tip bundle nu pot fi anulate, iar experiența va fi negativă atât pentru cumpărător, cât și pentru vânzător.Nu posta mai multe produse în aceeași imagine dacă nu le vinzi împreună. Chiar dacă se practică acest lucru, vei fi nevoit să repostezi de fiecare dacă atunci când vinzi un produs dintre cele menționate. Ideal ar fi să îți postezi produsele separat, astfel încât profilul tău să arate ordonat și să nu pierzi șirul vânzărilor. Nu lăsa eticheta de livrare să expire. Din nou, dacă nu poți livra colete într-o anumită perioadă, folosește funcția “Holiday mode”, care îți ascunde produsele de alți utilizatori. Dacă nu poți respecta termenul de 5 zile lucrătoare pentru a trimite un produs, banii sunt returnați cumpărătorului, dar cu siguranță nu vei primi un feedback pozitiv. Profilul meu de Vinted aici

Nu este deloc dificil să achiziționezi sau să vinzi produse pe Vinted. Este suficient să citești cu atenție instrucțiunile din aplicație și să găsești întotdeauna soluții avantajoase pentru ambele părți. Ia în considerare nevoile altor oameni și asumă-ți responsabilitatea pe care rolul tău o presupune. În rest, spor la cumpărături!

Articolul Cum se folosește aplicația Vinted: do’s and don’ts apare prima dată în Cristina Boncea .

Ce îmbolnăvește sufletul și ce îl vindecă | Recenzie

După cum mi-am propus în urma primei mele sesiuni de constelații familiale, am început să citesc despre această metodă. Am colecționat deja o bună parte a volumelor din colecția Psihogenealogia de la editura Philobia, iar această primă lectură a fost edificatoare.

IntroducereCe mi-a plăcutCe nu mi-a plăcutConcluzieIntroducere

Thomas Schäfer i-a fost discipol lui Bert Hellinger, cel care a popularizat la nivel global metoda constelațiilor familiale. În acest volum împărțit pe capitole precum “Părinți și copii”, “Soț și soție” sau “Relația cu moartea” el ne vorbește din experiența personală, dar și din workshopurile maestrului său despre ordinea familială. Prin urmare, principiile de bază ale lucrului prin constelații sunt expuse aici cu multe exemple concrete și cazuri reale ce au fost constelate de-a lungul timpului.

Ce mi-a plăcut

După cum am spus la început, Ce îmbolnăvește sufletul și ce îl vindecă m-a ajutat să îmi fixez și mai bine ceea ce știu despre constelații în minte. Titlul este în strânsă legătură cu subcapitolele cărții, această direcție de gândire păstrându-se pe tot parcursul lor. Autorul ne vorbește despre vinovăție și iertare, iar în mod specific acea pagină, din care voi cita aici, mi-a adus o deosebită satisfacție.

A ierta, la fel ca și a cere iertare, poate avea consecințe nefericite. Omul nu are dreptul să ierte. Când cineva îmi cere iertare, el se descarcă de responsabilitatea vinei lui pe mine.Pe vremea când iertam pe câte cineva, uneori ma simțeam rău după. În prezent, înțeleg de ce: prin intermediul iertării mele „generoase”, îl privam pe celălalt de posibilitatea de a fi din nou la același nivel cu mine.

Același lucru este valabil și când cineva face mărturisire. Îl obligă pe celălalt să-i poarte consecințele comportamentului. În afară de asta, iertarea împiedică restabilirea egalității în relație și creează o prăpastie de sus în jos. Daca spunem că regretăm, celălalt se poate apropia mult mai ușor decât atunci când ii cerem iertare.

– pag. 54

Desigur că nu am rezonat cu tot ce am citit, în special atunci când psihoterapia este discreditată în favoarea acestei metode de lucru spiritual, însă consider că cele două converg foarte bine și nu pot exista una fără cealaltă. Pe parcurs ce citeam, simțeam că sunt trasă ca într-un vortex de noile cunoștințe dobândite, ceea ce m-a făcut să gândesc că, în lipsa unui suport rațional (psihoterapie), poți aluneca în psihoză spirituală cu mare ușurință trăind doar în principiile constelațiilor.

Lucrul care îmi place cel mai mult la constelații este cât de bine se potrivesc pe sistemul meu de credințe preexistent. Am descoperit pe propria piele că până și în urma unui proces terapeutic îndelungat, pot rămâne aspecte ale ființei tale ce au nevoie de o altă abordare pentru a fi vindecate. Cu atât mai mult mi-am întărit dorința de a deveni facilitator de constelații cândva în viitor.

