Cristina Boncea's Blog, page 14

Tot ce este înțeles greșit despre empatie

Această empatie poate fi o dureroasă capcană a minții dacă nu descifrăm ce stă cu adevărat în spatele ei: a cui este nevoia de a primi și a oferi?

Despre dragoste și alți demoni | Recenzie literară

Despre dragoste și alți demoni este cea de-a doua carte scrisă de Gabriel Garcia Marquez pe care am citit-o. Această superbă ediție de la editura Rao poartă în ea o poveste cu tâlc, aproape cu efect de basm, doar că unul întunecat – despre iubire și demoni. Detalii tehnice Despre ce este Despre dragoste și […]

Conferința internațională de psihoterapie integrativă – iunie 2024

Weekendul trecut am participat la conferința organizată de ARPI la București, unde am sărbătorit 18 ani de existență a asociației unde eu am finalizat cursul de formare de bază în psihoterapie integrativă. Precum fiecare întâlnire cu această comunitate, m-am întors extrem de îmbogățită și cu un vibe foarte bun, ce continuă să se manifeste. Ce […]

Tamara Bach – Girl from Mars | Recenzie

Mi-a plăcut foarte tare această scurtă carte pe care am descoperit-o într-o sesiune de cumpărături online. Coperta descrie excelent subiectul principal din Girl from Mars – legătura dintre două adolescente, iar pe mine m-a cucerit pentru că am rezonat incredibil de tare cu această poveste scrisă de Tamara Bach. Detalii tehnice Despre ce este Girl […]

Janet Fitch – Paint it black | Recenzie de carte

Janet Fitch este autoarea uneia dintre cărțile mele preferate din toate timpurile, Leandrul alb. Paint it black nu se lasă deloc mai prejos, iar singurul meu regret este că am fost nevoită să le citesc în acest format mic și urâțel de la editura Rao. Sper din tot sufletul să avem parte de reeditări pentru ambele volume, ecranizate și adorate în toată lumea.

Detalii tehniceDespre ce este cartea Paint it black de Janet Fitch?De ce să citești Paint it black de Janet Fitch?Gânduri finale despre Paint it black de Janet FitchDetalii tehniceTrigger warning: deces, consum alcool și substanțe, scene sexuale, incest, limbaj licențios. Cuvinte cheie  Paint it black : sinucidere, muzică, pastile, doliu, Oedip, Los Angeles, artă. Aspecte estetice și de structură: Mi-a luat mai mult decât mi-ar fi plăcut să citesc această carte din cauza formatului; cele 36 de capitole au fost înghesuite în formatul de buzunar, cu o traducere cu numeroase hibe și un font deranjant de mic. Nota minus infinit pentru această ediție de la Rao – petiție pentru reeditare!Recomandări de lecturi similare:  Mi-ai promis că vom muri împreună de Cristina Boncea. Despre ce este cartea Paint it black de Janet Fitch?

Josie, o fată din sud care cu greu și-a găsit un loc al ei în LA, îl iubește nebunește pe Michael. El provine dintr-o familie bogată, însă și-a renegat mama și accesul la întreaga lor avere pentru a locui cu Josie într-un apartament închiriat și a se bucura de pacea pe care și-au construit-o. Totuși, Michael se sinucide, iar tânăra de numai douăzeci de ani încearcă să-i înțeleagă motivele.

Acest demers o face să își creeze o legătură bolnăvicioasă cu Meredith, mama fostului ei iubit, care o atrage ca un păianjen pe o muscă în capcană. Voia de fapt viața lui Michael? A fost ea motivul pentru care el a ales să moară? Iubirea lor a fost ceva real? Dacă da, de ce a ales el să își păstreze universul intern atât de secret, până nu a mai rămas nimic de păstrat – din arta sau viața lui?

Paint it black este despre purtarea doliului și nebunia care însoțește orice suflet devastat de moartea cuiva drag. Încercând să reconstruiască o poveste care îi e pe jumătate străină, Josie se caută totodată pe sine. Deși această tematică este des întâlnită, la nimeni altcineva n-am regăsit un stil atât de frumos de a spune povestea precum Janet Fitch.

De ce să citești Paint it black de Janet Fitch?

