Psihologic Quotes

“Nu există frumusețe în viața prudentă. Este ca și cum i-ai spune inimii să bată mai ușor până când se va stinge de tristețe.”
― Carmen Stoian, Misterul Ivorei

“Îmi lipsește trupul tău seara, iar la trezire permanent mă însoțește nevoia de a te privi; îmi lipsesc certurile și împăcările; îmi lipsesc încruntarea ta când fumez și surâsul tău fără motiv; îmi lipsesc degetele tale fine, înzestrate cu minunea de a‑mi îndepărta gândurile negre, doar cu o atingere. Banalitatea gustului dulce întărește dorința buzelor mele de a te simți. Soarele mă irită, iar umbra mă afundă în tristețe. Nu mă mai regăsesc în nimic și, fără tine, mă prefac că mai trăiesc. Te iubesc atât de mult!”
― Carmen Stoian, korsakoff - doar inceputul

“Soarele își scutură visele, risipind norii gri în frânturi de vapori pe cerul albastru. Apoi, își strecoară razele aurii până când încoronează cerul – rege.”
― Carmen Stoian, korsakoff - doar inceputul

“Tot ceea ce făcea era magic, având puterea de a transforma stările, prin intermediul administrării unor substanțe. Părea a fi Dumnezeul propriilor sentimente, pentru că avea cheia inhibării instinctelor și a detașării complete de ermetica ființă. Întindea linii albe, lungi și groase pe oglinda de pe masă și, apropiindu-se, își zărea chipul, asumându-și viciul. Pentru a scurta traseul dintre realitate și vis, folosea un pai, prin care inspira pe nas praful alb, strălucitor, iar, în câteva secunde, se cufunda în altă lume - acolo unde totul este mai ușor.”
― Carmen Stoian, korsakoff - doar inceputul

“Luna luase aspectul unui cap de înger cu aureolă și trup de nori. Treptat, norii s-au îndepărtat, lăsând-o golașă pe cerul albastru. Încet-încet se stingea... Lumina îmi strângea sufletul, mototolindu-l ca pe o hârtie pe care mi-am notat greșit sentimentele, aruncând-o în gunoiul zilei.”
― Carmen Stoian, korsakoff - doar inceputul

“Am introdus picioarele în lava păcatelor, care mă strângea cu a sa căldură și am înaintat. Ajuns la brâu, simțeam îngrămădirea sufletelor pierdute și adunate laolaltă de acest tragic destin. Eram sufocat și am încercat să merg înapoi, însă nu puteam; calea de întoarcere era blocată de cei din urma mea care, agitați, avansau. Covârșit, m-am predat senzației lipicios-odihnitoare. În dreptul pieptului, inima goală a devenit efervescentă, dizolvându-se, iar aburul emanat se ridica spre cerul înflăcărat. Priveam cum se înălța, ducând pe celălalt tărâm de iad boarea regretelor rămase în ea, urmând ca dracii de acolo să inhaleze duhoarea morții depline. Mă uitam în sus ca într-o oglindă a infernului. Privirea mi-a fost acoperită de flăcări. M-am scufundat și auzeam cum trosnesc, mistuite, speranțele. Membrele mi-au fost contopite cu ale celorlalți și, unit fiind într-o horă a chinului, m-am ridicat la suprafață, jelind: uuu...uuu...uuu...uuu. Am renăscut prin cântecul și dansul veșnic. În jur, săreau scântei de suflet ce purtau falsa iluzie a fericirii.”
― Carmen Stoian, korsakoff - doar inceputul