Silviu Iliuţă's Blog, page 155

De la bloc. (105)

[image error]

Casa unei indragostite. Mai intai s-a amorezat de „pui”, caruia i-a dat inima. Apoi de o companie de taxi.

Nu va rupeti singur florile, da? Lasati-i pe altii sa o faca!

Cel mai de treaba pagubas. Daca se oferea sa mearga la hot acasa si sa ii si spele bicicleta furata, din cand in cand…

Nu poseda. E caine.

Cornelia, elibereaza-l, doamna, pe Viorel! Nu-l mai atrage cu vinetele si mancarea de cartofiori si cu fagurele si cu nurii aia si nu ii mai manca banii, doamna! Lasa-l sa ia liftul odata, saracul prizonier, si sa mearga la acritura nebuna!

Cea mai tare amenintare!

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.

Fragment din carte : :

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

The post De la bloc. (105) appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (197)

Nu ma mai mir!

Oricum, eu nu, de multa vreme,  nu mai fac diferenta intre puiul luat din supermarket, pestele, porcul sau buretele de spalat vase.

Ce sa zic? Sper sa nu faca miau in burta.

Toti oamenii din magazinul acela au un IQ peste medie.

Cu exceptia unui om.





Asta chiar ca e o noutate de senzatie!

Bravo, era si timpul sa puneti si niste carne in el, pe langa atata plastic!

Dragonul Rosu.

Nu intrebati pentru ce e, nu va face bine sa aflati.

Atat va rog: daca va decideti sa il cumparati, alegeti varianta fara chilli.

Are cineva idee cand se repara?

Bai, infectilor! Poftiti la merisoare fara zahar, sa nu va creasca glicemia.

Silviu Iliuta–cronicipebune



“”Bunica își toarnă puțin sifon peste vin, iar mătușa încrunta sprâncenele. Exact ca atunci când aude” fuck you ” rostit de puștii din sat care îi distrug răsadurile de roșii. Le spărgea mingea de fiecare dată. (I-a întrebat într-o zi:” Ce înseamnă fachiu”? Iar un puști pistruiat, fără dinți i-a spus:’Ne cerem scuze! Asta înseamn: să ne iertați.”  De atunci ea tot repeta asta de cate ori greseste. “Silviu Iliuță  Cronicile unui bărbat.

 

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.

Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (197) appeared first on Cronici pe bune.

Cum sa ai zero studii in Economie si sa ajungi premier?

Stiti ce mi se pare dezamagitor? Ca unii il critica pe Orban ca “e menestrel” si petrecaret. Fix pix, daca ne mai canta pe la petreceri arata e ca om si-l face chiar simpatic.
Altii nu il vor Prim-Ministru pentru ca “a fost buza in buza cu Dragnea”. Egal cu zero si argumentul asta. La ce curvasarie e in politica, toti au fost buza-n buza cu toti si fiecare cu fiecare. S-au pupat in toate partile anatomice, apoi s-au scuipat si s-au pupat iar unde au scuipat.
“Ca nu ne place de el.” Subiectiv si pueril. Prefer un premier scarbos si antipatic, dar care face treaba.

Singurul argument care sta in picioare e: omul nu e economist, nu are niciun studiu de Economie. Omul e inginer. Ca Veorica. Tot ce a invatat in materie de Economie a fost dupa ureche, din aer. Nu e un specialist, cu siguranta ii scapa multe lucruri, ca daca nu ar fi asa, ar insemna ca studiile alea in Economie valoreaza zero. Omul NU E CALIFICAT!
Eu pe Orban nu l-as angaja, dupa CV, sa imi conduca un service auto cu zece angajati. Orban nu ar trece de primul interviu in orice multinationala din Pipera, tot conform CV-ului. E zero in materia Economie. Zero!
Asadar, un amator preia o functie pentru care nu are pregatire. Nimic nou. Doar Romania.

 
Silviu Iliuta
CITITUL DESTEAPTA! Carti la oferta lunii aprilie. Click pe poza:

 
INCA MA MAI GASITI AICI: Silviu Iliuta–cronicipebune
Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Poza: Facebook


FRAGMENT:
„Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.
CARTI, DE AICI.

