Silviu Iliuţă's Blog, page 157

Chiar credeti ca s-a schimbat ceva?

“Coșmarul trăit de România a încetat”, a declarat liderul PNL, Ludovic Orban.

N-a incetat, nenicule! O sa inceteze cand toti nostalgicii USL vor fi dati afara de la tine din partid, cand pe plan local nu veti fi in cardasie cu PSD, cand veti inceta sa fiti si voi, si PSD, parte a unui sistem mafiot bazat pe “ia lucrarea, hai cu para-ndarat!”, cand nu veti mai primi valuri masive de fripturisti din PSD (urmeaza migratia de la PSD la PNL, pe plan local).

Abia atunci se ca sfarsi cosmarul, nea Orbane! A, in plus ar mai trebui sa dispara si baietii aia din spatele tau, gen Blaga, daca stii ce zic. Te cateri pe un val de emotie, Orbane, si nu iti dai seama ca oamenii nu te vor pe tine. Ci pur si simplu ai ajuns motul din varf pentru ca pesedistii nu o mai vor pe a lor.

Pana atunci, a cazut o nulitate. Yeeeeei! ne bucuram, ca tare tuta mai era. Dar pe mine ma intristeaza ingrozitor gandul ca la un moment dat o vom inlocui cu unul ca tine. Cosmarul 1 s-a dus, urmeaza cosmarul 2.

Nimic nou. Aceiasi fripturisti, aceleasi bucate.

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune



Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:

„La NUNTA.

La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.

– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.

– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.

Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.

– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!

– Iepuraş e ăla? îl întreb.

– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.

Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.

– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.

– Nigeria.

– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.

Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.

– Există!

Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.

– Există! Ştiam eu! Uite la el!

Şi mi-l arată pe Makele.

– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!

Love me tendeeer…

– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.

– Elvis era alb! îi spun.

– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!

Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.

– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

The post Chiar credeti ca s-a schimbat ceva? appeared first on Cronici pe bune.

A picat Elena Ceausescu.

“Da, am picat la notiunea de azi,  dar ma duc sa ma fac presedinte. S-a facut sondaje”, a declarat Vasilica Dancila. “Am platit la Pieleanu o suta de mii de euro, sau cum se  scrie in cifre 1000 de euro, ca sa faca un sondaj. M-am dus la el in birou si mi-a zis:
-Ce vrei de o mie de euro? Sa iti zic ca ajungi in turul doi?
 -Pentru banii astia vreau macar sa imi spui ca ajung in turul trei.
Ce se intampla? Dragnea daduse si el 50 000 de euro ca sa ii spuna Pieleanu ca intra in turul doi. Si i-a spus! Numai ca s-a intamplat sa intre in alta parte, intre timp. Mie, ca am dat dublu, vreau macar sa imi spuna ca ajung in turul 3, desi la banii astia ar trebui sa intru in grupe. M-a dezamagit Pieleanu si cred ca o sa gasesc alta sluga sa faca sondaje cum vreau eu. Oricum, la plecare mi-a zis cum sa ma antrenez pentru infruntarea din turul doi:
-Exerseaza si tu loviturile de la 11 m, baga niste rugaciuni si la tot ce te intreaba Iohannis tu spui “da”. Macar asa ai sanse 50% sa nu spui prostii, ca daca te lasam libera, spui prostii 100%.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune



Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:

„La NUNTA.

La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.

– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.

– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.

Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.

– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!

– Iepuraş e ăla? îl întreb.

– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.

Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.

– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.

– Nigeria.

– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.

Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.

– Există!

Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.

– Există! Ştiam eu! Uite la el!

Şi mi-l arată pe Makele.

– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!

Love me tendeeer…

– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.

– Elvis era alb! îi spun.

– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!

Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.

– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

The post A picat Elena Ceausescu. appeared first on Cronici pe bune.

Mare e gradina facebook! (232)

Vestea bună e că ai lăsat in urmă numai distrusi.
Vestea proastă e că numai unul isi mai aminteste de tine. Nea Nelu.

Te iubeste si acum si te asteaptă acasă.
Sincer, nici măcar nu stiu dacă l-ai distrus tu sau asa era.

Nu te judec gresit si te respect prea mult ca să te intreb: „Cât vrei pe o partidă?”
Nu esti o prostituată, esti un STAR porno, ce naiba!
Asa că o să te intreb: „Cât vrei pe o partidă filmată?”
Te superi dacă filmezi tu? Că nu mai am baterie la telefon.

