Soviet Occupation Quotes

“...we're dealing with two devils who both want to rule hell.”
― Ruta Sepetys, Between Shades of Gray

“Ask us for water, we won't let you go unfed, but do not mistake our gentleness as fear. If you so much as lay a finger on our home, we'll defend it with our blood, sweat 'n tears.”
― Abhijit Naskar, The Gentalist: There's No Social Work, Only Family Work

“I said to him, "Krystal, to walk away you gotta leave something behind. I'll marry you on the condition that a wig never touch your head again." He agreed and we've been inseparable ever since. And we'll continue to be. Right, Yitzhak?”
― John Cameron Mitchell, Hedwig and the Angry Inch

“Many of the foreign immigrants
will probably belong to races originally
conquered by and absorbed into the empire.
While the empire is enjoying its High Noon
of prosperity, all these people are proud and glad to be imperial citizens. But when decline
sets in, it is extraordinary how the memory
of ancient wars, perhaps centuries before, is
suddenly revived, and local or provincial
movements appear demanding secession or
independence. Some day this phenomenon
will doubtless appear in the now apparently
monolithic and authoritarian Soviet empire.
It is amazing for how long such provincial
sentiments can survive.”
― John Bagot Glubb, The Fate of Empires and Search for Survival

“Awake, arise, and treat the Putin pandemic, like you treated the Covid pandemic.”
― Abhijit Naskar

“The only people who can end Putin's reign of terror for good, are not the governments of the world, but the citizens of the world. Sisters and brothers of planet earth, if you stay silent now, the blood of countless innocents will be on your hands. Awake, arise, and treat the Putin pandemic, like you treated the Covid pandemic.”
― Abhijit Naskar

“într-o singură noapte - 12 spre 13 iunie 1941 -, din aceeaşi comună au fost deportate, pentru exterminare în Siberia, 602 persoane. Puţine din acestea s-au mai întors

Te doare sufletul când vezi în aceste liste că o treime (adică 210) dintre cei 602 deportaţi sunt copii sub 15 ani. Dintre ei, 76 sunt sub 5 ani.

Puteau fi aceşti copii "duşmani ai poporului" care ameninţau puterea comunistă şi trebuiau lichidaţi? Evident că nu. Exterminarea lor a fost făcută numai pentru a băga groza în oameni, pentru a-i putea stăpâni prin frică. Nu conta prea mult pe cine omorau, ci numărul lor. Dacă nu-l găseau pe unul de pe liste, luau altul.

Această exterminare fără discernământ a bătrânilor, femeilor şi copiilor de orice vârstă, fără motivaţie, fără justiţie, fără milă, demonstrează sălbăticia bolşevică, cruzimea genocidului comunist.”
― Gheorghe Nandriș

“Cum om putea aşa ne-om da radă. Nu-ţi pară rău după avere, după gospodărie, căci am muncit şi eu alături cu tine şi ştiu cu câtă muncă şi greutate să face gospodăria. Dar acuma, când aud că vin moscalii, câtă frică de ei am eu în mine, nu-mi pare rău după toată munca ce am muncit, numai să scap de ei.”
― Anița Nandriș-Cudla, 20 de ani în Siberia

“Într-o noapte a întrat la un om care nu s-a aşteptat niciodată la aşa ceva. L-a sculat din somn şi i-a spus să se îmbrace, să meargă cu ei. Omul, spăriat, a început să se roage că nu- vinovat cu nimic pentru ce îl iau? Dară au început mai cu rău. Omul săracu nu vroia să iasă din casă. [...] Femeia şi copii au început să răcnească, dar nu a folosit la nimic. L-au luat şi l-au pus în maşină. Alţii dintre ei au rămas puţin în urmă şi au tehăit femeia şi copiii să nu să audă zarvă prin sat. Dar flăcăii erau tupilaţi prin dos şi au văzut totul. [...]
Aşa au răpit mulţi oameni. Flăcăii şi tineretu vedeau tot ce să petrecea în timpu nopţii. A băgat p frică în ei nemaipomenită. Ziua au început să vie ordine noi prin sat. Au început să cerceteze câte hectare de pământ are omu şi-i punea câtă pâne la hectar să deie la stat, aşa că nu-i rămânea omului nimic. Dacă era pământul slab, nici nu-i ajungea să deie atâta cât au pus ei norma. Mai scutura de prin poduri rămăşiţele ce erau de prin anii din urmă şi împlineau norma.”
― Anița Nandriș-Cudla, 20 de ani în Siberia

“Aşa s-a băgat în toată lumia o frică nemaipomenită de mare. Tineretu nu mai era vesel niciodată de aceştia toate cîte le-a văzut. Se strîngiau, se întîlniau pe drum, tot sfătuiau toţi grămăjoară. Aşa a trecut toată vara şi toamna anului 1940 şi a venit sărbătorile Crăciunului. S-a petrecut totul aşa parcă era după o înmormîntare. Parcă căuta fiecare să nu piardă obiceiul sărbătorilor, dară să vedia în faţa fiecăruia că nu mai este vesel, cu ohotă, cum erau în alţi ani de sărbătorile aceştia.”
― Anița Nandriș-Cudla, 20 de ani în Siberia

“Şediam cu lumina stinsă. Copiii au adormit, dar noi amîndoi şi mama şediam şi vorbiam prin întuneric. Cînd deodată a început cînelc să latre. Ne uităm pe feriastră, de la poartă, a întrat o ciată niagră în ogradă. Cînd i-am văzut, parcă ni-a luat toată puteria şi am zis unu către altu: de acuma e gata cu noi. Peste cîtcva secunde au înconjurat casa, cum le era obiceiu lor, şi alţii o bătut în uşc să le deschidem. Bărbatu a aprins întîi lampa şi pe urmă a deschis uşa. Cînd a deschis uşia, au întrat vro patru bărbaţi străini îmbrăcaţi în negru şi cu dînşii un om de sat Cum au întrat în casă, s-au făcut că vrau să caute dacă nu avem armă. Au sculat copiii, au rădicat pemile, au scuturat aşternutu şi pe urmă ni-a pus pe toţi şi ni-a spus să stăm nemişcaţi. Ei s-au pus la masă, au scos nişte hîrtii, au mai scris nu ştiu ce într-însele, pe urmă ni-a cetit pe toţi. Mama, copiii, noi, dacă sîntem toţi care ne avia scris. După ce ni-a cetit, ni-a spus: de acuma îmbrăcaţi-vă, în 15 minute să fiţi gata şi plecaţi cu noi. Bagaj nu aveţi voie nimic de luat.”
― Anița Nandriș-Cudla, 20 de ani în Siberia

“Ni-a trântit ca pe vite în vagon.”
― Anița Nandriș-Cudla, 20 de ani în Siberia

“Ni-a trîntit ca pe vite în vagon. Nu era laiţă, scaun, deloc. Şedia toată lumea jos la pâmînt. Eu am căutat încetişor şi m-am sunit şi m-am aşezat cu copiii în dreptul ferestuicii, căci era vagonul cu două ferestuici mici, aşa cum sînt vagoanele pentru vite. Ni-a ţinut o zi în gară la Sadagura. S-a strîns sute de lume împrejurul vagoanelor, familiile celor din vagoane. Răcniau şi eştia din vagoane şi ceia de jos. Să mai apropia, care şi cum putia, pe lîngă vagoane, pe la ferestuici şi le da cîte ceva de mîncare.”
― Anița Nandriș-Cudla, 20 de ani în Siberia