 
 
 
 

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport gratis, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.

Tot de pe www.bookzone.ro. se comanda si prima carte, Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. 

De Silviu Iliuta–cronicipebune

The post Cum sa ai zero studii in Economie si sa ajungi premier? appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (197)

„Numai la noi cartofii au gust de porc, salamul de plastic si făina de detergent?”

V-as plăti in rahat cu miros de bani. E ok?



Scump, doamnă!

Am la mine doar 5 bani. Pot să sper că astăzi imi puteti scoate doar ochiul stang?

Mai gasesc o monedă si mă intorc să-mi rezolvati si dreptul.

Femei bordo? Wow! Voi chiar ati venit cu o ofertă nouă pe piată!

Stau să apară si alea fuxia si comand una.

Am o pereche de cizme albe acasă si cred că i-ar sta bine cu o femeie fuxia.

Nu intrebam, nu spunem nimic. Tot ce se intamplă in Flanco, rămane in Flanco.

Si acum ce fac? Merg cu metroul si ma uit la fundurile fetelor? Alea care fac tic-tac? Astept sa iasa de acolo Darth Vader si sa zica:„I am your father?”

Bine, baietiiiii! Cred ca puteti sa mai lasati anuntul inca vreo 30 de ani de acum incolo, ca la cum conduc astia fotbalul…

E renumita telemea cu carne de porc, fratilor! Sa vedeti cum e aia cu mititei in ea.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.

– Ce ai, frate?

– Cancer!

– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!

Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!

– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.

Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!

– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.

– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.

Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.

E prea aproape!

Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.

Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.

Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (197) appeared first on Cronici pe bune.

“Mă numesc Maria Teodora Dumitru, am 19 ani și mi s-a spus că nu pot!”

Va tog sa cititi scrisoarea Teodorei. Eu am ramas fara cuvinte. Este cea mai buna si cea mai sensibila pledoarie pentru viata. Ma inclin, Teodora.

“De-a lungul timpului, s-au scris multe povești ce au rămas în inimile atâtor oameni și care au putut fi citite ani la rândul. Multe dintre ele au fost pură ficțiune, altele inspirate din viața reală, dar toate scrise de suflete pentru alte suflete. Dar, totuși, există povești nespuse, povești timide, ale căror naratori se tem să le expună din dorința de a nu ieși în evidență. Ele există. Fiecare dintre noi trăiește câte o aventură, indiferent că alegem să o spunem sau o ținem doar pentru noi.

Eu am ales să o spun pe a mea. Nu e vreun basm cu prinți și prințese, dar e a mea, iar asta o face unică.

M-am născut în urma cu 19 ani, într-o zi de martie târziu, când ghioceii erau deja ieșiți. Aș fi vrut să spun că-mi amintesc acea zi, dar evident, eram mult prea mică pentru a ști că am apărut pe această lume. Și după cum mi-am propus, încă de când eram un embrion, am vrut să fiu un copil special și nu tocmai cuminte, ca urmare, nașterea mea a fost una cu peripeții. Am ieșit cu cordonul ombilical în jurul gâtului și am primit scorul apgar 3 (adică am rămas repetentă la naștere). Bineînțeles, că asta a avut repercusiuni asupra viitorului meu, așa că, la vârsta de un an, am fost diagnosticată cu paralizie cerebrală și tetrapareză spastică.

Deci da, sunt o persoană cu dizabilități locomotorii. Cu alte cuvinte, merg pe patru roți.

Joker-povestea clownului psihopat care visa sa ajunga Bobonete.

Prima bucurie a serii a fost ca la casa de bilete mi-au dat inalbitor de rufe sau detergent de vase . Nu stiu de ce, poate e de vina moaca mea de gospodina, poate e o promotie. Poate ambele. L-am bagat in buzunar si am intrat in sala.

Joaquin se machiaza si asculta muzica la radio. Adica face practic ce fac jumatate dintre baietii din Bucuresti sambata seara, inainte sa mearga la club. Numai ca Joaquin nu merge la club, ci pe strada, unde avea o slujba. Era clown. 