Ce nu mi-a plăcut

Ce le pot imputa lui Schäfer sau lui Hellinger este o absurditate, fiindcă mă refer chiar la neadaptarea la vremurile moderne. Nu știu cine ar putea spune dacă cei doi și-ar păstra opiniile cu privire la familiile de același sex sau împlinirea femeii prin maternitate dacă volumul ar fi fost publicat în anul 2023 și nu la sfârșitul anilor ’90.

Chiar dacă în mintea mea anii ’96-’97 fac parte din trecutul recent, trebuie totuși să ținem cont de cât de repede au avansat lucrurile numai în ultimii zece ani în ceea ce privește educația psihologică și schimbările în mentalitatea generală, în special în cazul noilor generații.

Așadar, nu pot decât să mă bucur că am reușit să privesc cu duioșie grijile autorului față de absența tatălui într-un cuplu de lesbiene care decide să adopte un copil; știu că în urmă cu ceva vreme o astfel de observație m-ar fi făcut să las cartea jos din mână, însă am învățat să preiau doar ce îmi servește, iar restul informațiilor doar să le accept.

Concluzie

Deși cred că metoda constelațiilor ar putea fi de ajutor oricui, nu aș putea spune că aprofundarea ei ar fi benefică pentru toată lumea. În această carte se află multe afirmații foarte asumate care combat credințele generale despre relația sinelui cu sinele și cu cei din jur, ceea ce transformă conținutul său într-unul destul de greu de digerat pentru cei neinițiați.

Mai în glumă, mai în serios, cred că nativii din săgetător sau vărsător, dar și orice altă persoană care consideră că are o relație bună cu divinitatea va trăi o revelație citind despre constelații în modul în care ele au fost descrise aici. Cu tot cu anexele de la final, cu date despre parcursul profesional al lui Hellinger și exemplificarea cu desene a unei constelații specifice, Ce îmbolnăvește sufletul și ce îl vindecă este o carte inițiatică foarte cuprinzătoare.

Articolul Ce îmbolnăvește sufletul și ce îl vindecă | Recenzie apare prima dată în Cristina Boncea .

Film vs. Carte: The lady in the van

Imediat ce am terminat de parcurs scurtul volum autobiografic al lui Alan Bennett, am vrut să vizionez și filmul realizat în anul 2015. Am descoperit o poveste împletită cu fantezie, făcând viața lui M. Shepherd cu atât mai spectaculoasă.

Analiză comparativăRezumat al filmuluiCe mi-a plăcutConcluzieAnaliză comparativă

Există discrepanțe destul de mari între carte și film; producătorii au ales să schițeze linii și mai evidente între diferite aspecte ale vieții protagonistei, cum ar fi motivul pentru care era pe fugă în furgonetă sau pasiunea ei pentru pian, despre care aflăm abia la final din carte.

După cum spune și fraza de la început sau de pe afiș, avem de-a face cu o poveste în mare parte adevărată. În film doar s-au umplut niște goluri sau anumite evenimente au fost hiperbolizate pentru a servi poveștii. Cred că singurul element care nu a apărut și în carte a fost polițistul care o șantaja pe bătrână și îi solicita bani pentru păstrarea tăcerii sale.

Rezumat al filmului

La fel precum în carte, Miss Shepherd apare într-o bună zi în cartierul în care Alan Bennett, cunoscut scenarist, abia se mutase. Aceasta este înfățișată drept o bătrână cu un stil vestimentar îndoielnic, ușor arțăgoasă și foarte atașată de furgoneta ei. În cele din urmă, ajunge să locuiască timp de 15 ani în curtea naratorului nostru, însă detaliile despre trecutul femeii ies la iveală abia în urma decesului său. Date fiind interacțiunile zilnice dintre cei doi și conviețuirea deloc ușoară, Alan Bennett se hotărăște să onoreze viața deosebită a lui M. Shepherd prin intermediul artei sale.

Ce mi-a plăcut

În film, Alan Bennett este dedublat: bărbat și scriitor. Din prima postură, acesta refuză să-i acorde mai multă importanță decât este necesar bătrânei din curtea sa, însă partea de scriitor din el îi reamintește constant de faptul că va scrie în mod sigur despre această experiență. Mi-a plăcut în mod deosebit această perspectivă: “tu trăiești, iar eu scriu” spune cel de-al doilea Bennett.