(Pentru baiatul tatuat, nu pentru cel care a postat): „Cea ce nu te ucide?” Sper că e henna.
Altfel, „englejii kare te incearcă să te pune la pamant e ăia cu pălăriile alea inalte si caraghioase de la palatul ăla mare unde stă baba?” 
Se intamplă, in general, cand incerci să sari gardul?! Khe tampiti!

PS: Si Vladimir ar trebui concediat.

Unii au murit si n-au mai patit nimic!

Cititul desteapta! 3 carti la 59 de lei:

The post Mare e gradina facebook! (232) appeared first on Cronici pe bune.

Cum arata agenda telefonica a unui nebun.

Nu tin minte nume, am creierul terci. Mai degraba ma pui sa invat o formula la Fizica decat sa tin minte Andreea. Sunt praf. Asa ca agenda mea telefonica e ceva deosebit. Un prieten pe care il am de 15 ani e trecut “Cata Brunet Inalt de la Contabilitate vorbea de Balea”. Omul n-a lucrat o zi la Contabilitate, dar acolo l-am cunoscut eu, stateam amandoi la coada.

Astazi m-a sunat ea. N-am mai vorbit de vreo 10 ani. I-am zis:
-Buna, roscato, mai ai, ma, motocicleta aia rosie?
-Doamne, Silviu, ce memorie ai!

Alte “nume”:

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Cum arata agenda telefonica a unui nebun. appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (196)

Toti acei bărbati care sunt dezamăgiti in dragoste din cauză că au intalnit numai zdrente…

Toti cei care au intalnit numai individe găurite de prea multe ori si care nu mai merg cusute…

Toti au acum o speramta! Au apărut FEMEILE PLAUŞATE!

Cumperi două si primesti una gratis! Vezi tu pe care o păstrezi.

Stiam că păpăm chimicale, E-uri si alte prostii.

Aceasta mi se pare cea mai sinceră reclama din magazine.

Măcar nu te mai chinui mai mult de doua zile.

Greful rosu, renumit produs romanesc de la Intorsura Buzăului, colt cu Izmir.

Cat s-au chinuit turcii să e cucerească si nu au reusit…cu tot Baiazidu’ lor!

Si noi i-am invins in cateva minute, cu nea Nicu in fruntea ostirii!

Cum care Nicu? Cel care pune afisele la raionul de fructe.

Ar mai fi variante, să dăm frâu liber creativitatii:

Esti şukar şi ai Mercedes.

Asculti manele şi porti fes

Bagi o piesa de Salam

Ce scuipi cand arunci pe geam?

Nici nu  vreau sa stiu ce e berea cu lamaie…

Mi se pare logoc. Oarecum.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.

– Ce ai, frate?

– Cancer!

– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!

Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!

– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.

Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!

– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.

– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.

Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.

E prea aproape!

Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.

Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;

*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (196) appeared first on Cronici pe bune.

Dancila: „Sunt cunoscuta si sub forma prescurtata Viorica Dancila.’

Dancila e in razboi cu internetul, pe motiv ca exista domanii cu numele sau. 

„Subsemnata in calitate de titulara de drept a numelui de Vasilica-Viorica Dancila, dobandit pe cale naturala in mod legal, cunoscuta publicului larg si doar prin forma prescurtata de Viorica Dancila, atat pe plan national, cat si pe plan international, invederez faptul ca inregistrarea in spatiul virtual, pe Internet, a unor domenii, site-uri cu numele meu, astfel cum au fost ele indicate in petitul actiunii, de catre unele persoane fizice, fara ca acestea sa aiba acceptul meu, constituie o forma ilicita de utilizare abuziva a numelui meu„, sustine Dancila, in cererea de chemare in judecata. 

Da, doamna Dancila, asa e! Cu specificatia ca formele neprescurtate, ale lungi (pe intelesul matale)  ar trebui si ele integistrate. ca si alea te reprezinta bine. Spre exemplu:

AiacareiifaceacafealuiDragnea.ro

SecretaradelaTeleorman.com

AgramataJunsalaguvernare.eu

Speramsaplecinaibijoi.ro

 

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Dancila: „Sunt cunoscuta si sub forma prescurtata Viorica Dancila.’ appeared first on Cronici pe bune.

