Ana-Maria Negrilă's Blog, page 6

November 8, 2016

Lansare Ascensiunea stelară

Vă invităm la lansare! Unde? Gaudeamus, 19 noiembrie, ora 15-16.00, standul 100, Editura Crux Publishing.

ascensiunea stelara

Mai multe informații: Seria Stelarium
6 likes ·   •  0 comments  •  flag
Share on Twitter

November 2, 2016

Ascensiunea stelară (Stelarium, #2)

ascensiunea stelara

Am promis că va apărea anul acesta și m-am ținut de cuvânt - Ascensiunea stelară, al doilea volum al seriei.

mai mult aici: Ascensiunea stelara
5 likes ·   •  0 comments  •  flag
Share on Twitter

October 12, 2016

Giveaway - Regatul sufletelor pierdute

Înaintea lansării volumului al doilea al seriei Stelarium, „Ascensiunea stelară” (Stelarium #2), aveți posibilitatea să câștigați un exemplar semnat din „Regatul sufletelor pierdute” (Stelarium #1)
Giveaway în perioada 15 octombrie -15 noiembrie 2016 pe Goodreads.

giveaway link aici

giveaway
6 likes ·   •  0 comments  •  flag
Share on Twitter

October 10, 2016

Antierou caut mântuire! (II)

Lumea unei cărți se află în mintea autorului înainte ca ea să ia formă scrisă. Personajele există într-o zonă nedefinită ca niște trecători ce ne captează atenția pe o stradă pe care-o cunoaștem prea bine. La început, nu sunt cu adevărat oameni, ci doar umbre – siluete, fețe, pachete de emoții și sentimente. Toate acestea sunt elemente ce ne fac să considerăm un personaj demn de a fi exploatat mai târziu. Unii scriitori lucrează la caracterizarea personajului, realizând însemnări despre tot ce consideră importat pentru acesta, alții își formează „bănci” de umbre, oameni pe jumătate definiți, dar gata să fie aleși la nevoie și folosiți într-o lucrare sau alta. Sunt personaje care poartă discuții, care acționează, dar cărora le lipsește de cele mai multe ori un corp, o motivație și un trecut. Din această zonă gri, aflată la limita dintre imaginație și realitate, scriitorul le extrage și le dă formă, potrivindu-le în tiparul cărții.

Un personaj este o persoană și pentru asta are nevoie de un trup, de o istorie, de personalitate, de lucruri care îi plac sau nu, de motivație etc.

Modul în care arată un personaj este important, dar la fel de importante sunt și alte elemente: felul în care vorbește, clișeele, ticurile verbale, alegerea unor anumite cuvinte, comunicare nonverbală – gesturi, poziția corpului, expresia feței (mimica, contactul vizual, zâmbetul). Aceste amănunte spun multe despre personaje și-l ajută pe cititor să-și formeze o opinie clasificându-le într-o anumită categorie.

Un antierou dă mai mult de lucru scriitorului decât un personaj obișnuit. Are de obicei un trecut întunecat, un secret ce nu poate fi dezvăluit, deasupra lui planează nenorocirea, pentru că pericolul pândește atât din exterior, cât și din interior. Istoria unui astfel de personaj trebuie construită cu migală, pentru că motivația lui își află de obicei rădăcinile în traume. Sunt evenimente ce l-au marcat, dar pe care preferă să le uite, construindu-și de cele mai multe ori o personalitate de fațadă, care-l ajută să supraviețuiască tocmai pentru a-și ascunde natura duală. Această complexitate deschide căi interesante de abordare, iar personajul iese din tipare, fiind obligat să-și rezolve singur conflictul bine-rău. Din tensiunea astfel creată, personalitatea lui se dezvăluie treptat.

Antieroul este până la un punct ca orice alt personaj - are un trecut cunoscut (chiar dacă fals de cele mai multe ori), are prieteni, cunoștințe, care de obicei nu-i cunosc secretul, se încadrează aparent într-o normalitate acceptată de respectiva lume ficțională. Posedă gusturi și preferințe, talente, o reputație. Toate acestea nu însemnă decât că beneficiază de o acoperire ce se va spulbera curând, contribuind la tensiunea narativă.