Finalul a fost unul fantasmagoric, dar foarte potrivit. Povestea se încheie într-o notă pozitivă, ceea ce nu este deloc o surpriză. Miss Shepherd a fost un personaj plin de viață, care a adus o pată de culoare în viața cunoscuților – chiar dacă nu au remarcat-o la momentul potrivit. Având în vedere faptul că în film ni se destăinuie de la bun început motivul pentru care bătrâna își caută refugiu cu furgoneta, mi-a plăcut și faptul că cercul s-a închis la final și nicio intrigă nu a rămas nerezolvată.

Concluzie

Maggie Smith a readus-o la viață pe Miss Shepherd într-un mod absolut sublim, ceea ce a făcut ecranizarea cu atât mai înduioșătoare. Majoritatea imaginilor au fost exact cum mi le imaginam, mai ales că în carte apar și câteva fotografii.

Mă încântă să descopăr povești în care sunt onorate viețile celor plecați dintre noi, iar aceasta este și concluzia la care a ajuns Alan Bennett: unul dintre motivele pentru care “doamna din furgonetă” a apărut în viața lui timp de aproximativ 20 de ani a fost imortalizarea ei ulterioară prin aducerea poveștii în fața publicului larg.

Prin urmare, The lady in the van, atât cartea, dar în mod deosebit filmul, este o creație minunată, pe care o recomand tuturor categoriilor de spectatori.

Articolul Film vs. Carte: The lady in the van apare prima dată în Cristina Boncea .

The lady in the van | Comentariu literar

Am achiziționat această carte dintr-un anticariat online pentru că m-a atras foarte mult coperta. După aceea, am văzut că volumul are doar 100 de pagini și mi-am zis că mi-ar plăcea să-l parcurg înainte de a urmări și ecranizarea.

Nu pot scrie o recenzie ca la carte pentru The lady in the van fiindcă am simțit că am parcurs foarte repede cartea, fără a absorbi însă informația cu adevărat. Acest lucru s-a întâmplat abia după ce am terminat de urmărit filmul, care mi-a plăcut extrem de tare.

Cu siguranță povestea de viață a lui M. Shepherd merita ecranizată, deoarece cartea nu ar fi putut conține toate emoțiile generate de aceasta; chiar dacă Alan Bennett se plasează drept observator, filtrul său perceptiv limitează oarecum întâlnirea cu protagonista noastră fascinantă. Deși în film s-a păstrat vocea și prezența naratorului, a fost mai de folos pentru mine să devin eu însămi un spectator al poveștii.

Cartea nu ar fi fost completă fără destăinuirile de la sfârșit, în care aflăm cine a fost cu adevărat bătrâna din furgonetă. Bennett a descris totul cu naturalețe și în ordine cronologică, ceea ce nu e ușor de făcut având în vedere cei 15 ani în care cei doi au conviețuit. Un rezumat de tipul “Doamna Shepherd este o bătrână care trăiește în mod mizerabil în furgoneta ei, în curtea unui cunoscut scenarist până se stinge din viață” nu ar face deloc cinste acestei incredibile povești.

Din anumite puncte de vedere, m-am gândit la Louie Anderson. Felul în care și-a scris el cărțile autobiografice, plus caracterul tatălui său se aseamănă cu această lucrare a lui Alan Bennett. Pe de altă parte, consider că lectura poate fi complet ignorată în favoarea filmului, care ne oferă aceeași poveste, dar o prezentare mult mai intensă.

Articolul The lady in the van | Comentariu literar apare prima dată în Cristina Boncea .

Ce cărți mi-am cumpărat în 2023

De când mi-am eliminat limita autoimpusă în ceea ce privește numărul de cărți pe care aleg să îl dețin în bibliotecă, mi-am dat voie să achiziționez toate titlurile care mă încântă sau pe care mi le doream de mult timp. Astfel, în ultima perioadă, biblioteca mea s-a îmbogățit cu aproximativ 100 de cărți, iar numărătoarea continuă.

În pofida aparențelor, nu cumpăr cărți des, iar discrepanța dintre cele deținute și cele citite nu este atât de mare pe cât ar părea. Din ce am observat până acum, poate trece și jumătate de an fără ca eu să achiziționez măcar o singură carte nouă, după care intru într-un shopping spree și iau la rând toate site-urile mele preferate.

