Silviu Iliuţă's Blog, page 156

De la bloc. (104)

[image error]

De la GIENA vin. Over. Sacii este plini. Over. E cu manualele alea de romana in ei. Over.

O indicatie foarte pretioasa, dar trebuia sa fie ceva mai clara. Multi s-au iritat ingrozitor.

Nu stiu daca trebuia sa ne spui si ce era atat de evident. Nu la aia cu ungurul ma refer.

Anunt scris de ea Vasile, 70 de ani. Sta foarte mult pe facebook si s-a luat.

Tata popa, care ai scris afisul asta, ochiul acela nu e al lui Dumnezeu. Chiar nu se ocupa de parcari. E o amarata de camera.

Mama lor de omosexuai care ne-au supt creierul cu paiul!

De Silviu Iliuta–cronicipebune

OFERTA LA CARTI. NU RATA:

The post De la bloc. (104) appeared first on Cronici pe bune.

Iubita mea, iti multumesc ca m-ai lasat la coada la chiloti.

 

Iubita mea, vreau sa iti multumesc din inima ca m-ai lasat la coada la chiloti, cat timp tu te-ai mai plimbat putin prin mall.
Muream prost daca nu stateam aici, iubita mea. Pentru mine, chilotii sunt de doua feluri:
1. Nu au o gaurica in ei? Bine, Gigele, ai chiloti de purtat si azi!
2. Au gaurica. Asta inseamna ca azi nu te dezbraci la sala, nu te dai la nicio gagica noua si, daca e martea aia din luna, ne dezbracam pe intuneric.

Stii cum imi deosebesc eu, un biet mascul, cele 10 perechi de chiloti?
Astia sunt aia cu gaurica mica pe stanga, astia au atele usor desirate, astia sunt rosi pe cracul drept, astia au o micuta dunga alba…
Asta e tot! Pana la urma aleg unii la intamplare.

Dar voi… in ultimele doua ore, am intrat in mintea voastra, a femeilor.
O doamna bine facuta, din fata mea, de la coada i-a zis prietenei:
-Iau din aia cu banda mai lata sus, ca nu ma fac sa arat grasa.
Totul e atat de simplu la voi, la femei. Poti manca la Mac triplu burger, bagi cate o cutie de bomboane pe zi, iar cand mananci pizza comanzi mereu oferta aia 2+1 gratis. Si o cola la 2l. Dar daca iti iei chiloti cu banda lata de 2 cm., miraculos arati ca o slabanoaga din aia de pe podium, care arunca picioarele unul in fata altuia, iar la cap de linie da din umar si se intoarce. Pui chilotii? Oana Zavoranu. Dai jos chilotii? Oana Roman. Ma gandesc si la barbatul ei, saracul. Cred ca tot ce-si doreste e:
-Sa dea dracii, sper sa ramana cu chilotii aia cu banda lata pe ea, dracii ma apuca daca ii da jos!
Prietena ei a zis ca ea isi comanda de la Victoria’s Secrets de afara si se intreba:
-Oare si astia de la noi sunt la calitate? Si pe astia o sa ii port purta peste 6 luni?
Sase luni, iubita! Voi, femeile, va programati ce chiloti sa purtati peste sase luni! Wow! Pai noi, barbatii, nici ratele la casa nu ni le programam pe termen atat de lung.

Cea din spatele meu zicea ca ea are zeci de culori, ca iubitul ei e innebunit mai ales de aia rosii, cand ea se dezbraca. Daca o bunaciune ca aia ne invita in dormitor, baga o muzica in surdina, arunca halatul de baie si ramane in chiloti, stii ce intrebare ne vine imediat in cap?
-Doamne, bine ca are chiloti rosii! Daca nu erau rosii si erau roz, gaseam dracu o scuza, chemam un taxi si ma duceam la vecina aia care poarta rosii! Doamna aceea draguta careia ii mai duc eu pensia ca ii e greu sa coboare.
Noi, barbatii hetero, distingem aproximativ trei culori, confundam roz cu fuxia si fuxia cu muxia. Pentru noi, rosu aprins e totuna cu rosu neaprins, care e totuna cu verde. Sau negru. Curati sa fie! Da’ nu neaparat, daca fata arata beton. Am avut prietene in studentie care purtau Tetra care se mai murdareau la genunchi. Si stii ce amintiri frumoase avem impreuna?

