Cristina Boncea's Blog, page 25

Ce îmbolnăvește sufletul și ce îl vindecă | Recenzie

După cum mi-am propus în urma primei mele sesiuni de constelații familiale, am început să citesc despre această metodă. Am colecționat deja o bună parte a volumelor din colecția Psihogenealogia de la editura Philobia, iar această primă lectură a fost edificatoare.

IntroducereCe mi-a plăcutCe nu mi-a plăcutConcluzieIntroducere

Thomas Schäfer i-a fost discipol lui Bert Hellinger, cel care a popularizat la nivel global metoda constelațiilor familiale. În acest volum împărțit pe capitole precum “Părinți și copii”, “Soț și soție” sau “Relația cu moartea” el ne vorbește din experiența personală, dar și din workshopurile maestrului său despre ordinea familială. Prin urmare, principiile de bază ale lucrului prin constelații sunt expuse aici cu multe exemple concrete și cazuri reale ce au fost constelate de-a lungul timpului.

Ce mi-a plăcut

După cum am spus la început, Ce îmbolnăvește sufletul și ce îl vindecă m-a ajutat să îmi fixez și mai bine ceea ce știu despre constelații în minte. Titlul este în strânsă legătură cu subcapitolele cărții, această direcție de gândire păstrându-se pe tot parcursul lor. Autorul ne vorbește despre vinovăție și iertare, iar în mod specific acea pagină, din care voi cita aici, mi-a adus o deosebită satisfacție.

A ierta, la fel ca și a cere iertare, poate avea consecințe nefericite. Omul nu are dreptul să ierte. Când cineva îmi cere iertare, el se descarcă de responsabilitatea vinei lui pe mine.Pe vremea când iertam pe câte cineva, uneori ma simțeam rău după. În prezent, înțeleg de ce: prin intermediul iertării mele „generoase”, îl privam pe celălalt de posibilitatea de a fi din nou la același nivel cu mine.

Același lucru este valabil și când cineva face mărturisire. Îl obligă pe celălalt să-i poarte consecințele comportamentului. În afară de asta, iertarea împiedică restabilirea egalității în relație și creează o prăpastie de sus în jos. Daca spunem că regretăm, celălalt se poate apropia mult mai ușor decât atunci când ii cerem iertare.

– pag. 54

Desigur că nu am rezonat cu tot ce am citit, în special atunci când psihoterapia este discreditată în favoarea acestei metode de lucru spiritual, însă consider că cele două converg foarte bine și nu pot exista una fără cealaltă. Pe parcurs ce citeam, simțeam că sunt trasă ca într-un vortex de noile cunoștințe dobândite, ceea ce m-a făcut să gândesc că, în lipsa unui suport rațional (psihoterapie), poți aluneca în psihoză spirituală cu mare ușurință trăind doar în principiile constelațiilor.

Lucrul care îmi place cel mai mult la constelații este cât de bine se potrivesc pe sistemul meu de credințe preexistent. Am descoperit pe propria piele că până și în urma unui proces terapeutic îndelungat, pot rămâne aspecte ale ființei tale ce au nevoie de o altă abordare pentru a fi vindecate. Cu atât mai mult mi-am întărit dorința de a deveni facilitator de constelații cândva în viitor.

Ce nu mi-a plăcut

Ce le pot imputa lui Schäfer sau lui Hellinger este o absurditate, fiindcă mă refer chiar la neadaptarea la vremurile moderne. Nu știu cine ar putea spune dacă cei doi și-ar păstra opiniile cu privire la familiile de același sex sau împlinirea femeii prin maternitate dacă volumul ar fi fost publicat în anul 2023 și nu la sfârșitul anilor ’90.

Chiar dacă în mintea mea anii ’96-’97 fac parte din trecutul recent, trebuie totuși să ținem cont de cât de repede au avansat lucrurile numai în ultimii zece ani în ceea ce privește educația psihologică și schimbările în mentalitatea generală, în special în cazul noilor generații.

Așadar, nu pot decât să mă bucur că am reușit să privesc cu duioșie grijile autorului față de absența tatălui într-un cuplu de lesbiene care decide să adopte un copil; știu că în urmă cu ceva vreme o astfel de observație m-ar fi făcut să las cartea jos din mână, însă am învățat să preiau doar ce îmi servește, iar restul informațiilor doar să le accept.