După cum v-am povestit deja, aplicația Vinted este o mină de aur pentru mine. Cercetez zilnic categoria de cărți pentru a fi la curent cu ultimele postări și a nu pierde cumva vreo ofertă de nerefuzat. Pe lângă aceasta, am început să comand cărți și de pe Emag, fiindcă mă bucur de abonamentul Genius, iar prețurile sunt adesea cele mai mici de pe piață.

Recent, am filmat două book hauluri pentru YouTube unde prezint aproximativ câte treizeci de titluri atât de ficțiune, cât și de non-ficțiune, care și-au făcut recent loc în biblioteca mea. De când am postat videoclipurile și până în prezent, am strâns suficiente cărți pentru încă un astfel de clip.

Această “febră de achiziționare a cărților” mi se pare unul dintre cele mai inocente hobby-uri posibile și, desigur, înmulțirea lor mă încurajează și să citesc mai mult. Singura problemă existentă, precum în cazul multor iubitori de cărți, este spațiul pentru depozitare. Visul meu rămâne să am o cameră imensă plină de cărți din podea până în tavan unde să pot fi în lumea mea ori de câte ori doresc.

Până la împlinirea acestui ideal, încă mă ajută cele 6 corpuri de bibliotecă pe care le dețin în prezent. Voi ce cărți v-ați achiziționat recent?

Articolul Ce cărți mi-am cumpărat în 2023 apare prima dată în Cristina Boncea .

6 Cărți cu roz pe copertă inspirate de universul Barbie

Eu mă număr printre cei care abia așteaptă să meargă la cinema pentru a viziona filmul Barbie, cu Margot Robbie în rolul principal. Acest brand m-a fascinat din copilărie, când refuzam să mă joc cu orice altceva în afară de costisitoarele “păpuși Barbie originale” pe care le primeam cadou de Crăciun.

Deoarece aceasta este tematica generală în ultimele săptămâni de așteptare, m-am gândit să vă prezint câteva romane cu roz pe copertă din biblioteca mea. Cu siguranță ar fi și pe gustul lui Barbie!

Prep – Curtis Sittenfeld

Amân de mult timp citirea acestei cărți, mereu apar alte priorități literare, însă cu siguranță îmi va plăcea foarte mult atunci când voi ajunge într-un final la ea. Protagonista este descrisă drept versiunea feminină a lui Holden Caulfield din “De veghe în lanul de secară“, iar coperta ne aduce aminte de Alice în Țara Minunilor, două referințe care îmi sunt foarte dragi.

Conjurația imbecililor și Biblia de neon – John Kennedy Toole

Biblia de neon se află încă printre cărțile mele preferate, iar Conjurația imbecililor, singurul alt roman scris de J.K. Toole înainte de prematura sa moarte este o achiziție ceva mai recentă la a cărei lecturare voi ajunge cât de curând. Mă bucur că editorii au ales ca ambele coperți să aibă aceeași nuanță de roz.

Teoria King Kong – Virginie Despentes

Mi-am aruncat puțin privirea asupra acestei cărți atunci când am achiziționat-o, însă am decis că nu a venit încă vremea ei pentru lectură. Tot ce vă pot spune despre ea este că aparține genului non-fictiv și este un eseu ultra-feminist care în mod sigur i-ar fi pe plac și lui Barbie!

Delta lui Venus – Anais Nin

Deși am citit doar Henry și June de la Anais Nin până acum, sunt sigură că și celelalte cărți pe care le am în bibliotecă semnate de ea îmi vor plăcea la fel de tare. Delta lui Venus este în ediția nouă, publicată acum câțiva ani și îmi inspiră multă feminitate.

Turnul sinucigașilor – Nick Hornby

Mi-a plăcut atât de mult această carte încât am urmărit filmul și am achiziționat și versiunea în engleză. Ediția mea este mai veche, iar în prezent cartea a fost reeditată sub un alt titlu, însă eu prefer această mare de roz atât de izbitor. Recomand cu multă căldură Turnul sinucigașilor!

Tongue in chic! – Angelia Hicks

Aceasta este o achiziție recentă de la Antic ExLibris – un volum cu ilustrații foarte simpatice cu diverse celebrități și lumea modei în general. Este cu siguranță cea mai “Barbie” carte din această serie de recomandări. Nu am putut rezista designului său atât de… chic!