Mai sunt si alti barbati cu mine. Si ei plang. Tot de fericire.
Dar imi place ca m-ai lasat la coada, iubita! Sper ca esti bine pentru ca, iata, a trecut o ora de cand ai zis:
-Intru si eu pana la bluze, vin in cinci minute.

Alta arde de nerabdare sa se traga in poze la sala si sa le puna pe Facebook. Ca ea e sportiva, e cu sala. S-a intins pe jos dupa o ora la coada, era moarta de oboseala.
Si prietena ei e influencerita. M-am prins de asta pentru ca a postat incontinuu poze cu coada. Zicea ca moare sa puna poze cu ea in chiloti cu ata si ca ii vin 2-300 de followers la fiecare postare. Mai si pleaca din ei cand o mananca in fund sa scrie ceva, ca nu prea ii ies cuvintele in romana.
Iubita, stai linistita la shopping, ca eu sunt la coada aici. Probabil ca ai ajuns pe la unghii. Cat poti sa stai acolo? Maxim inca o ora. Te-am sunat sa imi iei si mie niste carti de la librarie, ca acolo nu e coada.

Tocmai zice o tipa ca nu isi mai pune silicoane, acum, ca isi ia sutien de la Victoria’s. Cealalta ii zice ca totusi ar mai merge ceva mic, de maxim 1500 de euro. Dar ca neaparat sa isi ia si chiloti care ii fac fundul ferm, “la baiatul ei asa ii place”. Chiloti cu ata care ii fac fundul ferm, da! Adica cum ar veni, ata aia e miraculoasa, odata pusa pe tine emite niste raze extraterestre catre ochii barbatului care o priveste, ala vede ca prin ceata si zice:
-Gigele, ce fund ferm da ata asta! E papiota din aia buna, Gigele! Tu vezi ca nu e oboseala din aia de sfoara de borcane, da? Uite ce fund ferm face la fata mea.
Unele s-au intins pe jos, ca bunicile, pe vremuri, la coada la carne. Vin prietenele lor si le ajuta sa supravietuiasca. Mai aduce una o apa plata cu lamaie, mai vine una cu niste cafea. Se ajuta intre ele, asa cum faceau barbatii la razboi. Camarazii. Ba chiar mai pleaca una de la coada, ii tine alta locul. Ar sta acolo si daca ar dura pana dimineata.

Te las, iubita! Am ajuns in fata dupa doar trei ore. Cred ca esti undeva la par, cu vopseaua pe cap, de nu raspunzi. Uite, o sa iau cate o pereche din fiecare, ca sa nu simt ca am stat degeaba. Au si niste cifre in fata, pe cartonase. Cred ca reprezinta populatia Bucurestiului, a Romaniei, a Germaniei. E frumos ca s-au gandit sa fac asta.
Ah, e pretul.
Stii ceva, iubito? N-am mai prins chiloti la astia. Ma duc la Obor si iti dau de acolo poze pe Whats App. La cat costa, promit sa nu ma vait niciodata daca sunt fuxia si nu frez. Si, la dracu’, n-o sa zic nimic nici daca ai gaurele in ei sau n-au banda lata!

.
.

div> 

 
 
 
Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Iubita mea, iti multumesc ca m-ai lasat la coada la chiloti. appeared first on Cronici pe bune.

Faroe baga pe teren echipa de canotaj: “poate asa da si Romania gol.”

Antrenor Faroe: “E si pacat, au facut oamenii astia, romanii, drumul pana pe insula si noi… Pe astia si daca ii lasam cu 11 contra 7 faroezi nu dau gol. O sa bag echipa de canotaj in minutul 80, poate asa da si Romania gol. Daca nu merge nici asa, ma gandesc serios sa bag echipa de ping-pong de fete. Baietii mei se trezesc maine sa mearga la pescuit, chiar nu pot risca sa prelungeasca arbitrul meciul pana da Romania gol.”

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Faroe baga pe teren echipa de canotaj: “poate asa da si Romania gol.” appeared first on Cronici pe bune.

Nationala Faroe va juca azi doar cu portarul. Ceilati nu s-au putut invoi de la serviciu.

“Ne pare rau”, a declarat antrenorul echipei Insulei Faroe. “Fundasul dreapta nu poate ajunge azi la meci, i-a intervenit ceva urgent, a venit soacra lui de la tara cu zece kile’ de peste. Nu l-a lasat sotia, i-a zis: “Ma,  nesimtitule, iar te duci la fotbal, in loc sa muncesti? Treci si curata peste!”