Concluzie

Deși cred că metoda constelațiilor ar putea fi de ajutor oricui, nu aș putea spune că aprofundarea ei ar fi benefică pentru toată lumea. În această carte se află multe afirmații foarte asumate care combat credințele generale despre relația sinelui cu sinele și cu cei din jur, ceea ce transformă conținutul său într-unul destul de greu de digerat pentru cei neinițiați.

Mai în glumă, mai în serios, cred că nativii din săgetător sau vărsător, dar și orice altă persoană care consideră că are o relație bună cu divinitatea va trăi o revelație citind despre constelații în modul în care ele au fost descrise aici. Cu tot cu anexele de la final, cu date despre parcursul profesional al lui Hellinger și exemplificarea cu desene a unei constelații specifice, Ce îmbolnăvește sufletul și ce îl vindecă este o carte inițiatică foarte cuprinzătoare.

Articolul Ce îmbolnăvește sufletul și ce îl vindecă | Recenzie apare prima dată în Cristina Boncea .

Film vs. Carte: The lady in the van

Imediat ce am terminat de parcurs scurtul volum autobiografic al lui Alan Bennett, am vrut să vizionez și filmul realizat în anul 2015. Am descoperit o poveste împletită cu fantezie, făcând viața lui M. Shepherd cu atât mai spectaculoasă.

Analiză comparativăRezumat al filmuluiCe mi-a plăcutConcluzieAnaliză comparativă

Există discrepanțe destul de mari între carte și film; producătorii au ales să schițeze linii și mai evidente între diferite aspecte ale vieții protagonistei, cum ar fi motivul pentru care era pe fugă în furgonetă sau pasiunea ei pentru pian, despre care aflăm abia la final din carte.

După cum spune și fraza de la început sau de pe afiș, avem de-a face cu o poveste în mare parte adevărată. În film doar s-au umplut niște goluri sau anumite evenimente au fost hiperbolizate pentru a servi poveștii. Cred că singurul element care nu a apărut și în carte a fost polițistul care o șantaja pe bătrână și îi solicita bani pentru păstrarea tăcerii sale.

Rezumat al filmului

La fel precum în carte, Miss Shepherd apare într-o bună zi în cartierul în care Alan Bennett, cunoscut scenarist, abia se mutase. Aceasta este înfățișată drept o bătrână cu un stil vestimentar îndoielnic, ușor arțăgoasă și foarte atașată de furgoneta ei. În cele din urmă, ajunge să locuiască timp de 15 ani în curtea naratorului nostru, însă detaliile despre trecutul femeii ies la iveală abia în urma decesului său. Date fiind interacțiunile zilnice dintre cei doi și conviețuirea deloc ușoară, Alan Bennett se hotărăște să onoreze viața deosebită a lui M. Shepherd prin intermediul artei sale.

Ce mi-a plăcut

În film, Alan Bennett este dedublat: bărbat și scriitor. Din prima postură, acesta refuză să-i acorde mai multă importanță decât este necesar bătrânei din curtea sa, însă partea de scriitor din el îi reamintește constant de faptul că va scrie în mod sigur despre această experiență. Mi-a plăcut în mod deosebit această perspectivă: “tu trăiești, iar eu scriu” spune cel de-al doilea Bennett.

Finalul a fost unul fantasmagoric, dar foarte potrivit. Povestea se încheie într-o notă pozitivă, ceea ce nu este deloc o surpriză. Miss Shepherd a fost un personaj plin de viață, care a adus o pată de culoare în viața cunoscuților – chiar dacă nu au remarcat-o la momentul potrivit. Având în vedere faptul că în film ni se destăinuie de la bun început motivul pentru care bătrâna își caută refugiu cu furgoneta, mi-a plăcut și faptul că cercul s-a închis la final și nicio intrigă nu a rămas nerezolvată.

Concluzie

Maggie Smith a readus-o la viață pe Miss Shepherd într-un mod absolut sublim, ceea ce a făcut ecranizarea cu atât mai înduioșătoare. Majoritatea imaginilor au fost exact cum mi le imaginam, mai ales că în carte apar și câteva fotografii.

Mă încântă să descopăr povești în care sunt onorate viețile celor plecați dintre noi, iar aceasta este și concluzia la care a ajuns Alan Bennett: unul dintre motivele pentru care “doamna din furgonetă” a apărut în viața lui timp de aproximativ 20 de ani a fost imortalizarea ei ulterioară prin aducerea poveștii în fața publicului larg.

Prin urmare, The lady in the van, atât cartea, dar în mod deosebit filmul, este o creație minunată, pe care o recomand tuturor categoriilor de spectatori.