Adevarul e intotdeauna gri.

p

S-a potolit povestea cu Sora. Jumatate dintre romani il considera un zeu al libertatii, iar ceilati au ajuns la concluzia ca e un bosorog nenorocit tortionar, mana dreapta a Anei Pauker.

Oamenii astia au ascultat cu urechea stanga trei cuvinte si l-au categorisit pe om. Cei mai multi dintre ei sunt absolut convinsi ca nemernicul de Sora a torturat cu mana lui oameni, le-a scos ochii, i-a ara pe rug sau cine stie ce le-a mai facut. Nu conteaza ca Sora a luptat in Reslzistenta Franceza impotriva hitleristilor, iar in rezistenta erau  ghici ce, foarte multi comunisti. Pana in ‘45, a fi comunist insemna in special a fi impotriva ocupatiei hitleriste. Si da, la tinerete, cand esti necopt din toate punctele de vedere, poti visa ca toti oamenii vor fi egali, nu accepti sa asta e doar o utopie. Pana in 1945, nu se vedea perdeaua neagra a comunismului, iar in comparatie cu nazistii, comunistii erau mielusei pacifisti. Stalin, desi era un criminal, era mai degraba vazut de vestici ca un eliberarator, ca ala care i-a scapat de Hitler. A fi comunist pana in 1945 nu are nicio legatura cu a fi comunist in anii ‘60, de exemplu, cand atrocitatile clasei de

muncitori scapatati si intelectuali ratati ajunsi la putere erau clare.

A doua acuzatie este ca Sora a fost mana dreapta a Anei Pauker. 

Sosit in tara in 1948, lui Sora nu i s-a dat voie sa plece in Franta. Ordinul pe care l-a primit a fost sa lucreze in ministerul de externe. In caz contrar, urma, pe model tipic bolsevic, persecutarea familiei. Nicio functie nu a avut Sora in cabinetul Pauker, nimic din actele oficiale nu confirma ca ar fi avut. Tot ce a facut a fost sa traduca acte din franceza in romana si invers. Plus revista presei frantuzesti, ca sa vada si comunistii cum se vorbeste de ei prin Occident. Atat.

Cine citeste, cine stie o bruma de istorie, cine e in stare sa judece fapte si oameni in contextul istoric, nu poate injura un astfel de om si nu il poate judeca in alb si negru. Cititi! Dovezi istorice, nu basme ale

tuturor frustratilor care au prins momentul sa i-o traga lui Sora. Lumea intelectualilor, a filosofilor, e plina de vipere, de sacali, care abia asteapta sa muste din cel care le este superior.

Adevarul nu e alb sau negru. Sora, caruia ii datoram “Biblioteca pentru toti”-iar pentru cei ce citesc asta inseamna enorm, nu a fost tortionar, dar nu a fost nici un dizident. Ar fi fost dizident daca ar fi refuzat orice functie, apoi ar fi fost aruncat zeci de ani in inchisoare. 

Insa cred in cainta lui si in intelepciunea pe care a capatat-o trecand prin viata. Asta e adevarul. Gri. Niciodata alb, niciodata negru.

 

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Adevarul e intotdeauna gri. appeared first on Cronici pe bune.

11 tipuri de oameni pe care trebuie sa ii dai jos din masina.

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Sunt mai multe tipuri de romani nemultumiti pe care ii iei cu masina:

1. Te rog mult, da drumul la aer conditionat, ca ma sufoc!

2. Mai bine inchizi aerul conditionat, nu te supara. Asa ma ia o durere de piept si o tuse de la el… Si la birou sta nesimtitul ala de sef cu aerul pornit. Deschide putin geamul, daca chiar ti-e cald.

3. Inchide geamul ala, vrei sa ma omori in curentul asta? Eu in cinci minute fac pneumonie de la geamul deschis. Doamne Fereste!

Eu azi am nimerit in masina cu toate trei. Simultan. Am ajuns singur la destinatie. Eject!

4. Bat tachetii stanga, simti? A mea e de doua luni in service, la fel bateau. Ia auzi! Eu nu stiu cum mergi cu ea asa! Daca vreo iti dau numarul mecanicului, e serios te rezolva repede. Bine, e cam rabla a ta, o sa te coste.

Ocheste prima statie de autobuz si da-l jos. Autobuzului nu ii bat tachetii, o sa fie fericit.