Pentru că nu se poate vorbi despre puncte slabe în cazul acestui sublim roman, iată motivele care m-au făcut pe mine să îi ofer un rating maxim, știind de la bun început că acesta va fi deznodământul:

Protagonista este rebelă și relatable. Provine dintr-o familie de oameni fără viitor și se simte deseori ca un outsider, în special în preajma familiei bogate a lui Michael. Cu toate acestea, este bine pregătită pentru viață și nu se dă în lături de la a-și exprima opinia și a se afirma. Este model pentru nuduri și actriță, iar de când se îndrăgostește de Michael, lasă în urmă viața plină de petreceri și excese alături de foștii ei prieteni. Paint it black nu este deloc un roman previzibil. Chiar când ți se duce mintea într-o anumită direcție, Janet, care deja mi se pare atât de familiară, face o magie din condei și te plimbă pe un cu totul alt tărâm. Nimic nu e ceea ce pare și nici nu are sens să încerci să anticipezi. Este suficient să trăiești întreaga poveste alături de Josie, cu sufletul la gură, așa cum am făcut și eu. Nu există niciun moment plictisitor în carte. Deși unele acțiuni pot fi repetitive (faptul că Josie se îndoapă cu pastile pentru a amâna apariția durerii), firul narativ în sine cuprinde suficiente elemente de efect astfel încât să nu vrei să lași romanul jos din mână cu ușurință. L-a înșelat Josie pe Michael? Va merge cu adevărat să joace în acel film? S-a întâmplat ceva între mamă și fiu? Fiecare nou element explodează în alte mici fire narative. Gânduri finale despre Paint it black de Janet FitchAbia aștept să urmăresc ecranizarea. Am simțit o puternică simbioză cu personajele lui Janet, atât Josie de aici, cât și Astrid din Leandrul Alb; sunt atât de vii încât pare că poți întinde mâna prin carte pentru a le atinge. Janet e unul dintre cei mai puternici creatori de universuri pe care mi-a fost dat să-i întâlnesc prin lectură. Cu siguranță nu voi uita curând povestea pe care am citit-o. Deși la prima impresie sună precum un roman siropos de dragoste, este de fapt vorba despre un amalgam de sentimente scrise în cel mai poetic stil posibil, ușor de parcurs, care te unge în același timp pe suflet în mod ireversibil. Eram foarte curioasă în privința finalului și nu am fost deloc dezamăgită. Urmează să îi scriu o scrisoare virtuală lui Janet în care să-i mulțumesc pentru că respirăm același aer. Dacă aș putea să trăiesc numai într-un anumit univers literar, acela ar fi cel din cărțile ei, oricât de dureroase sunt poveștile pe care le scrie. Un geniu literar absolut.

Articolul Janet Fitch – Paint it black | Recenzie de carte apare prima dată în Cristina Boncea .

Am citit ce mi-am propus până acum în 2024?

Iată-ne ajunși la jumătatea anului 2024. Pentru mine, nu a trecut deloc rapid, iar pe plan personal au fost câteva luni destul de dificile. În mod paradoxal, în ceea ce privește lecturile, n-am mai avut de mult timp atâta avânt. Am citit 36 de cărți dintre care e drept că vreo 10 sunt din cele pentru copii, care se citesc în maxim jumătate de oră. Câte dintre celelalte se regăsesc însă pe TBR-ul creat la începutul anului?

Anul acesta am reușit să bifez și o carte pe care îmi propusesem să o citesc anul trecut, Jurnalele intime ale lui Baudelaire. Începusem anul acesta să citesc și Doamna Dalloway, dar din păcate m-a plictisit teribil și am renunțat după câteva zeci de pagini. Încă trebuie să citesc măcar una dintre cărțile lui Barnes pe care le-am tot strâns în bibliotecă, dar mereu apare alt titlu cu prioritate pe lista de lecturi. Am reușit să citesc una dintre cărțile de povestiri ale lui Alice Munro, Dragostea unei femei cumsecade , și chiar mi-a plăcut. Deși nu am revenit la Frantumaglia, am citit Zilele abandonului , carte care m-a făcut să mă îndoiesc de poziția de top pe care i-o oferisem Elenei Ferrante în preferințele mele. De la Ryu Murakami am citit Albastru nemărginit, aproape transparent, care mi-a plăcut foarte tare, și vreo 70 de pagini din Hituri celebre din epoca Showa până să realizez că nu o resimt drept o investiție corectă de resurse și să renunț de tot la lectură. M-am convins să citesc și Vara în Siam într-un final, ultima carte din seria volumelor autobiografice ale Claudiei Golea. Bineînțeles că m-a încântat la fel de tare precum celelalte. Mă bucur că mama a murit este una dintre cele mai bune autobiografii pe care le-am citit vreodată și m-am bucurat foarte tare de experiența lecturii, tocmai pentru că încărcătura emoțională a fost atât de mare. Prințesa și profetul a fost o dezamăgire literară, dar mă bucur că am șters lectura de pe listă și am găsit rapid o nouă casă volumului.