Articolul Film vs. Carte: The lady in the van apare prima dată în Cristina Boncea .

The lady in the van | Comentariu literar

Am achiziționat această carte dintr-un anticariat online pentru că m-a atras foarte mult coperta. După aceea, am văzut că volumul are doar 100 de pagini și mi-am zis că mi-ar plăcea să-l parcurg înainte de a urmări și ecranizarea.

Nu pot scrie o recenzie ca la carte pentru The lady in the van fiindcă am simțit că am parcurs foarte repede cartea, fără a absorbi însă informația cu adevărat. Acest lucru s-a întâmplat abia după ce am terminat de urmărit filmul, care mi-a plăcut extrem de tare.

Cu siguranță povestea de viață a lui M. Shepherd merita ecranizată, deoarece cartea nu ar fi putut conține toate emoțiile generate de aceasta; chiar dacă Alan Bennett se plasează drept observator, filtrul său perceptiv limitează oarecum întâlnirea cu protagonista noastră fascinantă. Deși în film s-a păstrat vocea și prezența naratorului, a fost mai de folos pentru mine să devin eu însămi un spectator al poveștii.

Cartea nu ar fi fost completă fără destăinuirile de la sfârșit, în care aflăm cine a fost cu adevărat bătrâna din furgonetă. Bennett a descris totul cu naturalețe și în ordine cronologică, ceea ce nu e ușor de făcut având în vedere cei 15 ani în care cei doi au conviețuit. Un rezumat de tipul “Doamna Shepherd este o bătrână care trăiește în mod mizerabil în furgoneta ei, în curtea unui cunoscut scenarist până se stinge din viață” nu ar face deloc cinste acestei incredibile povești.

Din anumite puncte de vedere, m-am gândit la Louie Anderson. Felul în care și-a scris el cărțile autobiografice, plus caracterul tatălui său se aseamănă cu această lucrare a lui Alan Bennett. Pe de altă parte, consider că lectura poate fi complet ignorată în favoarea filmului, care ne oferă aceeași poveste, dar o prezentare mult mai intensă.

Articolul The lady in the van | Comentariu literar apare prima dată în Cristina Boncea .

Ce cărți mi-am cumpărat în 2023

De când mi-am eliminat limita autoimpusă în ceea ce privește numărul de cărți pe care aleg să îl dețin în bibliotecă, mi-am dat voie să achiziționez toate titlurile care mă încântă sau pe care mi le doream de mult timp. Astfel, în ultima perioadă, biblioteca mea s-a îmbogățit cu aproximativ 100 de cărți, iar numărătoarea continuă.

În pofida aparențelor, nu cumpăr cărți des, iar discrepanța dintre cele deținute și cele citite nu este atât de mare pe cât ar părea. Din ce am observat până acum, poate trece și jumătate de an fără ca eu să achiziționez măcar o singură carte nouă, după care intru într-un shopping spree și iau la rând toate site-urile mele preferate.

După cum v-am povestit deja, aplicația Vinted este o mină de aur pentru mine. Cercetez zilnic categoria de cărți pentru a fi la curent cu ultimele postări și a nu pierde cumva vreo ofertă de nerefuzat. Pe lângă aceasta, am început să comand cărți și de pe Emag, fiindcă mă bucur de abonamentul Genius, iar prețurile sunt adesea cele mai mici de pe piață.

Recent, am filmat două book hauluri pentru YouTube unde prezint aproximativ câte treizeci de titluri atât de ficțiune, cât și de non-ficțiune, care și-au făcut recent loc în biblioteca mea. De când am postat videoclipurile și până în prezent, am strâns suficiente cărți pentru încă un astfel de clip.

Această “febră de achiziționare a cărților” mi se pare unul dintre cele mai inocente hobby-uri posibile și, desigur, înmulțirea lor mă încurajează și să citesc mai mult. Singura problemă existentă, precum în cazul multor iubitori de cărți, este spațiul pentru depozitare. Visul meu rămâne să am o cameră imensă plină de cărți din podea până în tavan unde să pot fi în lumea mea ori de câte ori doresc.

Până la împlinirea acestui ideal, încă mă ajută cele 6 corpuri de bibliotecă pe care le dețin în prezent. Voi ce cărți v-ați achiziționat recent?

Articolul Ce cărți mi-am cumpărat în 2023 apare prima dată în Cristina Boncea .