Antieroul încalcă toate convențiile ce se aplică eroului, dar în egală măsură, poate fi urmărit cu același interes ca și personajul pozitiv din cauza incapacității lui de a acționa coerent, de a-și pune de acord cele două laturi ale personalității. Poate fi deci contradictoriu, dar la fel de interesant. Acest tip de personaj se consumă de multe ori în anonimat, în tăcere, nu are un sistem de valori clare cum sunt cele ale eroului, poate intra în conflict cu societatea, dar fără a fi glorificat pentru asta. Antieroul este interiorizat, lupta se poartă în mintea și-n sufletul lui, fiind un personaj alienat într-o societate opresivă și oferind un repertoriu psihologic mai variat decât al oricărui alt fel de personaj.

O ființă măcinată de dileme a căror finalitate nu este pozitivă, un om care nu dorește răul, dar care ajunge să i se supună, este în cele din urmă o umbră mult mai plină de substanță decât altele ce populează antecamera unei opere literare, permițând scriitorului să abordeze și alte zone ale imaginarului.
Ana-Maria Negrilă
5 likes ·   •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on October 10, 2016 03:38 Tags: ana-maria-negrila, antierou, conflict, erou, imaginar, sf

June 1, 2016

Antierou caut mântuire! (I)

Cine este cel care tulbură mersul lucrurilor, care face narațiunea să meargă înainte, cel care ne face să tremurăm de teamă și de nerăbdare, chiar dacă știm că nu merită aceste sentimente și acțiunile sale sunt de cele mai multe ori reprobabile? Poate fi cel care se opune personajului principal sau cel care mișcă lucrurile, cel fără de care orice lucrare literară ar fi searbădă. Este cel care potențează tensiunea, care ne face să stăm cu ochii lipiți pe paginile cărții așteptând, uneori în zadar, ca dreptatea să fie împărțită.


Desigur antieroul. Cel care sfidează regulile, care se opune legilor, care poate fi șarmant, la fel bine ca urât și de temut. Este cel care păcătuiește împotriva societății și-a lui însuși, care ezită, care trece prin crize de conștiință cauzate de cele mai multe ori tot de propriile greșeli. Este cel care nu-și găsește locul, care începe să simtă nedreptatea socială și încearcă să lupte împotriva ei, uneori cu mijloace neadecvate, cel care pune la îndoială valorile tradiționale, care ar dori să le înlocuiască, dar nu are resursele spirituale sau materiale s-o facă.


În operele clasice, există o mare diferență între cei buni și cei răi, pentru că sute de ani, creștinismul european a dat o formă morală panopliei de personaje, turnându-le în forme recognoscibile pentru cititorul de rând. Există omul sfânt, cavalerul, servitorul devotat, frumoasa pioasă, trubadurul, mai târziu, sufletele pure puse la încercare în carcerele goticului, iubiții romantici, binefăcătorii, soldații curajoși etc. De partea răului, se prefigurează un întreg șir de negustori (jidovi sau nu), necredincioși, blasfemitori, trădători, agenți secreți, asasini, cărora li se adaugă foarte curând reprezentanți ai întunericului, demoni, vampiri, vrăjitoare, Talpa Iadului cu toată cohorta de nelegiuiți.


Totuși cu timpul, literatura capătă o nouă dimensiune, iar personajele pot evolua în moduri interesante trecând elegant granița bine-rău. Este acest comportament apărut odată cu ridicarea și consolidarea noilor curente literare? Cine va citi operele antichității va spune probabil nu. Cine va citi literatura altor popoare va spune de asemenea nu. Și atunci? O dată cu satul global, ideile circulă liber, iar granița trasată între bine și rău suferă și ea mutații. Asasinul, fie el om sau ființă mitică – vampir, demon, mutant, extraterestru etc., poate sluji binele, devenit în noua accepțiune, un rău mai puțin mare sau mai ușor de acceptat.


Tânărul care comite un asasinat în numele unei idei nobile, călugărul care distruge destinele celor la care ține vrând să-și îndeplinească visul de-o viață, agentul secret care cauzează atât moartea lui, cât și pe-a celor ce-l urmează tot în numele unui ideal, vampirul care suferă, vrăjitoarea care ar dori eliberarea sunt tot atâtea personaje ce se opun răului suprem în drumul lor spre mântuire și echilibru și de ce nu, pentru cititor „o privire inedită asupra poziției și acțiunii omului în univers” (J.A. Cuddon, The Penguin Dictionary of Literary Terms and Literary Theory (Penguin Dictionary of Literary Terms & Literary Theory, p. 551)


Pentru a-i înțelege, vă invit să le urmăriți poveștile, să le descifrați acțiunile și trăirile care-i fac să iasă din tipare, un întreg mecanism ce-i împinge pe-o un drum la capătul căruia nu vor putea deveni decât anti-eroi. Deși nu o invenție a modernismului, ci mult mai veche, datând din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, anti-eroul modern este supus forțelor distructive ale societății și tehnologiei (ca factor al răului), ajungând printr-o inversare de logică, din campion al dreptății, victimă a unei realități distorsionate.