Voi ce recomandări de cărți cu roz pe copertă aveți?

Articolul 6 Cărți cu roz pe copertă inspirate de universul Barbie apare prima dată în Cristina Boncea .

Ce rol pot avea visele în autocunoaștere?

Tema viselor îmi tot apare în conștiință de câteva zile, așa că m-am gândit că ar fi de bun augur să scriu un articol despre asta. Pentru mine, visele au reprezentat elementul de legătură dintre lumea mea interioară și cea exterioară, dintre intenție și faptă, iar în cele ce urmează vei afla și de ce.

Care este rolul viselor?Ce semnifică visele?Exemple personaleImportanța jurnalului de viseCare este rolul viselor?

Prin facultate am descoperit psihanaliza și m-a interesat destul de tare să citesc despre semnificația viselor. Nu am pătruns suficient de adânc în teoriile freudiene sau jungiene despre acest proces inconștient, dar cu siguranță să visez reprezintă unul din lucrurile care mă fascinează cel mai tare în viață.

Visele reprezintă legătura noastră cu inconștientul care, prin intermediul imaginilor, ne comunică lucruri pe care poate că le știam deja sau ne arată altele noi, cu scopul de a ne aduce noi teme de gândire în conștient. Din acest punct de vedere, oricât de criptice ar fi, sunt convinsă că toate visele au o semnificație proprie și personală.

Ce semnifică visele?

Jung vorbea despre vise care provin din inconștientul propriu sau cele de tip arhetipal, care pot proveni din inconștientul colectiv. Este destul de greu să îți dai seama ce îți aparține și ce nu în ceea ce privește conținutul inconștient, însă nu consider că trebuie să investim prea multă energie în această distincție, fiindcă mesajul este la fel de important. Fie că strămoșii noștri, oamenii necunoscuți care trăiesc acum pe Pământ, sinele nostru dintr-un univers paralel sau orice entitate similară vrea să ne transmită un mesaj, ideal ar fi să încercăm să îl descifrăm.

Dacă integrăm ideea conform căreia timpul nu există în sensul în care suntem obișnuiți să-l conceptualizăm – trecutul, prezentul și viitor ca fiind diferite, atunci astfel de mesaje inconștiente, transmise prin imagini și uneori chiar cuvinte devin cu atât mai interesante. De asemenea, dacă alegem să trăim într-o stare de pronoia, în care universul conspiră mereu în favoarea noastră, este cu atât mai plăcut să te gândești că forme de viață necunoscute ție încearcă să îți întindă o mână de ajutor prin intermediul viselor.

Pentru a reveni la subiectul acestui articol, consider că visele pot aduce un aport imens în dezvoltarea noastră atunci când ne aplecăm asupra lor. Mintea noastră conștientă este construită pentru a ne proteja de anumite mesaje, idei și stări de spirit, pe care le putem însă experimenta în spațiul oniric – atât de sigur prin faptul că îl părăsim cu rapiditate. Poate fi vorba despre incertitudini pe care le avem sau despre un răspuns clar la o întrebare care ne macină. Cu cât este mai criptat visul, cu atât mai mult înseamnă că refuzăm să primim acel mesaj în mod conștient, dar el tot încearcă să îți facă loc în mintea noastră.

Exemple personale

Pot aduce un exemplu personal la acest capitol: când mă aflam într-o relație de tip legătură karmică, visam constant șerpi; aceștia aveau diferite dimensiuni și apăreau în diverse contexte, iar de cele mai multe ori îmi inspirau frică. Șarpele este un simbol cu semnificație foarte complexă în vise și poate din același motiv l-am ales și ca reprezentant pentru logoul site-ului meu. Într-unul din visele mele reușeam cu greu să îmi extirp unul din stomac, în timp ce într-un alt vis acesta avea dimensiuni exacerbate și stătea lângă un copac mare și verde (posibil pomul cunoașterii). Un vis nu va avea niciodată sens scos din contextul vieții personale, însă aceste mesaje nu trebuie niciodată ignorate. În cazul meu, această reptilă a continuat să îmi apară în vise în contexte similare, pentru a mă ajuta să identific un tipar.