Niste pusti, trei la numar, ii fura pancarta pe care o agita deasupra capului. Si pentru ca tinea mult la pancarta, cum tinem noi la alea de la 10 august, clownul o ia la goana dupa cei trei, sperand sa ii rupa in bataie. Numai ca, surpriza, in primul gang, el ia bataie. Scenaristul vrea sa ne spuna de la inceput ca el o victima, ca nu cumva sa intelegem altceva.
Vecina din dreapta ii zice prietenei:
-Aici cred ca incepe sa aiba sindromul Cotard.
-L-am facut la scoala?
-Cand te crezi mort, dar esti viu.
-Ahaaa!

Mortul viu se duce la psiholog. O doamna total paralela cu profesia se preface ca-l asculta. Cu toate astea, el ii spune chestii. Mai intai ii marturiseste ca visul lui e sa devina Bobonete, adica mare artist pe stand up comedy si poate, daca are noroc, sa prinda si un rol in Las Fierbinti, plus reclame la carnati si mititei.
Psiholoaga nu pare impresionata. Posibil sa nu ii placa mititeii. Dupa felul lesinat in care vorbeste pare vegana. Sa ma ierte veganele daca pot, sa stiti ca nu-s om rau.

Urmeaza zece minute in care nu se intampla mai nimic in afara de faptul ca Joaquin rade ca un nebun, total aiurea. E fel al regizorului de a ne spune: “ba, uite-l cum rade, asta e un actor bun! Plm, daca nici din ras nu va dati seama… “
In timp ce omul ala rade ca nebunul, mai aflu de la studente ca are alte zece boli mintate. 

Apoi Joaquin merge cu autobuzul spre casa si se joaca cu un copil care statea pe scaun. Ma-sa e rea, il cearta pe Joaquin:
-Cine esti tu, ba, sa te joci cu copilul meu?
Ea nu aflase ca el e Joaquin, un mare actor. Lasand gluma la o parte, chiar e un actor mare. Si ca sa arate asta, el plange. Din senin, baga cate o repriza de plans. Toti actorii care au luat Oscar au plans in filmul respectiv. Toti! Aproape toti. In afara de omul-peste ala de acum vreo doi ani. El n-avea lacrimi, find animal marin. Joaquin e de suprafata, deci boceste.
Autobuzul in care merge seamana cu astea ale lui Firea, deci e oarecum de inteles plansul. Probabil ca nu se inchidea usa, probabil ca il tragea curentul, in autobuzele alea turcesti sunt mereu probleme serioase. Dar nu, el plangea pentru ca mama copilului i-a facut observatie.

Ajuns acasa, Joa  il vede pe Calinescu la televizor, la Chestiunea Zilei. Bine, nu e chiar Calinescu, e un actor putin mai slab: De Niro.

Mama clownului se uita mereu la emisiunea lui De Niro, un show din ala cu canapea, cu invitati si glume scrise in prompter. E frumos. Baiatul din stanga mea sforaie, asta ma trage ingrozitor a somn. Rezist!

Joaquin lucra la o agentie. Era artist stradal angajat de unu’ care mai avea pitici, artisti de circ si altii. Pentru ca la agentia aia e mancatorie, la fel ca la orice alta firma din Pipera, un grasan ii ravnea postul de clown. Si ca sa-l faca sa plece pe Joaquin ii da cadou o arma. O arma adevarata, chipurile sa se apere. Cati din Pipera ar avea curaj sa faca asta?
-Ba, sefa de marketing, ia si tu o arma, mergi la sedinta cu ea si vezi care e treaba. Daca iese rau, iti iau eu locul.

Joaquin se intoarce acasa la ma-sa si face prima victima: canapeaua. In care trage cu foc de cateva ori, pentru a ni se arata ca eroul este subjugat psihic de o societate bolnava care a omorat individualitatea si a anihilat valorile. Am aflat asta de la a doua studenta, cea mai slab pregatita. Cealalta a zis doar ca e refulare si o manifestare a altui sindrom, Fregoli. N-am auzit de el, dar deduc ca e naspa.