6 Cărți cu roz pe copertă inspirate de universul Barbie

Eu mă număr printre cei care abia așteaptă să meargă la cinema pentru a viziona filmul Barbie, cu Margot Robbie în rolul principal. Acest brand m-a fascinat din copilărie, când refuzam să mă joc cu orice altceva în afară de costisitoarele “păpuși Barbie originale” pe care le primeam cadou de Crăciun.

Deoarece aceasta este tematica generală în ultimele săptămâni de așteptare, m-am gândit să vă prezint câteva romane cu roz pe copertă din biblioteca mea. Cu siguranță ar fi și pe gustul lui Barbie!

Prep – Curtis Sittenfeld

Amân de mult timp citirea acestei cărți, mereu apar alte priorități literare, însă cu siguranță îmi va plăcea foarte mult atunci când voi ajunge într-un final la ea. Protagonista este descrisă drept versiunea feminină a lui Holden Caulfield din “De veghe în lanul de secară“, iar coperta ne aduce aminte de Alice în Țara Minunilor, două referințe care îmi sunt foarte dragi.

Conjurația imbecililor și Biblia de neon – John Kennedy Toole

Biblia de neon se află încă printre cărțile mele preferate, iar Conjurația imbecililor, singurul alt roman scris de J.K. Toole înainte de prematura sa moarte este o achiziție ceva mai recentă la a cărei lecturare voi ajunge cât de curând. Mă bucur că editorii au ales ca ambele coperți să aibă aceeași nuanță de roz.

Teoria King Kong – Virginie Despentes

Mi-am aruncat puțin privirea asupra acestei cărți atunci când am achiziționat-o, însă am decis că nu a venit încă vremea ei pentru lectură. Tot ce vă pot spune despre ea este că aparține genului non-fictiv și este un eseu ultra-feminist care în mod sigur i-ar fi pe plac și lui Barbie!

Delta lui Venus – Anais Nin

Deși am citit doar Henry și June de la Anais Nin până acum, sunt sigură că și celelalte cărți pe care le am în bibliotecă semnate de ea îmi vor plăcea la fel de tare. Delta lui Venus este în ediția nouă, publicată acum câțiva ani și îmi inspiră multă feminitate.

Turnul sinucigașilor – Nick Hornby

Mi-a plăcut atât de mult această carte încât am urmărit filmul și am achiziționat și versiunea în engleză. Ediția mea este mai veche, iar în prezent cartea a fost reeditată sub un alt titlu, însă eu prefer această mare de roz atât de izbitor. Recomand cu multă căldură Turnul sinucigașilor!

Tongue in chic! – Angelia Hicks

Aceasta este o achiziție recentă de la Antic ExLibris – un volum cu ilustrații foarte simpatice cu diverse celebrități și lumea modei în general. Este cu siguranță cea mai “Barbie” carte din această serie de recomandări. Nu am putut rezista designului său atât de… chic!

Voi ce recomandări de cărți cu roz pe copertă aveți?

Articolul 6 Cărți cu roz pe copertă inspirate de universul Barbie apare prima dată în Cristina Boncea .

Ce rol pot avea visele în autocunoaștere?

Tema viselor îmi tot apare în conștiință de câteva zile, așa că m-am gândit că ar fi de bun augur să scriu un articol despre asta. Pentru mine, visele au reprezentat elementul de legătură dintre lumea mea interioară și cea exterioară, dintre intenție și faptă, iar în cele ce urmează vei afla și de ce.

Care este rolul viselor?Ce semnifică visele?Exemple personaleImportanța jurnalului de viseCare este rolul viselor?

Prin facultate am descoperit psihanaliza și m-a interesat destul de tare să citesc despre semnificația viselor. Nu am pătruns suficient de adânc în teoriile freudiene sau jungiene despre acest proces inconștient, dar cu siguranță să visez reprezintă unul din lucrurile care mă fascinează cel mai tare în viață.

Visele reprezintă legătura noastră cu inconștientul care, prin intermediul imaginilor, ne comunică lucruri pe care poate că le știam deja sau ne arată altele noi, cu scopul de a ne aduce noi teme de gândire în conștient. Din acest punct de vedere, oricât de criptice ar fi, sunt convinsă că toate visele au o semnificație proprie și personală.

Ce semnifică visele?