Mă bucur că îmi ascult măcar parțial propriile îndemnuri și încerc să nu fiu prea dură cu mine când vine vorba despre astfel de planuri de lectură. Cert este că iarăși am dat un refresh bibliotecii mele, am eliminat și am achiziționat numeroase titluri și este perfect normal ca noutățile să mă atragă mai tare la citit. Cu toate acestea, rămân câteva titluri pe care îmi propun să le urgentez, astfel încât să nu rămân cu sentimentul că sunt în urmă – lucru puțin absurd.

Cum arată lista voastră de lecturi pentru restul anului?

Articolul Am citit ce mi-am propus până acum în 2024? apare prima dată în Cristina Boncea .

Din foarfecă și din condei | Recenzie literară

Această carte are puțin peste 100 de pagini și ne arată granițele dintre ficțiunea bazată pe experiență și cea bazată pe imaginație, la care însuși naratorul face referire cu mai multe ocazii. Chiar recent scriam într-un articol despre semnificația auto-ficțiunii, iar Din foarfecă și din condei vine ca un exemplu perfect ce demonstrează că până la urmă contează doar sentimentul final pe care îl păstrezi în urma lecturii.

Detalii tehnice  Despre ce este cartea Din foarfecă și din condei?Puncte forte Din foarfecă și din condeiPuncte slabe Din foarfecă și din condeiGânduri finale despre Din foarfecă și din condeiDetalii tehnice  Cuvinte cheie  Din foarfecă și din condei : scriitor, familie, frizerie, stalker, Mexic, capitalism. Aspecte estetice și de structură: Cartea are 108 pagini, textul are un font suficient de mare și bine aerisit; nu este împărțită în capitole, dar nici nu este nevoie de acest lucru având în vedere cât de scurtă este. Recomandări de lecturi similare:  Vă amintiți de David Foenkinos? de David Foenkinos, O sută de zile de fericire de Fausto Brizzi. Despre ce este cartea Din foarfecă și din condei?

Numele personajului principal corespunde cu cel al autorului și presupun că și oamenii din viața lui, despre care scrie în timp ce se află într-un blocaj al scriitorului, sunt în aceeași situație. Parcurgem împreună cu el o zi plină de tot felul de evenimente, de la o adeverință medicală eliberată pe un nume necorespunzător la o frizeriță care îl lasă doar cu jumătate de cap tuns din cauza unui accident.

La o primă impresie, pare că avem de-a face cu o scurtă povestire umoristică despre viața unui scriitor care a ajuns să trăiască o viață cât se poate de confortabilă împreună cu familia lui. Cu toate acestea, finalul este cel care ne dezvăluie indirect subiectul ascuns al oricărei cărți, conform concepției lui Villalobos. Chiar dacă am citit-o cu mult timp în urmă, am întrezărit în această carte câteva elemente care mi-au plăcut și la Fiesta în bârlog.

Puncte forte Din foarfecă și din condeiCartea a fost ușor de citit, am parcurs-o în două reprize de lectură. Acest lucru se datorează atât traducerii de calitate, cât și stilului actual al lui Villalobos, care știe să capteze esențialul din fraze și să le ofere acel twist care menține cititorul interesat de ce urmează mai departe. Mi-a plăcut mult întorsătura de la final. Chiar eram din ce în ce mai dezamăgită pe măsură ce citeam și vedeam că am în față doar o carte ușor amuzantă, fără niciun alt substrat însă. Totul s-a legat în cele din urmă și ne-am putut bucura astfel de o parte foarte clară din viața autorului – internă, externă, nu mai contează. Puncte slabe Din foarfecă și din condeiEram foarte încântată să citesc această carte, mai ales că Villalobos îmi lăsase o impresie foarte bună în minte. Până acum, nu am fost foarte impresionată de autorii latinoamericani, nici chiar de Bolaño și speram ca acest lucru să se schimbe. Din foarfecă și din condei nu m-a convins câtuși de puțin; a fost doar un mod simpatic de a-mi petrece după-amiaza. Gânduri finale despre Din foarfecă și din condeiO poveste simpatică, un roman cu o copertă superbă, frumos editat, precum majoritatea cărților de la Curtea Veche. Aceste aspecte tehnice au contribuit foarte mult la experiența mea de lectură, îmbunătățind-o considerabil. Este categoric o lectură peste care poți trece cu ușurință. Îți poate aduce totuși un mic zâmbet pe buze atunci când parcurgi anumite pasaje.