5. -A ta n-are suport din ala de pahare?

-Are.

-A, are, da’ e in usa! Ma enerveaza astea de iti pui paharul in usa, eu sunt obisnuit pe mijloc, la bord, de ce nu are pe mijloc? Nu fac, ba, nemtii, chestii destepte. Japonezii sunt tatici.

Il dai paharul, deschizi usa si il lasi la primul semafor.

6. -S-au zgarcit, n-au pus piele. Uite cum se curata volanul! Are nevasta-mea Mercedes, are piele si pe volan. Asta a ta are bord de plastic.

-Fibra…

-Fibra, plastic, tot un drac!

Eject! Repede.

7. -Mama, mor cum te bagi! Faci stanga de pe dreapta, mama ei de soferie!

-Pai nu m-a lasat.

-Cacat, te bagai putin pe linia de tramvai, te vedea ala, oprea, si treceai linistit pe banda ta, in fata astora de la semafor. Mama, mama, cum mergi! Daca aveam eu carnet…

-De ce n-ai?

-I-am taiat calea lu’ un prost si eram pe trecere, trecea un nesimtit. Trei luni stau.

Jos cu el, il lasi la metrou.

8. Ma ia de cap de la mirosul de vanilie, vai, vomit. Ce va puneti, frate, odorizante din astea? Lesin aici, ma omori. Tre’ sa-mi aprind o tigara.

Eject! Oriunde ai fi, chiar si in mijlocul intersectiei.

9. Calc-o, calc-o putin pe galben, Silviu, ca stam aici o ora, in plm! Hai, ma, frate…

Eject!

10. -Auzi, daca tot ma lasi acasa, nu mergi sa iau si eu de la soacra-mea dulapul? Nu e mare, cred ca incape in portbagaj.

-Pai ma grabesc si eu la…

-Hai ca sta langa mine, in Titan. Il lasam la mama, in Drumul Taberei si ma astepti jos 5 minute.

Jos. Jos! Out!

11. -Da’ n-ai radio Zu? Mie imi place de mor aia doi de dimineata!

-Cine?!

-Buzdu si Morar!

Jos cu el! Il lasi la un taxi cu sofer cu lantau de aur la gat. Se potrivesc.

Oferta carti! 3 la 59 de lei, ca la Obor:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post 11 tipuri de oameni pe care trebuie sa ii dai jos din masina. appeared first on Cronici pe bune.

Mesajul unui camionagiu pentru un Cuc. Ministrul Cuc.

“Dupa tragicul eveniment de ieri de langa Slobozia, cand un coleg al nostru a intrat pe contrasens si a provocat o tragedie din care a rezultat 10 morti, printre care 2 colegi ai nostri, stimatul domn ministru al transporturilor Cuc anunță controale fara precedent care vizeaza camionagiii romani.

In primul rand vreau sa exprim sincere condoleante familiilor pt pierderile suferite! Nimeni nu merita sa moară asa, mai ales că toate acele victime mergeau sau se aflau la job, un job care se pare ca devine o arma cu 2 taișuri, mai ales pe șoselele din Romania, niste șosele care sunt ca niște arme incarcate permanent ce asteapta sa elibereze glonțul catre alti nevinovati !!!
Nu contest gravitatea faptelor, dar domnule ministru nu ati vrea dvs si ceilalti care conduceti Ministerul Transporturilor de 30 ani sa luati o mană de cenușa gata scoasa din sobă si sa o puneti deasupra palariei cu care defilați acum, in momentul in care ati elucidat misterul pt care se intamplă tragedii pe șoselele romanesti ?
Vă aducem aminte urmatoarele stimate domn, noi astia care ne caștigam painea de pe urma unui volan atat in trafic international dar si intern :
Lipsa infrastructurii rutiere, aici aducand aminte de lipsa autostrazilor si a spatiilor de odihna pt camionagii produc victime, domnule ministru !!
Implicarea din umbra a oamenilor politici care sunt in spatele unor mari firme de transport ce pun presiune pe angajatii lor, produc victime domnule ministru !

Poate nu stiti, dar depinde cum te cheama ca și firmă pe șoselele din Romania pt a fi controlat de catre controlorii de trafic !!
Probabil nici asta nu știti dar controale la firmele de transport cu spate politic nu există !!
Mă gandesc ca nu știti ca de la Bucuresti la Timisoara pe timpul zilei nu se poate ajunge respectandu-se regulamentul 561 si totusi speditiile care dau curse catre transportator fac presiuni pt a se ajunge la destinatie sub amenintarea ca nu vor mai fi alte curse date catre ei, asta ducand la faliment !