Mama clownului psihopat se uita la stiri, unde il vede pe un politician care vrea sa rezolve problema sobolanilor uriasi din Gotham. Un sobolan urias, care ii sperie pe toti, e cam la jumatatea unui sobolan de Rahova. Si cam la un sfert din sobolanul de Drumul Taberei. Se simte ca scenaristul n-a fost in Romania. In loc de Gotham, i-ar fi zis Gorjului.
Politicianul ala, pe nume Wayne, era fostul sef din tinerete al mamei. Cu care ocazia ea ii si scria scrisori. Sute de scrisori in care il ruga sa o ajute pentru ca situatia ei materiala e nasoala si ala mic inca sta cu ea in casa.

In casa e o atmosfera placuta, ca de Craciun: mama si fiul se uita la televizor. Doar ca fiul mai impusca din cand in cand canapeaua, iar mama e si ea usor dusa. El ii marturiseste ca vrea sa ajunga om de stand up, ca Bobonete, iar ma-sa i-o trage la temelie:
-Fiule, dar nu trebuie sa fii amuzant pentru asta?
Nu, nu trebuie! Ati vazut reclama aia romaneasca la prezervative, cu 5 baieti de la stanf up? Si stiti ce cariere au? Lumea chiar cumpara bilet sa ii vada.

Psihopatul are si o vecina draguta, model afro, cu copil. Ii place de ea, iar ea, in mod surprinzator, urca cu el in lift. Pentru el, asta deja inseamna ca au o relatie si ii zambeste.

Mi s-a spart punguta cu inalbitor, din buzunar, cred ca am inceput sa miros a clor, dar ma uit in jur ca si cum caut sa vad ce s-a intamplat si pufnesc. Studentele se simt vinovate si isi dsu gentile mai incolo.

Inapoi la film. Ajuns la un spital de copii, unde facea entertainment, clownului ii cade pistolul din buzunar. De aia nu merg eu la petrecerile cu clowni si prefer sa chem Gasca Zurli sau pe Sportacus .
Il suna e seful lui, ca si cum simtea ceva, iar acesta ii spune ca e concediat. In momentele astea, de suparare, unii barbati intra in depresie, altii fac sex cu amanta, altii se imbata cu prietenii sau mai sunt din aia cu mai ciudati care merg acasa si fac sex cu nevasta.
Joaquin e si mai ciudat: el da cu capul de geam si il sparge. Geamul. Apoi incepe sa alerge ne nebun pe strazi, prin ganguri, cu o sacosa din aia tarcata de Obor in mana.

Ajunge la metrou, o statie ce seamana cu Aparatorii Patriei. Daca actiunea s-ar fi intamplat peste 100 de ani as fi crezut ca e posibil sa fie Drumul Taberei. Nu e, se intampla in trecut.
In vagon, trei nenorociti beti, cu costume smechere si bani se dau la o tipa. Nu stim ce cauta trei baieti cu bani in metrou, da probabil ca aveau si eu un hobby.Cand ii vede, viitorul Bobonete rade. Are un ras de Oscar, v-am zis. Simte asta si vecinul de scaun pentru ca se trezeste exact cand Joaquin facea ca o mierla. Baietii cu bani o lasa pe fata aia in pace, ea fuge. Probabil ca n-au luat o actrita de Oscar, ci o modelina, deci au pus-o sa paraseasca scena repede, inainte sa apuce sa deschida gur. Sau o fi fost platita la ora, ca multe multe modeline. Cine stie? Cert e ca aia trei raman cu Bobonete Wanna Be, iar asta ii impusca. Pac, unu, pac, doi, pac il alearga pe al treile prin statie pe la Aparatorii.
Dupa crime, Joaquin se duce intr-o baie si danseaza. Asta face orice psihopat serios dupa o crima: danseaza!
Cand iese din wc e alt om: se duce direct la vecina, bunaciunea afro, o pupa pe gura si o baga in pat.