Jung vorbea despre vise care provin din inconștientul propriu sau cele de tip arhetipal, care pot proveni din inconștientul colectiv. Este destul de greu să îți dai seama ce îți aparține și ce nu în ceea ce privește conținutul inconștient, însă nu consider că trebuie să investim prea multă energie în această distincție, fiindcă mesajul este la fel de important. Fie că strămoșii noștri, oamenii necunoscuți care trăiesc acum pe Pământ, sinele nostru dintr-un univers paralel sau orice entitate similară vrea să ne transmită un mesaj, ideal ar fi să încercăm să îl descifrăm.

Dacă integrăm ideea conform căreia timpul nu există în sensul în care suntem obișnuiți să-l conceptualizăm – trecutul, prezentul și viitor ca fiind diferite, atunci astfel de mesaje inconștiente, transmise prin imagini și uneori chiar cuvinte devin cu atât mai interesante. De asemenea, dacă alegem să trăim într-o stare de pronoia, în care universul conspiră mereu în favoarea noastră, este cu atât mai plăcut să te gândești că forme de viață necunoscute ție încearcă să îți întindă o mână de ajutor prin intermediul viselor.

Pentru a reveni la subiectul acestui articol, consider că visele pot aduce un aport imens în dezvoltarea noastră atunci când ne aplecăm asupra lor. Mintea noastră conștientă este construită pentru a ne proteja de anumite mesaje, idei și stări de spirit, pe care le putem însă experimenta în spațiul oniric – atât de sigur prin faptul că îl părăsim cu rapiditate. Poate fi vorba despre incertitudini pe care le avem sau despre un răspuns clar la o întrebare care ne macină. Cu cât este mai criptat visul, cu atât mai mult înseamnă că refuzăm să primim acel mesaj în mod conștient, dar el tot încearcă să îți facă loc în mintea noastră.

Exemple personale

Pot aduce un exemplu personal la acest capitol: când mă aflam într-o relație de tip legătură karmică, visam constant șerpi; aceștia aveau diferite dimensiuni și apăreau în diverse contexte, iar de cele mai multe ori îmi inspirau frică. Șarpele este un simbol cu semnificație foarte complexă în vise și poate din același motiv l-am ales și ca reprezentant pentru logoul site-ului meu. Într-unul din visele mele reușeam cu greu să îmi extirp unul din stomac, în timp ce într-un alt vis acesta avea dimensiuni exacerbate și stătea lângă un copac mare și verde (posibil pomul cunoașterii). Un vis nu va avea niciodată sens scos din contextul vieții personale, însă aceste mesaje nu trebuie niciodată ignorate. În cazul meu, această reptilă a continuat să îmi apară în vise în contexte similare, pentru a mă ajuta să identific un tipar.

Importanța jurnalului de vise

Subliniez importanța păstrării unui jurnal de vise. Chiar dacă ești genul de persoană care rareori își amintește ce visează, formarea unui astfel de obicei s-ar putea chiar să ajute la o mai bună aducere aminte în fiecare dimineață despre noaptea anterioară. O persoană pornită pe calea autocunoașterii și dezvoltării personale ar trebui să ia în calcul toate aspectele vieții sale și să le analizeze atent, tot timpul în interiorul contextului în care apar.

Chiar dacă nu putem avea toate răspunsurile și uneori este nevoie de mai mult timp pentru decantare, simplul fapt că acordăm importanță mesajelor provenite din inconștientul nostru ne va ajuta să le transformăm ușor, ușor în gânduri conștiente și astfel să ne înstăpânim și mai tare asupra propriei vieți.

Tu ce vise semnificative îți amintești?

Articolul Ce rol pot avea visele în autocunoaștere? apare prima dată în Cristina Boncea .

Fahrenheit 451 | Recenzie literară

Mi-a plăcut foarte mult acest roman-cult și consider că este potrivit pentru toate vârstele și ar trebui să facă parte din lecturile recomandate încă din clasele mici. Fahrenheit 451 va rămâne cel mai probabil o poveste de actualitate chiar și pentru generațiile viitoare și, chiar dacă este o distopie, mi se pare că ne arată ceva ce deja s-a întâmplat.

IntroducereCe mi-a plăcutConcluzieIntroducere

În carte este vorba despre un protagonist pe nume Guy Montag, un pompier din tată-n fiu al cărui job este să ardă cărțile din casele oamenilor, întrucât acestea sunt interzise. Există două evenimente declanșatoare care îi modifică traiectoria și îl fac să se alieze cu rezistența, în cele din urmă. Este o carte scurtă, foarte ușor de parcurs, care ne arată de ce avem nevoie de cărți și cum pot face ele diferența într-o societate. Mai mult decât atât, romanul oglindește o lume în care oamenii au ales să trăiască “cât mai simplu”, lăsând guvernul să ia toate deciziile în numele lor. Pe scurt, Fahrenheit 451 ne arată o lume în care cunoașterea este înlocuită de gratificări imediate, lipsite de substanță și teribilele sale consecințe.