Probabil nici asta nu stiti, dar spatiile de odihna create de minister pt cea mai mare branșa din sectorul privat din Romania sunt cam 12 la numar, spatii care sa contină macar o toaleta.Vreti sa ne scanati retina sa vedeti daca suntem obositi, din ce am citit .

Hmmm, pai ar trebui sa scanati retina prima dată a celor care controleaza, pt ca au ceva scapari in momentul in care fac controale in trafic, nefiind oprite camioanele anumitor firme, chiar daca indicii clare ca acolo se lucreaza sub o presiune enorma pe angajatii soferi.
Vă readucem aminte ca soferii profesionisti din Romania lucreaza pe salarii minime, adica sub salarizarea unor angajati de la serviciul de salubritate si diurna este cea care le asigura traiul zilnic, atat lor cat fi familiilor acestora. Ce conditii a creat mai exact ministerul condus de dvs pt desfasurarea activitatii soferilor romani in normalitate precum in tări gen Polonia, Italia, Ungaria ??Singura masura este sa fie amendati amaratii astia care isi castiga painea alergand mastodontii pe șosele ??

Hilar, deci ministerul are pretentia sa se faca din căcat bici, neoferind nimic altceva decat controale care sa aduca bani la bugetul de stat, buget devalizat de ani buni de slugile regimului politic perindat la conducerea acestei țări !!
Aveti habar in ce conditii lucreaza un camionagiu din Romania ??Stiti cumva ca se fac cam 7 h pe centura Bucuresti si de acolo pana la Arad mai sunt 550 km ??
Stiti cumva cum ar trebui sa procedam ca sa circulam in conditii normale ??
Veniti cu biciul sa loviti niste oameni care se afla in noroi, un noroi din care ministerele de resort refuza sa ne scoata de 30 ani !!Bate-i mă, ca nu vor mai da nici laptele ăla putin pe care il dădeau pana acum !!

Avem pretentii dar nu oferim nimic !!
Vă asteptam la noi in „celule” stimate domn,sa va povestim ce inseamna sa faci transport intr-o Romanie furata de 30 ani de politicieni,intr-o țara unde se surpa autostrazile inainte de a implini 3 ani, intr-o țara unde politicienii circula cu escorte sa aiba loc in traficul produs de săraci si elicoptere cand au diaree !!Vă faceti ca nu stiti, e mai ușor asa !!Pe șosele ne avem doar unii pe ceilalti !!“

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Mesajul unui camionagiu pentru un Cuc. Ministrul Cuc. appeared first on Cronici pe bune.

La noi, si emisiunile de cultura generala sunt pentru prosti.

Intr-un acces de inconstienta am dat cateva minute pe Kanal D. O emisiune destul de serioasa la americani, un quiz pentru un IQ cel mult mediu, numai bun pentru aia din Los Angeles care abia invata engleza dupa 30 de ani de stat in SUA si se bucura ca nebunii prin casa dupa ce reusesc sa ghiceasca penultima litera a cuvantului “peop*e”.

La noi, prezentatorul cu nume de animal (imi scapa acum, parca Berbecul) o tavalea pe aia mica si cu nume de pizza, de la Clejani, Margherita. Nu-s sigur ca era ea, astea dupa ce se tuneaza, incep sa semene intre ele. Imi spune cineva ca e o anumita Roxana, tot din Canal.

Nu conteaza, importat e ce faceau. Mai intai a pus-o  sa bea apa din castronul cainelui, fara sa o lase sa se ajute de maini.Era delir in platou, n-au mai ras asa turcaletii de cand i-a furat sabia lui Stefan . A fost frumos. Le lipsea litera M, dar nici dracu nu mai avea treaba cu literele. La final, prezentatorul cu B i-a spus ca nu era castronul cainelui, ci olita. De aici nimeni n-a mai putut stapani crizele de ras din platou, tasneau mucii, se strica fardul, dementa totala.

Ba, la noi si emisiunile de cultura generala sunt pentru prosti!

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post La noi, si emisiunile de cultura generala sunt pentru prosti. appeared first on Cronici pe bune.