Izabela

“– Întrebările cele mai interesante rămân
şi vor rămâne întrebări. Ele întreţin misterul.
Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că“.
Doar întrebările neinteresante pot căpăta un
răspuns definitiv.
– Vrei să spui că la „Viaţă“ nu există
soluţie?
– Vreau să spun că la „Viaţă“ există mai
multe soluţii, prin urmare ea n-are soluţie.
– După mine, Tanti Roz, singura soluţie
la viaţă este să trăieşti.”
― Éric-Emmanuel Schmitt, Oscar et la dame rose

“Ce le reproşezi tu de fapt, Oscar?
– Le e frică de mine, Tanti Roz. N-au
curajul să-mi vorbească. Şi cu cât le e lor mai
frică, cu atât am şi eu impresia că sunt un
mosntru. De ce par atât de terorizaţi?”
― Éric-Emmanuel Schmitt, Oscar et la dame rose

“La început ai tendinţa să-l
supraestimezi crezând că viaţa pe care ai
primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl
subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de
nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar
veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către
sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de
un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci
să-l meriţi. La cei o sută de ani ai mei pot
spune că ştiu despre ce vorbesc. Cu cât
îmbătrâneşti mai mult, cu atâta se cade să ai
bunul gust de a aprecia viaţa. Trebuie să devii
rafinat, artist. La douăzeci de ani, orice cretin
ştie să se bucure de viaţă, dar la o sută, când
nici măcar să te mişti nu mai eşti în stare,
trebuie să ştii să-ţi pui inteligenţa la lucru.”
― Éric-Emmanuel Schmitt, Oscar et la dame rose

“[T]he time your friends need you is when they’re wrong, Jean Louise. They don’t need you when they’re right”
― Harper Lee, Go Set a Watchman