Dupa sex, psiholoaga il anunta ca e ultima sedinta, ca i-au taiat fondurile. El e trist, cu cine dracu mai vorbeste el de acum incolo. Cui dracu ii zice el de crimele alea comise? Groaznic!
Suparat, izbucneste in ras. Tot rasul de mierla neinteleasa cu care o sa ia Oscar. Mare actor! Haterii vor spune orice sau cum ar zice 5 Gang: haters gonna hate!
Asa, de suparare ajunge acasa, unde o vede iar pe deprimata de ma-sa. Ala din stanga a adormit iar. Mama psihopatui pleaca la culcare, ii da o scrisoare de pus la Posta. Joaquin o citeste si afla ca Wayne, politicianul ala cu sobolanii, e taica-su! Exact ca in Imperiul Contraataca, numai ca asta nu e asa de negru.

Joaquin innebuneste si vrea cu orice pret sa ajunga la ta-su, politicianul Wayne care statea intr-o vila mare de tot si pe lux. Nu atat de mare ca a lui Ciorbea si mai putin pe lux decat la Firea acasa, dar oricum vila era smechera. Ajuns la gard, Joaquin Ii da flori copilului din curte, cum ar veni frate-su, care avea vreo 8 ani. Joaquin vreo 40, dupa infatisare. Dar nu apuca sa se joace cu floricelele, nici cu masinutele, ca un om rar, asistentul politicianului vine la poarta si ii spune ca mama lui Joaquin si-a imaginat tot, ca femeia e nebuna. Mare informatie nu e asta, fata din dreapta ii descoperise deja vreo 5 sindromuri.
Asistentul i-a spus lui Joaquin ca e adoptat, ceea ce l-a enervat rau pe clown. Atat de tare incat lasa balta pe moment cariera in stand up si devine obsedat sa ajunga la ta-su.

Ma-sa face atac cerebral. Era oarecum normal, ea a fost nevoita sa-l asculte pe Joaquin razand in mii de duble la filmare. Nu e usor nici sa-l vada dansand.

Clownul il prinde pe taica-su intr-o buda, la film. Politicianul ii spune si el ca mama lui Joaquin si-a imaginat ca a avut o relatie cu el, apoi ii arde un pumn clownului. El rade. Ala din stanga s-a trezit iar si o intreaba pe gagica-sa:
-Ba, cand plm incepe filmul asta?
E rau. Dar nu mai rau decat un nene de la spital care nu vrea sa ii dea dosarul lui Joaquin. Dar el i-l trage din maini si fuge cu el acasa. Afla ca e adoptat si ca ma-sa il lega de calorifer cand era mic.
-O iubeste pe mama lui, asta e Stockholm combinat cu Oedip, trage concluzia studenta.
-Si putin Bobonete? zic.
N-a prins gluma, dar mi-a dat floricele.

Situatia se precipita de aici. De suparare, Joaquin mai rade putin, apoi se baga in frigider. Ce face omul la suparare? Intra putin sa se racoreasca.
Au zis multi ca filmul are foarte multa violenta, dar pana in acest moment mie mi se par mult mai violente unele seriale de pe Disney Channel.
Iese din frigider si sta in chiloti pe canapea. Cam ca la Insula Iubirii sau, mai nou, la Master Chef. Si rade. Daca as fi vecinul lui, i-as bate in teava. Lui nu ii bate nimeni in teava, ci doar la usa. Politia. Doi tontalai care il suspecteaza ca i-a ucis pe aia trei la metrou. Nu cred ca le pasa prea mult, dar intre timp, pe strada, lumea era bucuroasa ca au crapat trei bogatani.

Are primul spectacol de stand up. Ma rog, e mult spus. Sta cu un carnetel in mana si rade.Ii sperie pe toti din sala. Desi era contemporan cu Chaplin, cineva din sala l-a filmat si chiar cred ca l-a pus pe youtube sau undeva. Cert e ca imaginile au ajuns la emisiunea lui De Niro, care a facut misto de prost-gust de el.
De nervi, Joaquin danseaza in baie si ar mai fi dansat mult si bine, daca nu bateau la usa doi fost colegi: grasul ala care ii daduse arma si un pitic.
Pe scurt: psihopatul s-a prins ca grasul l-a lucrat ca sa ii ia pozitia de clown si i-a bagat foarfeca in gat, din greseala. De vreo 17 ori. Apoi l-a pupat pe pitic pe cap si i-a dat drumul, dar acesta, ghinion, nu ajungea sa traga lantul. S-a ras la momentul asta. Intotdeauna radem de aia mici si amarati, de aia neputinciosi si strambi. Dar mergem la filme despre conditia psihopatilor si plangem pentru ei. Spre exemplu, Joker o omoara pe ma-sa, ii trage o perna pe fata cand era internata, iar lumea il iubeste. Il casapeste si pe taica-su, dar resultatul e acelasi.