Articolul Din foarfecă și din condei | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .

Evoluția colecției mele de cărți | Book Haul #6

Revin cu o serie nouă de noi cărți în bibliotecă. Spirala pe care am intrat este pe sfârșite după ce mi-am dat un reset în vacanță (cred), așa că nu vor mai urma multe alte book hauluri în această perioadă a anului; sper să urmeze însă numeroase recenzii.

Colecția Cărțile lui Radu de la ArthurColecția Ryu MurakamiCărți scrise de autori japoneziCărți de la diverse edituri româneștiColecția Cărțile lui Radu de la Arthur

Am vrut să vă arăt toate cărțile pe care am reușit să le strâng din această colecție. Îmi place foarte mult cum arată atât textul, cât și ilustrațiile. Am citit Micul Prinț acum ceva timp în ediția de la Rao, dar de curând am decis să renunț la ea din cauza formatului mult prea mic. Acest volum achiziționat de pe Vinted se potrivește perfect drept ultima carte din acest raft.

Colecția Ryu Murakami

Nu știu dacă există carte scrisă de Ryu Murakami și tradusă în limba română pe care să nu o dețin în bibliotecă. Pe lângă acestea în format mic de la Polirom, mai am alte două în format mare; în total, nouă cărți, dintre care am citit doar Albastru nemărginit… până în prezent. Pe avion spre Milano mă apucasem să citesc Hituri celebre din epoca Showa – de aceea nu se regăsește în imagine.

Cărți scrise de autori japonezi

Am cumpărat aceste volume de la aceeași persoană. Perfect Blue este o carte în engleză, scurtă, despre care inițial credeam că e manga tocmai pentru că s-a făcut un film animat după ea. Links este o colecție de povestiri sub formă de manga ce mi-a atras atenția pentru că este yaoi. Demoni chipeși și tutun vine în completarea colecției mele cu volumele lui Osamu Dazai, dintre care am citit două până în prezent.

Cărți de la diverse edituri românești Opium este o raritate literară din ce am înțeles. Am mai citit Copiii teribili de la Jean Cocteau , un clasic, și mi-a plăcut foarte tare.Am achiziționat #confuz în prima ediție de la cineva de pe Vinted întrucât Alex Andronic a revenit în câmpul meu energetic prin intermediul aplicației Threads. Aveam de gând să citesc cartea atunci când eram colegi la Herg, dar s-au întâmplat alte lucruri și a avut loc acest mic delay. RealK este o carte pe care am tot văzut-o pe Vinted și acum am decis să o achiziționez pentru că am mai cumpărat încă o carte de la același vânzător. Multe cărți din colecția EgoProza m-au surprins plăcut, așa că și aceasta are toate șansele. Carrie și Cimitirul animalelor sunt ambele cărți pe care le-am citit deja de la Stephen King, însă voiam să le dețin în această ediție de la Armada. William Golding primește altă șansă de la mine după ce am fost dezamăgită de stilul în care a scris Împăratul muștelor. Cartea este totuși un clasic modern, așa că autorul nu duce lipsă de idei bune. Vom vedea dacă Beznă clară îmi va plăcea mai mult. Ultima carte din acest book haul este Pe culmile disperării , pe care mi-am dorit-o foarte tare în acest format. Răsfoisem volumul în copilărie, într-o ediție veche, dar nu am citit niciodată cap-coadă o lucrare de-ale lui Cioran și sunt foarte curioasă în privința ei.

Articolul Evoluția colecției mele de cărți | Book Haul #6 apare prima dată în Cristina Boncea .

5 cărți de la Curtea Veche | Book Haul

Spre bucuria mea, Curtea Veche, editura mea preferată la momentul actual, mi-a îmbogățit biblioteca prin câteva apariții recente. În acest articol vreau să vă povestesc despre cele cinci cărți din imagine cu speranța de a vă molipsi de entuziasmul meu!