Fundasul central lucreaza la service si i-a intrat o masina azi la reparat. Tacheti, schimb de ulei, dar il inteleg.

Dii mijlocasi aveau bilete la concert in Danemarca, iar cel mai bun atacat al nostru mi-a spus: “Imi pate rau, coach Habarnasson, dar sambata e ziua mea de cumparaturi.”

Alt mijlocas, cel de pe dreapta face lectii cu ala mic, si mai am un baiat care  e la ultimul sezon din GOT si nu iese din casa de doua zile.

Ceilalti nu s-au putut invoi de la patron, sunt soferi si i-a trimis cu marfa prin insula. Au zis ca poate ajung la pauza, dar nu baga mana in foc. Si oricum nu au timp sa se schimbe, daca e, intra in blugi si cu halat.

Portarul e singurul disponibil, vine la meci aproape sigur, daca nu are cursa, fiind pe taxi. Uitati-va ce fata serioasa, de profesionist, are.

Fumeaza mult. Daca a tras ceva, o sa rugam portarul de la stadion, oricum e acolo ca trebuie sa vanda bilete.

O sa vin si eu sa il antrenez. Stau cel putin pana in minutul 30, am bilet la Joker dupa aia si vreau sa il prind de la inceput.”

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Nationala Faroe va juca azi doar cu portarul. Ceilati nu s-au putut invoi de la serviciu. appeared first on Cronici pe bune.

Dancila s-a ratacit in camera de hotel si a intarziat la relansarea candidaturii.

Dancila: “A luat puterea o gasca de amatori, lacomi si avizi de putere, care nu stiu ce sa faca cu ea.”

S-a terminat smecheria!

Mai ramane sa vina Serban Niculae-sa ne spuna ca niste nesimtiti vorbesc despre s*x anal in Parlament, Dragnea-sa urle ca niste neonorociti corupti vor sa dea o ordonanta pe Justitie ca sa scape hotii, Codrin-sa ne spuna ca la altii sunt niste pupincuristi cheliosi, iar Hitler-sa ne anunte ca oamenii rai vor razboi, in timp ce el creste porumbei albi in spatele Reichstagului si abia asteapta sa mearga la un bairam in Bronx.

Dancila a intaziat la relansarea candidaturii din motive intemeiate: “Eram in camera mea de hotel. Obisnuita sa il simt pe Fifor aproape si sa imi arate unde e iesirea. asteptam imbracata langa cuier. Da’ el nu mai venea si am vazut la televizor ca l-au dat afara. Asa ca am fost nevoita sa caut singura usa. Am si gasit-o!!!! Pentru ca sunt o persoana inteligenta. Am iesit afara, dar acolo erau foarte multe haine si nu era soferul meu. Am asteptat o ora, ce era sa fac, dar nu a venit nimeni. Mi-am revenit cand m-a strigat cineva si am iesit din dulap, dar am intrat pe alta usa. Am vazut periuta de dinti si mi-am dat seama ca nici acolo nu sunt afara, pentru ca afara nu shade periutele de dinti pe trotuare. Nu? M-a condus de mana in cele din urma un persoana nevazatoare. Votati Dancila! Nu moare ei cand vrem eu.”

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Dancila s-a ratacit in camera de hotel si a intarziat la relansarea candidaturii. appeared first on Cronici pe bune.

Rares Bogdan: “Toti incompetentii vor fi dati afara din institutii!”

Am tinut neaparat sa poatez aceasta declaratie a lui Rares Bogdan. Daca astia reusesc asa ceva, ma declar fanul lor pe viata. Daca nu, ramane inca o declaratie populista, pe lunga lista a declaratiilor populiste.

Rarea Bogdan: “Ne asumam guvernarea in ciuda bombelor amplasate la temelia statului. Suntem pregatiti sa ridicam Romania din cenusa, din noropi. Avem un partener, cand aceasta tara parea parasita, bombardata. Presedintele Klaus Iohannis a actionat ca un presedinte luptator.

Au fost unii care spuneau ca nu este un presedinte jucator. Na, acum o sa-l vedeti jucator, l-ati vazut luptator, o sa-l vedeti si jucator pana nu o sa va mai convina.