Lui Joaquin i se da o veste minunata: pentru ca momentul lui de Youtube, cand radea de dement la stand up, a fost apreciat de telespectatori, De Niro l-a chemat in emisiune. De fericire, Joaquin Iese pe strada si incepe sa danseze pe niste scari. Se misca ciudat, cam ca piticul din Twin Peaks, exact cum trebuie pentru Oscar. Din nefericire, Politia Dansului trecea chiar atunci pe acolo, in speta aia doi tontalai de politisti. L-au strigat, el a luat-o la goana catre emisiunea lui De Niro, dupa ce multimea i-a omorat si pe astia. In culise , ii zice lui De Niro sa il prezinte ca fiind Joker. Clar, e momentul in care el isi da seama ca nu mai poate fi vorba de o cariera in stand up si o coteste definitiv pe partea asta cu crimele. Macar sa faca bine ceva! Mai ales ca aflam ca nici faza cu dragostea vecinei nu era reala, ci doar in imaginatia lui, deci nici viata sexuala nu avea cine stie ce.

Intrat in platoul tv, Joaquin o pupa pe o babuta invitata.Mi-as fi dorit ca in momentul asta sa fie in studio la Antena 3 si sa il pupe pe Gadea. Sau pe oricare sustinator al Colitiei Pentru Gaura Permisa si Familie.
N-o sa iti spun care e finalul, ca poate vrei sa vezi filmul, dar De Niro face din nou misto de el, iar Joa al nostru il impusca. Scuze! Nu m-am putut abtine.
Joker devine un erou, orasul e in flacari! Americanilor le plac astia care impusca prezentatori in direct, empatizeaza cu ei.

In concluzie: un actor foarte bun care rade mul si se machiaza prost. Un film care ar fi fost foarte bun, daca ar fi inceput cu jumatate de ora inainte de final. Si pentru ca tot spunea lumea ca e violent, in film sunt vreo 10 crime. Adica mai putin de 1% decat in primul minut de Terminator 2 sau mai putin de 2% din turcii cazuti in scena bataliei de la Selimbar din Mihai Viteazul, facute pe vremea cand nu isi puneau problema ca filmele sunt violente.

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Joker-povestea clownului psihopat care visa sa ajunga Bobonete. appeared first on Cronici pe bune.

Grupul de Whats App al parintilor. (11)

Azi vorbim despre burse:
Mama 1: Buna?
Mama 2: Buna.
Mama 3: Buna.
Mama 5: Buna!
Mama 6: Buna!
Mama 7: Buna!
Mama 8: Hey! Va rog sa o introduceti in grup pe Diriginta pentru o ora. Sa ne spune ce e cu bursele.
Mama 1 added Diriginta
Diriginta: Buna ziua. Avand in vedere situatia burselor va informez ca ele nu se mai acorda cash elevilor, ci pe carduri. Se facea coada de cateva ore si era foarte complicat cu transportul banilor de la banca. Si sunt baietii in cartier care ii asteapta pe elevi la poarta si le cer bani, iar noi nu putem controla asta.