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut de la bun început felul în care Ray Bradbury parcă vorbește exact pe limba mea. Fiecare propoziție sau frază a fost construită în așa fel încât să nu mă poticnesc nicăieri, să nu îmi fugă mintea în alte părți, cum se întâmplă uneori la alte romane scrise mai alambicat (un exemplu ar fi Împăratul muștelor). Acest lucru îmi dă de înțeles faptul că merită să parcurg și celelalte lucrări ale autorului, Omul ilustrat fiind următoarea pe listă. Nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme să rezonez atât de bine cu un stil de scriere.

De asemenea, mi-a plăcut întreaga poveste, tot ce s-a întâmplat și am trăit fiecare emoție a personajului principal. Chiar dacă în mod obișnuit nu ar fi genul de persoană cu care să rezonez, toate conflictele sale interioare au fost expuse într-un mod care mi-a stârnit empatia. Toate celelalte personaje implicate în poveste au fost schițate la fel de clar și convingător și pot spune despre Fahrenheit 451 că e printre puținele cărți parcurse de mine care nu a avut niciun element în plus. Acest lucru îmi întărește și mai tare credința că romanele bune nu au nevoie să fie lungi.

Nu în ultimul rând, mi-a plăcut felul în care Bradbury a vizualizat viitorul, unde ecranele mari de televiziune ne-ar înlocui pereții, iar oamenii ar fi complet deconectați unii de la alții din cauza pierderii contactului cu propriile lor emoții. Spuneam la început că mi se pare că povestea s-ar fi întâmplat deja din cauza regimului totalitar ce pare a fi la conducerea Americii, dar și a felului în care există o ruptură între “oamenii normali” și cei care îndrăznesc să își formeze propriile gânduri – presupun că asta nu se va schimba niciodată.

Concluzie

Fahrenheit 451 este o lectură musai de citit, foarte ușor de digerat și care ne atrage atenția asupra lucrurilor care contează cu adevărat: nu cărțile în sine, ci experiențele și călătoriile imaginare ale celor dinaintea noastră, care ne-au împărtășit astfel din înțelepciunea lor. Deși cărțile nu te fac mai deștept, izolarea față de cultură cu siguranță îți micșorează universul interior, până într-atât încât aproape că devii o fantomă.

Articolul Fahrenheit 451 | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .

Mă bucur că am făcut lucrurile “devreme”

Pentru că mă aflu într-o reorganizare a blogului pentru a promova mai bine interesele mele actuale, am ajuns să recitesc articole mai vechi și să îmi reamintesc astfel de adolescența mea zbuciumată pe internet. Am povestit puțin despre hărțuirea prin care am trecut când am vorbit despre legătura dintre misoginism și formarea identității, însă acumContinuă lectura "Mă bucur că am făcut lucrurile “devreme”"

Articolul Mă bucur că am făcut lucrurile “devreme” apare prima dată în Cristina Boncea .

Listă de lecturi – literatura universală și română în liceu

După cum am spus de mai multe ori, aproape niciodată nu am citit ce ni s-a solicitat la școală sau la facultate, însă există și câteva excepții. În acest articol, vreau să analizez lista lecturilor recomandate pentru materia literatură universală în liceu, dar și cele pentru bacalaureat; câteva dintre titluri se regăsesc în lista meaContinuă lectura "Listă de lecturi – literatura universală și română în liceu"

Articolul Listă de lecturi – literatura universală și română în liceu apare prima dată în Cristina Boncea .

De ce Elena Ferrante este autoarea mea preferată – 3 motive să o citești

Cu siguranță autorii mei preferați s-au schimbat de-a lungul timpului, însă în ultimii doi ani Elena Ferrante și-a păstrat poziția de vârf în clasamentul meu. Am citit 6 dintre cărțile ei până în prezent, iar de curând am început și Frantumaglia, un volum non-fictiv ce cuprinde scrisori și interviuri de-ale autoarei. Chiar aseară am cititContinuă lectura "De ce Elena Ferrante este autoarea mea preferată – 3 motive să o citești"

Articolul De ce Elena Ferrante este autoarea mea preferată – 3 motive să o citești apare prima dată în Cristina Boncea .