Ghanda

“Why do we tell stories? They are a universal human experience. Every culture I’ve ever visited, every people I’ve met, every human on every planet in every situation I’ve seen…they all tell stories. Men trapped alone for years tell them to themselves. Ancients leave them painted on the walls. Women whisper them to their babies. Stories explain us. You want to define what makes a human different from an animal? I can do it in one word or a hundred thousand. Sad stories. Exultant stories. Didactic morality tales. Frivolous yarns that, paradoxically, carry too much meaning. We need stories.”
― Brandon Sanderson, Yumi and the Nightmare Painter

“The Beauty of the House is immeasurable; its Kindness infinite.”
― Susanna Clarke, Piranesi

“În acea clipă viața s-a frânt în Bartholomeus și la fiecare pas făcut de atunci așchiile vieții îl înțepau peste tot pe dinăuntru și durerea era cruntă.”
― Flavius Ardelean, Bășica Lumii și a ne’Lumii

“Liniştea deplină şi răcoarea pereţilor o mai liniştiră. Îşi sprijini capul în palme, gândindu-se că părinţii aveau să se întoarcă în câteva ore de la câmp şi aveau să ceară socoteală. Hotărî să nu facă niciuna dintre treburile casei şi să dea vina pe Ileana. Deodată, se auzi încet ticăitul unui ceas, venit parcă de undeva de departe. Maria ştia că era Ceasul casei. Ştia pentru că în casa lor din chirpici, cu patru odăi, pod şi două hornuri, nu se găsea niciun orologiu. Părinţii ei se culcau şi se trezeau odată cu găinile, iar când primele raze ale dimineţii luminau ograda, mumă-sa deja mulgea vaca, iar taică-său înhăma boii. Ticăitul se auzea de undeva din pereţi şi se oprea la cel mai mic zgomot. Mai știa că era Ceasul casei pentru că aşa îi spusese bunică-sa cu ani în urmă, înainte să închidă ochii şi să plece departe, în acea poieniţă înflorită unde, pesemne, este mereu primăvară şi fluturi albi şi blânzi zboară purtaţi de vântul cald. Auzise că atât timp cât ceasul ticăia, casa era ferită de rele şi că, dacă cineva ar fi căutat ceasul prin tencuială şi ar fi dat peste el, casa s-ar fi dărâmat.”
― George Cornilă, Arlequine