Din foarfecă și din condei – Juan Pablo VillalobosSau-Sau – Elif BatumanHana – Alena MornštajnováOameni de porumb – Miguel Angel AsturiasPustiul din Pine Barrens – Joyce Carol OatesDin foarfecă și din condei – Juan Pablo Villalobos

De la acest autor am citit prima oară Fiesta în bârlog, publicată la aceeași editură. Mi s-a părut o carte foarte simpatică, ce a obținut un rating aproape maxim de la mine la vremea respectivă. Încă de atunci, mi-am dorit să citesc și alte lucrările de-ale lui Villalobos și iată-ne aici!

Din foarfecă și din condei este o carte foarte scurtă, ce pare a fi autobiografică. Autorul a pornit de la un blocaj al scriitorului și a țesut o poveste în jurul acestui subiect. În mod sigur voi citi cartea foarte curând și voi reveni cu păreri. Mă aștept să mă facă să râd și să mă înduioșeze, exact precum primul roman parcurs de la autor.

Sau-Sau – Elif Batuman

Această carte a fost o surpriză din partea editurii, însă titlul nu îmi era deloc nefamiliar. Mi-am amintit că am citit despre conceptul lui „sau-sau” la filosofie, așa că această lectură ar putea fi un reminder foarte bun al lucrurilor studiate atunci. Ar fi prima carte pe care o citesc de la această autoare și sper că nu va fi un impediment prea mare faptul că este prezentată drept o continuare a cărții „Idioata„.

Dornică să-și depășească dezamăgirea amoroasă și să înțeleagă condiția umană, Selin apelează la un ghid existențial mai puțin convențional: operele unor autori precum Proust, Pușkin sau Breton. Cel mai seducător model de existență se dovedește însă a fi cel propus de Kierkegaard, care opune hedonismul comportamentului responsabil, așteptat de societate. Primele experiențe sexuale și o călătorie în țara de origine o determină pe Selin să iasă din propria carapace.

Sau-Sau – Elif Batuman

Hana – Alena Mornštajnová

Încă de la copertă ne dăm seama că este vorba despre un roman din genul thriller, unul dintre preferatele mele. Povestea este bazată pe un caz real, ceea ce face totul să sune cu atât mai spooky. Mă aștept ca această lucrare să fie transformată într-o producție Netflix (sau altă platformă) cât de curând, la cat succes pare să fi avut până să ajungă la noi.

Chiar dacă este o carte despre care nu aveam cunoștință înainte, rareori am fost dezamăgită de cărțile publicate la Curtea Veche. Chiar dacă nu voi fi complet mulțumită de conținut, cel puțin știu că formatul cărții mă va ajuta să duc la bun sfârșit lectura atunci când voi decide să o încep. Dacă îți plac romanele pline de mister, încearcă Hana!

Oameni de porumb – Miguel Angel Asturias

Această noutate literară de la Curtea Veche intrigă prin faptul că este un roman publicat inițial în anul 1949. Deși nu stau foarte bine cu literatura latino-americană, am avut experiențe destul de plăcute cu astfel de autori până în prezent; câteva exemple sunt Guillermo Cabrera Infante cu Nimfa nestatornică și Alejandro Zambra cu Bonsai și Viața necunoscută a copacilor, ambele publicate tot la Curtea Veche.

Nu știu ce idee să îmi fac despre Oameni de porumb, însă în general sunt fana poveștilor ce au la bază mituri reconstruite, mai ales dacă este vorba despre diferite zeități.

Pustiul din Pine Barrens – Joyce Carol Oates

De la această autoare am mai citit Viol (publicată și la Curtea Veche într-o ediție superbă) și Apa neagră; ambele mi-au plăcut. Acest volum este mult mai stufos și am pus ochii pe el încă de când a apărut. Și el intră în categoria thrillerelor psihologice, având o intrigă complexă și fire narative care se unesc pentru a ne oferi un tablou înfiorător.

Obsedat în mod inexplicabil de sentimentul de vinovăție și cu o viață din ce în ce mai dată peste cap, Matt trezește suspiciunile poliției. Iar între timp, un artist care-și semnează lucrările cu nume necunoscut, un om al cărui talent este limitat, dar cu o viziune bolnavă, își pregătește următoarea creație înfiorătoare.

Pustiul din Pine Barrens – Joyce Carol Oates

Toate aceste cărți mă încântă atât prin aspect, cât și pri conținut. Puteți profita de reduceri pe site-ul editurii, iar eu vă aștept cu păreri în comentarii despre titlurile parcurse!

Articolul 5 cărți de la Curtea Veche | Book Haul apare prima dată în Cristina Boncea .

