Tudor Chirilă's Blog, page 9

Declarația mea în cazul Sima

Pentru că în dimineața asta telefoanele au sunat non stop, se impune să fac câteva precizări despre cazul Sima. 

Nu știu mai multe decât știe toată lumea în momentul de față și anume că domnul Cristian Sima a părăsit țara. 

Nu sunt unul dintre clienții care și-au pierdut banii fie și pentru simplul fapt că activitatea mea pe bursele internaționale s-a încheiat din 2011. 

Eram și sunt (încă??) prietenul lui Cristian Sima. Cel puțin până când se va proba limpede ca a părăsit țara cu banii clienților. Pentru mine aceste vești sunt dureroase și șocante. Nu acesta este Cristian Sima pe care l-am cunoscut și mi-e greu să accept că aș fi prieten cu un escroc. 

Cristian Sima, cel pe care l-am cunoscut eu, era un om extrem de cultivat, serios, un om foarte inteligent, fost matematician, bun cunoscător de macroeconomie și piețe internaționale. Era un tată de familie, un om plin de umor, cu care se putea sta de vorbă ore în șir. Această descriere v-ar fi făcut-o oricare din clienții lui până în caest moment.

Acum aflu că a părăsit țara și nu e de găsit. Am prieteni buni care în momentul de față nu-si pot recupera banii. Îmi dau seama prin ce trec ei, mă pun în locul lor și mi se pare foarte gravă situația lor. Vreau să cred că nu este adevărat, că este o situație reversibilă. Vreau să cred că am investit într-o prietenie cu un om adevărat. Pentru mine pierderea mare ar fi să se confirme că domnul Cristian Sima este într-adevăr un escroc. Deocamdată îmi este greu să accept deși faptele par să mă contrazică. 

Pentru cei care se întreabă ce pierd eu. Este destul de simplu: pierd investiția într-o prietenie. 

Râzi și îți pui întrebări. Mâine la ArCuB.

Vreau să vă fac o recomandare. Mâine și poimâine la ArCuB (Centrul de Proiecte Culturale al PMB) are loc un spectacol frumos. Prizonierul din Manhattan de Neil Simon (titlul original este Apartamentul) în regia Iarinei Demian. Un spectacol foarte frumos și extrem de actual în care se va regăsi orice locuitor al Bucureștiului care a intrat măcar o dată în conflict cu una din zecile de probleme născute de viața la bloc sau de viață pe timp de criză. Un spectacol plin de umor, dar care ridică întrebări importante vis-a-vis de felul în care mai putem trăi în marile aglomerări urbane și cum negociem cu presiunea la care ne supune un asemenea "monstru". Am contribuit și eu puțin la reușita acestei comedii semnând design-ul de lumini și ilustrația muzicală. Aș vrea să menționez o distribuție excelentă:  Tiberiu Păun, Afrodita Androne, Sorin Cociș, Janine Stavarache, Magda Catone, Mariana Dănescu.



Îmi plac spectacolele pentru actori. Adică spectacolele în care actorul ramâne pionul principal și nu doar un mijloc de punere în scenă a unei viziuni estetice. Textele lui Neil Simon te obligă în acest sens. Personajele au "carne" și povestea curge frumos, cu ajutorul lor. În toate textele lui Simon comedia nu este altceva decât o construcție pe un fundament dramatic. Râzi și îți pui întrebări. Este rostul primordial al teatrului. Acela de a mișca ceva în spectator.



Prizonierul din Manhattan este un spectacol frumos. Râzi și îți pui întrebări.



Joi, 10 octombrie, ora 19:00 și vineri, ora 19:30 sala ArCuB(harta aici)