Va fi prima guvernare in care romanii vor fi la curent cu tot ce se intampla in marutaiele Palatului Victoria, va fi cea mai transparenta guvernare.

Vom face un audit la sange si vom identifica toti incompetentii din aparatul birocratic. Noi nu suntem un clan interlop, avem toleranta zero fata de interlopi. Interlopii care au condus tara din Victoriei sau in judete sa se teama”, a detaliat Rares Bogdan.

 
Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Rares Bogdan: “Toti incompetentii vor fi dati afara din institutii!” appeared first on Cronici pe bune.

Cum sa nu agati niciodata.

Cand eram si eu flacau si in calduri am vrut sa agat o fata. Bine, eu voiam sa le agat pe toate, dar nu aveam nici tupeu, nici tehnica, si nico fizicul nu ma ajuta prea mult. Asa ca, la vreo 14-15 ani, am luat niste sfaturi de un vecin mai mare, care era intr-un fel idolul meu, pentru ca, la 17 ani, reusise sa se pupe cu limba cu bunaciunea cartierului, iar la un bairam, in timp ce bunaciunea dansa singura pe Mc Hammer, el o vrajea pe o studenta inalta si misto, pe balcon. O tinea in brate, el cu fundul pe lada cu cartofi, si ii dadea sa manance tort cu lingurita. In ochii mei, a devenit brusc un zeu.
Si m-a invatat:
-Cand dansati, cand intra un Modern Talking ceva, ii freci soldurile si ii gemi ceva la ureche. Vezi si tu ce spui, nu conteaza, important e sa gemi. Apoi, cam la a treia melodie, vorbiti putin de filme, de Pasarea Spin, de Shogun si o intrebi daca nu vrea sa mearga cu tine la film.
Mi-am pus la vedere cureaua smechera de la blugii Pyramid, am suflecat ca taranu’ manecile hanoracului Levis 501 si am invitat-o la dans pe o tipa mai mare, de liceu. O stiam, era din cartier, dar nu prea ne intersectam. Tot dansa cu niste fete si mi s-a parut mie ca e accesibila. Frumusica foc, bruneta, gropite, dar imbracata ca o maicuta. Poate de aia n-o invita nimeni. Era si cunoscuta in cartier ca Maica Tereza. Nu se intalnea cu baieti, nu vorbea, nimic. A acceptat.
Pe Modern Talking am inceput sa ii frec soldurile, tare de tot, apasat, ca pe coca, asa cum imi spusese ala. Pe a doua melodie, mi-am adus aminte ca trebuie sa gem la ureche, asa ca am inceput sa ii zic cuvinte la intamplare maicutei. Oricum nu ae intelegea nimic, important era sa ajunga la ea in cap niste sunete de mascul in calduri, asa mi s-a explicat.
-Piesa! Marfa! Acceleratie gravitationala! Cocostarc.
Iar pe a treia, dupa ce am simtit eu ca ii place, i-am zis:
-Auzi, iti place Pasarea Spin?
-Da, da, sunt moarta dupa actor bla bla…
-Dar Shogun?
-Vai, l-as vedea incontinuu…
-Atinci nu vrei sa vedem impreuna un film?
-Sigur, mergem. La ce film?
-Are prietenul meu o gramada de filme de dragoste acasa, are video.
Si vine ala, idolu’. Si zice, dupa piesa, sa il auzim si eu, si maicuta:
-Ba, Silviu, mi-a adus Titi trei VHS noi din Germania.
-De dragoste? intreaba maicuta.
-Da, da! Tot porno, stie Silviu, seria cu blonda.

In urmatorii ani, m-am uitat in alta parte cand treceam pe langa ea. Mai fugeam pe alt trotuar, ma mai faceam ca ma striga cineva. Pe la 20 de ani s-a uitat treaba si am inceput sa vorbim normal.
Azi mi-a dat mesaj tipa (vezi ca nu ti-am dar tag?

Cum a ajuns Sarpele cu Clopotei sa fie iar numarul 1 in Romania.

Din pacate, Ponta i-a mai facut o data pe astia de la PNL si USR. Si odata cu ei, pe multi dintre noi.