Tata 1: Am spus si scris la sedinta cu parintii ca Titel doreste cash.
Diriginta: Eu am mentionat situatia mai departe. S-a stabilit deja, asta va fi procedura votata in consiliu.
Tata: Dar fiul meu e elev de 10 si dorestse sa ia banii in mana, sa ii pipaie banii lui, e bursa lui, sa simta banii in mana, nu pe un card. E placerea lui, am spus si la sedinta.
Diriginta: Ii placea sa stea la coada?
Tata 1: Da! Am spus si la sedinta.
Diriginta: Nu sunteti singur.
Mama 1: Statii asa! Ce bursa?!
Diriginta: Bursa de merit.
Mama 1: Ai mei de ce nu ia bursa????
Diriginta: Au media in de 6-7.
Mama 1: Da.
Tata 2 (sotul Mamei 1): Asa si?
Mama 1: Ma tu nu esti la munca?
Tata 2: Sunt pe traseu dami vibreaza.
Mama 1: Asa si? 7 e nota mare.
Diriginta: Nu pentru bursa.
Mama 1: Cine face regulile astea? A mea a luat la romina 8. Pe timpul nostru 8 erea aproape 10. Nota mare.
Diriginta: Inteleg.
Mama 3: Sa lasa asta. Sunt de acord, doamna Diriginta, sa primeasca bursa pe si Cristinel sa nu mai stea la coada pr holurile alea.
Mama 1: Cristinel ala grasut?
Mama 3: E copilul meu, e putin plinut, dar faca sport, e in crestere.
Mama 1: E tuata ziua la Mec la noi la colt. Si el are bursa?!?!?!?
Mama 3: De la inceput.
Mama 1 removed Mama 3
Mama 1: Mai e vre-unul cu bursa?
Mama 2: Da.
Mama 1 removed Mama 3
Tata 2: Chear abea astept urmatoarea sedinta sa vorbim de cine merita burse eu cred ca se acorda ca la politica pe relati nu aa vrea sa vb cu pacat dar vorbesc se poate sa fie asa.
Mama 1: Daca mai scri de la volan dracu te ia a bagat amenzi uriase.
Invatatoare: Asta am vrut sa va comunic. Zi buna!
Invatatoarea left the group.
Mama 5: Sa stiti ca si eu sunt de acord. Zi buna!
Tata 4: Si eu.
Mama 1: Mda plin de pupincurisri peste tuot. Eu nu mai dau bani la tabla noua sa dati voi ca copii vostri au bursa ai mei nu. Ca doar nu o invata bine toti ai vostri toti geni toti geni ca Ainstain.
Tata 4: De unde sa aiba bursa ai dvs. cu asa parinti agramati? Acum serios….
Tata 2: Nu ca la gramatica eram tare.
Mama 1: Si eu. Ba vezi la drum ca iar ei un caine pe capota!
 
 
Silviu Iliuta
CITITUL DESTEAPTA! Carti la oferta lunii aprilie. Click pe poza:

 
INCA MA MAI GASITI AICI: Silviu Iliuta–cronicipebune
Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Poza: Facebook


FRAGMENT:
„Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.
CARTI, DE AICI.

 
 
 
 

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport gratis, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.

Tot de pe www.bookzone.ro. se comanda si prima carte, Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. 

De Silviu Iliuta–cronicipebune

The post Grupul de Whats App al parintilor. (11) appeared first on Cronici pe bune.

Cati prieteni avem in viata?

Abuzam incomtinuu de cuvantul prieten si il facem sa isi piarda de tot valoarea. Avem mii de prieteni pe facebook, iar pe Insta ceva mai putini. Azi, pana si mecanicul care ne repara masina e recomandat: “te trimit eu la prietenul meu”. De parca prietenia asta ar creste in pom, iar noi nu trebuie decat sa o culegem cand avem chef. Geme lumea de prieteni din astia, fratilor!