Îl vei putea iubi sau urî, totuși, psihologia îi va fi întotdeauna mult mai interesantă decât a modelului clasic de personaj pus în slujba binelui și asta, pentru că este însoțit de mister și de ce nu, își duce viața la limită, gata oricând să piardă lupta și să se scufunde.

6 likes ·   •  0 comments  •  flag
Share on Twitter

May 23, 2016

Ne pregătim de Comic Con și Bookfest

Ne pregătim de Comic Con si Bookfest! Timp de două saptămâni, toate cărțile Crux Publishing au reducere de 25%. Acum, numai cu un clic, poți să primești Regatul sufletelor pierdute acasă, cu 25% reducere si transport gratuit! Promoție valabilă pe site-ul Crux Publishing!

Fragment http://anamarianegrila20.wix.com/stel...

trailer2 Regatul sufletelor pierdute, Stelarium#1
2 likes ·   •  0 comments  •  flag
Share on Twitter

May 18, 2016

Stelarium

karl senn

Regatul Sufletelor Pierdute
Prima misiune a agentului Karl Senn, personaj al romanului "Regatul sufletelor pierdute".
"Karl redeveni conştient de spaţiul îngust al lăzii, de întunericul lipicios, de frânghiile ce-i strângeau membrele, de căluşul ce-l împiedica să respire. Începu să se zbată ca să le atragă atenţia celor de afară. Era o victimă. Nu trebuia să uite asta! Se lovi tare cu fruntea de peretele de biorăşină, iar un firicel de sânge i se prelinse pe faţă. Încă un semn de abuz, foarte bine! Se opri să asculte, controlându-şi respiraţia. Nu vroia să moară sufocat, înainte de-a fi descoperit. Zgomotul de afară continua de parcă cei de la paza de coastă ar fi răscolit camera în căutarea mărfurilor de contrabandă. Dacă nu-l găseau? Dacă avea să moară în lada aceea? Dacă aveau să scufunde nava cu el la bord? Intră în panică şi-şi îndoi eforturile. Îl legaseră prea strâns, iar mişcările îi erau mult limitate. Chiar dacă pericolul nu fusese real până atunci, în acel moment risca foarte mult.

Îşi intensifică eforturile, apoi, cuprins de panică, îşi întinse mintea încercând să-i contacteze pe cei din cameră, deşi Sten şi Minago îi interziseseră acest lucru. Cine ştie dacă cei din Ariete nu aveau şi ei acces la un fel de anh? Doar existau zvonuri despre asta. Îşi cercetă sensomemoria în căutarea unor informaţii, dar renunţă. Energia i se scurgea rapid pentru a-i susţine trupul, ce suferea. Din nou, senzaţia că nu avea aer şi din nou, se zbătu în legături, lovind cu picioarele suprafaţa dură."
continuare aici: http://anamarianegrila20.wix.com/stel...
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on May 18, 2016 00:00 Tags: ana-maria-negrila, crux-publishing, regatul-sufletelor-pierdute, roman-sf, space-opera

May 13, 2016

Cele zece porunci ale cititorului masochist

1. Consideră lectura datorie obștească,
2. Citește în metrou, în tramvai sau pe o bancă lângă o intersecție aglomerată,
3. Nu fă abstracție de autor, pentru că oricum n-o să te influențeze asta!
4. Fii atent la virgule, la cantitatea și calitatea lor.
5. Fă analiză gramaticală și încercă să descoperi atributul verbal sau elementul predicativ suplimentar, iar dacă găsești fraze, vezi dacă a pus virgulă între subiectivă și regentă,
6. Fii atent la modul de construcție a cărții. De ce 10 capitole? De ce un capitol de o pagină și unul de zece?
7. Judecă dialogurile cu asprime; sigur ți se vor părea forțate, doar tu n-ai vorbi așa!
8. Analizează personajele și acțiunile lor pentru a vedea dacă sunt coerente,
9. Nu lăsa atmosfera cărții să te prindă cumva. Nu știi ce ți se poate întâmpla!
10. Compară cartea cu alte zece premiate, eventual cu premiul Nobel!
Ei, ce zici? Bună carte?
8 likes ·   •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on May 13, 2016 02:11 Tags: ana-maria-negrila, cititor, critica, gramatica, lectura, personaje, roman

