Oameni de treabă Quotes

“Dacă treci de sute de ori printr-un loc, te obișnuiești cu el atât de mult, încât ți-e aproape imposibil să mai reții ceva, să mai observi ceva, să mai crezi că se poate produce, brusc, o variație în acest peisaj pe care-l știi parcă dintotdeauna.”
― Mugur Burcescu, Oameni de treabă

“Plânsul de fericire e mai dureros și mai devastator decât cel cauzat de nenorocire, poate pentru că în sufletul nostru e atât de mult loc pentru nefericire și atât de puțin pentru fericire, încât, atunci când aceasta e prea multă, ea se revarsă în torenți pe care nu-i putem controla.”
― Mugur Burcescu, Oameni de treabă

“Obișnuința e forma supremă a iubirii.”
― Mugur Burcescu, Oameni de treabă

“Dacă măcar o dată în viață nu ai fost în stare să spui 'Nu' ai trăit degeaba.”
― Mugur Burcescu, Oameni de treabă

“E rău să ai sentimentul propriei valori și să n-ai valoare. Când ai valoare, modestia n-are ce căuta! E un mod de a invita prostul să ți-o ia înainte. D-aia am ajuns o țară guvernată de imbecili. Din prea multă modestie prost înțeleasă.”
― Mugur Burcescu, Oameni de treabă

“Într-o lume în care imbecilitatea se instituie ca normă, inteligența e, într-adevăr, o boală mortală.”
― Mugur Burcescu, Oameni de treabă

“Nu, modelul etic al secolului nostru e Camus. Dacă Răul e absolut, de ce să mă revolt? Simplu: ca să mă zidesc pe mine ca om. Ca să nu devin complice cu el. Să nu devin parte din el.”
― Mugur Burcescu, Oameni de treabă

“Cum să mori gândindu-te la altceva decât la propria, imensa suferință? Respingându-ți elementarul drept la egoismul ultimelor clipe, când ai dori să iei cu tine tot ce ți-a fost aproape, refuzând să te gândești la singurătatea terifiantă a trecerii în neființă? De unde puterea asta de a construi semnul absolut al dragostei din materialul atât de diafan al ultimelor tale clipe de viață? Și ce miracol poate face ca o asemenea broderie să capete formă și contur?”
― Mugur Burcescu, Oameni de treabă

“Nici măcar nu i-a trecut prin cap să spere sau să dorească ceva, pentru că, atâta vreme refulate, dorințele lui se refugiaseră undeva într-un hățiș inextricabil al inconștientului și nu se mai putea gândi la o femeie ca la o femeie a lui, virtual a lui, ci totdeauna ca la femeia altuia, tabu generalizat ca inaccesibil pentru că orice femeie din lumea asta avea un Altul sau tindea către un Altul, întotdeauna și irevocabil Altul.”
― Mugur Burcescu, Oameni de treabă