Socoteala e simpla: sarpele cu ochelari a pus umarul sa cada Dancila, stiind ca PSD ii va retrage sprijinul pentru alegerile prezidentiale. Chiar daca Vero de la Videle nu va renunta la candidatura, chiar daca va ramane sefa la partid, cea mai mare mare parte a PSD va anunta ca il sprijina in turul doi pe Mircea Diaconu. Si culmea, omul devine principalul oponent al lui Iohannis in turul doi. Si inca o data culmea: chiar are sanse! In loc sa aiba doi adversari de stanga slabi, de maxim 15% fiecare, Iohannis va avea de infruntat in turul doi un Diaconu, care o sa sara de 25%.

Jocul facut de Ponta era absolut previzibil. Daca PNL s-a prins de el si a vrut sa scape de Barna din turul doi, se insala: Stanga unita are mai multe sanse decat Barna. Jocul era vizibil din avion, chiar si pentru un novice in politica. Niste partide inteligente nu aveau de ce sa pice in plasa asa. Eu, daca as fi strateg la PNL sau USR, mi-as da demisia imediat ce s-ar anunta ca Diaconu e si candidatul PSD si as pleca in munti sa ma fac coleg cu Ghita Ciobanul.
Concluzie: vom avea tur doi intre Iohannis si Diaconu, cel din urma sustinut de toata stanga. Cand se va intampla asta, Barna e out.
Sarpele cu clopotei face legea in tara asta. In acest moment, Ponta e pe cale sa devina numarul 1. Noul Dragnea, daca vreti.

Un scenariu simplut, in care au picat ca mustele PNL si USR. Marionete lui Ponta. Toti. Fara ca ei sa stie ca au sfori.
PNL, versat, vechi, nu are nicio scuza. USR e novice, astia din partid abia isi dau seama cu ce se mananca politica mizerabila de la noi si habar nu au sa se apere. In niciun caz nu trebuia depusa acum motiunea, ci dupa prezidentiale. Prin miscarile astea, Barna e istorie.
Inca va mai bucurati ca a cazut tuta, oameni buni?

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Cum a ajuns Sarpele cu Clopotei sa fie iar numarul 1 in Romania. appeared first on Cronici pe bune.

Intrebari arzatoare care cer raspunsuri.

Intrebari arzatoare care necesita raspunsuri imediate, as zice.

1.  Inteleg ca numele cainelui e Merci. L-as lua eu, dar ce fac in situatia in care spun “merci”
sotiei, iar cainele mananca? Vine la mine? Ca nu as vrea, imi aduce oase pe canapea.
2. Cainele Merci e facut incrucisarea raselor circuit cu labrador? Ca de labrador am auzit. Sau e facut pe circuit? Sau dumneavoastra erati cu mana pe circuit prin care trecea curent electric cand ati scris si v-a electrocutat putin? Ca asa s-ar explica multe.
3. E bine totusi ca l-ati vaccinat. Macar el sa fie normal.
4. Subscriu parerii lui Razvan, e limpede ca ar fi fost cea mai buna solutie.
Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Intrebari arzatoare care cer raspunsuri. appeared first on Cronici pe bune.

Avansare spectaculoasa. Viorica si-a vazut visul cu ochii!

Am primit o poza care confirma: Viorica a avansat in cariera si si-a vazut visul cu ochii!

Prima declaratie a doamnei Dancila: “Eu i-am spus la Liviu ca vreau sa lucrez cu bani pe mana, sa rulez bancnote, sa fiu in contact permanent cu oamenii, iar el a inteles ca vreau sa fiu premier. M-am supus, ce era sa fac? Desi visul meu era sa fiu casiera, dar daca a inteles gresit ce sa fac? 

Acum simt ca am facut un mare

pas in fata in cariera mea. Urias. Lumea ma saluta, imi zice buna ziua, eu intreb cate iaurturi aveti, doriti sacosa, ati aflat de promotia noastra, ei imi zice: “ba, asta nu e aia?”, iar eu sunt fericita ca m-a recunoscut.

Ador sunetul de la casa de marcat, clink, clank, si sa apas pe butonelele alea. Nu prea dau restul ca mi-e greu sa dau cuiva bani inapoi. Si m-am obisnuit de la PSD sa bag 10% in buzunar, uneori 20, dar ma mai ia la rost portarul la plecare si mi-i ia. Stie ca nu o fac de rea, ci din obisnuinta. Va las, a deschis casa 3 si e deja doua persoane la coada. Orice om ii place la noi si sper sa fiu angajatul la luna octombrie.”

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”



 
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

p

The post Avansare spectaculoasa. Viorica si-a vazut visul cu ochii! appeared first on Cronici pe bune.