March 24, 2016

Regatul Sufletelor Pierdute

Supranumita „Regina neagra a cyberpunk-ului romanesc”, Ana-Maria Negrila revine pe piata de carte cu un roman science-fiction a carui complexitate si dinamism sunt comparabile cu marile opere de gen precum seria Dune, Primavara Helliconiei sau Seria Culturii.

Cititorii vor avea parte de o poveste in care stiinta, religia, spionajul si conspiratiile se impletesc, se confrunta si dau nastere unei aventuri ce va tine toti cititorii cu sufletul la gura.

Primul volum dintr-o saga space opera (Stelarium), Regatul sufletelor pierdute vine insotit, in premiera in ultimii ani in Romania, de un trailer si de un cod QR care, odata scanat, le ofera cititorilor acces la un continut multimedia bonus si la nenumarate surprize.

Romanul va fi lansat sambata, 2 aprilie, incepand cu ora 15.00 in cadrul Targului de Carte Final Frontier organizat de Bookblog.

Mai mult aici: Regatul Sufletelor Pierdute (Stelarium, #1) by Ana-Maria Negrilă
http://cinefan.ro/stiri/cinestuff/680...
1 like ·   •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on March 24, 2016 02:44 Tags: ana-maria-negrila, crux-publishing, regatul-sufletelor-pierdute, roman-sf, space-opera

January 5, 2016

Despre începuturi în literatura SF & Fantasy

Pentru cei care-au început să scrie în anii ’90, au existat o mulţime de oportunităţi, de cenacluri, de oameni care aveau cultură şi gust pentru literatură şi cu care se putea discuta orice, de la tehnică, la filologie. Exista un cult al cărţilor, pentru că nu trebuie să uităm că nu de mult, în timpul epocii comuniste, cărţile se vindeau pe sub mână şi deseori, plăteam în plus pentru a avea acces la o lucrare SF sau un Almanah Anticipaţia. Atunci am descoperit SF-ul şi universurile minunate pe care le ascundea. Am început cu Radu Nor, dar am trecut repede la Vladimir Colin, Mihai Grămescu, Romulus Bărbulescu şi George Anania. Parcurgeam autori români şi străini în egală măsură. Citeam SF, dar nu numai, pentru că ştiam că un scriitor trebuie să fie în primul rând cititor. Cartea avea valoare, iar cuvântul scris putere.

Am început la fel ca mulţi alţii să frecventez cenaclurile din acea vreme unde se adunau scriitori deja consacraţi, dornici să împărtăşească din experienţa lor, dar şi debutanţi şi aspiranţi în ale scrisului. Apoi am participat la concursuri, tot în căutare de sfaturi pentru a-mi îmbunătăţii stilul. Din păcate, pe atunci nu existau ateliere în care cineva să-ţi spună cum e bine să procedezi şi cum să elimini problemele inerente începutului. Nu exista nici Internetul, nici accesul la informaţie, pe care-l are orice scriitor în ziua de azi, iar documentarea dura mult mai mult. Trebuia să mergi prin biblioteci şi să întrebi pe la prieteni până când cineva reuşea să te îndrume în direcţia potrivită. Trebuia să fii bun, să „furi” meserie de la alţii cât mai repede pentru a putea să publici şi să te faci cunoscut. Dacă ar fi existat un atelier de scriere creativă, aşa cum existau cursuri de pictură şi de actorie, aş fi participat cu siguranţă la unul pentru a elimina mai rapid problemele pe care le are orice începător. În absenţa lui, am ales singura cale posibilă – aceea de-a acumula experienţă cu timpul, de-a construi puţin câte puţin, şi-a învăţa din greşeli.

Windows
http://www.bookblog.ro/interviu/ana-m...

Android
http://www.bookblog.ro/interviu/ana-m...
1 like ·   •  3 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on January 05, 2016 06:32 Tags: ana-maria-negrila, bookblog, cyberpunk, dark-fantasy, fantastic, fantasy, hard-sf, sf