Osamu Dazai – Dezumanizat | Recenzie literară

Osamu Dazai m-a intrigat încă de când i-am citit informațiile biografice din coperta interioară a cărții Școlărița. Cele două volume au în comun numărul redus de pagini și un vag iz al atmosferei de singurătate. Dezumanizat este însă un volum mult mai autobiografic și, prin urmare, ceva mai sinistru.

Detalii tehnice – DezumanizatDespre ce este cartea Dezumanizat de Osamu Dazai?Puncte forte – Dezumanizat de Osamu DazaiPuncte slabe – Dezumanizat de Osamu DazaiGânduri finale despre DezumanizatDetalii tehnice – DezumanizatTrigger warning: viol, alcoolism, consum de substanțe, misoginism. Cuvinte cheie  Dezumanizat : alcoolism, decadență, nefericire, izolare, suicid. Aspecte estetice și de structură: Cartea are aproximativ 200 de pagini, fontul este suficient de mare pentru confort. Îmi plac volumele publicate la editura Alice Books, dar hârtia nu este de cea mai bună calitate. Recomandări de lecturi similare:  Despre băutură de Charles Bukowski. Despre ce este cartea Dezumanizat de Osamu Dazai?

Împreună cu protagonistul, trecem prin copilărie, adolescență și viața adultă a unui paria al societății, după cum se autodescrie el constant. Pentru că niciodată nu a știut cum să interacționeze în mod natural cu cei din jur, el a învățat să poarte o mască a umorului, care în cele din urmă s-a transformat într-un fel de Joker.

Detestând impactul pe care îl are asupra femeilor, dar folosindu-se de ele în lipsă de alte resurse, utilizându-și talentul pentru desen în schimbul alcoolului de slabă calitate și căutând diverse moduri prin care să poată scăpa de această viață – singur sau împreună cu o parteneră, protagonistul nostru are o poveste foarte similară cu cea a autorului.

Povestirea este scurtă și întunecată, ducându-ne din ce în ce mai adânc în mintea acestui om, despre care nu putem decât presupune că a fost născut sub un destin potrivnic (din care a reieșit totuși artă); nu avem alte informații care să explice sub forma cauză-efect sentimentul său atât de profund de alienare socială.

Puncte forte – Dezumanizat de Osamu DazaiTraducerea în limba română este foarte bună și cartea se citește foarte cursiv din acest motiv. Osamu Dazai nu ne pierde în descrieri obositoare, ci păstrează mereu doar esențialul. Este un autor care îmi place tocmai pentru că rezonăm la acest aspect: textul este scurt, la obiect și te prinde tocmai pentru că se schimbă ideile de îndată ce ai prins firul narativ. Subiectul în sine a mai fost abordat – viața unui om care i se scurge printre degete atunci când el începe să consume alcool pentru a umple anumite goluri, dar parcă nicăieri nu am mai văzut chiar atâta lipsă de speranță; mi se pare că descrie exact starea pe care o ai atunci când sufletul îți este răpit de această dependență. Puncte slabe – Dezumanizat de Osamu DazaiTocmai pentru că textul este unul atât de întunecat, mi-a fost greu să rezonez cu el sau să îl apreciez cu adevărat. Nu este vorba despre o suferință vădită, ci despre o scârbă față de sine și umanitate, despre o formă de psihopatie, chiar. Din acest punct de vedere, nu pot spune că este o poveste la care m-aș întoarce vreodată cu drag. Este destul de subdimensionată. La Școlărița, mi s-a părut că putem surprinde mai multe aspecte ele existenței protagonistei, chiar dacă era vorba despre o singură zi din viața ei. În Dezumanizat , este vorba despre trecerea mai multor ani în care nimic nu se schimbă, iar universul protagonistului este din ce în ce mai mic, până spre dezintegrare. Gânduri finale despre Dezumanizat

În continuare pot susține că îmi place stilul de scriere al lui Osamu Dazai, dar sper ca celelalte lucrări de ficțiune ale sale să mă reîntoarcă la starea pe care mi-a trezit-o prima carte parcursă de la el. Cu siguranță factorul autobiografic atât de puternic evidențiat aici a oferit o încărcătură emoțională grea de dus pentru cineva care de asemenea a trecut prin tentative de suicid și alcoolism, fără partea de mizantropie/misoginism însă.

Nu recomand cartea celor care nu se simt pregătiți să pășească într-un vortex emoțional, format din tot ce este urât în lume: lipsa completă a iubirii.

Articolul Osamu Dazai – Dezumanizat | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .