Răzvan T. Coloja's Blog, page 21

News from the Interzone – 3 februarie 2018

Am avut examen la doctorat ieri, l-am luat cu bine (Metodologie). Mai am de citit zilele astea că încă n-am ieșit din zona de foc, dar am dat cu ocazia asta peste niște informații tare mișto care-mi vor fi de folos în realizarea tezei de doctorat și a unor articole bune de publicat.

In other news mi-a apărut un articol nou pe Bihoreanul: ”Despre cromatică și psihologia culorilor”.

Weekendul ăsta e weekend de studiu. Am o recenzie în engleză de scris pentru o revistă de sociologie, un articol de psihologie de redactat, de făcut peer review la un alt articol de sociologie pentru o revistă plus de lucrat la adnotarea tezei de doctorat.

Și random thought #1: acum un an și ceva am început să citesc studii în psihologie pe o anumită temă, cu gândul de a scrie la rândul meu studii pe tema dată. Așa că am intrat pe ResearchGate, făcut cont și am downloadat câteva lucrări. În cazul celor care nu erau disponibile gratuit pe site am trimis câte un mesaj autorilor prin funcția ”Request paper”, cerându-le PDF-ul. Din 500 mi-au răspuns în decurs de peste un an vreo 70-80. Cam ăsta e interesul cercetătorilor de a-și face cunoscută munca în psihologie. Sporadic mai primesc câte un text și-l downloadez și-l pun bine în Mendeley; acum – după aproape doi ani.

Și random thought #2: Știrea e din 2014 dar ilustrează perfect mentalitatea poporului român: de ani de zile 150 de familii aveau doi administratori de bloc – unul legal și unul ilegal despre care știau că e cercetat penal pentru delapidare (ahahah lol-CE?).

Și cui alegeau să-i plătească întreținerea? Celui cercetat penal.

De ce?

Din simplul motiv că la el era mai ieftin.

Și random thought #3: De când Ministrul Educației a devenit figura centrală a clipului acela care-i ridiculiza gramatica, am găsit online zeci de fani, membri și simpatizanți PSD care urlă și-și rup cămașa de pe ei că ”pamblică” e regionalism. Și-aduc în apărarea agramatului screenshot-uri cu DexOnline în care apare negru pe alb că ”pamblică” e o formă arhaică, dar acceptată. Și cum zici ceva de emeritul ministru al educației, cum apare câte unul care-și aranjează cravata și-ți explică de sus care sunt formele prezente în DEX.

Din punctul meu de vedere e ca și cum întreg satul îl vede pe Ion mâncând grăbit tot ceea ce găsește prin iarbă: balegă caldă, melci, o vrabie putredă, și mai multă balegă caldă. Și tot satul râde și-l arată cu degetul: ”uite ce chestii bagă în gură Ion”. Și atunci apare din tufiș prietenul lui Ion care le spune doct sătenilor că râd ca proștii de el, pentru că melcilor le zice ”escargot” în Franța; și-s o delicatesă acolo, în zona Franței. Și tot repetă chestia asta ad infinitum ca și cum melcii ar fi problema, nu faptul că Ion a mâncat balegă de cal.

Așa și cu ”pamblică”: nu înțelegem noi, intelectualii, cum e cu escargotul.

Sfaturi Bitcoin: ce Lamborghini să vă cumpărați

Ieri a fost o zi faină pentru investitorii Bitcoin. S-a scufundat piața ca Little Jimmy după ce-a fost prins de Mafie că a colaborat cu poliția. ”Jimmy sleeps with the fishes”.

Nu că cei din Filipine n-ar băga și ei legi cu privire la cryptocurrency (yay – anonimitate, descentralizare, lipsă de regularizare), dar mă uit la știrile despre monezile virtuale și toate-s în același ton de încurajare după busculada de ieri: ”a scăzut mult dar tot e la o valoare mai mare ca în februarie anul trecut”, ”piața își va reveni, doar am mai trecut prin asta”, ”acum e timpul să investiți, că prețul e mic”. Oameni în denial.

Între timp cineva a făcut o pagină web bestială: cryptofeels.net.

Bitcoin e pe la $8.300 în dimineața asta. Un amic zice că până iunie trece iar de $20.000. Eu zic că n-are nicio șansă. Așa că am pus pariu pe cinci beri. Judecând după graficul de mai jos eu sper că le ține la rece.

Hohoteala Bitcoin de dimineață

Ziceam ieri seară că Bitcoin ajunsese la $9.920. Ei bine, azi dimineață e deja la $8.608 $8.448 $8.358 $8.155 $8.007 $7.876 and going down. Sunt singur că experții cryptocurrency afirmă că e ceva de moment și moneda își va reveni. Amuzant e și că s-au furat ieri alți $400.000 în Ethereum. Și că ăia de la care s-a furat neagă că s-ar fi furat și emit comunicate cum că totul e OK. Tehter – o monedă de-astea virtuală e și ea pe ducă, se pare; cineva va pierde niște ceva dolari în zilele următoare.

Bitcoin a scăzut cu 55% din decembrie. Dar stați calmi – ”the band is gonna make it babe”. Gen până diseară se va stabiliza. Pe la $7.800 – așa.

Râsul de Bitcoin se intensifică…

Am verificat acum dimineața știrile despre monedele virtuale, cât mi-am făcut o cafea. Bitcoin a ajuns la $9.920 ieri. Ahahahahaha. Lumea e șocată. Great success. Uitați-vă ce mișto arată graficul de mai jos:

Nu doar Bitcoin a plonjat ci și restul valutelor ăstora valoroase: Ripple, Ethereum, Ripple, Litecoin, NEM, NEO… Bitcoin Cash a scăzut cu 64% de la finalul lui decembrie 2017. O fi pentru că în India aventura monezilor virtuale tocmai a luat sfârșit. Citez ce zice ăl mai mare ministru de bancnote din țara care până acum deținea 1/10 din tranzacțiile mondiale de monedă virtuală:

Finance minster Arun Jaitley, in his budget speech today (Feb. 01), stated that the government will do everything to discontinue the use of bitcoin and other virtual currencies in India. He reiterated that India does not recognise them as legal tender and will instead encourage blockchain technology in payment systems.

Arun dragă – tu nu înțelegi: Bitcoin, Mămăligă Coin și alite Coin-uri de-astea nu țin de Stat, Ministerul de Finanțe și bănci. Sunt chestii libere, că de-aia-s pe net. I se spune ”monedă descentralizată” pentru că nu depinde de (o clipă să sorb din cafea) ce spun alte țări, de bancherii malefici și fluxul rupiei.

Cred că am fost mult prea generos zilele trecute când afirmam că-i mai dau Bitcoin-ului 5-6 luni. În rest e OK: speranța moare ultima.

News from the Underworld – 31 ianuarie 2018

Ieri (sau alaltăieri?) am primit vestea că în luna mai a acestui an apare cartea mea de psihologie. Am primit deja avansul de la Editura Crux Publishing, mai rămâne să machetăm, facem coperta, corectura, să definim capitolele și alte chestii legate de editare. Așa că am să public prima mea carte non-fiction. Era și timpul să trec pragul ficțiunii, fie și doar ca să experimentez.

În rest azi am făcut mâncare cât pentru un batalion întreg:

Se ia o lipie, se unge cu ulei de măsline, se bagă în cuptorul cu microunde la 15-20 de secunde până ce devine moale și rulabilă. Se taie în șase triunghiuri egale.
Două triunghiuri se ung cu pastă de fasole amestecată cu puțină sare. Două cu icre peste care se stoarce puțină zeamă de lămâie. În două se pun câte patru bețigașe de cașcaval de vreo 5mm grosime fiecare, lungi cât baza rotundă a triunghiului. Apoi pe fiecare bucată de lipie astfel unsă se pun două fire de ardei roșu tăiate subțire, două fire de castravete murat tăiat subțire pe lungime. Se rulează totul în mici clătite iar cele două cu cașcaval se încălzesc 10-15 secunde în cuptorul cu microunde până ce cașcavalul se topește.
Se unge o farfurie cu smântână pe care se presară puțină boia pentru gust și decor. Se așază triunghiurile rulate în formă de stea, se decorează cu fire de ardei. Se taie cubulețe ce-a mai rămas din ardei și castravetele murat și se așează în mijloc, se pune o felie mică de lămâie deasupra.
Peste întreg platoul se presară busuioc, puțin ienibahar, puțină sare și piper și (mai important) vreo trei frunze de mentă tăiate mărunt. Menta dă un gust aparte chestiilor de acolo. La final se ia un vârf de oregano și se strivește între degete până devine praf și se presară peste întreg ansamblul.
E gustos, ușor de făcut, se poate servi rece după ce e ținut la frigider și e exact cât ai nevoie dacă simți că îți este foame înainte de culcare dar nu vrei să bagi în tine ca spartul.

 

Cartofi pireu cu grătar făcut în unt și sos de soia; garnitură de varză crudă și castraveciori. Piper, sare, ienibahar, puțin oregano și niște condiment tunisian pe grătar.

 

Lipie umplută, ca mai sus. Back due to popular demand. De data asta cu ciuperci în loc de fasole bătută.

 

Tot grătar cu cartofi dar un alt fel de salată.

 

Și cum vineri am examen, mă pun iar pe citit studii în sociologie. Ieri am citit până pe la 3 dimineața și mi-am tot luat notițe în Mendeley.

Și-am primit un studiu în psihologie și-am fost rugat să-i fac peer review ca 1st reviewer; ceva despre personalitate. Mă ocup de el după ce scap vineri de examen. Și tot citesc pe o carte mișto de sociologie că am fost rugat să-i fac review în limba engleză. Și cum e fix pe nișa lucrării mele de doctorat, citesc și subliniez pe tabletă cu stylus-ul în toate culorile curcubeului.

Și citesc că taximetriștii din Timișoara s-au bătut cu șoferii de la UBER. Păi hai să vă povestesc ultima mea interacțiune cu un taximetrist:

Chem taxi joi, ca de obicei, prin telefon. ”Pe strada X la benzinărie”. Mi se spune ”într-un minut”. Cobor pe scări, taxi-ul era deja parcat lângă benzinărie. Redau din memorie dialogul:

Dau să urc și nu bine deschid ușa că taximetristul mă repede:

– Hai dom’le odată că iau amendă că am parcat aici pe linie continuă.

Din spate claxonau mașini. Mă holbez la el, îl întreb dacă e vina mea că a parcat așa.

– Păi unde să parchez?

– Aveți parcare cu cinci metri mai în spate.

– (iritat) Păi ați zis la benzinărie. Așa i-ați spus recepționerei.

– Benzinăria e fix lângă parcare.

– (nervos) Hai! Unde mergeți?

– La Universitate.

– Am stat acolo și… uite… dacă luam amendă?

– Era vina mea dacă luați amendă?

– Păi pe dumneavoastră vă așteptam. Data viitoare să nu mai cereți ”la benzinărie”.

– Puteați parca în benzinărie…

– UNDE SĂ PARCHEZ DOM’LE, CĂ ERA PLIN?!?

– (calm) Repet: e vina mea că ați parcat unde ați parcat?

*se gândește*:

– …păi asta – cum îi zice – fata a zis că acolo să merg.

– Eu am cerut Taxi la Peco. Unde parcați nu e problema mea.

– Păi și dacă luam amendă acum?! Ăh?

– O plăteați.

– Sigur. Că nu vă interesează pe voi, clienții că-…

– Deci – revin – e vina mea că v-au claxonat ăia?

*ne îndreptăm spre facultate*

– Data viitoare să nu mai cereți taxi acolo.

– Și unde să cer taxi?

*tace încruntat, mă uit în continuare fix la el*

– Dispecera mi-a spus așa. Că și aia e o…

– Și e vina mea că v-a spus ce v-a spus?

*tace, rumegă furios, așa că intervin eu*

– Uitați cum facem: îmi dați numele, eu îl sun pe șeful dumneavoastră și îmi cer scuze de la el că v-am pus în situația asta.

– Acolo sus e.

– (mă uit la legitimație): Domnul Gligor – corect?

– Nu, că e mașina lu’ fiu-meu.

– Dar bănuiesc că tot Gligor vă cheamă.

*tace, începe să înțeleagă*

– M-ați făcut să… acolo parcarea e interzisă. E cu linie dublă.

– Și e vina mea?

– Păi ați…

– …e OK – îl sun pe șeful dumneavoastră și-mi cer scuze. Așa mi se pare decent.

*mă uit la el, fierbe mocnit, se gândește*

– Și centralista v-a spus că…

– E OK – rezolv cu șeful dumneavoastră, nu vă faceți probleme.

*rumegă ideea, ajungem la Universitate*

– Șasă lei.

(îi întind o bancnotă de 100, singura pe care o aveam la mine)

– N-am! (se uită în partea cealaltă, prin geam)

– Și cum facem atunci?

– Lăsați așa (încă se uită prin geam)

– Cum ”așa”?

*umil*

– Lăsați. N-am să vă schimb.

– Ah – îmi dați cursa gratuit?

– Mergeți dom’le liniștit.

Și m-am dus.

Cam ăsta e nivelul taximetristului român care se revoltă că UBER îi ia pâinea de la gură.

Încă o monedă virtuală de succes dispare – râdem de Bitcoin

Prodeum, o monedă virtuală care vindea ICO-uri a închis site-ul după ce a reușit să strângă $11 (unsprezece dolari) în fonduri. Mai amuzant e că site-ul afișează acum cuvântul ”penis”. Desigur – fondatorii se dădeau din Latvia, foloseau profile false de LinkedIn și încercau să atragă oameni interesați de un ban ușor.

Sursa.

Oameni de încredere.

RIP Prodeum.

România, Bitcoin și râsul sănătos

Da – știu – minezi Bitcoin sau Litecoin sau PrazCoin și-ai strâns o mică avere. Pe hârtie ești milionar. În practică însă se pare că n-ai cum să retragi banii ăia dacă ești în România. Iar dacă întrebi de ce nu te lasă banca să devii milionar, răspunsul ți-l dă Raiffeisen:

Sursa imaginii

Practic banca îți spune că pentru ea averea ta în monedă virtuală are tot atâta valoare cât teancul ăla gros de dolari din setul Monopoly. Și că nu e dispusă să-și asume un risc cu PrazCoin indiferent cât de bogat crezi tu că ai fi. Și pariez că restul băncilor din România gândesc la fel.

Cei de la Facebook au înțeles și ei că nu e OK să te asociezi cu moneda virtuală așa că interzic orice fel de reclamă de acest tip pe rețeaua de socializare.

Dar încă nu e târziu să investiți în PrazCoin a cărei valoare se dublează practic în fiecare zi. Click aici ca să cumpărați până nu e prea târziu.

Bitcoin lulz again

A scris și Zoso de faza cu btcxchange de care aminteam zilele trecute, așa că am citit articolul și comentariile. Amuzante au fost astea, cărora le-am făcut un screenshot pentru posteritate:

Și

Cu alte cuvinte e roz să minezi Bitcoin în țară. Dar e OK – eu sunt ăla care nu pricepe sistemul, valoarea, piața și alte chestii de-astea crypto-stuff. E plină România de milionari în Bitcoin care mănâncă pateu în chirie, aparent.

News from the Interzone – 29 ianuarie 2018

Zile pline. Învăț pentru sesiune și adăugesc lucrarea de doctorat. Și stăteam eu ieri seară și citeam despre instituțiile Statului și-mi fugea mintea la gradul de consistență al ceramicii scrumierelor și spre dacă există albine cu șase aripi și chestii de-astea. Și din senin mi-a trecut prin cap ideea că Dan Puric e un om ciudat și cum e el în viața de zi cu zi, așa că am scris chestia de mai jos pe Facebook:

Dan Puric poartă un dialog într-un restaurant:

– Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o ucid? Nu-mi reproşa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca şi cum îmi dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a desenat pe moviliţă o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul ei. Murea specia din mine şi se năştea omul. De atunci, sufletului meu îi este hărăzit să cânte şi să zboare, dar să şi fie lovit de moarte. De atunci îmi îngrop veşnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta, cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine.

– …domnule – repet: v-am întrebat doar dacă doriți și salată la friptura de miel.

Și am scris ieri un articol pentru Bihoreanul și lucrez la o recenzie de carte pentru o revistă de sociologie. Și vorbind de sociologie, scrisesem eu o lucrare și-am trimis-o la o revistă din SUA. Ieri am primit răspuns că a trecut de primul zid de foc al ”Social Science Computer Review” și e considerată ”of value to our readers” așa că merge la expert review. SSCR Journal are factor de impact de 2.293 pe 2016, e indexată în Scopus, SSCI (Web of Science), PsycINFO, Science Citation Index Expanded (tot Web of Science) și în alte chestii. Ar fi mișto de tot să-mi accepte textul.

Și-am tot citit aseară articole de psihologie până mi s-a făcut somn. Iar azi o iau de la capăt cu învățatul pentru sesiune.

News from the Underground – 27 ianuarie 2018

So I made food a bit these days. Supele nu le mai pun.

Ouă umplute plutind în maioneză, cu umplutură de ceapă verde, ardei, maioneză, gălbenuș de ou, muștar, sare, piper, boia și mirodenii orientale. Presărat ceapă verde tăiată mărunt deasupra, boia și mirodenii din Tunisia (thanks Dan Chiru). Trântit niște ardei roșu peste pentru contrast.

 

Șaorma la halbă.

 

I am calling this “The Gentle Giant”. French fries, onions, cabbage and mushrooms cooked in oil, tomatoes, raw cabbage, spring onions, pickled cucumbers, paprika. All showered with an onion-based sauce.

 

Mac-and-cheese with a bit of dill on top.

În rest mă pun pe studiat azi pentru că sunt în sesiune. De un colocviu am scăpat, mai am niște examene și lucrări de făcut pentru doctorat.

Și tot ascult piesa asta pentru că e un cover Radiohead extrem de reușit iar tipa are o voce de milioane.