Am un amic care de fiecare data imi povesteste despre prietenii lui de peste tot. Ala de la banca, colegul, parintele colegului copilului, baiatul de la intretinere, frizerul, ala care i-a vandut ciucurasi de perdea, toti. Mii de prieteni are, mai multi decat firele de par. El e prieten cu aproape tot universul, mai putin cu o colega de birou care-l scoate din minti. Dar in afara de ea, e nebunie.
Joia trecuta a patit una nasoala: un meltean i-a lovit masina, facand-o de neutilizat. Practic praf. Acum ce sa faca? Avea nevoie de una pentru o luna de zile, pana-si lua alta, sa isi duca copilul la o scoala de la mama naibii, de prin Pantelimon, apoi sa ajunga la serviciu. Si cum avea el mii de prieteni, i-a luat pe toti la rand despre cei care stia ca au o masina pe care nu o prea folosesc. Primul i-a zis ca daca i-o da, e naspa, ca el o tine parcata cu un scop: sa nu piarda locul de parcare. Al doilea era convins ca vine sora lui din America, care nu mai venise de 20 de ani si nici n-a dat semn. Da’ daca venea? Prietenul lui din copilarie i-a cerut bani de chirie pentru masina, da?! Si tot asa s-a trezit al meu, baiat popular cu prieteni milioane, ca e singur pe lume. Si azi m-a sunat.
-Ba, o stii pe aia cu care ma cert in fiecare zi? Tampita aia creata de care iti ziceam ca ma fte mereu la cap?
-Da.
-Vineri m-a auzit vorbind la telefon cu tine si mi-a zis ca imi lasa ea masina, ca poate sa vina pe jos la munca, sta la douazeci de minute si mai face miscare.

N-are morala treaba asta. Sau are, nu stiu. Dar eu m-as gandi de o suta de ori inainte de a numi un om prieten. Din soiul asta avem parte numai de vreo trei in toata viata. Asta daca suntem norocosi. Daca nu, macar sa avem parte de unul, zic, si tot e bine. Iar uneori ala e cine nu te astepti.

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Cati prieteni avem in viata? appeared first on Cronici pe bune.

Liniste! Gandeste Codrin.

Liniste, gandeste Codrin!
Extrase din gandurile sale. “Oare avea dreptate Descartes cand studia natura existentei umane si o aprecia prin prisma adevarului universal valabil: “Gandesc, deci exist!” Sau contradictia aparent insolubila intre doua teze demonstrabile, antinomia carevasazica, ne certifica idee ca putem exista si non-exista in acelasi timp? Ba, mortii ma-sii de Opozitie, cum plm mai trag io bani cand vine astia la guvernare?”
Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Liniste! Gandeste Codrin. appeared first on Cronici pe bune.

Masterchef-sau cum sa faci muci un format bun.

Directorul de programe bulgar de la Pro tv s-a gandit nitel si a facut un fusion intre emisiunile cu gatit si alea cu pornaciuni. Asa ca a bagat la Masterchef cateva bunaciuni si le-a instalat niste dusuri. Cand n-o cheama pe Brigitte,
care e porno si imbracata, baga niste imagini de la baita, vedem niste fese de concurente, le admiram cum se spala pe pept, apoi ele ies de acolo si fac mancarica. S-a gandit bine bulgarul, dar si mai
bine era daca baga si niste fotbal.
Romanului ii plac femeile, mancarea si fotbalul, spre deosebire de voi, bulgarii, care sunteti morti dupa zacusca, fotbal si masinile romanilor.

Eu i-as scrie omului,
dar nu am emailul sau, asa ca ma bazez pe prietenii din lista sa ii spuna ca singura emisiune cu mancare la care ma mai uitam din cand in cand a ajuns in ordinea preferintelor mele dupa televiziunea aia care difuzeaza 24 de ore imagini cu pesti in acvariu. Mult dupa. Si i-as mai ruga sa ii sugereze sa le puna pe bunaciuni sa joace fotbal, imbracate doar in chiloti de la Victoria’s, in timp ce gatesc si vorbesc despre politica. Ar acoperi toate preferintele romanilor, studiile ii vor confirma imediat treaba asta.

Si daca tot ati facut muci un format bunicel, va rog sa angajati si un traducator din romana in romana, poate asa inteleg si eu ce dracu zice Chef Hadad:
-Tie din ce concurent ii e frica?Astazi, gatit in echipieri! Echipa albastru si rosiile. E cam bortocaliu bestele asta!  Ai crapul dezamagit pe farfurie, avem mari asteptare, prea nebunie amestecat este, vazut la ei farfurii buna, nu buna, dar buna.

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Masterchef-sau cum sa faci muci un format bun. appeared first on Cronici pe bune.