Importanța jurnalului de vise

Subliniez importanța păstrării unui jurnal de vise. Chiar dacă ești genul de persoană care rareori își amintește ce visează, formarea unui astfel de obicei s-ar putea chiar să ajute la o mai bună aducere aminte în fiecare dimineață despre noaptea anterioară. O persoană pornită pe calea autocunoașterii și dezvoltării personale ar trebui să ia în calcul toate aspectele vieții sale și să le analizeze atent, tot timpul în interiorul contextului în care apar.

Chiar dacă nu putem avea toate răspunsurile și uneori este nevoie de mai mult timp pentru decantare, simplul fapt că acordăm importanță mesajelor provenite din inconștientul nostru ne va ajuta să le transformăm ușor, ușor în gânduri conștiente și astfel să ne înstăpânim și mai tare asupra propriei vieți.

Tu ce vise semnificative îți amintești?

Articolul Ce rol pot avea visele în autocunoaștere? apare prima dată în Cristina Boncea .

Fahrenheit 451 | Recenzie literară

Mi-a plăcut foarte mult acest roman-cult și consider că este potrivit pentru toate vârstele și ar trebui să facă parte din lecturile recomandate încă din clasele mici. Fahrenheit 451 va rămâne cel mai probabil o poveste de actualitate chiar și pentru generațiile viitoare și, chiar dacă este o distopie, mi se pare că ne arată ceva ce deja s-a întâmplat.

IntroducereCe mi-a plăcutConcluzieIntroducere

În carte este vorba despre un protagonist pe nume Guy Montag, un pompier din tată-n fiu al cărui job este să ardă cărțile din casele oamenilor, întrucât acestea sunt interzise. Există două evenimente declanșatoare care îi modifică traiectoria și îl fac să se alieze cu rezistența, în cele din urmă. Este o carte scurtă, foarte ușor de parcurs, care ne arată de ce avem nevoie de cărți și cum pot face ele diferența într-o societate. Mai mult decât atât, romanul oglindește o lume în care oamenii au ales să trăiască “cât mai simplu”, lăsând guvernul să ia toate deciziile în numele lor. Pe scurt, Fahrenheit 451 ne arată o lume în care cunoașterea este înlocuită de gratificări imediate, lipsite de substanță și teribilele sale consecințe.

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut de la bun început felul în care Ray Bradbury parcă vorbește exact pe limba mea. Fiecare propoziție sau frază a fost construită în așa fel încât să nu mă poticnesc nicăieri, să nu îmi fugă mintea în alte părți, cum se întâmplă uneori la alte romane scrise mai alambicat (un exemplu ar fi Împăratul muștelor). Acest lucru îmi dă de înțeles faptul că merită să parcurg și celelalte lucrări ale autorului, Omul ilustrat fiind următoarea pe listă. Nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme să rezonez atât de bine cu un stil de scriere.

De asemenea, mi-a plăcut întreaga poveste, tot ce s-a întâmplat și am trăit fiecare emoție a personajului principal. Chiar dacă în mod obișnuit nu ar fi genul de persoană cu care să rezonez, toate conflictele sale interioare au fost expuse într-un mod care mi-a stârnit empatia. Toate celelalte personaje implicate în poveste au fost schițate la fel de clar și convingător și pot spune despre Fahrenheit 451 că e printre puținele cărți parcurse de mine care nu a avut niciun element în plus. Acest lucru îmi întărește și mai tare credința că romanele bune nu au nevoie să fie lungi.

Nu în ultimul rând, mi-a plăcut felul în care Bradbury a vizualizat viitorul, unde ecranele mari de televiziune ne-ar înlocui pereții, iar oamenii ar fi complet deconectați unii de la alții din cauza pierderii contactului cu propriile lor emoții. Spuneam la început că mi se pare că povestea s-ar fi întâmplat deja din cauza regimului totalitar ce pare a fi la conducerea Americii, dar și a felului în care există o ruptură între “oamenii normali” și cei care îndrăznesc să își formeze propriile gânduri – presupun că asta nu se va schimba niciodată.

Concluzie

Fahrenheit 451 este o lectură musai de citit, foarte ușor de digerat și care ne atrage atenția asupra lucrurilor care contează cu adevărat: nu cărțile în sine, ci experiențele și călătoriile imaginare ale celor dinaintea noastră, care ne-au împărtășit astfel din înțelepciunea lor. Deși cărțile nu te fac mai deștept, izolarea față de cultură cu siguranță îți micșorează universul interior, până într-atât încât aproape că devii o fantomă.

Articolul Fahrenheit 451 | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .